Curtea Suprema a Statelor Unite ale Americii a desfiintat o hotarare de condamnare a unui guvernator republican acuzat de infractiuni de coruptie pe motiv ca procurorii au intrepretat abuziv legea si au indus in eroare cetatenii in ceea ce priveste definitia “actului oficial”. Decizia Curtii Supreme a Statelor Unite ale Americii a fost luata in unanimitate in 27 iunie 2016 si viza cauza guvernatorului Robert McDonnell acuzat ca in schimbul unor bunuri materiale ar fi promis unui om de afaceri ca va intocmi mai multe acte oficiale, dar si ca va organiza evenimente si intalniri in favoarea acestuia din urma. Conform deciziei, procurorii nu au probat care este legatura de cauzalitate intre cadourile pe care oficialul american le-ar fi primit si actele oficiale indeplinite, motiv pentru care Curtea Suprema a SUA si-a exprimat ingrijorarea cu privire la interpretarea excesiva a "actului oficial", aratand ca poate ridica si anumite probleme de constitutionalitate. Decizia din cauza "Robert McDonnell contra SUA" a fost facuta publica de site-ul eranews.ro.

Curtea Suprema a Statelor Unite ale Americii a apreciat ca se impune ca termenul "act oficial" sa fie mai bine definit, in asa fel incat „oamenii obisnuiti sa poata intelege ce comportament este interzis” si „intr-o maniera care sa nu incurajeze punerea in aplicare arbitrara si discriminatorie”. Totodata, cei noua judecatori supremi americani au stabilit si ca este necesar ca infractiunea de coruptie de care este acuzat un oficial sa fie probata de decizia efectiva pe care acesta o ia, respectiv indeplinirea unui act oficial concret, prin care sa favorizeze expres o societate comerciala sau un om de afaceri de la care a primit anumite favoruri banesti.

S-a retinut in incheiere si ca juriul nu a inteles corect semnificatia termenului “act oficial”, ceea ce ar reprezenta ca guvernatorul McDonnell sa fi fost condamnat pentru o fapta care nu atrage raspunderea penala, nefiind ilegala: “Guvernul concluzioneaza ca termenul „act oficial” cuprinde, prin urmare, aproape orice activitate desfasurata de o persoana oficiala. Din punctul de vedere al Guvernului, „actul oficial” include in mod specific organizarea unei intalniri, contactarea unui alt oficial sau gazduirea unui eveniment – fara orice alt element suplimentar – privind orice tema, incluzand o problema larga de politici publice, cum ar fi dezvoltarea economica a Virginiei".

Concluzionand, Curtea Suprema a Statelor Unite ale Americii arata ca nu manifesta o preocupare pentru “povestile stridente despre automobile Ferrari, ceasuri Rolex si rochiile de bal", ci pentru “implicatiile juridice mai largi ale interpretarii excesive ale Guvernului referitoare la statutul federal privind mita". Astfel, “o interpretare mai restransa a termenului 'act oficial' lasa un spatiu amplu pentru punerea sub acuzare a coruptiei, fiind in acelasi timp in acord cu textul statutului si cu precedentul stabilit de aceasta Curte".

Prezentam pasaje din decizia Curtii Supreme Americane din data de 27 iunie 2016, tradusa de site-ul eranews.ro:

"In ianuarie 2014, guvernatorul McDonnell a fost pus sub acuzare pentru acceptarea de plati, imprumuturi, cadouri si alte lucruri de valoare de la Williams si Star Scientific in schimbul ”efectuarii de actiuni oficiale, atunci cand este cazul, pe masura ce apar oportunitatile apar, pentru a legitima, a promova si a obtine studii de cercetare pentru produsele Star Scientific”. Supp. App. 46.

Invinuirile impotriva lui cuprindeau: un cap de acuzare privind conspiratie pentru a comite abuz in serviciu (n.n. honest services fraud), trei capete de acuzare privind savarsirea de abuz in serviciu (n.n. honest services fraud), un cap de acuzare privind conspiratie pentru a comite infractiunea de inselaciune cuprinsa in Hobbs Act (n.n. Hobbs Act extorsion), sase capete de acuzare privind inselaciunea conform Hobbs Act si doua capete de acuzare privind falsul in declaratii. A se vedea, 18 U.S.C. §§1343, 1349 (abuzul in serviciu); §1951(a) (inselaciunea conform Hobbs Act); §1014 (fals in declaratii).

Doamna McDonnell a fost pusa sub acuzare pentru acuzatii similare, la care s-a adaugat obstructionarea procedurilor oficiale, bazata pe presupusa sa implicare in cadrul schemei ilegale. A se vedea §1512 (c)(2) (obstructionarea).

Teoria care sta la baza acuzatiilor de abuz in serviciu si de inselaciune a fost ca fostul guvernator McDonnell a acceptat mita de la Williams. A se vedea Skilling v. Statele Unite ale Americii, 561 U.S.358, 404 (2010) (interpretand abuzul in serviciu pentru a interzice “scheme frauduloase de a priva o alta persoana de servicii oneste prin mita sau comisioane ilegale”); Evans v. Statele Unite ale Americii, 504 U.S.255, 260, 269 (1992) (interpretand infractiunea de inselaciune din Hobbs Act pentru a include ”luarea de mita”).

Partile au fost de acord ca vor defini abuzul in serviciu cu referire la statutul federal privind mita 18 U.S.C. §201 (n.n. federal bribery statute). Acest statut incrimineaza ”o persoana intr-o functie oficiala sau o persoana aleasa intr-o functie oficiala, fie direct sau indirect ca, in mod corupt”, sa ceara, sa caute, sa primeasca, sa accepte sau sa fie de acord ”sa primeasca sau sa accepte orice obiect de valoare”, in schimbul ”acceptarii influentarii sale in indeplinirea oricarui act oficial”. §20 (b)(2).

Un ”act oficial” este definit ca ”orice decizie sau actiune privind orice intrebare, chestiune, cauza, proces, procedura sau controversa care, in orice moment de timp, ar putea sa fie pendinte sau care, conform legii, ar putea sa fie adusa in fata unui oficial, in capacitatea oficiala a acestuia.” 201(a)(3).

De asemenea, partile au fost de acord ca obtinerea unui “lucru de valoare (…) stiind ca acel lucru de valoare a fost dat in schimbul unei actiuni oficiale” este un element al infractiunii de inselaciune cuprinse de Hobbs Act, si ca vor folosi definitia conceptului de ”act oficial” din statutul federal privind mita pentru a defini „actiunea oficiala”, in conformitate cu Hobbs Act. 792 F. 3d 478, 505 (CA4 2015) (ghilimelele interne omise intentionat).

In consecinta, Guvernul a fost obligat sa dovedeasca faptul ca fostul guvernator McDonnell a comis sau a fost de acord sa comita un „act oficial”, in schimbul imprumuturilor si a cadourilor de la Williams. (…) Problema in acest caz este interpretarea corecta a termenului „act oficial”.[4] (…)

Potrivit Guvernului, „Congresul a folosit in mod intentionat un limbaj extins” in §201 (a)(3) pentru a cuprinde „orice decizie sau actiune cu privire la orice chestiune sau aspect care ar putea fi, in orice moment, pendinte sau care ar putea, prin lege, sa fie adusa in fata unei persoane intr-o functie oficiala, in calitatea oficiala reprezentata de persoana respectiva”. Brieful pentru Statele Unite ale Americii 20-21.

Guvernul concluzioneaza ca termenul „act oficial” cuprinde, prin urmare, aproape orice activitate desfasurata de o persoana oficiala. Din punctul de vedere al Guvernului, „actul oficial” include in mod specific organizarea unei intalniri, contactarea unui alt oficial sau gazduirea unui eveniment – fara orice alt element suplimentar – privind orice tema, incluzand o problema larga de politici publice, cum ar fi dezvoltarea economica a Virginiei. Id. la 47-49; Tr. Oral Arg. 28-30.

In opozitie, guvernatorul McDonnell sustine ca intregul context legal obliga la o lectura mai precisa, limitand „actele oficiale” la acele acte care „fac trimitere la o anumita rezolutie dintr-o decizie guvernamentala specifica”, sau la o presiune catre alta persoana oficiala sa procedeze astfel. Brieful pentru petent 44, 51.

El sustine, de asemenea, ca „legile vagi privind coruptia”, cum ar fi §201 implica ingrijorari serioase de constitutionalitate, militand “in favoarea unei interpretari limitate, precaute a acestor legi penale.” Id. la 21.

Luand in considerare textul statutului, precedentul judiciar al acestei Curti, precum si preocuparile constitutionale ridicate de guvernatorul McDonnell, respingem lectura Guvernului privind §201(a)(3) si adoptam o interpretare mai ingusta privind „actul oficial”. In conformitate cu aceasta interpretare, stabilirea unei intalniri, contactarea unui alt oficial sau gazduirea unui eveniment nu constituie – doar prin ele insele – un „act oficial”.[5] (…)

Ramane intrebarea daca – asa cum sustine Guvernul – pur si simplu stabilirea unei intalniri, gazduirea unui eveniment sau contactarea unui alt oficial se califica drept decizii sau actiuni cu privire la oricare dintre cele trei chestiuni retinute. Desi termenul “decizie” si mai ales cuvantul ”actiune” ar putea sa fie lecturate in sens larg pentru a sustine punctul de vedere al Guvernului, opinia Curtii in speta United States v. Sun-Diamond Growers of Cal., 526 U.S. 398 (1999) respinge aceasta interpretare.

In speta Sun-Diamond (…) Curtea a evidentiat ca simpla existenta a unor astfel de chestiuni pendinte nu este suficienta pentru a face ca orice actiune legata de ele sa constituie un „act oficial”. Ibid. Era posibil sa se evite „absurditatile” cauzate de condamnarea unor persoane acuzate de coruptie pentru angajarea intr-un astfel de comportament, am explicat atunci, „prin definirea termenului”, adica prin adoptarea unei definitii mai limitate privind „actele oficiale”. Id. , la 408.[6] (…)

In conformitate cu precedentele stabilite de aceasta Curte, nu este necesar ca un oficial sa ia o decizie efectiva sau sa actioneze efectiv cu privire la o „intrebare, chestiune, intr-o cauza, proces, procedura sau controversa”; este suficient ca oficialul sa fie de acord sa faca acest lucru. A se vedea, Evans, 504 U.S., la 268.

Nu este necesar ca acordul sa fie explicit si ca oficialul sa specifice mijloacele pe care le va folosi pentru a-si tine partea lui din promisiune. Nu este necesar nici ca oficialul sa intentioneze intr-adevar sa savarseasca „actul oficial”, atata timp cat a fost de acord sa procedeze astfel. Un juriu ar putea, de exemplu, sa concluzioneze ca s-a ajuns la un acord, daca dovezile arata ca oficialul a primit un lucru de valoare stiind ca acesta i-a fost dat cu asteptarea ca oficialul sa savarseasca un “act oficial” in schimbul acestuia.[7] (…)

In concluzie, un „act oficial” este o decizie sau actiune privind o „intrebare, chestiune, cauza, proces, procedura sau controversa”. „Intrebarea, chestiunea, cauza, procesul, procedura sau controversa” trebuie sa implice un exercitiu formal al puterii guvernamentale care este similar, ca natura, cu un proces in fata unei instante, o hotarare in fata unei agentii sau o audiere in fata unei comisii. Acesta trebuie sa fie, de asemenea, ceva specific si concentrat, care este „in asteptare”, pendinte, sau „poate sa fie adus prin lege ” in fata unei persoane intr-o functie oficiala. Pentru a se califica drept „act oficial”, persoana aleasa sau numita intr-o functie publica trebuie sa ia o decizie sau o actiune cu privire la „intrebarea, chestiunea, cauza, procesul, procedura sau controversa” sau sa fie de acord sa faca acest lucru. Aceasta decizie sau actiune poate sa includa folosirea pozitiei sale oficiale pentru a exercita o presiune asupra unui alt oficial pentru a efectua un „act oficial” sau pentru a consilia un alt oficial, stiind sau intentionand ca un astfel de aviz sa constituie baza unui „act oficial” exercitat de un alt oficial. Stabilirea unei intalniri, comunicarea cu un alt oficial sau organizarea unui eveniment (sau acordul pentru a face acest lucru) – fara niciun element suplimentar – nu se incadreaza in aceasta definitie a „actului oficial”.[8]

Suplimentar, in afara faptului ca este in contradictie atat cu textul legii, cat si cu precedentul stabilit de Curte, interpretare expansiva a „actului oficial” de catre Guvern ridica semnificative probleme constitutionale. Sectiunea 201 interzice coruptia quid pro quo – tranzactionarea unui lucru de valoare pentru un „act oficial”. In opinia Guvernului, aproape orice accepta un oficial – de la o contributie de campanie la o masa de pranz – este socotit ca quid; si aproape orice face un oficial – de la organizarea unei reuniuni la invitarea unei persoane la un eveniment – este numarat ca quo. A se vedea Brieful pentru Statele Unite 14, 27 ; Tr. Oral Arg. 34-35, 44-46.[9] (…)

Aceasta ingrijorare este una substantiala. Consilierul Casei Albe care a lucrat in fiecare administratie prezidentiala de la cea a presedintelui Reagan la cea a presedintelui Obama avertizeaza ca „expansiunea uluitoare a legilor privind coruptia in sistemul public va determina cel mai probabil o inghetare a interactiunilor dintre oficialii publici si cetatenii in serviciul carora se afla, si astfel va periclita abilitatea acestora de a-si indeplini in mod eficient responsabilitatile”.[10] (…)

In decizia Sun-Diamond, Curtea a refuzat sa lase la discretia Guvernului protejarea drepturilor legale impotriva urmaririlor penale excesive declansate sub §201, concluzionand in schimb ca „un statut in acest domeniu, care poate fi, din punct de vedere lingvistic, interpretat fie ca un satar de macelar, fie ca un bisturiu, ar trebui sa fie in mod rezonabil considerat a fi cel din urma”. 526 U.S., la 408, 412.

O preocupare de aceeasi natura este faptul ca, in conformitate cu interpretarea Guvernului, termenul „act oficial” nu este definit “cu suficienta determinare astfel incat oamenii obisnuiti sa poata intelege ce comportament este interzis” sau „intr-o maniera care sa nu incurajeze punerea in aplicare arbitrara si discriminatorie”. Skilling, 561 U. S., la 402–403 (ghilimele interne omise).

Sub „matura lipsita de rigoare” a lecturii Guvernului, Kolender v. Lawson, 461 U.S. 352, 358 (1983), oficialii publici ar putea face obiectul urmaririi penale, fara o notificare corecta, pentru cele mai prozaice interactiuni. „Invocarea unei prevederi atat de vagi pentru a condamna pecineva la inchisoarea” cu pana la 15 ani ridica o serioasa ingrijorare ca prevederea „nu este in acord cu dreptul constitutional privind un proces echitabil”. Johnson v. Statele Unite ale Americii, 576 U. S.__ (2015).[11] (…)

Pentru ca juriul nu a primit instructiuni corecte privind semnificatia legala a termenului „act oficial”, exista posibilitatea ca acesta sa il fi condamnat pe guvernatorul McDonnell pentru un comportament care nu este ilegal. Din acest motiv, nu putem trage concluzia ca erorile din instructiunile primite de juriu au fost „inofensive dincolo de orice indoiala rezonabila”. Nederlanden v. Statele Unite ale Americii, 527 U.S. 1, 16 (1999) (ghilimelele interne omiseintentionat). In consecinta, condamnarile pronuntate impotriva guvernatorului McDonnell sunt anulate.[12] (…)

Nu exista nicio indoiala ca acest caz este unul dezagreabil; ar putea fi chiar mai rau decat atat. Dar preocuparea noastra nu este legata de povesti stridente despre automobile Ferrari, ceasuri Rolex si rochiile de bal. Este, in schimb, despre implicatiile juridice mai largi ale interpretarii excesive ale Guvernului referitoare la statutul federal privind mita. O interpretare mai restransa a termenului „act oficial” lasa un spatiu amplu pentru punerea sub acuzare a coruptiei, fiind in acelasi timp in acord cu textul statutului si cu precedentul stabilit de aceasta Curte. Hotararea pronuntata de Curtea de Apel este anulata, iar cazul este retrimis pentru proceduri ulterioare consistente cu prezenta opinie.

*Cititi aici integral Hotararii Curtii Supreme a Statelor Unite ale Americii