Romania a fost condamnata la CEDO pentru una din cele mai grave incalcari prevazute in Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale. Marea Camera de 17 judecatori a Curtii de la Strasbourg a hotarat, joi 17 iulie 2014, ca statul roman i-a incalcat dreptul la viata lui Valentin Campeanu, un tanar de etnie roma abandonat la nastere, bolnav psihic si infectat cu HIV, care a sfarsit in conditii subumane dupa ce mai multi reprezentanti ai unor institutii insarcinate cu ingrijirea copiilor institutionalizati si-au pasat unii altora responsabilitatea. Actiunea impotriva Romaniei a fost inregistrata pe rolul Curtii de la Strasbourg in numele lui Valentin Campeanu, la 2 octombrie 2008, de ONG-ul Centrul de Resurse Juridice.

Cererea a fost analizata in Marea Camera a CEDO, dupa ce, la 19 martie 2013, Camera de 7 judecatori si-a declinat competenta in aceasta cauza. Prima audiere publica a partilor a avut loc la 4 septembrie 2013, Curtea de la Strasbourg admitand dupa acea sedinta ca Centrul de Resurse Juridice este indreptatit sa il reprezinte pe Valentin Campeanu, statuand astfel ca ONG-urile pot formula plangeri in numele unor persoane defavorizate.

Romania va plati 35.000 de euro cheltuieli de judecata

Prin Hotararea din 17 iulie 2014 a Curtii Europene a Drepturilor Omului, pronuntata in dosarul nr. 47848/08, Romania a fost condamnata pentru incalcarea Art 2 si Art. 13 din Conventie, fiind obligata sa plateasca 35.000 de euro cu titlu de cheltuieli de judecata - 10.000 de euro Centrului de Resurse Juridice si 25.000 de euro unui alt ONG, Interights, care s-a alaturat demersului impotriva statului roman. De altfel, pe langa aceste doua ONG-uri, in cauza si-au mai exprimat puncte de vedere alte patru Organizatii Non-Guvernamentale care militeaza pentru respectarea drepturilor omului: Human Rights Watch, The Euroregional Center For Public Initiatives, Comitetul Helsinki din Bulgaria (BHC) si The Mental Disability Advocacy Center.

Cinci din cei 17 judecatori ai Marii Camere au formulat opinii separate

Centrul de Resurse Juridice a reclamat nu mai putin de sase incalcari ale unor drepturi fundamentale garantate de Conventie: Articolul 2 (dreptul la viata), Articolul 3 (interzicerea torturii si a tratamentelor inumane sau degradante), Articolul 5 (dreptul la libertate si la siguranta), Articolul 8 (dreptul la respectarea vietii private si de familie), Articolul 13 (dreptul la un recurs efectiv) si Articolul 14 (interzicerea discriminarii).

De partea cealalta, Marea Camera a admis cu unanimitate de voturi analizarea cererii sub aspectul incalcarii Art. 2 si Art. 13, dar a considerat ca nu este necesara examinarea plangerii si in ceea ce priveste articolele 3, 5, 8 si 14. Daca in cazul Art. 5 si Art. 8, decizia de inadmisibilitate a fost luata la unison, cativa judecatori au considerat ca se impunea examinarea capetelor de cerere in care s-a reclamat incalcarea Art. 3 si Art. 14.

Dintre cei 17 judecatori ai Marii Camere, cinci judecatori au formulat opinii separate – o opinie conforma/ concurenta si patru opinii partial-contrare. Judecatorii Dean Spielmann (presedintele CEDO), Ledi Bianku si Angelika Nussberger s-au opus majoritatii in sensul ca au considerat necesara examinarea cererii si sub aspectul incalcarii Art. 3 din Conventie. Alti doi judecatori – Ineta Ziemele si Ledi Bianku – au adoptat o pozitie similara in raport cu inadmisibilitatea Art. 14. Opinia conforma a apartinut judecatorului Pinto de Albuquerque.

Copilul a fost abandonat la nastere si a stat in centre de plasament pana la varsta decesului, 18 ani si 5 luni

Valentin Campeanu, de etnie roma, s-a nascut la 15 septembrie 1985, a fost abandonat la nastere si a crescut la Centrul de Integrare prin Terapie Ocupationala Corlate. Nu se cunoaste identitatea tatalui sau, iar despre mama sa, Florica Campeanu, se stie ca a decedat in 2001. La varsta de cinci ani, copilul a fost diagnosticat cu HIV, iar ulterior, a dezvoltat simptome asociate, precum tuberculoza, pneumonie si hepatita.

In luna martie 1992, a fost transferat la Centrul pentru Copiii cu Dizabilitati din Craiova, pentru ca mai tarziu sa ajunga in grija Directiei Judetene pentru Protectia Drepturilor Copilului Dolj – Centrul de Plasament nr. 7 Craiova. La sfarsitul lunii septembrie 2003, pe motiv ca adolescentul implinise 18 ani si nu urma nicio forma de invatamant, Comisia pentru Protectia Copilului a Consiliului Judetean Dolj a dispus, prin hotararea nr. 1.125/30.09.2003, transferul lui Valentin Campeanu la Spitalul Neuropsihiatric din Poiana Mare, in ciuda recomandarii asistentului social care a dorit plasarea la Centrul de Recuperare si Reabilitare Neuropsihica: "Tanarul provine din relatie intamplatoare a mamei – domiciliata in Comuna Predesti, judetul Dolj. Mama este decedata. Este in incredintare la DJPDC Dolj – CP 7 Craiova conform Hotararii 1657/27.12.2001. Prezinta diagnosticul 'intarziere mintala profunda, QI=30, fond encefalopat, infectie HIV', fiind incadrat in gradul Grav de handicap. Deoarece tanarul a depasit varsta de 18 ani si nu urmeaza nicio forma de invatamant, nu se mai justifica masura de protectie la DJPDC Dolj. Recomandare: Revocarea Hotararii 1657/27.12.2001 de incredintare la DJPDC Dolj – CP Craiova si transferul tanarului la Centrul de Recuperare si Reabilitare Neuropsihica". CEDO a retinut in hotararea de condamnare a Romaniei ca decizia Comisiei pentru Protectia Copilului a fost luata in lipsa adolescentului si, desi putea fi atacata la Judecatoria Craiova, acest drept nu a fost exercitat in numele sau.

La 14 octombrie 2003, proaspatul adult Valentin Campeanu a fost reexaminat clinic de Comisia de Expertiza Medicala a Persoanelor cu Handicap pentru Adulti din cadrul CJ Dolj, care a stabilit ca tanarul suferea doar de SIDA - grad mediu de invaliditate – si a mentionat ca este "integrat social". In hotararea CEDO (atasata la finalul articolului), cei 17 judecatori au retinut in continuare un lung sir de alte nereguli comise de autoritati in cazul adolescentului, care, intr-un final, ar fi putut contribui la decesul acestuia.

Un reprezentant al CRJ a vizitat spitalul in care era internat Valentin Campeanu, cu doar cateva ore inainte de decesul tanarului. Georgiana Pascu: "Un medic a strigat la mine si a spus 'Nu-l atingeti, nu-l atingeti! Are SIDA!'. M-am intors, am spus ca nu este adevarat ceea ce aud..."

Cu cateva ore inainte ca Valentin Campeanu sa moara, un reprezentant al Centrului de Resurse Juridice a facut o vizita neanuntata la Spitalul de Psihiatrie si pentru Masuri de Siguranta Poiana Mare, din judetul Dolj, in care tanarul se afla internat. Ulterior, pe baza raportului intocmit cu acel prilej, CRJ a extins ancheta.

Totul a pornit de la relatarea reprezentantului ONG-ului, Georgiana Pascu, care a efectuat vizita intempestiva la Spitalul de Psihiatrie si pentru Masuri de Siguranta Poiana Mare: "Cand am intrat in primul pavilion, am avut impresia ca nu este adevarat ce vad, nu vazusem in viata mea atat de multi oameni de dimensiunea aceasta, foarte mici, foarte slabi. Erau oameni care fusesera abandonati in acest spital si care cred ca cel putin jumatate din viata lor fusesera spitalizati. Cand am intors capul, in partea stanga era un pat pe care se afla un tanar cu patura trasa pana peste piept. Cand sa ating patura, un medic a strigat la mine si a spus 'Nu-l atingeti, nu-l atingeti! Are SIDA!'. M-am intors, am spus ca nu este adevarat ceea ce aud. Baiatul era dezbracat de la brau in jos, nu avea nimic pe el, era slab, nu foarte slab, dar era slab, nu spunea nimic si atunci am intrebat, bun, dar cum de este posibil ca un astfel de tanar sa se afle aici, sa stea inchis, de ce nu primeste niciun fel de medicament, este sedat, de ce nu vorbeste? Insistand ca nu cred ca ar putea sa mai aiba multe zile in aceste conditii...". La doar cateva ore de la vizita intreprinsa de reprezentanta CRJ, tanarul a si murit. Se intampla pe 20 februarie 2004.

Procurorii de la Parchetul de pe langa Tribunalul Olt au dat NUP medicilor cercetati pentru ucidere din culpa

Centrul de Resurse Juridice a reclamat la Parchetul de pe langa Tribunalul Olt faptul ca decesul lui Valentin Campeanu a survenit din cauza conditiilor de cazare necorespunzatoare – subliniind in special temperatura din salon, mult sub limita acceptabila pentru luna februarie – si a lipsei unei medicamentatii corespunzatoare diagnosticului. ONG-ul a sustinut, in esenta, ca decesul a survenit din cauza pneumoniei, IML Craiova, in urma exhumarii, precizand ca tanarul a murit de "insuficienta cardio-respiratorie consecinta a unei pneumonii complicatie suferita in urma evolutiei sindromului HIV diagnosticat cu ocazia internarii".

Prin rezolutia din 19 iulie 2005, procurorul Mihai Dragoi, de la Parchetul de pe langa Tribunalul Olt, a dispus neinceperea urmaririi penale sub aspectul savarsirii infractiunii de ucidere din culpa fata de cei doi medici reclamati de ONG, solutie confirmata o luna mai tarziu de prim-procurorul Ion George Popa Cuna, de la acelasi parchet, iar ulterior, si de instanta.

*Cititi aici Hotararea CEDO in cauza "CRJ pentru Valentin Campeanu impotriva Romaniei"

*Cititi aici Raportul intocmit de Centrul de Resurse Juridice in urma vizitei intempestive intreprinse, cu cateva ore inainte ca Valentin Campeanu sa moara, la Spitalul din Poiana Mare

*Cititi aici Hotararea din 30.09.2003 a Comisiei pentru Protectia Copilului a Consiliului Judetean Dolj privind transferul tanarului Valentin Campeanu la Spitalul Neuropsihiatric din Poiana Mare imediat dupa implinirea varstei de 18 ani

*Cititi aici Rezolutia din 19 iulie 2005 a procurorului Mihai Dragoi de la PT Dolj

*Cititi aici Ordonanta din 23 august 2005 a prim-procurorului Ion George Popa Cuna de la PT Dolj