Judecatoarea Iulia Antoanella Motoc (foto) a facut din nou opinie separata intr-un proces in care Curtea Europeana a Drepturilor Omului de la Strasbourg a obligat statul sa-i plateasca lui Ion Irinel Vaduva peste 9.000 de euro daune morale si cheltuieli de judecata, pentru incalcarea articolului 6 alin. (1) din Conventie. Judecatoarea Romaniei la CEDO - despre care Lumeajustitiei.ro a dezvaluit recent ca a facut opinie separata intr-un caz in care un roman a primit despagubiri pentru incalcarea art. 3 din Conventie - desi a admis ca lui Vaduva i-a fost incalcat dreptul la un proces echitabil, a exprimat opinie separata deranjata fiind ca CEDO a retinut in hotarare si acele aspecte legate de maniera in care politistii sub acoperire au descins fara mandat in locuinta acestuia, i-au spart usa si, fara a gasi probe incriminatorii, l-au retinut doar in baza presupunerii ca ar fi implicat in traficul de pastile Ecstasy.

In cauza Vaduva vs. Romania, CEDO a decis, pe 25 februarie 2014, ca instantele din Romania nu au evaluat corect probele si nu au audiat toti martorii in dosarul in care Ion Irinel Vaduva a fost condamnat la 10 ani de inchisoare pentru trafic de droguri in baza unei declaratii date in fata procurorului de catre un traficant cu care avusese o convorbire telefonica chiar in ziua retinerii. Pornind de la aceasta declaratie si de la banuiala ca Vaduva ar fi la randul sau implicat in comertul cu comprimate Ecstasy, politistii au extins cercetarile la apartamentul acestuia, fara mandat, au spart usa si, desi nu au gasit pastilele cautate, l-au retinut, arestat si trimis in judecata.

CEDO a retinut in hotararea sa ca politistii au spart usa apartamentului lui Vaduva fara mandat

Tudor Tudor si Lazar George au fost prinsi in zona Cimitirului Ghencea din Capitala, pe 10 aprilie 2002, in timp ce incercau sa vanda unor indivizi - agenti sub acoperire - 5.000 de comprimate Ecstasy. In prealabil, politistii antidrog au avut informatii despre un posibil comert ilegal cu pastile MDMA, in acest sens obtinand de la PICCJ autorizatie pentru inregistrarea convorbirilor telefonice ale celor vizati ca s-ar ocupa cu traficul de droguri. In aceeasi zi de 10 aprilie 2002, in baza unei declaratii obtinute de la unul dintre cei doi suspecti retinuti - Tudor Tudor, politistii au descins in apartamentul lui Ion Irinel Vaduva. Au spart usa, au patruns in locuinta acestuia, dar nu au gasit nici urma de droguri. Cand Ion Irinel Vaduva si sotia sa au revenit acasa, politistii nu s-au legitimat si, desi au recunoscut ca nu au mandat de perchezitie domiciliara, au extins cautarile si asupra autoturismului acestuia. Din nou, fara mandat si, din nou, fara rezultat. In seara aceleiasi zile, Vaduva a fost retinut, fiind suspectat de trafic de droguri de mare risc. Dupa 5 zile petrecute in arest, pe 15 aprilie 2002, fata de Ion Irinel Vaduva a inceput urmarirea penala, fiind arestat preventiv pentru o perioada de 25 de zile pe baza declaratiei date de un informator in fata procurorului, potrivit careia Vaduva s-ar fi oferit sa-i vanda 12.000 de pastile de Ecstasy aduse din Israel. Cei prinsi in fapt - Tudor Tudor si Lazar George - au fost trimisi in judecata in luna mai 2002, iar in privinta lui Ion Irinel Vaduva, procurorii si-au construit probatoriul pe baza declaratiilor date de Tudor Tudor si Lazar George – declaratii retractate ulterior, a rapoartelor intocmite de agentii sub acoperire si de informator, precum si pe transcriptul conversatiilor telefonice dintre suspecti, printre convorbiri numarandu-se si o discutie purtata intre Tudor Tudor si Ion Irinel Vaduva, amandoi negand ca aceasta ar fi avut ca subiect drogurile.

CAB l-a condamnat la 10 ani de inchisoare retinand drept proba-cheie o declaratie de inculpat nesemnata de avocat si ulterior retractata

Vaduva a negat orice implicare in traficul de droguri. La fond, pe 14 iulie 2004, a fost achitat, pe motiv ca nu au existat dovezi clare pentru sustinerea acuzatiei de trafic de droguri de mare risc. Mai exact, in motivare s-a aratat ca discutia telefonica dintre Tudor si Vaduva nu a avut nicio legatura cu drogurile, retinandu-se, in plus, ca singura dovada incriminatoare a fost marturia initiala a lui Tudor data in fata procurorilor, declaratie retrasa ulterior. Curtea de Apel Bucuresti l-a condamnat pe Ion Irinel Vaduva, fara a-l audia, in noiembrie 2004, dar Curtea Suprema a casat in parte decizia, tocmai din considerentul ca la apel acesta nu a beneficiat de aparare. La rejudecare, la CAB, Ion Irinel Vaduva a solicitat ca banda audio care contine convorbirile telefonice din 10 aprilie 2002 sa fie examinata de INEC, pentru a se demonstra ca discutia sa cu Tudor nu a avut legatura cu traficul de droguri. De asemenea, a cerut ca informatorul politiei sa fie si el audiat, chiar si in secret. Pe 13 octombrie 2005, Curtea de Apel a luat in considerare declaratia olografa data in fata procurorului in prima faza de Tudor Tudor si nesemnata de avocatul acestuia si l-a condamnat pe Vaduva la 10 ani de inchisoare pentru trafic de droguri, decizie mentinuta, in februarie 2006, si de Curtea Suprema.

In iunie 2006, Ion Irinel Vaduva s-a adresat Curtii Europene a Drepturilor Omului, reclamand caracterul abuziv al condamnarii si solicitand sa se constate incalcarea articolului 6 din Conventie, privind dreptul la un proces echitabil. Reclamantul a sustinut ca a fost condamnat fara a fi audiat, el sau martorii impotriva sa, si ca nu i s-a dat posibilitatea de a contesta probele-cheie, respectiv, inregistrarile convorbirilor telefonice si declaratiile politistilor sub acoperire si ale informatorului. Vaduva a solicitat redeschiderea procesului penal si a pretins statului roman 100.000 de euro daune morale.

Curtea de la Strasbourg a admis ca in cazul lui Vaduva a fost incalcat articolul 6 din Conventie si a obligat statul roman la plata a 3.000 euro daune morale si 6.379,52 euro cheltuieli de judecata suportate atat la instantele din tara, cat si in demersul intreprins la CEDO. Cu toate acestea, judecatorul Romaniei la CEDO, Iulia Antoanella Motoc, desi a admis incalcarea dreptului lui Vaduva la un proces echitabil, a facut opinie separata, precizand, pe de o parte, ca analizarea de catre Curte a operatiunii sub acoperire a politiei si a expertizei inregistrarii convorbirilor telefonice nu era necesara, iar pe de alta parte, ca a existat un interes concurent intre siguranta nationala – nevoia de protectie a metodelor utilizate de politistii acoperiti – si drepturile reclamantului.

Prezentam opinia separata a judecatoarei Iulia Antoanella Motoc:

"Consider ca mai multi factori au fost suficienti pentru a admite o incalcare a articolului 6 alin. 1 din Conventie: faptul ca acuzatul a fost condamnat fara o evaluare directa de catre instanta de apel a probelor furnizate de acuzat in persoana, refuzul instantei de audiere a martorilor, precum si lipsa unei proceduri contradictorii (a se vedea cauzele Popa si Tanasescu vs. Romania, Gaitanaru vs. Romania).

Analizarea de catre Curte a operatiunii sub acoperire a politiei si a expertizei inregistrarii telefonice nu a fost necesara. Mai mult, proba cea mai incriminatoare pe care CAB si Curtea Suprema au luat-o in considerare nu ii implica pe agentii sub acoperire si pe informator, ci pe ceilalti doi martori. De asemenea, asa cum Curtea a retinut in mai multe cauze (de exemplu, Doorson vs. Olanda, 26 martie 1996), exista interese concurente, precum cele intre siguranta nationala – de exemplu, nevoia de a proteja metodele secrete de investigare utilizate de Politie –, si drepturile acuzatului.

In masura in care in fata Curtii a fost adus suficient material care denota o incalcare a articolului 6 alin. 1 din Conventie, argumentele ce tin de motive de siguranta nationala nu au fost doar inutile, ci si insuficient probate si in balanta cu drepturile acuzatului. In cazul in care Curtea a fost dispusa sa ia in considerare acest delicat echilibru - fapt care, spun inca o data, nu era necesar, avand in vedere celelalte argumente solide pentru demonstrarea incalcarii articolului 6 alin. 1 din Conventie, ar fi trebuit sa se faca o analiza detaliata si atenta a acestui echilibru."

*Cititi aici hotararea CEDO

*Cititi aici un alt caz in care Romania a fost condamnata la CEDO, dar in care Iulia Motoc a facut opinie separata