Faptele cu care fostele vedete ale Directiei Nationale Anticoruptie Cornel David-Deca si Monica Munteanu au incercat sa-i infunde pe fostul primar de Brasov George Scripcaru (foto 1) si pe ex-presedintele Consiliului Judetean Brasov Aristotel Cancescu (foto 2) pot face cel mult obiectul unor spete contraventionale sau civile (comerciale, mai precis) – nicidecum unele penale.

Este principala idee din motivarea deciziei nr. 48/2022, prin care, in dosarul nr. 5328/62/2016, judecatoarele Melinda Dalma Codreanu si Mirela Serban de la Curtea de Apel Brasov i-au achitat definitiv pe Scripcaru si pe Cancescu, mentinand achitarea dispusa la 18 februarie 2021 de catre magistrata Erzsebet Miklos de la Tribunalul Covasna (click aici pentru a citi).

In plus, nu a fost incalcata legislatia primara si nici DNA Brasov nu a putut dovedi existenta unui prejudiciu concret (asa cum impune CCR, prin Decizia nr. 405/2016), astfel incat sa poata fi vorba despre o infractiune de serviciu, puncteaza CA Brasov.

Totodata, George Scripcaru semna „ca primarul” pentru simplul fapt ca in fiecare zi primea un volum urias de documente pe care trebuia sa-si puna semnatura si avea incredere in functionarii din subordine – care, de altfel, erau principalii responsabili pentru legalitatea acelor documente, mai arata completul Codreanu-Serban.

Inainte de a va lasa sa cititi cel mai important fragment din motivare, amintim ca George Scripcaru a fost aparat de catre avocatul Vladimir Ciolacu (foto 3), iar rechizitoriul procurorilor Deca si Munteanu din dosarul nr. 233/P/2015 a fost confirmat de catre cel care in octombrie 2016 conducea Sectia a II-a a DNA Central – respectiv procurorul Marius Bulancea (vezi facsimil). Motivul il reprezinta principiul subordonarii ierarhice, din moment ce Cornel David-Deca era in acea vreme seful DNA Brasov.

Dupa cum spuneam, iata principalul pasaj din motivarea CA Brasov:

„Fara a reitera detaliat acuzatiile formulate in legatura cu emiterea autorizatiei de construire, curtea se rezuma a constata ca i se imputa inculpatului Matei Gavril ca si-a exercitat influenta la nivelul functionarilor Primariei Municipiului Brasov, in vederea obtinerii autorizatiei, profitand de calitatea sa de consilier judetean si membru P.N.L., dar si de sustinerea din partea presedintelui C.J., Cancescu Aristotel Adrian, iar inculpatele Grama Lucia si Licofrig S.R.L sunt acuzate ca au profitat de influenta pe care o avea inculpatul Matei Gavril, in scopul edificarii constructiei pe terenul inchiriat conform contractului nr. 22310/19.09.2013, in conditiile in care S.C. Licofrig S.R.L. nu era titularul unui drept real si pe terenul proprietate publica nu se puteau construi decat imobile de uz sau interes public.

Pe de alta parte, functionarilor publici din cadrul Primariei Municipiului Brasov li se imputa ca ar fi emis autorizatia de construire, in conditii de nelegalitate, la solicitarea inculpatului Matei Gavril, si ca ar fi cunoscut relatia acestuia cu inculpatul Scripcaru George si cu inculpata Dumitrescu Maria, care de asemenea ar fi solicitat colegilor emiterea acestei autorizatii. S-a invocat ca inculpata Dumitrescu Maria este sora numitului Muntean Gheorghe, al carui nas de cununie a fost inculpatul Matei Gavril. In perioada 01.03.2011 – 30.06.2016, Muntean Gheorghe a fost sef Serviciu Inspectie Control si Disciplina in Constructii (filele 236 – 239, vol. I dosar u.p.).

Mai intai de toate, se constata ca persoanele audiate in cauza, respectiv inculpatii care au renuntat la dreptul la tacere si martorii care cunosteau aspecte legate de eliberarea autorizatiei de construire, contrazic acuzatiile formulate si infirma existenta oricarei influente pe care, potrivit parchetului, inculpatii Matei Gavril si Dumitrescu Maria, inclusiv inculpatul Scripcaru George, ar fi exercitat-o asupra functionarilor publici cu scopul de a obtine, in beneficiul Licofrig S.R.L., autorizatia de construire.

Sub acest aspect sunt relevante chiar declaratiile date cu ocazia primelor audieri de catre inculpatii Dumitrescu Maria, Rad Emese si Sfarghiu Tudor-Octavian.

In prima faza, inculpatii Rad Emese si Sfarghiu Tudor-Octavian au fost audiati in calitate de martori, iar declaratiile date in aceasta calitate nu pot fi trecute cu vederea, intrucat constituie mijloace de proba in favoarea lor, nefiind astfel incalcate dispozitiile art. 118 Cod procedura penala care reglementeaza dreptul martorului de a nu se autoincrimina.

Astfel, inculpata Rad Emese a precizat inca in fata procurorului de caz ca nu cunoaste si nu a intrat in legatura cu niciun reprezentant din cadrul Licofrig S.R.L., nefiindu-le cunoscute numele inculpatilor Matei Gavril si Grama Lucia, iar declaratia sa nu poate fi inlaturata nici in baza depozitiei martorului Poverlovici Eugen, care in fata instantei de apel a afirmat ca i-a adus la cunostinta inculpatei Rad Emese ca s-a prezentat la primarie in numele inculpatei Grama si al lui Matei Gavril sen. de la Licofrig S.R.L. Martorul nu a contrazis afirmatiile inculpatei, nu a afirmat in nici un moment ca aceasta ar fi cunoscut cele doua persoane din partea carora actiona si nici nu a sustinut ca aceasta informatie ar fi influentat in vreun fel atitudinea inculpatei.

Inculpata Rad Emese a mai afirmat ca referitor la autorizatia de construire nr. 723/2013 nu a discutat cu coinculpata Dumitrescu Maria si nici cu vreo alta persoana angajata in cadrul Primariei. Prin aceasta mentiune, inculpata contrazice sustinerile parchetului, conform carora, constatand ca nu poate emite autorizatia, inculpata, in aceeasi zi, ar fi apelat la secretarul primariei, inculpatul Paraschiv Nicolae, pentru gasirea unei solutii. In realitate, inculpata a consultat secretarul primariei doar cu privire la persoana pe numele careia se poate elibera autorizatia.

Inculpatul Sfarghiu Tudor a avut aceeasi pozitie, aratand ca nu cunoaste nici firma Licofrig S.R.L. si nici pe inculpatul Matei Gavril, negand ca ar fi discutat cu vreun functionar din cadrul primariei cu privire la autorizatia eliberata in favoarea societatii inculpate, dar pe numele Consiliului Judetean Brasov. Acelasi inculpat a dat declaratii in fata procurorului de caz si dupa ce a fost pusa in miscare actiunea penala impotriva sa, precum si in fata primei instante, avand o atitudine constanta de negare a oricarei influente pe care, in opinia acuzarii, ar fi exercitat-o coinculpatii Matei Gavril si Dumitrescu Maria, precum si a oricarei solicitari care sa fi venit din partea acestora din urma privind solutionarea favorabila a cererii formulate de Licofrig S.R.L. de eliberare a autorizatiei de construire. („Eu nu l-am cunoscut pe Matei Gavril, nu am vorbit niciodata cu dansul, l-am vazut in instanta, si posibil si in faza urmaririi penale la parchet, dar precizez ca niciodata nu am vorbit cu dansul. Arat ca eu nici nu am auzit nici de Matei Gavril si nici de SC Licofrig SRL pana cand nu am fost chemat la parchet. Nu stiam, si nici in prezent nu stiu, daca Matei Gavril se afla in relatii apropiate cu domnul Scripcaru si doamna Dumitrescu. Despre lucrarea din speta, nimeni nu a vorbit cu mine si nu m-a rugat sa semnez. Eu am semnat lucrarea doar in baza atributiilor avute la acea data si in baza prevederilor din certificatul de urbanism”.).

Declaratiile inculpatilor Rad si Sfarghiu se coroboreaza si cu depozitia inculpatei Dumitrescu Maria, care, de asemenea, a fost consecventa in afirmatiile facute cu ocazia audierilor sale in fata organului judiciar. Aceasta a descris modalitatea de lucru a Serviciului autorizari constructii din cadrul Primariei Brasov, al carui sef a fost timp de aproximativ 12 ani, aratand ca dupa verificarea documentatiilor, semna autorizatiile, dupa care acestea ajungeau, in ordine, la arhitectul-sef, la secretarul municipiului, dupa care la primar sau, in lipsa acestuia, la viceprimar. Este important ca, potrivit precizarilor facute de inculpata, dosarul se trimitea de la un compartiment la altul, prin secretare, fara ca cel care a semnat anterior sa se prezinte la cel care semna ulterior, deci persoanele semnatare nu se intersectau decat daca existau nelamuriri. Inculpata a afirmat ca documentele privind eliberarea certificatului de urbanism, dupa care si a autorizatiei de construire, le-a primit prin intermediul departamentului de specialitate (CIC – Centrul de Informatii pentru Cetateni), in mod oficial, conform procedurii interne, nefiindu-i puse la dispozitie de o persoana anume. Aceste aspecte se coroboreaza si cu depozitia martorului Poverlovici Eugen, care a confirmat ca documentele in vederea eliberarii ambelor acte le-a depus personal, la CIC. („Eu am depus actele pentru certificatul de urbanism, acestea fiind depuse la ghiseul de la primarie, si, de asemenea, eu am ridicat certificatul la solicitarea doamnei Grama. Nu stiu daca am avut vreo imputernicire scrisa din partea doamnei Grama, insa m-a rugat sa depun, pentru ca stiam unde trebuie depus. Arat ca avizele solicitate de catre mine au fost ridicate de la institutiile respective, tot de catre subsemnatul, si le-am predat doamnei Grama sau lui Matei Gavril, senior. Cererea pentru autorizarea constructiei cred ca am depus-o tot eu la Centrul de Informare al Primariei Brasov, la solicitarea doamnei Grama, insa nu stiu cine l-a ridicat”.)

Inculpata Dumitrescu a mai aratat ca nu a avut niciun fel de discutii cu inculpatul Matei Gavril despre eliberarea autorizatiei de construire, acesta nu a vizitat-o la biroul sau din cadrul primariei si nici nu l-a vazut pe coinculpat intrand la vreunul din colegii ei. Inculpata a mai sustinut ca abia dupa ce s-a sesizat depasirea suprafetei inchiriate a aflat ca S.C. Licofrig S.R.L. i-ar apartine acestui coinculpat. Conform afirmatiilor sale, inculpata Dumitrescu Maria nu avea cunostinta despre faptul ca fratele sau, Munteanu Gheorghe, a ridicat autorizatia de construire si abia in urma discutiilor purtate cu acesta, ulterior formarii dosarului penal, a aflat ca a fost rugat de un reprezentant al Licofrig S.R.L. sa procedeze in acest fel, inculpata banuind ca ar fi fost Matei Gavril. Sub acest aspect, nu exista probe care sa infirme declaratia inculpatei, numitul Munteanu Gheorghe refuzand sa dea declaratii in cauza, invocand art. 117 alin. 1 lit. a Cod procedura penala.

De asemenea, prin declaratia data in fata procurorului de caz, inculpatul Scripcaru George a recunoscut ca a semnat autorizatie de construire, insa a precizat ca nu a dat dispozitie nimanui in acest sens si nici nu avea cunostinta de existenta acestei autorizatii si de asa-zisa nelegalitate a acesteia in momentul semnarii. Aspectele pe care le-a relatat in fata procurorului de caz privind interpretarea data legii de catre functionarii care au semnat autorizatia au ajuns la cunostinta acestuia in urma discutiei pe care le-a purtat cu directorul directiei juridice (Dicu Maria in acel moment), probabil ulterior semnarii autorizatiei si formarii dosarului penal avand ca obiect cercetarea circumstantelor in care s-a procedat la eliberarea autorizatiei de construire, mai exact cu o saptamana anterior chemarii sale in vederea audierii. Inculpatul a discutat si cu arhitectul-sef, tot inainte de a da declaratii in cauza, cu numita Manolache Marilena. Ambele persoane au afirmat in fata fostului primar al municipiului faptul ca autorizatia a fost emisa cu respectarea dispozitiilor legale aplicabile in materie.

Nici ceilalti functionari publici, audiati in calitate de martori, nu confirma sustinerile parchetului privind demersurile efectuate de inculpatii Matei Gavril, Dumitrescu Maria si Scripcaru George in vederea eliberarii autorizatiei de construire. Astfel, pot fi invocate declaratiile martorilor Manolache Marilena, arhitectul-sef in cadrul Primariei Municipiului Brasov („Nu-l cunosc nici pe domnul Matei Gavril si nici pe doamna Grama Lucia, stiu despre dansii din discutiile purtate la DNA, nici nu stiu cum arata dansii. In consecinta, nici nu am discutat cu acestia”.) si Radu Voinea, sef serviciu Autorizari, Avize si Disciplina in Constructii din cadrul C.J. („Nu-l cunosc pe Matei Gavril, nu am avut nicio tangenta cu acesta, am auzit ca a fost consilier judetean, dar nu-l cunosc, nu stiu cine este. Nu stiu in ce relatii s-ar fi aflat cu domnul Cancescu. Nu cunosc nicio persoana cu numele de Grama Lucia”.).

Mai mult, martorul Poverlovici Eugen, persoana care a ridicat certificatul de urbanism si a depus si cererea de eliberare a autorizatiei de construire, a precizat ca a luat legatura cu Rad Emese intrucat o cunostea. Martorul lucrase in cadrul primariei pana in anul 2005, in functia de inspector la Serviciul cadastru. Insa fiind intrebat expres ca daca i s-a solicitat de catre cineva sa mearga la primarie si sa ia legatura cu o persoana anume, martorul a raspuns negativ, subliniind ca de la Serviciul Autorizari a aflat ca lucrarea se afla la inculpata Rad, deci nu de la unul din ceilalti inculpati acuzati ca si-ar fi exercitat influenta asupra functionarilor pentru a obtine autorizatia de construire („Doar m-a rugat doamna Lucia Grama sa vad la cine este documentatia pentru autorizatie si sa iau legatura daca mai este nevoie de ceva acte in completare. Faptul ca dosarul este la doamna Rad Emese am aflat de la Serviciul Autorizari din cadrul primariei”.).

Trecand la celelalte aspecte invocate de parchet in sustinerea acuzatiilor formulate, se constata ca, potrivit procurorului de caz, Licofrig S.R.L. nu avea dreptul de a formula cererea de eliberare a autorizatiei de construire. Curtea apreciaza ca prima instanta a efectuat o analiza corecta si judicioasa a dispozitiilor legale incidente in materie, prin raportare si la materialul probator administrat in cauza.

Astfel, in mod corect s-a remarcat ca potrivit art. 44 alin. 2 din Ordinul nr.

839/12.10.2009, mentionat mai sus, „solicitarea emiterii unei autorizatii de construire / desfiintare se poate face fie direct de catre detinatorul / detinatorii titlului asupra imobilului sau de investitori, fie prin intermediul unui imputernicit, desemnat in conditiile legii, care poate fi consultantul, proiectantul, orice alta persoana fizica, ori o persoana juridica autorizata care are in obiectul de activitate managementul sau proiectarea lucrarilor de constructii”.

De asemenea, in mod corect s-a observat si ca potrivit Anexei 2 la Legea nr. 50/1991:

„Dreptul asupra constructiei si / sau terenului care confera titularului dreptul de a obtine, potrivit legii, din partea autoritatilor competente, autorizatia de construire sau desfiintare:

1. dreptul real principal: drept de proprietate, uz, uzufruct, superficie, servitute (dobandit prin: contract de vanzare-cumparare, de schimb, de donatie, certificat de mostenitor, act administrativ de restituire, hotarare judecatoreasca);

2. dreptul de creanta dobandit prin: contract de cesiune, concesiune, locatiune. Emiterea autorizatiei de construire in baza unui contract de comodat/locatiune se poate face numai pentru constructii cu caracter provizoriu si cu acordul expres al proprietarului de drept”.

In final, sub aspectul legislatiei incidente, s-a retinut si ca in art. 61 alin. 2 din Ordinul nr. 839/12.10.2009, se prevede ca:

„In conditiile legii, pe terenuri apartinand domeniului public persoanele fizice sau juridice pot realiza, in interes privat, numai constructii cu caracter provizoriu, autorizate in conditiile legi, pe amplasamente stabilite in baza reglementarilor documentatiilor urbanistice aprobate”.

Ceea ce contesta parchetul este concluzia la care a ajuns prima instanta in urma coroborarii probelor administrate in procesul penal, respectiv calitatea de investitor al Licofrig S.R.L., existenta acordului proprietarului terenului de 110 mp din curtea spitalului de a edifica o constructie si caracterul provizoriu a cladirii construite de Licofrig S.R.L., aspecte care ar dovedi, in opinia procurorului, existenta infractiunii de abuz in serviciu.

Fata de starea de fapt retinuta mai sus, nu se poate contesta ca societatea Licofrig S.R.L. poate fi privita ca si investitor, din moment ce din propriile resurse urma sa procedeze la construirea spatiului comercial amplasat in curtea spitalului judetean.

Cu privire la acordul proprietarului terenului de 110 mp inchiriat prin contractul nr. 22310/19.09.2013 – UAT Brasov, se retine ca, intr-adevar, nu exista un acord scris al Consiliului Judetean in cuprinsul caruia sa se mentioneze expres ca Licofrig S.R.L. are dreptul de a obtine autorizatia de construire. Insa nu poate fi trecuta cu vederea ca Ordinul nr. 839/2009 nu prevede forma in care acordul trebuie manifestat de catre proprietarul terenului. Apoi, nu pot fi omise nici inscrisurile prezentate in sectiunea destinata analizei circumstantelor de emitere a HCJ nr. 324/2013, de organizare a licitatiei publice de catre SCJU si de incheiere a contractului de inchiriere. Toate documentele relevante intocmite anterior depunerii cererii de emitere a autorizatiei de construire au fost puse la dispozitia functionarilor publici insarcinati cu analiza dosarului format in baza cererii Licofrig S.R.L. si care au avut posibilitatea de a le consulta, verifica si interpreta in baza experientei profesionale dobandite in cursul exercitarii atributiilor lor de serviciu.

Instanta de fond in mod corect a facut trimitere la Hotararea C.J. Brasov nr.

287/22.05.2012, caietul de sarcini emis de S.C.J.U. Brasov in cursul organizarii licitatiei publice din 06.09.2013 si contractul de inchiriere nr. 22310 din 19.09.2013.

Astfel cum am mai aratat, conform extrasului de carte funciara, terenul in cauza se afla in proprietatea Judetului Brasov, face parte din domeniul public al judetului, fiind in administrarea Consiliului Judetean Brasov. Insa prin Hotararea C.J. Brasov nr. 287/22.05.2012, spitalul judetean a fost imputernicit sa incheie contracte de inchiriere pentru suprafetele de teren din domeniul public al judetului, aflate in incinta spitalului, cu persoane juridice interesate sa desfasoare activitati comerciale, dupa obtinerea avizelor.

Aceasta hotarare a stat la baza organizarii licitatiei publice din data de 06.09.2013 in cadrul careia, pe langa terenul de 110 mp si pentru care s-a primit, de catre spital, Hotararea de avizare a C.J. nr. 324/2013, au fost scoase la licitatie in vederea inchirierii mai multe imobile.

Conform caietului de sarcini emis de S.C.J.U. Brasov, inchirierea tuturor imobilelor, deci inclusiv si a terenului de 110 mp., s-a facut in vederea desfasurarii de activitati comerciale cu amanuntul, obiectivul S.C.J.U. la incheierea contractului fiind folosirea eficienta a spatiilor si obtinerea de venituri la bugetul spitalului (pct. 2.1 si 2.2 din caietul de sarcini).

Contractul de inchiriere nr. 22310 din 19.09.2013, incheiat in urma castigarii de catre S.C. Licofrig S.R.L. a licitatiei privind terenul de 110 mp, prevede o perioada de valabilitate determinata de 3 ani, iar printre obligatiile locatarului S.C. Licofrig S.R.L. s-a stipulat ca aceasta are obligatia sa obtina avizele si autorizatiile necesare desfasurarii activitatii specifice, in conformitate cu prevederile legislatiei in vigoare.

Astfel, este corecta concluzia primei instante ca desfasurarea activitatii comerciale in vederea careia s-a incheiat contractul nr. 22310/2013 presupunea existenta unei cladiri, care trebuia edificata ulterior, avand in vedere ca terenul inchiriat era o zona verde, cu vegetatie.

Instanta de fond a mai apreciat ca din inscrisurile prezentate rezulta ca S.C. Licofrig S.R.L. a avut acceptul expres de a solicita emiterea autorizatiei de construire al proprietarului terenului – U.A.T. Brasov, prin administratorul Consiliul Judetean Brasov, care a transferat acest accept / acord catre S.C.J.U. Brasov prin Hotararea C.J. Brasov nr. 287/22.05.2012.

Intrucat legislatia nu prevede forma pe care acordul trebuie sa o imbrace, nu poate fi inlaturata concluzia primei instante, contrar sustinerilor expuse in motivele de apel depuse la dosar de parchet.

Mai mult, sub aspectul laturii subiective a infractiunii, este deosebit de relevant ca si functionarii din cadrul primariei au interpretat in acelasi fel textele legale incidente in materie.

Martora Manolache Marilena, arhitect-sef in cadrul Primariei Mun. Brasov, a aratat ca in urma analizarii documentelor atasate cererii de eliberare a autorizatiei de construire, a apreciat ca aceasta poate fi eliberata pe numele C.J. Brasov, la solicitarea inculpatei Licofrig S.R.L. („Tinand cont ca in extrasul CF aparea CJ Brasov ca administrator al terenului proprietate a Judetului Brasov, faptul ca prin hot. CJ Brasov s-a avizat inchirierea de catre SCJU Brasov a terenului si existand contractul de inchiriere intre spital si firma privata in care se specifica ca societatea este indreptatita sa solicite avizele si autorizatiile necesare, apreciez ca autorizatia de construire putea fi emisa pe numele CJ Brasov, la cererea societatii Licofrig SRL. Arat ca daca as fi fost la serviciu, pe baza documentatiei pe care am aratat-o anterior, si eu as fi semnat autorizatia de construire emisa in cauza”.). Martora afirma ca a mai eliberat certificate de urbanism si autorizatii de construire, la solicitarea unor persoane private, pentru terenuri apartinand domeniului public si a dat drept exemplu constructiile care tin de publicitatea stradala. De asemenea, aceasta mai afirma ca au fost situatii cand au fost emise autorizatii de construire pe numele altei persoane decat cea care a solicitat-o, mai exact pe numele proprietarului terenului, chiar daca nu era aceeasi persoana ca solicitantului, insa fara sa isi aduca aminte de un exemplu concret. Insa chiar daca nu s-ar fi emis anterior o autorizatie similara cu autorizatia de construire nr. 723/2013 (la solicitarea unei persoane private, pe numele unei institutii publice), nu se poate angaja raspunderea penala a persoanelor care au semnat respectivul act fara verificarea circumstantelor concrete care au condus la adoptarea unei asemenea solutii. Un aspect care se impune a fi verificat, astfel cum am subliniat, este chiar interpretarea data textelor legale incidente in materie si aplicarea lor la situatia concreta.

La randul sau, inculpata Dumitrescu Maria a explicat in fata organului judiciar rationamentul avut in vedere in momentul semnarii autorizatiei. Aceasta a enumerat expres documentele pe care le-a verificat, aratand ca desi nu exista o cerere formulata de consiliul judetean, a avut in vedere ca potrivit art. 44 pct. 2 din Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991, cererea de autorizatie de construire putea fi facuta nu numai de proprietarul terenului, dar si de investitor, iar inculpata a considerat ca Licofrig avea aceasta calitate, raportat la hotararea consiliului judetean si contractul de inchiriere incheiat cu spitalul, acte pe care, de asemenea, le-a verificat anterior. In plus, inculpata a mai precizat ca „la obligatiile chiriasului, era trecut faptul ca, are obligatia sa obtina avize si autorizatii; or, nu exista alte autorizatii decat autorizatii de construire. Mai avea obligatia sa obtina aviz PSI; or, la terenuri nu trebuie un astfel de aviz, iar la rezilierea contractului avea obligatia sa nu schimbe destinatia spatiului si fatadele acestuia, si sa nu intarzie cu plata utilitatilor. Or, la un teren nu trebuie gaz, curent electric etc., iar spitalul le-a dat voie sa intre cu utilajele si le-a asigurat si doua locuri de parcare pentru functionare. Mai mult, dupa ce am consultat dosarul, am constatat ca SC Licofrig SRL a formulat cerere catre spital, a doua zi, sa nu plateasca chirie pana la edificarea constructiei, si s-a aprobat”. Si inculpatul Sfarghiu Tudor-Octavian, prin depozitia sa, a afirmat ca a fost in mod legal emisa autorizatia, intrucat cererea era insotita de toate documentele prevazute de lege. Acest inculpat si-a format convingerea, pe baza documentatiei atasate cererii de emitere a autorizatiei, ca in alt fel nu se puteau executa clauzele contractuale, decat prin edificarea unei cladiri („Din faptul ca se specifica ca chiriasul trebuie sa obtina toate avizele si autorizatiile, ca trebuie sa-si plateasca utilitatile, rezulta ca era vorba de ridicarea unei constructii. Nici atunci si nici acum nu vad de ce cineva ar inchiria o suprafata de 110 mp pentru ridicarea unei tarabe si nu pentru ridicarea unei cladiri. Este evident ca utilitati poti avea doar in situatia unei constructii”.).

La fel a declarat si inculpatul Scripcaru George, care a aratat ca singura deficienta pe care a identificat-o in cazul autorizatiei de construire a fost lipsa cererii exprese a Consiliului Judetean de emitere a autorizatiei. Insa trebuie facuta distinctie intre cererea formulata de insusi proprietarul terenului si acordul manifestat de acesta, care il indreptateste pe locatar sa solicite emiterea autorizatiei de construire, acest ultim aspect facand obiectul analizei prezentei cauze.

Nu numai functionarii din cadrul primariei, dar si partea civila S.C.J.U. a interpretat in acelasi fel continutul inscrisurilor pe care le-a avut in posesie in momentul in care a primit instiintarea transmisa de Licofrig S.R.L. privind edificarea constructiei, din moment ce nu a contestat in niciun moment dreptul acesteia de a construi pe terenul inchiriat. In opinia acuzarii, partile contractante, in momentul incheierii contractului de inchiriere, nu au avut in vedere edificarea unei constructii, intrucat, in caz contrar, nu ar fi fost necesara informarea spitalului in acest sens de catre Licofrig S.R.L. Parchetul face referire la adresa inregistrata la SCJU sub nr. 22311/19.09.2013 (deci imediat dupa inregistrarea contractului de inchiriere nr. 22310/19.09.2013), prin care Licofrig S.R.L. ii aduce la cunostinta spitalului ca terenul este destinat construirii unei cladiri pentru desfasurarea de activitati comerciale. Insa se omite faptul ca prin acelasi act, inculpata solicita amanarea platii chiriei lunare pana la finalizarea lucrarilor, indicand si durata aproximativa a lucrarilor de investitii (60 de zile). Motivul intocmirii respectivei adrese il constituie, in esenta, obtinerea unui beneficiu constand in neplata chiriei anterior edificarii constructiei, moment din care si inculpata putea, la randul sau, sa obtina venituri in urma desfasurarii activitatilor comerciale pentru care a inchiriat terenul.

Tot in beneficiul inculpatilor a declarat si martorul Feldioreanu Stefan, administratorul S.C. Nafet Service S.R.L., participant la licitatie, si care, intrebat fiind in fata primei instante, a precizat ca anterior organizarii licitatiei era cunoscut ca pe acel teren urmeaza a fi realizata o constructie, intrucat imobilul nu putea fi folosit altfel. Acelasi martor a invederat ca daca ar fi castigat licitatia, ar fi trebuit personal sa obtina autorizatia de construire si avizele necesare.

Un alt aspect de nelegalitate a autorizatiei, in opinia parchetului, l-ar constitui emiterea acesteia pe numele C.J. Brasov, in conditiile in care cererea a fost formulata de Licofrig S.R.L.

Insa in mod corect a constatat prima instanta ca legea nu prevede identitatea persoanei pe numele careia se elibereaza autorizatia de construire, ci enumera doar persoanele indreptatite sa depuna o cerere in acest sens (Anexa 2 la Legea nr. 50/1991, invocata mai sus).

Potrivit declaratiilor persoanelor audiate, la nivelul Primariei Brasov autorizatiile se emiteau pe numele proprietarului tabular, chiar daca cererea era formulata de investitor sau alta persoana imputernicita.

In acest sens, invocam declaratia inculpatului Sfarghiu („In situatia in care solicitantul este altul decat proprietarul terenului, autorizatia se emite pe numele proprietarului terenului sau detinatorului unui drept real asupra terenului. Pe proprietate publica, domeniu public, pot fi edificate constructii de interes public sau constructii cu caracter provizoriu, insa in toate situatiile autorizatia se emite pe numele proprietarului sau cel care are un drept real asupra terenului”.

„Nu eu am luat hotararea emiterii autorizatiei pe numele CJ. Consiliul Judetean era proprietarul imobilului (terenului). Eu nu cunosc cine a luat aceasta hotarare, eu am primit o documentatie in mapa, am vazut ca din punct de vedere al atributiunilor mele de serviciu acea documentatie este conforma, astfel am semnat autorizatia de construire”.

„Totdeauna autorizatia se elibereaza pe numele proprietarului, chiar daca acesta nu a formulat cererea”.).

Declaratia inculpatului se coroboreaza cu relatarile martorului Radu Voinea (sef serviciu Autorizari, Avize si Disciplina in Constructii din cadrul CJ Brasov), care dupa ce a precizat ca investitorul poate sa solicite autorizatie de construire pe baza unui contract de inchiriere pentru o constructie provizorie si doar pe o perioada determinata, a subliniat ca in asemenea situatii autorizatia de construire se emite pe numele proprietarului terenului, pentru firma care solicita.

Intr-adevar, societatea inculpata a efectuat demersuri pentru eliberarea pe numele sau a autorizatiei de construire, astfel cum a aratat si martorul Poverlovici Eugen. Potrivit declaratiei martorului, tatal inculpatului Matei Gavril i-a solicitat informatii privind posibilitatea ca numele societatii inculpate sa figureze pe autorizatie, iar martorul, la randul sau, s-a adresat inculpatei Rad fara sa fie indrumat in acest scop de vreunul din ceilalti inculpati, intrucat o cunostea din perioada in care indeplinea functia de inspector la Serviciul cadastru din cadrul primariei. Inculpata a comunicat martorului informatiile pe care le-a furnizat si inculpatul Sfarghiu, respectiv ca autorizatia nu se poate emite pe numele societatii, intrucat aceasta nu este proprietar tabular. Martorul relateaza celelalte demersuri efectuate in vederea emiterii autorizatiei pe numele Licofrig S.R.L., specificand ca sub acest aspect era necesara inscrierea contractului de inchiriere in carte funciara si chiar daca au obtinut acordul spitalului pentru a efectua aceasta mentiune in foaia C a cartii funciare, cererea lor a fost respinsa pe motiv ca spitalul nu era proprietar si acordul trebuia exprimat de catre Consiliul Judetean Brasov. Astfel, autorizatia nu s-a emis pe numele societatii, ci pe numele C.J. Brasov, aspecte comunicate martorului si de catre inculpata Rad Emese.

Depozitia martorului Poverlovici sunt sustinute si prin inscrisurile depuse la dosarul de urmarire penala, respectiv prin actul aditional la contractul de inchiriere nr. 22310/19.09.2013, prin care partile contractante solicita notarea contractului de inchiriere in cartea funciara, act aditional incheiat in data de 30.10.2013 (fila 162, vol. IV dosar u.p.) si incheierea nr. 98280 din data de 30.10.2013 a O.C.P.I. – B.C.P.I. Brasov, prin care s-a respins cererea de notare pe motiv ca locatorul nu este proprietarul tabular al terenului (fila 185 vol. VI dosar u.p.).

Insa nu se poate reprosa locatarului intentia sa de a obtine o autorizatie de construire pe numele sau si nici nu poate fi atribuit acestui demers un alt caracter, cum ar fi obtinerea mascata a unui drept de superficie asupra terenului inchiriat, astfel cum a afirmat parchetul, din moment ce notarea contractului de inchiriere are doar un efect de opozabilitate si nu poate transforma conventia incheiata pe o perioada determinata si prin care s-a obtinut doar un drept de folosinta, intr-un act prin care locatarul sa dobandeasca un drept real asupra terenului.

Printre motivele de apel s-a mentionat ca intentia de favorizare (prin incalcarea dispozitiilor legale) in emiterea autorizatiei de construire, manifestata de inculpatii functionari in cadrul Primariei Brasov, ar rezulta inclusiv din faptul ca, desi a esuat incercarea de notare a contractului de inchiriere in extrasul CF, notare care ar fi justificat, poate, in opinia acestora, un anumit raport juridic cu proprietarul terenului pe care sa-si intemeieze actele, totusi au procedat la emiterea autorizatiei, gasind o alta solutie. Insa se trece cu vederea ca incercarea de notare a contractului de inchiriere in CF a avut drept scop emiterea autorizatiei pe numele Licofrig S.R.L. Niciunul din martori nu a afirmat ca in lipsa notarii, cererea Licofrig S.R.L. adresata primariei ar fi fost respinsa. Nu s-a pus problema in niciun moment ca nu ar fi posibila emiterea autorizatiei, ci doar ca aceasta nu putea fi emisa decat pe numele proprietarului tabular, conform uzantei formate la nivelul primariei.

In ceea ce priveste caracterul constructiei, curtea isi insuseste considerentele hotararii atacate, cu precizarile facute mai sus, in sectiunea destinata prezentarii imprejurarilor care au condus la incheierea contractului de inchiriere si construirea spatiului comercial de catre Licofrig S.R.L. Nu mai este necesara reiterarea analizei materialului probatoriu prezentat cu acea ocazie, instanta de apel constatand doar ca aceasta constructie era una provizorie, conform declaratiilor martorilor audiati in cauza, care in formularea acestei concluzii au avut in vedere ca acea cladire era usor demontabila, fiind cu structura metalica, invelitoarea din tabla si inchiderea din panouri. De asemenea, curtea reitereaza ca trebuie avuta in vederea definitia data notiunii de „constructie provizorie” prin Anexa 2 la Legea nr. 50/1991, enumerarea cuprinsa in lege nefiind una exhaustiva, ci, mai degraba, exemplificativa. Daca legiuitorul ar fi inteles sa restranga categoria constructiilor provizorii la cele enumerate expres (chioscuri, tonete, cabine, locuri de expunere situate pe caile si in spatiile publice, corpuri si panouri de afisaj, firme si reclame, copertine, pergole ori altele asemenea), nu ar mai fi avut nicio relevanta inserarea definitiei acesteia in lege („Constructiile autorizate ca atare, indiferent de natura materialelor utilizate, care, prin specificul functiunii adapostite ori datorita cerintelor urbanistice impuse de autoritatea publica, au o durata de existenta limitata, precizata si prin autorizatia de construire. De regula, constructiile cu caracter provizoriu se realizeaza din materiale si alcatuiri care permit demontarea rapida in vederea aducerii terenului la starea initiala (confectii metalice, piese de cherestea, materiale plastice ori altele asemenea) si sunt de dimensiuni reduse”.).

In plus, se mai are in vedere si declaratia inculpatei Dumitrescu Maria, care, avand in vedere ca inchirierea s-a facut pe o perioada determinata de 3 ani, iar intreaga documentatie se referea la „o constructie demontabila, pe structura metalica, prinsa cu suruburi, acoperis din ferme metalice, inchideri cu panouri termoizolante, iar la interior compartimentarile erau din rigips”, a dedus ca urma a fi edificata o constructie provizorie. In opinia sa, caracterul provizoriu al constructiei nu trebuia dedus, deoarece „era stipulat in mod explicit in contractul de inchiriere termenul de 3 ani, dupa care constructia trebuia sa fie dezafectata”.

Aceeasi opinie a exprimat-o si martora Manolache Marilena, arhitect sef in cadrul Primariei Mun. Brasov („Daca era vorba de o constructie provizorie, trebuia mentionat acest fapt si in autorizatia de construire, insa, modul in care este definita constructia provizorie in legislatia in vigoare, respectiv ca este pe o durata de timp limitata, si fiind vorba in cauza despre un contract de inchiriere pe un termen de 3 ani, iar in autorizatie s-a mentionat ca se vor respecta conditiile din avize si acorduri, apreciez ca se subintelegea ca era vorba de o perioada de 3 ani privind durata de viata a constructiei”.). De asemenea, si martorul Radu Voinea – sef serviciu Autorizari, Avize si Disciplina in Constructii din cadrul CJ Brasov – a precizat ca pentru o perioada de inchiriere de 3 ani, investitorul nu putea sa ceara autorizatie pentru o constructie definitiva, ci doar pentru una provizorie.

Chiar daca in opinia inculpatului Sfarghiu constructia edificata de Licofrig S.R.L. in curtea spitalului judetean ar fi definitiva, iar o parte din persoanele audiate in calitate de martor, si care nu au o pregatire in domeniu, au exprimat acelasi punct de vedere, probele prezentate mai sus si analizate detaliat de instanta de fond inlatura respectivele aprecieri.

Un alt argument al acuzarii din care, in opinia parchetului, ar rezulta intentia inculpatilor de a autoriza o constructie definitiva este lipsa mentiunii caracterului provizoriu al constructiei din cuprinsul autorizatiei de construire nr. 723/2013. In opinia parchetului, omisiunea releva intentia evidenta a inculpatilor de a gasi cea mai favorabila solutie pentru inculpatul Matei Gavril, intr-un interval scurt de timp si chiar cu incalcarea dispozitiilor legale. Or, astfel cum am aratat mai sus, nu rezulta din probe ca inculpatii si-ar fi exercitat influenta asupra functionarilor publici cu atributii in eliberarea autorizatiei si ca ar fi luat legatura cu acestia pentru a se asigura ca autorizatia de construire va fi emisa, cu exceptia demersului efectuat de martorul Poverlovici Eugen care s-a consultat cu inculpata Rad Emese, pe care o cunostea anterior in baza relatiilor de serviciu existente intre cei doi si care avea drept scop obtinerea de informatii privind posibilitatea emiterii autorizatiei pe numele societatii Licofrig S.R.L. si nu obtinerea autorizatiei in regim de urgenta cu incalcarea dispozitiilor legale. Pentru acest motiv nu se confirma concluzia trasa de parchet din omisiunea inserarii caracterului provizoriu a constructiei in autorizatia de construire.

In opinia inculpatei Dumitrescu Maria, pe autorizatia de construire nu trebuia trecut in mod expres ca este vorba de o constructie provizorie, deoarece din documentatie rezulta acest aspect, si erau trecute in borderou contractul de inchiriere si celelalte documente. Insa chiar daca Legea nr. 50/1991 nu include o reglementare expresa sub aspectul mentiunii caracterului provizoriu al constructiei, dispozitiile art. 43 alin. 5 din Ordinul nr. 839/2009 contrazic afirmatiile inculpatei. Articolul mentionat prevede expres ca in situatia emiterii autorizatiei de construire pentru constructiile cu caracter provizoriu este obligatorie specificarea termenului pentru care se acorda provizoratul, precum si consecintele si masurile care decurg din depasirea acestui termen. Dar, intrucat suntem in prezenta unei legislatii secundare, prin prisma considerentelor deciziei nr. 405/2016 a Curtii Constitutionale, incalcarea dispozitiilor mentionate nu poate fi retinuta in sarcina inculpatilor – functionari publici din cadrul Primariei Brasov in cursul analizarii existentei infractiunii de abuz in serviciu.

Parchetul mai reproseaza functionarilor din cadrul primariei ca autorizatia a fost emisa intr-o perioada foarte scurta de timp, contrar practicii serviciului autorizari din cadrul Primariei Brasov, in mod obisnuit nicio autorizatie nefiind eliberata intr-un interval mai scurt de 10 zile de la depunerea cererii. Parchetul afirma ca desi nu se incadra in categoria lucrarilor urgente, cererea Licofrig a fost solutionata cu prioritate inaintea oricarei alte solicitari. Astfel, s-a aratat prin motivele de apel ca cererea a fost depusa in data de 30.10.2013, solutionarea fiind intarziata doar de cererea de notare la CF (incheiere din 01.11.2013 – zi de vineri), iar apoi inculpata Rad Emese a redactat autorizatia in data de 05.11.2013, fiind tehnoredactata si semnata in data de 06.11.2013, primind numar in data de 07.11.2013 dupa ce a fost semnata de catre primar.

Contrar sustinerilor procurorului, nu se pot inlatura apararile formulate de inculpati, respectiv ca lucrarile care se refereau la institutiile publice erau considerate urgente si solutionate cu celeritate si prioritate fata de celelalte cereri, intrucat terenul se afla in administrarea Spitalului Judetean si prin inchirierea acestuia unitatea medicala obtinea un venit, putand astfel sa fie acceptata explicatia inculpatilor care in urma analizarii documentatiei depuse, printre care figura si contractul de inchiriere nr. 22310/19.09.2013, au apreciat ca solutionarea cererii este in beneficiul spitalului, motiv pentru care, potrivit practicii stabilite la nivelul primariei, au actionat cu celeritate, solutionand de urgenta cererea de emitere a autorizatiei de construire.

Mai mult, in cursul cercetarii judecatoresti, inculpata Dumitrescu Maria a depus la dosarul primei instante mai multe autorizatii emise pe numele institutiilor publice din care rezulta ca si in acele cazuri, cererile au fost solutionate cu celeritate, autorizatiile de construire fiind emise la scurt timp de la data inregistrarii cererii, intre 5 si 8 zile (perioada care cuprindea si zilele de sambata si duminica), iar certificatele de urbanism intr-o perioada si mai scurta, chiar in 2 zile (filele 156 – 163 vol. III dosar fond). In speta, atat certificatul de urbanism, cat si autorizatia de construire au fost emise dupa aproximativ o saptamana de la momentul inregistrarii cereri in acest sens, deci intr-un termen apropiat de perioada minima generala de 10 zile la care a facut referire parchetul.

In plus, trebuie avut in vedere si faptul ca nerespectarea termenelor prevazute de lege pentru emiterea autorizatiei de construire atrage raspunderea materiala, contraventionala, civila si penala a persoanelor fizice cu atributii in verificarea documentatiilor si elaborarea / emiterea autorizatiilor de construire, potrivit art. 7 alin. 3/1 din Legea nr. 50/1991.

Parchetul mai reproseaza inculpatilor ca ar fi emis autorizatia de construire in lipsa unui plan de situatie actualizat, fiind nerespectate astfel conditiile din certificatul de urbanism si din Legea 50/1991 (art. 7). Potrivit procurorului, instanta a retinut in mod gresit faptul ca acesta exista depus in conditiile in care data intocmirii planului este 23.01.2013, ceea ce ar confirma sustinerea din actul de sesizare, in sensul ca pe un plan mai vechi pus la dispozitie de catre inculpatul Matei Gavril, potrivit sustinerilor martorului Gubernat Adrian, a fost hasurata, practic, cu aproximatie, suprafata vizata de constructie.

Insa instanta de fond in mod corect a respins si aceasta sustinere a parchetului, pe motiv ca este contrazisa de probele depuse la dosar, iar curtea, in consens cu opinia primei instante, retine ca in documentatia depusa pentru autorizarea executarii constructiei se regasesc atat planul de situatie, cat si planul de incadrare in zona si planse cu ridicare topo pentru zona, precum si descrierea topografica a punctului geodezic. Din copia planului de situatie, intocmita pe scara 1:500 (filele 48 si 79, vol. VI dosar u.p.), reiese ca imobilul care urma sa fie construit a fost identificat si incadrat in zona cu exactitate, cu indicarea dimensiunilor si a distantelor fata de anumite puncte de reper (cum ar fi la 7,45 m de cabina de instalatii de gaz, 6,35 m fata de trotuar etc.) si nicidecum cu aproximatie, printr-o simpla hasurare, astfel cum a afirmat parchetul.

Martorul Gubernat Adrian a aratat, intr-adevar, in faza de urmarire penala, ca s-a deplasat la fata locului impreuna cu Matei Gavril junior si cu acea ocazie au trasat orientativ locul unde urma sa fie amplasata farmacie, insa martorul se referea la incadrarea constructiei in zona cu ocazia vizitei facute la fata locului si nu in acte, prin hasurarea zonei pe care urma sa o ocupe cladirea. In apel, martorul a precizat ca respectiva vizita s-a intamplat in data de 09.09.2013, intrucat data aparea pe pozele pe care le-a facut cu acea ocazie.

Desi in coltul stang al planului de situatie apare data de 23.01.2013, se poate observa ca in rubrica care cuprinde identificarea proiectantului si a beneficiarului, s-a inserat septembrie 2013.

Conform art. 7 alin. 1 din lege, autorizatia de construire se emite pentru executarea lucrarilor de baza si a celor aferente organizarii executarii lucrarilor, in cel mult 30 de zile de la data depunerii documentatiei pentru autorizarea executarii lucrarilor de constructii, care cuprinde, in copie, urmatoarele documente:

a) certificatul de urbanism;

b) dovada, in copie legalizata, a titlului asupra imobilului, teren si/sau constructii si, dupa caz, extrasul de plan cadastral actualizat la zi si extrasul de carte funciara de informare actualizat la zi, in cazul in care legea nu dispune altfel;

c) documentatia tehnica - D.T.;

d) avizele si acordurile stabilite prin certificatul de urbanism, punctul de vedere al autoritatii competente pentru protectia mediului si, dupa caz, actul administrativ al acesteia;

e) dovada privind achitarea taxelor aferente certificatului de urbanism si a autorizatiei de construire.

Deci se poate observa ca art. 7 din Legea nr. 50/1991 nu contine nicio prevedere care sa oblige solicitantul sa depuna un plan de situatie actualizat si nici nu limiteaza termenul de valabilitate a documentelor depuse odata cu cererea de emitere a autorizatiei de construire, facand referire doar la planul cadastral si la extrasul C.F. care trebuie sa fie actualizate.

Parchetul mai sustine ca, dupa ridicarea constructiei, nu s-a intocmit proces-verbal de receptie finala a constructiei, obligatoriu pentru darea in functiune, si nu s-a intreprins nici un demers pentru intrarea in legalitate de catre functionarii din Primaria Brasov, desi constructia nu a respectat proiectul, depasind suprafata si dimensiunile constructiei autorizate, insa, in mod corect, s-a concluzionat prin hotararea atacata ca aceste omisiuni ale constructorului nu pot atrage raspunderea penala a functionarilor care au eliberat autorizatia, neputand fi imputat acestora comportamentul beneficiarului, ci, impreuna cu investitorul S.C. Licofrig S.R.L., ar fi pasibili de raspundere contraventionala, potrivit art. 26 lit. b si j din Legea nr. 50/1991.

In final, intrucat si in sarcina inculpatilor Scripcaru George, Dumitrescu Maria, Paraschiv Nicolae, Rad Emese si Sfarghiu Tudor Octavian – functionarii publici din cadrul Primariei Brasov se retine comiterea infractiunii de abuz in serviciu, considerentele expuse prin prezenta decizie cu referire la inexistenta prejudiciului presupus a fi cauzat de inculpatul Cancescu Aristotel, cu complicitatea coinculpatilor Matei Gavril, Grama Lucia si Licofrig S.R.L. sunt incidente si cu privire la emiterea autorizatiei de construire.

Conform art. 297 Cod penal, fapta functionarului public care, in exercitarea atributiilor de serviciu, nu indeplineste un act sau il indeplineste prin incalcarea legii, trebuie sa aiba ca si urmare fie provocarea unei pagube, fie vatamarea drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice.

Fara a relua analiza detaliata a probelor, curtea retine ca nici autorizatia de construire nr. 723/2013 nu a putut cauza prejudiciul la care a facut referire reprezentantul Ministerului Public in cuprinsul motivelor de apel, din moment ce spitalul judetean a incheiat contractul de inchiriere cu Licofrig S.R.L., cedand acesteia dreptul de folosinta asupra terenului, si a incasat chirie pe toata perioada valabilitatii conventiei, inclusiv si penalitati de intarziere pentru perioada 01.01.2015 – 30.06.2015, potrivit facturilor emise in februarie 2014 – august 2015, venit care nu s-ar fi realizat daca terenul ar fi fost lasat in forma initiala. Din totalul sumei datorate de Licofrig S.R.L. cu titlu de chirie stabilita conform contractului de inchiriere nr. 22310/2013 a ramas neachitata doar o mica parte care poate fi recuperata prin intermediul unei actiuni civile indreptate impotriva debitorului (conform constituirii de parte civila, SCJU din totalul sumei de 208.296 lei datorate pe perioada celor 3 ani, a incasat 173.580 lei – fila 73 vol. I dosar fond). In ceea ce priveste sustinerile conform carora din cauza edificarii cladirii nu s-ar fi putut realiza lucrarile de renovare a corpurilor de cladiri folosite de spital, astfel cum am constatat mai sus, contractul avand ca obiect efectuarea acestor lucrarii s-a incheiat cu aproximativ o luna inainte de rezilierea contractului de inchiriere, astfel ca nici sub acest aspect nu poate fi constatata existenta unei vatamari, astfel cum impune art. 297 Cod penal.

Cheltuielile efectuate de Consiliul Judetean cu ocazia demolarii constructiei pot atrage, de asemenea, raspunderea civila a inculpatei Licofrig S.R.L., intrucat atitudinea acesteia ulterior momentului in care i s-a adus la cunostinta decizia S.C.J.U. Brasov de reziliere unilaterala a contractului de inchiriere nu poate fi reprosata inculpatilor-functionari publici, neavand legatura cu autorizatia de construire, inculpatii neavand posibilitatea sa controleze sau sa indrume activitatea societatii care a construit cladirea si nici sa influenteze in vreun fel atitudinea acesteia, care si-a asumat mai multe obligatii cu ocazia semnarii conventiei incheiate cu spitalul judetean.

Cu referire la inculpatul Scripcaru George, se retine ca apararea acestuia s-a axat pe volumul documentelor pe care, intr-o zi obisnuita, in calitate de primar trebuia sa le semneze. Acesta a aratat inca din faza de urmarire penala ca in activitatea sa se baza pe responsabilii departamentelor de specialitate, intrucat din cauza numarului mare al actelor care ajungea pe biroul sau pentru semnat, nu avea timp fizic sa le verifice pe toate. Depozitia sa a fost confirmata si de martora Manolache Marilena, arhitectul-sef in cadrul Primariei mun. Brasov, care a aratat instantei ca primarul municipiului semna documentele prezentate de functionarii angajati in aparatul de specialitate al acestuia, avand incredere in calificarea si pregatirea acestora („Nu stiu exact ce verifica primarul inainte de semnarea autorizatiilor, stiu ca in prezenta mea a semnat autorizatii de construire mergand pe incredere, si nu cred ca are timpul necesar pentru a verifica fiecare documentatie”.).

Intrucat in cauza nu rezulta existenta unei legaturi intre Scripcaru George si Matei Gavril, existand doar supozitiile unor martori in sensul ca relatia dintre acestia ar fi fost doar una aparent conflictuala si ca in realitate ar fi colaborat in vederea obtinerii unui beneficiu politic si material reciproc, nu poate fi inlaturata apararea inculpatului, iar semnarea autorizatiei de construire fara verificarea documentatiei si neexercitarea unui control efectiv asupra functionarilor din aparatul propriu putand sa atraga raspunderea sa contraventionala conform art. 26 alin. 1 lit. j din Legea nr. 50/1991.

Cu privire la dispozitiile legale indicate de parchet ca fiind incalcate de inculpati, curtea apreciaza ca analiza efectuata de instanta de fond sub acest aspect este una detaliata si judicioasa, motiv pentru care nu o va relua si in cuprinsul prezentei decizii, ci si le va insusi, considerand ca se bazeaza pe un rationament logico-juridic corect.

Prin motivele de apel, parchetul, in plus fata de prevederile legale indicate in faza de camera preliminara prin ordonanta de remediere a neregularitatilor din 11.07.2017 (filele 201 – 218 vol. I dosar fond nr. 5328/62/2016/a2), a facut referire la alte doua texte legale pe care, in opinia sa, inculpatii care au calitatea de functionari publici, nu au respectat-o, motiv pentru care s-ar face vinovati de comiterea infractiunilor pentru care au fost trimisi in judecata. Desi respectivele articole nu au facut obiectul analizei efectuate de prima instanta, invocarea in apel a unor dispozitii legale noi nu afecteaza situatie juridica a inculpatilor si nu influenteaza in speta solutia ce urmeaza a fi pronuntata, avand in vedere considerentele expuse mai sus privind elementele constitutive ale infractiunii de abuz in serviciu retinute in sarcina inculpatilor.

Astfel, se constatata ca in ceea ce il priveste pe inculpatul Cancescu Aristotel, parchetul invoca dispozitiile art. 104 alin. 1 lit. a si b) si alin. 3 lit. a) din Legea 215/2001, conform carora presedintele consiliului judetean are, printre altele, urmatoarele atributii: atributii privind functionarea aparatului de specialitate al consiliului judetean, a institutiilor si serviciilor publice de interes judetean si a societatilor comerciale si regiilor autonome de interes judetean si atributii

privind relatia cu consiliul judetean; iar in exercitarea atributiilor sale, acesta conduce sedintele consiliului judetean si dispune masurile necesare pentru pregatirea si desfasurarea in bune conditii a acestora.

Insa completarea acuzatiilor sub acest aspect nu este apta sa conduca la pronuntarea unei solutii de condamnare, din moment ce, astfel cum am aratat, demersurile facute de inculpatul Cancescu si probate in cursul procesului penal nu sunt apte sa cauzeze un prejudiciu, din moment ce restul acuzatiilor nu au inlaturat prezumtia de nevinovatie de care se bucura inculpatul si, mai mult, nu s-a putut constata existenta unui prejudiciu sau a unei vatamari presupus a fi cauzate prin respectivele actiuni institutiilor publice care s-au constituit parti civile in cauza.

Aceeasi este si situatia inculpatului Scripcaru George, caruia, in apel, i s-a mai reprosat ca nu ar fi respectat prevederile art. 27 alin. 1 din Legea nr. 50/1991, conform carora: „Presedintii consiliilor judetene, primarii si organele de control din cadrul autoritatilor administratiei publice locale si judetene au obligatia sa urmareasca respectarea disciplinei in domeniul autorizarii executarii lucrarilor in constructii in cadrul unitatilor lor administrativ-teritoriale si, in functie de incalcarea prevederilor legale, sa aplice sanctiuni sau sa se adreseze instantelor judecatoresti si organelor de urmarire penala, dupa caz”. Insa fata de argumentele expuse atat in cuprinsul hotararii atacate, cat si prin prezenta decizie, mai ales in ceea ce priveste constatarea inexistentei unui prejudiciu sau vatamari, fapta inculpatului poate atrage eventual raspunderea sa contraventionala in baza art. 26 alin. 1 lit. j din Legea nr. 50/1991.

Concluzionand, curtea apreciaza ca in mod corect s-a constatat prin hotararea atacata ca nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunilor de abuz in serviciu retinute in sarcina inculpatilor – functionari publici Cancescu Aristotel, Scripcaru George, Dumitrescu Maria, Paraschiv Nicolae, Rad Emese si Sfarghiu Tudor Octavian, avand in vedere ca prin probele administrate nu a fost inlaturata prezumtia de nevinovatie de care acestia se bucura, iar actiunile probate nu sunt de natura a atrage raspunderea penala a acestora, precum si ca astfel cum a fost descrisa starea de fapt, demersurile efectuate de inculpati nu au cauzat un prejudiciu sau o vatamare intereselor institutiilor publice implicate in procedurile cercetate. In consecinta, este corect si temeiul solutiei de achitare pronuntate prin hotararea de achitare, respectiv dispozitiile art. 16 alin. 1 lit. b teza I Cod procedura penala conform carora actiunea penala nu poate fi pusa in miscare, iar cand a fost pusa in miscare nu mai poate fi exercitata daca fapta nu este prevazuta de legea penala. Ca o consecinta a achitarii autorilor infractiunii de abuz in serviciu, in mod corect s-a dispus si achitarea inculpatilor in sarcina carora s-a retinut comiterea aceleiasi infractiuni in forma complicitatii.

Pe latura civila, in urma solutiei pronuntate sub aspectul laturii civile, in mod just s-a facut aplicarea dispozitiilor art. 25 alin. 1 si 5 Cod procedura penala, ceea ce a atras dupa sine si mentinerea masurilor asiguratorii in conditiile art. 397 alin. 6 Cod procedura penala, care vor inceta de drept in situatia in care partile civile nu introduc actiune in fata instantei civile in termen de 30 de zile de la data ramanerii definitive a hotararii de achitare.

Pentru aceste considerente, in baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedura penala, se va respinge, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie – Directia Nationala Anticoruptie – Serviciul Teritorial Brasov impotriva sentintei penale nr. 8 din data de 18 februarie 2020, pronuntate in dosarul nr. 5328/62/2016 al Tribunalului Covasna”.

* Cititi aici intreaga motivare

sursa foto Scripcaru: Romania Libera

sursa foto Cancescu: Gandul.ro