Inca o lovitura grea pentru cetatenii romani, dupa ce Curtea Europeana a Drepturilor Omului a condamnat Romania, marti 25 martie 2014, sa-i plateasca Mariei Petroiu nici mai mult nici mai putin de 464.025 de euro, pentru incalcarea articolului 1 din Protocolul 1 al Conventiei pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor fundamentale, referitor la protectia proprietatii.

Florica-Maria Petroiu, reprezentata de avocatul Dumitru Radescu (foto), din Baroul Bucuresti, s-a adresat Curtii Europene a Drepturilor Omului, la 5 august 2005, dupa ce Curtea de Apel Bucuresti i-a respins irevocabil, in februarie 2005, cererea de restituire in natura a unui imobil pe care, la inceputul anilor 1950, autoritatile comuniste i l-au confiscat autoarei sale. Noua ani mai tarziu, Camera de 7 judecatori a Sectiei a III-a a CEDO, din care a facut parte si Iulia Antoanella Motoc, i-a dat castig de cauza reclamantei:

"Curtea, in unanimitate, obliga statul sa-i plateasca reclamantului, in termen de maximum 3 luni de la data la care decizia ramane definitiva, conform art. 44 indice 2 din Conventie, urmatoarele sume:

-462.000 euro, reprezentand daune morale si materiale;

-2.025 euro, reprezentand cheltuieli de judecata".

Doi judecatori romani la CEDO au dezbatut aceeasi cauza, la interval de 5 ani

Cauza Petroiu vs. Romania a fost dezbatuta initial de o Camera din care a facut parte si profesorul Corneliu Birsan, fostul judecator CEDO din partea Romaniei. La 24 noiembrie 2009, Curtea a admis ca a existat o incalcare a articolului 1 din Protocolul 1, insa nu s-a pronuntat si cu privire la aplicarea articolului 41 din Conventie, referitor la reparatia echitabila, potrivit caruia "Daca Curtea declara ca a avut loc o incalcare a Conventiei sau a Protocoalelor sale si daca dreptul intern al Inaltei Parti Contractante nu permite decat o inlaturare incompleta a consecintelor acestei incalcari, Curtea acorda partii lezate, dacă este cazul, o reparatie echitabila". Pentru ca reclamanta si statul roman nu s-au inteles in privinta estimarii echitabile a valorii proprietatii, Corneliu Birsan si ceilalti 6 judecatori au solicitat partilor sa notifice Curtii, in termen de trei luni, observatiile lor cu privire la acest aspect si, mai ales, sa precizeze daca au ajuns la un acord.

Potrivit hotararii CEDO din 2009, Maria Petroiu a prezentat un raport de expertiza intocmit in februarie 2007 prin care a aratat ca terenul si cladirea valoreaza 1.464.000 euro. In plus, a solicitat 422.496 euro pentru a-i fi compensat profitul pe care considera ca l-ar fi obtinut in perioada lipsei de folosinta, 500.000 euro daune morale si 9.053 lei cheltuieli cu avocatii si cu intocmirea raportului de expertiza. De cealalta parte, statul roman a prezentat si el un raport de expertiza, datat septembrie 2007, din care a rezultat o valoare a imobilului de 259.603 euro.

Cu Iulia Antoanella Motoc in Camera, CEDO a luat in considerare punctul de vedere al statului in privinta corectei evaluari a imobilului

La 23 iulie 2013, CEDO a invitat partile sa-si prezinte observatiile in ceea ce priveste evaluarea imobilului. Reclamanta nu si-a actualizat pretentiile mai sus-mentionate, in timp ce statul roman a prezentat o evaluare intocmita de Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor (ANRE), din care a reiesit ca terenul valoreaza 312.396 euro, iar cladirea, 149.190 euro. Cu alte cuvinte, in plin "boom imobiliar", statul a evaluat proprietatea la 259.603 euro, iar dupa cativa ani de criza, a considerat ca terenul si corpul de proprietate aferent valoreaza ceva mai putin decat dublul acelei sume, respectiv 461.586 de euro.

Dupa cum se observa, valoarea indicata de raportul ANRE aproape ca sa confunda cu suma la care a fost obligat statul roman (461.586 euro, fata de 462.000 euro). Ca atare, este cat se poate de rezonabil sa consideram ca, in hotararea din 25 martie 2014, Camera din care a facut parte si Iulia Antoanella Motoc, in dezbaterea privind clarificarea valorii reale a imobilului, sa fi luat in considerare doar punctul de vedere al statului roman. Cat despre celelalte capete de cerere, acestea i-au fost respinse Mariei Petroiu.

Autoarea reclamantei a fost deposedata ilegal, in 1951, de autoritatile comuniste. Curtea de Apel Bucuresti a respins cererea Mariei Petroiu privind restituirea in natura a imobilului confiscat sau acordarea de masuri reparatorii

In hotararea ponuntata in cauza Petroiu vs. Romania, CEDO a retinut ca, prin decretul nr. 224/1951, autoritatile comuniste i-au confiscat autoarei reclamantei Florica-Maria Petroiu un imobil – astazi, monument istoric clasa B – situat pe Strada Negustori nr. 10, din zona Mosilor Vechi, pentru o pretinsa datorie neachitata. Bunul confiscat, aflat pe un teren in suprafata de 458 mp, a fost ulterior divizat in cinci unitati locative. Dupa Revolutie, mostenitoarea de drept a solicitat autoritatilor, la 10 iulie 1996, sa se abtina de la vanzarea celor cinci apartamente, in baza Legii nr. 112/1995 si s-o repuna in posesie. Ignorand notificarea depusa de Maria Petroiu, in perioada 9 decembrie 1996 - 22 octombrie 1998, Foisor SA - companie de stat responsabila cu gestionarea proprietatilor apartinand statului - a instrainat cele cinci apartamente, in baza Legii nr. 112/1995, unor chiriasi.

Florica-Maria Petroiu a cerut in 2001, in baza Legii nr. 10/2001, restituirea in natura a intregului imobil sau, in cazul in care aceasta nu mai este posibila, acordarea de masuri compensatorii. Pentru ca actiunea nu a avut efect, in luna august 2002, a solicitat instantei sa constate confiscarea ilegala a proprietatii si nulitatea actelor incheiate de cei cinci cumparatori in baza Legii nr. 112/1995.

Prima instanta a admis ca autoritatile au fost de rea-credinta atunci cand au instrainat cele cinci apartamente inainte de a solutiona cererea de restituire formulata de reclamanta, i-a recunoscut acesteia calitatea de mostenitor de drept si a constatat ilegalitatea confiscarii. Cu toate acestea, la 16 iunie 2003, instanta a respins actiunea formulata de Florica-Maria Petroiu, pe motiv ca aceasta nu a facut dovada ca cei cinci cumparatori au fost de rea-credinta, sentinta fiind mentinuta si de Tribunalul Bucuresti.

In ultima instanta, la 11 februarie 2005, Curtea de Apel Bucuresti a respins irevocabil recursul formulat de reclamanta, fapt care a determinat-o pe aceasta sa se adreseze, la 5 august 2005, Curtii Europene a Drepturilor Omului, reclamand incalcarea articolului 1 din Protocolul 1 din Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor fundamentale, "Protectia proprietatii", care prevede: "Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international. Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare reglementarii folosirii bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii, sau a amenzilor".

*Cititi aici hotararea CEDO in cauza Petroiu vs. Romania, prin care statul roman a fost obligat sa plateasca 464.025 de euro

*Cititi aici hotararea din 2009 a CEDO, referitoare la aceeasi cauza