Bogdan Olteanu (foto) actualmente viceguvernator al Bancii Nationale a Romaniei, a fost ales in urma cu trei saptamani presedinte al Curtii de Arbitraj Comercial International al Camerei de Comert si Industrie a Romaniei. Este si motivul pentru care am decis sa realizam un interviu pe aceasta tema cu domnia-sa. Bogdan Olteanu este membru al PNL din 1991, cand avea doar 20 de ani. In 1997 a absolvit Facultatea de Drept, iar in anul 2001 a obtinut diploma de MBA dupa absolvirea cursurilor organizate de catre Institutul Bancar Roman & City University of Seatle. Incepand cu anul 2002, a ocupat functia de presedinte al Curtii de Onoare si Arbitraj a Partidului National Liberal. In calitate de deputat, Olteanu a fost membru in Comisia pentru cultura, arte si mijloace de informare in masa (pana in septembrie 2006), detinand si functia de presedinte al acesteia pana in februarie 2005, apoi membru in Comisia pentru cercetarea abuzurilor, coruptiei si pentru petitii (septembrie 2006 - februarie 2007) si in Comisia pentru aparare, ordine publica si siguranta nationala (din februarie 2007). Bogdan Olteanu a figurat si ca membru in comisiile de privatizare a BCR si CEC. A fost ales ministru delegat pentru relatia cu Parlamentul in timpul Guvernului Tariceanu, si a devenit cel mai tanar presedinte al Camerei Deputatilor la data la care a fost ales, in martie 2006. Din 7 octombrie 2009 este viceguvernator al Romaniei.

Primul lucru pe care vreau sa-l subliniez este deosebita onoare pe care o am de a fi presedintele Curtii de arbitraj. Este o institutie cu traditie, ai carei membri si presedinti au fost de-a lungul timpului mari personalitati ale lumii juridice romanesti. Am privit cu consideratie spre presedintii care i-am avut in cursul carierei mele de arbitru, si cred ca aceasta pozitie este o provocare profesionala importanta. Curtea este o institutie cu o traditie de peste 60 de ani si care se bucura de recunoasterea lumii comerciale romanesti. De aceea nu cred ca schimbari de fond in functionarea ei sunt necesare si trebuie sa va spun ca schimbarile care s-au produs in ultimele saptamani si care sunt rodul deciziei institutiei care conduce Curtea – Camera de Comert si Industrie a Romaniei tin in primul rand de proceduri interne. Esenta functionarii arbitrajului comercial ramane aceeasi bazata pe celeritate, confidentialitate, specializarea arbitrilor in domeniul comercial. Modificarile aduse sunt esenta legate de procedurile interne ale Curtii si relatia dintre Curtea de Arbitraj si Camera de Comert.

In ultima perioada, tot mai multe cauze comerciale se indreapta catre acest tip de justitie privata, inlocuind-o pe cea de stat. Ce anume sta la baza acestei orientari a marilor companii?

Aici sunt doua elemente fundamentale, unul tine de interesul participantilor, al justitiabililor si principalele argumente sunt cele care le-am mentionat anterior. In cazul procedurii arbitrale durata unui proces este mult mai redusa decat in cazul justitiei statale. Confidentialitatea, spre deosebire de justitia statala ale carei proceduri sunt eminamente publice, justitia arbitrala protejeaza interesul comerciantului de a-si pastra afacerile sub garantia unei confidentialitati. In sfarsit, specificul experientei profesionale a arbitrilor proveniti fie din lumea judiciara, fie din lumea universitara, fie din lumea practicienilor dreptului este in favoarea unei mai bune intelegeri a elementelor comerciale, ceea ce ofera partilor siguranta ca argumentele le sunt mai bine intelese. Din punct de vedere al interesului public, este esential pentru o reforma de succes a Justitiei ca justitia statala sa fie degrevata de cat mai multe pricini care pot fi solutionate pe alta cale, altfel incat judecatorii sa-si poata concentra atentia pe acele dosare care potrivit cadrului constitutional si legal sunt de competenta exclusiva a justitiei statale.

Interesul justitiabilului este mai ales in acest domeniu, al comercialului, legat de perioada de timp in care cauza lui este judecata. Cat de mare este diferenta de timp in care se judeca o cauza in Curtea de Arbitraj a Camerei de Comert si Industrie fata de instanta comuna?

Sigur ca situatiile sunt de la caz la caz, dar rezolvarea arbitrala a unei pricini se poate face in intervale de ordinul saptamanilor sau lunilor (in cazul in care sunt necesare expertize). Ambele ipoteze sunt vadit mai rapide de ceea ce poate oferi in acest moment justitia publica. Sunt numeroase situatii in care solutia este oferita dupa primul termen de judecata.

Deciziile pot fi contestate la instantele de stat, deci cu totul pana la ce perioada se ajunge si in general cat de frecvent ataca partile solutiile Curtii de Arbitraj, la instantele de stat?

Din statistica ultimilor ani, mai putin de un sfert din solutii sunt atacata la instantele statale, iar rata de succes a acestor contestatii este extrem de redusa. Sub 10 contestatii in anulare sunt admise in decursul unui an calendaristic, in conditiile in care vorbim de sute de dosare. De altfel, contestatia in anulare este singura cale de atac si priveste doar elemente de procedura si nu de fond.

Procedura instituita de Curte este una confidentiala. Asa fiind, putini sunt cei dinafara care cunosc ”bucataria” acestei institutii. Cum sunt alesi arbitrii? Care este rolul supraarbitrilor? Ce onorarii au ei?

Arbitrii sunt desemnati de catre institutia tutelara a Curtii – Camera de Comert si Industrie a Romaniei pe baza competentelor profesionale si a reputatiei. In acest moment, cei mai multi dintre arbitri sunt fosti judecatori de la Sectia comerciala a ICCJ, profesori de drept comercial sau civil sau avocati cu o solida cariera in domeniu. Potrivit acordului partilor, arbitrajul este realizat de un arbitru unic sau de trei arbitri, intre care supraarbitrul joaca rolul presedintelui completului de judecata din instanta statala. Arbitrii sunt desemnati de catre CCIR potrivit unei proceduri care sa asigure evitarea contactelor si legaturile intre parti si acestia. Desigur, toate cauzele de recuzare si abtinere din legislatia ce priveste justitia statala se aplica si in cazul arbitrajului. Taxele arbitrale se stabilesc ca procentaj din suma aflata in litigiu, pornind de la cateva procente in cazul sumelor foarte mici si coborand semnificativ in cazul litigiilor cu sume mari.

De curand, Lumeajustitiei.ro a dat publicitatii un caz judecat de Curtea de Arbitraj in care au fost acordate despagubiri record, de 20 de milioane euro. Cum se cuantifica aceste tipuri de despagubiri? Se fac expertize?

Curtea de Arbitraj aplica practic Codul de procedura civila, partea care solicita administrarea unui mijloc de proba si va suporta si costurile daca instanta nu stabileste altfel. Exista multe situatii in care cuantumul sumelor datorate se stabileste sau se probeaza prin intermediul unor expertize tehnice sau contabile.

Exista vreo „sansa” ca una dintre parti sa poata corupe/influenta o hotarare?

Traim in aceeasi tara in care lucreaza si justitia statala, cu aceleasi mijloace si moravuri. Nu putem impiedica sansele sau incercarile de interventie ale partilor, putem impiedica acceptarea unor asemenea oferte, iar cele mai importante mijloace pe care le folosim pentru acest lucru sunt doua: instrumentul obiectiv – este procedura de desemnare a arbitrilor care urmareste evitarea oricarei legaturi sau contact personal intre arbitrii si participanti. Metoda desemnarii arbitrilor de catre o autoritate independenta si nu de catre parti a urmarit exact acest scop; instrumentul subiectiv – selectarea arbitrilor din lista de arbitri, de catre CCIR dintre persoanele cu cea mai buna reputatie din profesie.

Cu cat sunt mai reduse cheltuielile partilor intr-o procedura de arbitraj fata de cele din instanta de stat intr-un astfel de proces?

Asta depinde de cum evolueaza procedurile judiciare. Dar pe de o parte costurile directe sunt sensibil mai mici, iar comerciantii iau totdeauna in calcul si costurile indirecte, care tin de durata mai redusa a solutionarii litigiilor si de asigurarea confidentialitatii procedurilor.

Domnule presedinte, pe undeva, arbitrajul se intersecteaza cu medierea. Dumneavoastra sunteti avocat si mediator si stapaniti foarte bine aceasta noua profesie din Justitie. Ce au in comun arbitrajul si medierea si ce le diferentiaza?

Ambele sunt instrumente de solutionare alternativa a disputelor, care ofera partilor acele elemente de celeritate, confidentialitate de care vorbeam si permit degrevarea justitiei statale, deci o mai buna functionare a acestora. De altfel, CCIR are si un centru de mediere pe care il pune la dispozitia celor interesati, desigur ca faza premergatoare celei de arbitraj.