INTERVIU (II) – Fostul specialist al DNA Dumitru Gheorghiu acuza: „DNA a devenit stat in stat (...) iar CSM are in componenta judecatori santajabili”. El a sesizat de doua luni CSM-ul cu privire la ilgalitatile sesizate pe ”Wikileaks de Mures” si a predat 7 DVD-uri. CSM n-a facut nimic de doua luni
Satul de tot ceea ce a descoperit in perioada in care a lucrat ca specialist pe probleme economice la DNA Targu Mures, Dumitru Gheorghiu (foto) a hotarat sa lupte impotriva coruptie din interiorul unui sistem creat, culmea, pentru a lupta impotriva coruptiei. In acest timp, s-a imbolnavit si ar fi murit daca nu l-ar fi salvat medicii de la Fundeni care au reusit sa intervina si sa gaseasca si un ficat compatibil pentru a-i efectua transplantul. Dumnezeu a hotarat ca el sa traiasca, poate si pentru ca misiunea lui, de a continua aceasta lupta cu sistemul, nu s-a incheiat. Dupa ce a trecut prin aceasta crunta experienta, dar si purificatoare totodata, Dumitru Gheorghiu afirma ca de acum incolo va duce aceasta lupta ”cu sabia in teaca”. Ela sesizat forurile care ar trebui sa inceapa anchetele bazate pe dezvaluirile sale, dar inexplicabil, de doua luni de zile, aceste institutii tac. Iar cea mai mare tacere vine din partea CSM.
Ati sesizat CSM-ul asupra aspectelor despre care faceti vorbire?
Da. Am sesizat CSM-ul in scris, am atasat la petitia mea cuprinsul filmului postat pe internet, le-am predat sapte DVD-uri. Mi-au dat numar de inregistrare, dar de doua luni nu am primit nici un raspuns, intelegand prin acest lucru ca nu au inca permisiunea domnului Morar sa o faca.
Revin si va intreb, care este parerea d-voastra despre ce se intampla in institutiile nominalizate mai sus?
In opinia mea, DNA-ul a devenit stat in stat, conducerea institutiei se comporta ca si cum DNA este mosia lor personala, principala tinta a institutiei o constitue oponentii actualului presedinte, fie ei din actuala guvernare, fie membrii PDL care nu se inregimenteaza dorintelor liderului suprem. Nu fac politica, dar constat cu mare regret faptul ca in timpul mandatului omului pe care l-am votat ca presedinte, Traian Basescu, DNA-ul si Parchetul General au ajuns instrumente de tortura politica, totul sub ochii unui CSM care are in componenta judecatori santajabili. Aici ma refer cel putin la cazul Horatius Dumbrava, omul lui Monica Macovei, despre ale carui fapte, cu siguranta, voi reveni cu o analiza intr-un viitor apropiat. Nu pot sa nu constat faptul ca judecatori din diverse instante sunt recompensati cu excursii in strainatate, pe banul contribuabilului, sau chiar cu functii daca sunt pe placul DNA.
Ce parere aveti de scandalul CSM-Mona Pivniceru, legat de numirea sa in functia de ministru al Justitiei?
Din cate imi amintesc, doamna judecator Pivniceru a avut in decursul anilor mai multe luari de pozitie impotriva unor excese ale membrilor CSM. Nu pot sa uit modul vehement in care doamna Pivniceru, nu cu mult timp in urma le-a atras atentia actualilor sefi ai CSM asupra faptului ca urmau sa plece “in corpore” in excursie in Antalia, daca bine retin. Spunea doamna Pivniceru ca membrii CSM pleaca mereu in excursii in strainatate, lasand greul institutiei pe umerii celorlalti membri. In urma demersului domniei sale cel lasat “la vatra” a fost judecatorul Vasilica Danilet. Cum ar putea sa o iubeasca Danilet pe doamna Pivniceru daca nu a vazut Turcia, vara asta, pe banii prostului de roman?
Sa inteleg, ca sunteti indignat de modul cum CSM intelege sa isi faca datoria?
Da. Cer iertare, dar sunt extrem de nemultumit. Este admisibil ca sefa DNA Tg. Mures, Elena Curca sa “albeasca”dosarele unor sefi din Politie pe numele carora existau mai multe plangeri penale si numai dupa doua luni, sotul doamnei procuror sa fie angajat la Politie pe postul de specialist II, in conditiile in care Ministerul de Interne disponibiliza politisti? Este aceasta o fapta penala ? Este cumva o incalcare a deontologiei profesionale, sau poate ca daca insusi seful DNA, Daniel Morar are aceleasi obiceiuri (cu referire la sora sa), aceste angajari ale rubedeniilor sefilor DNA la institutii conduse de sefi anchetati penal, fapta a devenit deja o cutuma? Ca cetatean al Uniunii Europene care, fara a fi patetic, si-a sacrificat sanatatea, cariera si viata de familie in lupta impotriva coruptiei institutionalizate, consider ca sunt indreptatit la un raspuns din partea CSM, pe care il astept de doua luni, si nimic.
Va numiti invingator sau invins in lupta pe care o duceti de 10 ani cu “sistemul” corupt, asa cum l-ati numit ? Ce satisfactii si ce insatisfactii v-a adus rezultatul acestei lupte?
E greu de spus. Dupa 10 ani de lupta, si ma repet, nu vreau sa fiu patetic, in care mi-am sacrificat totul, si cand spun totul ma refer la sanatate, cariera, familie, nu am castigat aceasta lupta, insa pot spune fericit ca am invins o lupta si mai mare decat cea cu coruptia institutionalizata, aceea cu moartea. Am invatat o importanta lectie de la divinitate, pe care eu nu o pusesem in practica anterior operatiei mele de transplant de ficat: aceea de a fi luptat cu sabia in teaca. Lupta cu “Sistemul” nu mi-a adus nici o satisfactie, din contra, datorita ei am ajuns sa ma imbolnavesc atat de grav incat zilele mele erau numarate. Insa, in lupta cu moartea, divinitatea m-a ajutat sa inving boala. Traiesc, respir, vad lumina zilei, imi pot vedea copii zilnic langa mine. Ce alt lucru mai de pret decat faptul ca sunt viu este cea mai mare satisfactie a mea? Am pierdut lupta pe care o duc de 10 ani, dar am castigat un “”ficat”, iar cu ajutorul lui Dumnezeu, supravietuirea.
Domnule Gheorghiu, vad ca vorbiti cu atata bucurie in suflet si in simtiri despre divinitate. Sa inteleg ca lupta aceasta cu “sistemul” a fost o incercare a vietii care v-a apropiat si mai mult de Dumnezeu?
Da. Vizionati filmul de pe blogul meu “Ingeri la Fundeni” si aveti sa intelegeti pretul pe care eu l-am platit luptand cu “Sistemul” corupt. Nu ma plang, nu urasc pe nimeni, dar am dezvaluit totul pe blogul meu, tocmai in ideea de a imi descarca sufletul, care cu cativa ani in urma era inveninat de ura. Ca sa intelegeti despre ce este vorba, am sa va fac eu asa, in mare, o trecere in revista cu “pretul platit”. Dominat de ganduri negre legate de problemele de la servici, nu mai ma comportam normal, nu vedeam decat porcariile care se intamplau la DNA, si asta imi facea rau, extrem de rau.Imi neglijasem familia, nu mai aveam practic o viata a mea si numai a mea, dadusem tot ce avusem mai bun in lupta asta impotriva coruptiei.Impotriva sistemului si totul era inutil pentru ca sefii DNA aveau de musamalizat dosare si acum, spre final, stateam pe acea banca, rupt de bolnav si il intrebam pe Dumnezeu, cum am ajuns aici si unde era viata mea ?(...) Dupa lungi investigatii, intr-un final am ajuns la vestea transplantului de ficat. Mai aveam cateva luni de trait, dar spre norocul meu s-a gasit imediat un donator, chiar in prag de Craciun. Eram fericiti si ii spuneam sotiei ca Mos Craciun imi aduce in dar, de Sarbatori, un ficat, ficatul care avea sa ma tina in viata.
Ce s-a intamplat apoi? Descrieti-ne putin prin ce ati trecut in momentele acelea si la ce v-ati gandit cel mai mult, cum resimteati efortul luptei in zadar cu „sistemul”? Va simteati un invins sau va gandeati cum sa va recuperati mai repede si sa continuati lupta de unde ati ramas?
Am ajuns in sala de operatie la Spitalul Fundeni unde m-a operat echipa domnului profesor doctor Irinel Popescu. Cineva mi-a facut o injectie, nici nu mai conta ce era in jurul meu, caci chiar atunci, in acel moment, am constatat ca nu imi era deloc frica. Frica. Frica este moartea inceata a spiritului ! Voi infrunta frica ! O voi lasa sa treaca prin mine, peste mine, apoi cu ochi interior voi privi cum trece frica. Pe unde trece frica, nu mai ramane nimic. Raman doar eu ! Intins pe masa aceea de operatie, ma pregateam sa-mi rostesc formula magica, formula care ma incarca cu energie pozitiva. Cu puterea mintii mi-am purtat cu ochiul interior gandul, ca o mangaiere, mai intii peste crestet, apoi fruntea, urechile, ochii, nasul, gatul, umerii, trupul, coapsele, picioarele si inapoi, catre crestet, incet, foarte incet, ca o apa lina de ses si din nou, mereu si mereu, pana trupul devine una cu materia sii ti simti spiritul desprinzand-se de lumea materiala (...) Acum eram cu adevarat pregatit sa imi rostesc formula magica. „Tatal nostru care ne esti in ceruri”. Ti se deschide si ti se activeaza glanda hipofiza. Hipofiza este situata la baza creierului fiind „dirijorul” activitatii intregului sistem endocrin. In plan spiritual este o poarta. O poarta deschisa intre Micul Univers care esti si Marele Univers din care provii si de acolo, mai departe, catre forma de energie pozitiva in stare pura, Dumnezeu. ”Vie imparatia ta””. Ti se deschide si ti se activeaza glanda tiroida. Tiroida controleaza pulsul si tensiunea arteriala, nivelul de colesterol, metabolismul energetic, tonusul muscular, vazul. Sangele se pune in miscare, globulele albe haituiesc si dezintegreaza microbii patrunsi in organism, intregul fluid miraculos cara harnic spre creier oxigenul de care acesta are atata nevoie pentru a alunga stresul de peste zi, stresul de zi cu zi, stresul de saptamani si luni de zile, stresul, supararea si ura adunate in aproape 10 ani de zile de cand am scris, nenorocitul ala de raport. „Painea nostra (...)”. Am avut un ficat bun. Se luptase cu virusul, cu viata mea dezordonata in care munca fusese totdeauna mai importanta decat familia si propria-mi sanatate, se luptase cu vibratiile negative date de stres si suparari, se luptase cu ura pe care o lasasem sa patrunda mai intai in creier si mai apoi, in intreg trupul si in final, cedase. M-am trezit viu, dar dupa sapte zile de la operatie a aparut infectia de care nu prea scapa nimeni.
Atunci ati inteles ca si ultima sansa se epuizase? Care era ultima d-voastra speranta? In ce v-ati increzut? Ce ati simtit cand ati intelesc ca sunteti pe ultima suta de metrii a vietii d-voastra?
Da. Mai ramasese speranta in Dumnezeu pe care am avut-o de la inceput si a fost singura pe care nu mi-o pierdusem. Febra nu imi scazuse decat rareori si singura speranta erau acele super-antibiotice, ultimul racnet in materie. Seara, dupa ce adormeau toti, mergeam din ce in ce mai greu la Altar. Si ma rugam, mereu si mereu: Doamne, iarta-ma Doamne caci sunt pacatos. Te rog, Doamne, mai lasa-ma sa traiesc, pentru Cristi si pentru Bia ca sa-i vad la casele lor, rogu-Te Doamne, mai lasa-ma sa traiesc (...) A doua zi s-a scurs in mod identic: cuptorul de foc din jurul meu, febra mare, dureri de nesuportat si 12 ore de perfuzii, transfuzii si injectii, degeaba. Noaptea am simtit din nou cum imi pleaca Duhul Sfant si pentru prima oara nu m-am mai speriat, eram la fel de resemnat ca si doctorii. Apucasem mai devreme sa vorbesc la telefon cu baiatul meu Cristian. Am adormit zic eu. La inceput a fost „Lumina”. O lumina extrem de puternica, care parca imi ardeau pleoapele. Nu realizam ce se intampla, eramin salon, venisera zorile, dar nu puteau fi zorile, nu cu lumina aceea atat de puternica. Am incercat atunci sa deschid incet,incet, pleoapele, cu mare frica ca sa nu orbesc.In dreapta mea, asezat pe ceva nedefinit, statea un barbat cam la 60 si ceva de ani,imbracat in costum, asteptand sa ma trezesc. Avea o barba de culoarea castanului cu multe fire albe. Parul la fel, castaniu cu fire argintii. Mainile le tinea pe genunchi,impreunate. Atat am reusit sa vad, intr-o fractiune de secunda cat am rezistat sa-mi tin ochii deschisi. Am inteles imediat ca Dumnezeu luase chipul acelui batran, pentru ca daca ar fi aparut in toata slava sa, as fi inebunit, as fi murit, sau m-as fi dezintegrat. Am cazut imediat in genunchi si instantaneu am incercat sa ma justific in fata Domnului spunandu-mi poezia: Doamne iarta-ma, sunt pacatos Doamne, am cautat Dreptatea Doamne si fara sa imi dau seama, am alunecat, poate din orgoliu, poate din aroganta, sigur din prostie, am alunecat Doamne,in pacat. Am judecat Doamne si i-am urat, dar tu spuneai Doamne ca fericiti sunt cei ce cauta Dreptatea si ca a lor va fi imparatia Cerurilor. Iarta-ma Doamne pentru ca i-am urat. Ridica Doamne de la mine suferinta aceasta, durerea asta mare, trasneste-ma Doamne sa se termine odata totul ! Abia atunci mi-am dat seama ca toate cuvintele acelea pe care le rosteam, nu iesisera din mine, deoarece buzele imi erau lipite si acest lucru m-a speriat rau de tot si abia dupa aceea,in fractiunea de secunda urmatoare, mi-am spus: Doamne cat de idiot sunt ! Cum am putut crede ca am voie sa vorbesc, inainte ca Domnul sa o faca ? Dumnezeu a inceput sa-mi vorbeasca intr-o limba straveche, o limba arhaica. Nu aminteles de la inceput acea limba, dar undeva,in strafundurile memoriei, limba aceea parca era depozitata acolo si aminceput sa o inteleg. Nu as putea sa reproduc cu exactitate, cuvant cu cuvant acele intelesuri, dar, de la inceput am realizat ca Dumnezeu nu ma certa. Ma asteptam cumva, cu mare teama sa ma certe cu glas de tunet, dar nimic din toate astea nu se intampla. Dumnezeu mai degraba parea ca ma dojeneste si nu o facea oricum. Dumnezeu o facea parca glumind, luandu-ma cumva peste picior si atunci am avut o mare revelatie: Dumnezeu avea simtul umorului ! Dumnezeu avea simtul umorului si atunci, aproape imediat, dupa aceasta uriasa revelatie mi-am spus: Doamne cat de idiot sunt ! Se spune ca spiritele evoluate au simtul umorului si atunci, Dumnezeu care este chintesenta tuturor facutelor si nefacutelor, cum putea sa fie altfel ? Dumnezeu imi spunea cam astfel: „Tu mereu ma strigi: Doamne, Doamne si faci asta stiind ca eu sunt intotdeauna acolo unde faptele tale bune te insotesc. Iti este frica si frica, asa cum stii, este un pacat ? Atunci, de ceiti este frica ?Iti este frica de moarte ? Ai ajuns la aceasta varsta si nu stii ca moartea nu este sfarsitul ci un alt inceput ? Stii toate astea si cu toate acestea iti este frica. Tu imi spui: Lasa-ma Doamne sa mai traiesc pentru copiii mei, dar tu stii ca Eu am intotdeauna grija de copiii mei si atunci de cei ti este frica, nu are cine sa le poarte de grija ? De ce te tot plangi pe aici, vrei ca toata lumea sa se ocupe numai de tine, nu crezi cai ti dai prea mare importanta, nu crezi ca esti prea egoist ? Dar oare meriti atita importanta ? Hai, nu te mai prosti, nu te mai lamenta, ridica-te si umbla !!!” Si cuvintele rostite de Dumnezeu erau parca bulgari de lumina care intrauin trupul meu. Apoi se facu o liniste mare si am observat cum lumina aceea incepeaincet, incet, sa se estompeze. Cand am crezut ca pot sa pot deschide pleoapele fara ca acea lumina sa ma orbeasca, am facut-o incet, cu mare teama... L-am vazut pe Dumnezeu intrand intr-un nor si simultan, din acel nor, au inceput sa iasa, cete, cete, cete compacte de ingeri. Erau frumosi, de o frumusete inimaginabila si erau invesmantati in alb stralucitor, un alb pur. Erau uriasi, cred ca aveau peste 3,5 – 4 metri, parca eram un copil pe langa ei. Aripile le erau stranse si coltul acestora era mult deasupra capului, poate ca si de aceea mi se pareau atat de inalti. M-au prins de incheietura mainilor si atingerea aceea mi s-a parut atat de catifelata, atat de placuta, ca o mangaiere si au inceput sa ma poarte in zbor. Nu mai simteam nicio urma de durere, era atata liniste, atata pace incat mi-am spus aproape imediat ca nu este chiar atat de rau sa mori. Coboram, mi-am dat seama ca de fapt coboram si asta pentru ca vedeamin jurul meu, cum norii urca, deci eu coboram. M-au asezat incet pe un pat si mi-am dat seama ca de fapt era patul meu de spital deoarece avea la picioare legat de bara, prosopul pe care il foloseam pe post de funie. Si-au desprins mainile de pe incheietura miinilor mele si eu inca mai tineam mainile intinse catre ei, pentru a mai simti mangaierea aceea catifelata, cand un inger ma striga: „Domnu Gheorghiu, Domnu Gheorghiu!” Eram cumva contrariat deoarece cand ma impartasesm, preotul imi spunea pe numele de botez, Dumitru.In ceruri tot asa trebuia sa ma strige...Mama imi spunea ca mi-a pus numele de Dumitru pentru ca m-a nascut de Sfantul Dumitru, pe 26 Octombrie intr-o zi de Duminica la ora 14 si acum eram contrariat ca acelinger ma striga pe numele de familie. „Domnu Gheorghiu, domnu Gheorghiu”, din nou,ingerul ma striga si atunci am incercat sa-l vad mai bine pentru a-i spune ca nu acesta este numele meu de botez si atunci am vazut ca acelinger era imbracatin verde. Nu asta nu se poate mi-am zis, cred ca este o gluma, cine a mai vazut inger imbracat in verde, doar se stie ca toti ingerii sunt imbracati in alb.Si din nou: „Domnu Gheorghiu, Domnu Gheorghiu””, asa ca intr-un ecou...Am deschis mai bine ochii si....in dreapta mea, doamna doctor Hrehore timi tinea incheietura mainii in mina sa, luandu-mi pulsul. Nu mai aveti febra mi-a spus bucuroasa, ati scapat. Aceasta este lectia pe care am primit-o si multumesc lui Dumnezeu pentru ca mi-a dat-o si pentru fiecare secunda in care respir! Am sa port de acum inainte sabia in teaca si nu am sa inteleg niciodata de ce aceste personaje vor atat de multa putere, cand in lumea de dincolo toti suntem egali!
Adauga comentariu
DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii
Comentarii
# Mariana 31 August 2012 17:55 +9
# BERCEA MONDIAL: ,, este manevra la fratii mei,, 31 August 2012 20:52 +5
# factor x 31 August 2012 21:03 +5
# CI 31 August 2012 23:57 -9
# Hmm 1 September 2012 07:25 +4
# lili 1 September 2012 21:25 +5
# Petre Cruciu 1 September 2012 01:21 +6
# Petre Cruciu 1 September 2012 01:22 +3
# Pentru CI 1 September 2012 10:00 +2
# Luju la inaltime 1 September 2012 10:41 +3