In fata tot mai multelor rateuri din sistemul judiciar, ignorate de ani de zile de CSM, de conducerile parchetelor si instantelor, tot mai multi justitiabili se intreaba, si pe buna dreptate, cate parale mai face scoala romaneasca de magistratura. In acest sens, Lumeajustitiei.ro a adresat directorului Institutului National al Magistraturii (INM), judecatorul Constantin Branzan (foto) un set de intrebari pe o serie de probleme care tin de pregatirea judecatorilor si procurorilor, controlul lor psihologic, dar si imaginea acestora.

Judecator la Inalta Curte de Casatie si Justitie, Constantin Branzan este unul dintre cei mai vechi si cunoscuti magistrati romani. A absolvit Facultatea de Drept a Universitatii Bucuresti in 1978. A debutat in magistratura in 1979 ca judecator la Judecatoria Sectorului 2, de unde a promovat, rand pe rand, la Tribunalul Bucuresti si apoi la Curtea de Apel Bucuresti. In 2001 a dobandit titlul de Doctor in Drept. Din 2005 a devenit judecator suprem, iar din primavara anului 2008 a fost numit director al Institutului National al Magistraturii. Publicam in continuare raspunsurile oferite de judecatorul Constantin Branzan.

Cat de pregatit este un absolvent de INM, sa conduca singur o sedinta de judecata, asa cum se intampla in prezent la judecatorii, unde tineri de 24-25 de ani intra in complete unice si decid asupra unor probleme de viata?

Formarea initiala a viitorilor judecatori si procurori, in cadrul INM, urmareste realizarea unei instruiri complexe a auditorilor de justitie, in urma careia acestia sa dobandeasca aptitudinile necesare exercitarii profesiei pentru care au optat. Astfel, viitorii judecatori si procurori isi insusesc, pe langa cunostinte teoretice aprofundate, abilitatile cu caracter practic utile pentru a desfasura, in concret, activitatea de judecata, respectiv de urmarire penala. Acest proces de formare este structurat pe parcursul a doi ani de studiu, in cadrul carora pregatirea practica este preponderenta. In anul I, auditorii au la dispozitie, pentru toate disciplinele, dosare finalizate, care sunt studiate in grupuri restranse (seminare saptamanale pentru grupe a maxim 20 cursanti), in cele mai multe cazuri, formatorii fiind judecatori si procurori. Arhiva dosarelor necesare activitatii de formare este organizata pentru fiecare disciplina si cuprinde un numar reprezentativ de dosare, care asigura auditorilor pregatirea pentru tipurile de cauze semnificative in fiecare materie. De asemenea, sunt organizate si procese simulate. In acest stadiu al formarii initiale, pregatirea este unitara pentru toti auditorii, intrucat optiunea pentru functia de judecator sau aceea de procuror se realizeaza la sfarsitul anului I, in ordinea mediilor. Si in anul al II-lea, accentul pregatirii auditorilor cade, in principal pe aspectele practice, cu exceptia unui modul teoretic de 4 saptamani, organizat la inceputul anului; viitorii judecatori efectueaza stagii de practica la judecatorii, parchete si institutii relevante pentru sistemul judiciar. In cadrul judecatoriilor, stagiul auditorilor este coordonat de un judecator-tutore de practica si presupune parcurgerea tuturor activitatilor aflate in competenta unui magistrat in functie: studierea dosarelor sedintelor de judecata si intocmirea fiselor de dosar, asistarea la sedinta de judecata in conditii similare judecatorului (purtarea robei si asezarea alaturi de completul de judecata), intocmirea proiectului incheierilor, minutei si a hotararii judecatoresti, observarea activitatii desfasurate in cadrul compartimentelor instantei (arhiva, grefa, compartiment executari penale, compartimente executari silite etc.). Programul de stagiu pentru viitorii judecatori cuprinde si o sectiune care se refera la efectuarea unei perioade de practica la parchetul corespunzator instantei unde sunt repartizati, scopul fiind acela al cunoasterii activitatii specifice procurorilor, precum si a organizarii administrative a parchetelor. Perioada de practica la alte institutii cu activitate jurisdictionala sau care sunt implicate in functionarea sistemului judiciar (ex.: Agentul Guvernamental - Ministerul Afacerilor Externe, Administratia Nationala a Penitenciarelor – Ministerul Justitiei, Curtea Constitutionala, Consiliul Legislativ, primarii, inspectorate de politie etc.) are drept obiectiv posibilitatea viitorilor magistrati de a se familiariza cu institutiile cu care acestia vin in contact in activitatea desfasurata in cadrul instantei. Corolarul stagiului efectuat de auditorii de justitie - judecatori il reprezinta intocmirea caietului de practica, in care sunt consemnate observatii privind activitatea compartimentelor instantei si sunt atasate liste ale sedintelor de judecata analizate si actele procedurale intocmite( minim 30 hotarari judecatoresti, o ordonanta de incetare a urmaririi penale, o ordonanta de scoatere de sub urmarire penala, o ordonanta privind clasarea cauzei si doua rechizitorii). In mod similar se realizeaza si programul de stagiul al viitorilor procurori. Este important de mentionat ca, pe tot parcursul celui de-al doilea an de stagiu, au loc evaluari ale auditorilor, intermediare si finala, care verifica insusirea notiunilor practice. De asemenea, pana la numirea in functia de judecator, prin decret al Presedintelui Romaniei, absolventii INM sunt judecatori stagiari pe o perioada de 1 an si solutioneaza cauze de o complexitate mai redusa; volumul de munca este insa considerabil, judecatorii stagiari participand saptamanal la sedinte de judecata de zeci de dosare. La finalul perioadei de stagiu, fiecare judecator stagiar a rulat numeroase dosare si a pronuntat sute de hotarari si incheieri. Tin sa precizez ca, potrivit Raportului privind starea justitiei intocmit de CSM pentru anul 2009 (cel pentru anul 2010 este in curs de finalizare) incarcatura efectiva/judecator la nivelul judecatoriilor a fost de 915 cauze pe an (crestere cu aproximativ 44,8% fata de anul 2008). Se poate spune cu certitudine ca pregatirea judecatorilor tineri este adaptata cerintelor activitatii de judecata, fiind dezvoltate toate calitatile necesare indeplinirii functiei in care au fost numiti.

Ca judecator cu o bogata experienta, considerati ca ar fi mai util ca debutul unui magistrat sa nu se faca in complete unice, ci in complete colegiale, astfel incat sa fie prevenite erorile judecatoresti? Este varsta de 24-25 de ani potrivita pentru debutul carierei unui magistrat? In SUA spre exemplu nimeni nu poate fi judecator mai devreme de 35 de ani...

In continuarea raspunsului anterior, sunt convins ca exista toate premisele pentru a aprecia ca judecatorul care a absolvit INM a deprins tehnicile pe care le implica solutionarea cauzelor cu care este sesizat si are constientizarea sociala a profesiei sale. Urmarea fireasca nu poate fi decat aceea a pronuntarii unor solutii legale si temeinice, ceea ce inseamna performanta activitatii de judecata. Doresc sa aduc in atentie faptul ca formarea initiala, realizata in cadrul Institutului National al Magistraturii, asa cum a fost prezentata sintetic mai inainte, este conceputa astfel incat sa dea maxima eficienta procesului de instruire profesionala; pregatirea intensiva si multilaterala a viitorilor magistrati, desfasurata in mod institutionalizat, asa cum se realizeaza in cadrul INM compenseaza perioada mai mare de timp in care, in tarile unde nu exista scoala de magistratura, se presupune ca se dobandesc experienta juridica practica si experienta de viata impuse de exercitarea functiei de judecator. Cat despre componenta completului in care intra judecatorul aflat la inceputul carierei, trebuie sa admit ca un complet colegial prezinta avantajul ca tanarul magistrat va beneficia de experienta unui alt judecator, aflat in functie de mai multa vreme. Pe de alta parte, insa, constituirea de completuri colegiale la prima instanta ar crea necesitatea unui numar mult mai mare de judecatori si, pe cale de consecinta, a unei finantari suplimentare; or, aceste doua chestiuni sunt puncte vulnerabile ale sistemului judiciar si in prezent. Tin sa precizez ca si in celelalte state ale Uniunii Europene cauzele aflate la primul grad de jurisdictie sunt solutionate in complet unic. Alte argumente in favoarea actualei formule stabilite de legiuitor sunt acelea ca, in cadrul completului unic, intervine responsabilizarea mult mai mare a judecatorului implicat, intrucat aceasta nu se disipeaza intre mai multi membri ai completului; de asemenea, procesul de luare a deciziei este mai rapid.

Fata de invatamantul din perioada comunista, ne referim exclusiv la absolventii de Drept, se invata mai multa carte in prezent in facultatile de profil? Ce aduce in plus INM-ul in pregatirea unui absolvent de Drept in a deveni magistrat?

Raspunsul este categoric afirmativ, avand in vedere, in primul rand, realitatea socio-economica. Astfel, cunoasterea dispozitiilor Conventiei Europene a Drepturilor Omului si a institutiilor de drept al Uniunii Europene este obligatorie, de vreme ce Romania este stat-membru al Consiliului Europei si al Uniunii Europene. Mai mult, dinamizarea societatii sub aspect economic a dus la cresterea exponentiala a complexitatii raporturilor si actelor juridice, precum si a faptelor de natura penala; or, toate acestea determina, in mod direct, cresterea cerintelor privind nivelul de instruire al juristilor practicieni. De aceea, Institutul National al Magistraturii a organizat activitatea de pregatire a viitorilor magistrati, in principal, din perspectiva practica, urmarind ca tinerii judecatori si procurori sa aiba repere concrete si utile pentru solutionarea cauzelor; pregatirea lor in mod organizat asigura o jurisprudenta unitara si in concordanta cu spiritul deciziilor Curtii Europene de Justitie si ale Curtii Europene a Drepturilor Omului.

Care este ponderea intre teorie si practica in cadrul INM-ului? Nu credeti ca ar trebui pus accentul mai mult pe felul in care un auditor de justitie se descurca in sala de judecata, in public, avand toate manualele si codurile langa el, decat pe capacitatea lui de a memora coduri intregi, in sensul de a fi obligat sa poate reproduce pe dinafara nenumarate articole de lege?

Formarea initiala are o componenta practica predominanta: studiul dreptului, in cadrul Institutului National al Magistraturii se realizeaza numai din perspectiva pregatirii magistratilor pentru interpretarea si aplicarea normelor juridice unor situatii de fapt concrete. Imaginea unor auditori de justitie care memoreaza texte de lege nu este deloc de actualitate, intrucat in cadrul lucrarilor de seminar, examenelor si evaluarilor organizate la institut, auditorii au la dispozitie materiale de informare (coduri, legi speciale, decizii pronuntate in solutionarea recursurilor in interesul legii de Inalta Curte de Casatie si Justitie, decizii ale Curtii Constitutionale, ale Curtii Europene de Justitie si ale Curtii Europene a Drepturilor Omului, hotarari de Guvern etc). Asadar, accentul este pus pe dezvoltarea capacitatilor de analiza si de interpretare, iar nu a celor de memorare.

Destui magistrati au probleme de comportament in parchete si instante, in sensul ca tipa la parti, manifesta nervozitate si chiar dusmanie spontana pe partile care ii deranjeaza. Exista in cadrul cursurilor INM teste/verificari care sa depisteze persoanele lipsite de autocontrol, si care sa fie impiedicate in a profesa o functie de procuror sau judecator, in caz ca apar elemente care denota ca sunt instabile emotional? Daca au existat persoane depistate pozitiv, ce masuri s-au luat in astfel de situatii? La finalul INM, viitorii magistrati sunt supusi unui control pishologic/psihiatric? Ori care sa le testeze rezistenta la stres? Daca da, in ce constau aceste controale?

Strategia Formarii Initiale in INM, aprobata in sedinta Consiliului stiintific de la data de 16 decembrie 2008 (Hotararea nr. 12/2008) a stabilit, drept unul dintre obiectivele principale, definirea tipului de magistrat pe care INM doreste sa il formeze. In cadrul aceluiasi document au fost sintetizate calitatile si capacitatile auditorilor de justitie care trebuie create sau dezvoltate prin procesul de formare initiala, si anume: - interpretarea si aplicarea dreptului in mod uniform; - stapanirea nu doar a normelor de drept ci si a tehnicilor specifice profesiei de magistrat, - pentru dezvoltarea caracterului practic al formarii; - existenta unei constiinte a apartenentei la profesie, prin incurajarea coagularii grupului; - existenta unei deschideri europene, internationale asupra dreptului; - existenta unei formari generaliste, cu accent pus pe sensibilitatea sociala, promovarea unor relatii profesionale cu celelalte profesii juridice si cu institutiile statului, de natura sa ajute actul de justitie; - aplicarea unor principii de etica si deontologie profesionale; - dezvoltarea inclusiv a unor abilitati nejuridice specifice profesiei de magistrat. Tin sa arat ca inca din etapa organizarii examenului de admitere, Institutul National al Magistraturii a conceput un sistem complex de evaluare a candidatilor, care sa serveasca scopului declarat. Astfel, verificarea cunostintelor juridice este completata de sustinerea unui test-grila de verificare a rationamentului logic si a unui interviu in fata unei comisii din care fac parte un psiholog, un judecator, un procuror, un profesor universitar si un pedagog. De asemenea, candidatii sunt supusi unui examen medical, precum si verificarii sub aspectul indeplinirii conditiei bunei reputatii. Candidatii declarati inapti pentru exercitarea functiei, din punct de vedere medical, din punct de vedere psihologic, precum si cei care nu se bucura de o buna reputatie sunt declarasi respinsi. Au existat situatii in care candidatii nu au reusit la testarea psihologica si au fost declarati respinsi, potrivit Regulamentului privind concursul de admitere si examenul de absolvire a Institutului National al Magistraturii. Pe parcursul anului I se studiaza, ca disciplina de specialitate, etica si organizare judiciara, obiectivele fiind acelea ca auditorii sa aplice in mod corect legile de organizare judiciara, regulamentele si sa respecte codul deontologic, sa constientizeze necesitatea mentinerii unui echilibru intre cerintele etice ale profesiei si viata privata a magistratului si sa cunoasca standardele europene in materie. Verificarea dobandirii acestor cunostinte se face si in cadrul examenului de absolvire, una dintre disciplinele de examen fiind organizarea judiciara, care cuprinde in tematica sa si probleme de etica si deontologie. De asemenea, potrivit Regulamentului privind examenul de capacitate al judecatorilor stagiari si procurorilor stagiari, acestia sustin o proba orala si la materia organizare judiciara si codul deontologic al judecatorilor si procurorilor.

Stim ca la INM, toate examenele de avansare in grad profesional, au tematici diferite la procurori, fata de cele date pentru judecatori. Cum comentati faptul ca in destule cazuri CSM a transformat, spre exemplu, procurori cu rang de curte de apel, direct in judecatori cu rang de curte de apel, fara ca procurorii sa fi sustinut vreodata un examen specific judecatorilor si fara sa aiba vechimea in functia de judecator ceruta de lege, pentru fiecare grad de judecator dobandit „pe scurtatura”? Ce pericol prezinta acesti magistrati pentru calitatea actului de justitie? Cum poate sa devina peste noapte un bun judecator civilist, un procuror care a lucrat exclusiv in penal, dar a beneficiat de transformarea peste noapte, din procuror, in judecator, gratie unei hotarari a CSM?

Numirea judecatorilor in functia de procuror, respectiv a procurorilor, in functia de judecator se face numai la cererea motivata a acestora si dupa sustinerea unui interviu in fata sectiilor Consiliului Superior al Magistraturii iar, potrivit art. 61 din Legea 303/2004, privind statutul judecatorilor si procurorilor numirea se realizeaza la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, care are competenta exclusiva in aceasta materie.

Exista o mare penurie de magistrati in sistem. Poate INM-ul cu promotiile sale de 100 – 200 de absolventi anual sa acopere deficitul de personal din sistem? Caror cauze se datoreaza necolerarea politicii de resurse umane cu numarul de absolventi pe care ii poate furniza anual INM?

In reglementarea actuala, principala modalitate de acces in magistratura trebuie sa se realizeze prin Institutul National al Magistraturii (art. 13 din Legea 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor). Pana in prezent, INM a avut promotii de maxim 200 magistrati, astfel ca nu au putut fi acoperite toate nevoile de personal ale sistemului judiciar. Exista insa capacitatea institutionala si organizatorica de a forma mai mult de 200 magistrati anual, dar numai in situatia in care Institutul National al Magistraturii va beneficia de o finantare suplimentara, care sa permita plata burselor auditorilor si a drepturilor banesti ale personalului de instruire. La fel de necesara este si atribuirea unor spatii suplimentare, pentru ca activitatea de formare trebuie sa se desfasoare, de regula, in grupe de cel mult 12 auditori, fiecare dintre acestia avand pentru studiu numeroase materiale de informare (dosare, acte normative, culegeri de jurisprudenta etc). Institutul nu are atributii decizionale in ceea ce priveste politica de resurse umane a sistemului judiciar, aceasta fiind, cu privire la judecatori si procurori, de competenta exclusiva a Consiliului Superior al Magistraturii, insa isi indeplineste atributia de a propune, dupa consultarea Directiei Resurse Umane si Organizare a CSM, numarul de locuri scoase pentru fiecare concurs de admitere in magistratura, indiferent de modalitatea de recrutare.

De ce pica atat de multe persoane examenele de admitere la INM? Sunt examenele dinadins de grele, astfel incat sa nu se intre? Nu se mai invata cum trebuie in facultatile de Drept? Sau se doreste dinadins acest lucru, pentru ca altii sa poata intra in sistemul judecatoresc pe alte cai decat prin absolvirea INM-ului?

Importanta sociala a profesiei de magistrat impune ca examenul de admitere sa implice un standard calitativ ridicat, aceasta constituind o garantie pentru selectarea candidatilor care au potentialul de a fi formati ca magistrati (ma refer, la cei care au o pregatire teoretica temeinica si un profil psihologic adecvat). Coborarea standardului calitativ nu ar permite verificarea reala a candidatilor sub aspectul aptitudinilor relevante pentru exercitarea profesiei de magistrat. Existenta modalitatii exceptionale de recrutare nu trebuie privita ca tendentioasa, ci ca fiind necesara functionarii activitatii la judecatorii si la parchetele de pe langa judecatorii, intrucat, in prezent, numarul posturilor vacante este mare.