Bogdan Popovici. Om de afaceri, licentiat in economie, licentiat in regie-film, sisteme finaciare internationale. Fondatorul grupului de presa MediaOn, concentrat in jurul unor cunoscute branduri precum Banii Nostri, Eurolider sau InvestRomania si organizator de evenimente corporate sub conceptul Forum Invest. A primit sapte ani cu executare in dosarul „Trofeul Calitatii”, faza ”fond”. Popovici a lansat branduri media ca Insight Tarom, Worldwide Invest, DeBizz, Eurolider si Actualitatea Imobiliara. A organizat, sub egida Forum Invest peste 300 de conferinte internationale in 25 de tari. A vazut moartea cu ochii si in acele momente a trecut afacerile pe numele sotiei.

Bogdan si Marina au impreuna doua fete, de 20 si 27 de ani, carora le e greu sa inteleaga ce se intampla si de ce parintii lor au primit o asemenea pedeapsa. Bogdan Popovici este cel care stie cel mai bine dedesubturile acestei anchete. Si s-a hotarat sa ofere toate detaliile pe care nu a reusit sa le dezvaluie in conferinta de presa de dupa condamnare, pentru ca atunci a fost un moment extrem de tensionat si incarcat de emotivitate. Popovici a acceptat sa raspunda la toate intrebarile puse de Lumeajustitiei.ro pe tema ”Trofeului calitatii” intr-un amplu interviu.

Domnule Popovici, pana la urma ce a fost ”Trofeul Calitatii”? Un simpozion, o conferinta, sau ce? Si cum se face ca, desi va ocupati de atata amar de vreme de organizarea unor asemenea conferinte tehnico-culturale, aceasta este singura care a ajuns sa fie investigata?

„Trofeul Calitatii in Constructii”, organizat cu ocazia implinirii a 20 de ani de la infiintarea Inspectoratului de Stat in Constructii (ISC) a fost un sir de 11 expozitii, 11 conferinte economice, 11 festivitati de premiere, 11 concursuri de lucrari - cele mai semnificative 300 de lucrari din tara in anul 2004, 11 mese festive cu spectacole artistice si mai ales, a fost un foarte mare succes. Acest succes a ajuns sa fie investigat datorita parteneriatului cu ISC, condus de Irina Jianu, care a fost implicata in proiectul Zambaccian, si, automat, numele ei ducea la fostul premier Adrian Nastase, de fapt, el este tinta acestui dosar, eu si sotia mea ajungand in postura de victime colaterale la capitolul „si altii”. Tot timpul, noi am fost tratati ca fiind „si altii”, fara nicio importanta, doar pionii unei axiome stabilite de procurori, care nu mai avea nevoie de demonstratie.

S-a tot punctat, pe parcursul procesului - evident din interiorul rechizitoriului – calitatea dvs de “apropiat” al lui Nastase. Cand l-ati cunoscut pe Adrian Nastase si ce fel de “apropiere” ati avut?

L-am cunoscut pe Adrian Nastase in anul 1997, la o conferinta organizata de mine la New York, atunci cand si sotia mea i-a fost prezentata pentru 30 de secunde, impreuna cu alte zeci de persoane. Nu am avut nicio relatie apropiata cu Adrian Nastase, in anul 2003 si in anul 2004 nu am vorbit cu el niciodata in particular, ne-am intalnit o singura data la conferinta pe care am facut-o la Bruxelles, in toamna anului 2004, pe care am facut-o intr-un cadru oficial, impreuna cu alte 250 de persoane. Nu am avut niciodata niciun contract de stat, favorizant de orice fel in toata perioada cat el a fost prim-ministru si nici dupa. Foarte important, cele 17 controale legate de Trofeul Calitatii au pornit cu incercarea de a demonstra ca Trofeul Calitatii, din cauza Irinei Jianu, ar fi dus banii in Zambaccian. S-a descoperit, insa, spre socul unora, ca Zambaccianul se terminase inainte de Trofeul Calitatii, asa ca nu puteau face o “punte”. Apoi, s-a cercetat o perioada ca sa se demonstreze ca banii din Trofeul Calitatii s-ar fi dus cash fie la Irina Jianu, fie la altcineva. Surpriza a fost ca toti banii s-au miscat doar prin conturi, la vedere, nu a existat nicio plata cash. Atunci s-au trimis 12 inspectori ANAF in control de fond pe ultimii 5 ani. Cei 12 inspectori ANAF, simultan, au cercetat, coreland toate informatiile, toate firmele organizatoare si au spus ca totul este legal si au facut doar niste reglaje minore de impozite. Au plecat dupa trei saptamani si jumatate de control. Dupa o saptamana s-au intors inapoi, pentru ca au fost certati intr-o sedinta la Capitala, in anul 2006, ca nu au facut controlul cum trebuie si sa revina, sa-l mai faca o data, pe niste teme suplimentare. Au mai verificat timp de doua saptamani si au ajuns la concluzia ca nu au fost identificate ilegalitati, inclusiv in tranzactiile cu tipografia Eurografica, una din cele sase tipografii cu care grupul nostru de firme lucra in anul 2004. Atunci, cercetarile se faceau in cadrul dosarului Zambaccian. La sfarsitul anului 2006, am inceput sa asteptam in scris neinceperea urmaririi penale, pentru ca nu putea exista o altfel de solutie in urma rezultatelor acestor controale. Tot anul 2007 si mai mult de jumatate din anul 2008, nu am primit niciun raspuns. Intre timp, insa, dosarul fusese disjuns din “Zambaccian” si formarea unui dosar nou, numit pompos ”Adrian Nastase si altii”.

Cand ati aflat de aceasta disjungere si cand ati fost prima data audiat?

Am fost rechemati la DNA in septembrie 2008, inainte de campania electorala din anul 2008. In fiecare saptamana, in fata unei echipe de procurori noi, o doamna detasata de la Buzau, Mihaela Iorga si un domn detasat de la Targu-Jiu, Ionut Volintiru, care nu participasera la niciun fel conferinta, dupa cum mi-au spus, niciodata, dar audiasera 970 de martori, din toata tara, de la soferi si dactilografe, pana la inspectori teritoriali, incercand sa gaseasca “Trofeului Calitatii” o motivatie legata de Adrian Nastase. Atunci am auzit cea mai urata fraza din viata mea, spusa de catre doamna procuror Mihaela Iorga, spusa mie : “Domnu' Popovici, cred ca dvs nu stiti nimic de legatura Trofeului Calitatii cu campania electorala, dar sotia dvs trebuie sa stie pentru ca femeile intotdeauna cunosc toate amanuntele”.

Si ce i-ati raspuns ?

Am intrebat-o de ce are nevoie sa ne lege pe noi de asta, si s-a creat o situatie conflictuala de care nu as vrea sa-mi amintesc. Sotia mea nu a avut legaturi cu conferintele mele niciodata, nu a fost la 95% din conferintele mele, de orice fel, nici macar nu a participat. Era notoriu ca ea se ocupa de programare de internet si dezvoltare, chestiuni care nu aveau nici in clin, nici in maneca cu partea financiara a organizarii unui eveniment. Ea i-a cunoscut pe ceilalti inculpati in sala de judecata si invers.

Cum a ajuns, totusi, sotia dvs, inculpata?

In anul 2000, eu am avut o fractura de coloana vertebrala si am paralizat fizic de la mijloc in sus, am fost operat si mi s-a refacut vertebra, am o placa de titan in coloana. A fost un miracol ca mi-am revenit dupa cateva luni, dar am ramas cu sechele. Datorita faptului ca sotia mea nu se pricepea la business absolut deloc, ca de altfel si azi, si pentru ca aveam doua fete mici, gandindu-ma la ce e mai rau in acel moment, am trecut toate firmele pe numele sotiei mele, ca, daca eu patesc ceva, ea totusi sa poata recupera ceva din toata munca mea. Ea a semnat niste contracte trimise de managerii-colegii nostri ale frimelor partener din organizarea acestui eveniment si o marire de capital social, pe care IN CEL MAI STRANIU SI INCREDIBIL MOD, atat procuratura, cat si judecatorii, au considerat-o ca o incercare de ascundere a provenientei banilor, desi banii erau in aceleasi doua firme care participasera la organizarea evenimentelor. Merita amintit ca, in anul 2003, noi am facut 35 de conferinte, ca in anul 2004 am organizat alte 32 de conferinte si in 2005, alte 20 de conferinte, dintre care, in fiecare an, intre 4 si 6 conferinte, in strainatate, de la New York la Beijing, prin Londra-Roma-Nisa, eu ocupandu-ma in mod direct de conferintele internationale si niciodata de cele nationale. La evenimentele “Trofeului Calitatii” au participat 24 de angajati permanenti, coordonati de o echipa de manageri, care au gestionat toate tranzactiile financiare si relatiile cu partenerii si 77 de colaboratori. Atat DNA-ul, cat si judecatorii de la Inalta Curte, nu au recunoscut niciun cost legat de aceste 100 de persoane, care au prestat peste 1300 de zile lucratoare, demonstrate de-a lungul anilor, cu acte. Pur si simplu, costurile muncii lor, au fost sterse, fara explicatii, sau probabil ca explicatia este “ne trebuie imaginea unei sume cat mai mari incasate de catre inculpati”. Firmele partenere, unele 100% proprietatea altor persoane decat mine si sotia mea, conform contractelor noastre cu ei, si-au oprit partea de profit, de zeci de mii de euro, asa cum era normal, si cu toate acestea, DNA-ul si Inalta Curte nu au vrut, sub nicio forma, sa le recunoasca la nivel de costuri.

Au existat, totusi, in dosar, foarte multe expertize. Ele nu trebuiau retinute ca proba in aparare de catre judecatori inainte ca ei sa dea verdictul?

DNA-ul a sustinut ca cei 12 experti ANAF ne-au favorizat si s-a pus problema la un moment dat sa le faca dosar penal si lor, iar dupa aceea au fost chemati ca martori. Au fost 125 de presupusi faptuitori, care dupa aceea au fost chemati ca martori. Doi experti independenti au sustinut exact aceleasi lucruri pe care le-au sustinut si inspectorii ANAF, dar stupoare, cei doi experti suplimentari desemnati de Inalta Curte sa faca un raport de expertiza a intregului circuit financiar au dat aceleasi concluzii: PREJUDICIU ZERO. Niciun ban incasat de ISC de catre firmele organizatoare, doar de la firmele participante, 500-600 de marturii spunand ca au participat e buna-voie, ca le-a placut, ca a fost un mare succes, ca e pacat ca nu se mai face, ca a fost foarte benefic. Ani de zile, desi predasem DNA-ului fotografii si casete video ale manifestarilor-eveniment, si fusesera cate 20 de ziaristi in sala la fiecare manifestare, noi a trebuit sa demonstram ca noi am fost organizatorii, ca noi am prestat activitatile de pe toata lista anuntata la inceput, iar la final, Inalta Curte a gasit de cuviinta sa inlature rapoartele de expertiza, spunand ca un fel de concesie: “Nu neaga nimeni ca au avut loc manifestarile, dar ele au fost un paravan pentru campania electorala a simbolului coruptiei anului 2004, Adrian Nastase, intr-o afacere de casa a PSD”.

(va urma)