Din anul 2009, Oficiul Roman pentru Adoptii este condus de catre secretarul de stat Bogdan Adrian Panait. Acesta este specializat in domeniul protectiei copilului si cunoaste indeaproape problematica adoptiilor, precum si modificarile care au fost realizate de-a lungul ultimilor ani in privinta adoptiilor internationale. O perioada de timp Romania a sistat aceste adoptii, in urma Ordonantei de Guvern din 2001, apoi s-a revenit prin alte memorandumuri asupra unor proceduri. La ora actuala, adoptiile internationale au avut parte de o deschidere prin facilitatile oferite de modificarile recente, facute de Guvern. Din 2005 pana in 2009 s-au facut in jur de 60 de adoptii nationale de catre cetateni straini.

Cu toate acestea, exista probleme destul de mari si acum, viziunea functionarului public la nivelul directiilor din cadrul primariilor de sector fiind una inchistata, impiedicata in interpretari ale legii care nu fac decat sa submineze interesul copilului. Pentru a lamuri aceste aspecte, Lumeajustitiei.ro a realizat un interviu cu seful Oficiului Roman pentru Adoptii.

Dle secretar de stat, la aceasta ora Romania are un instrument prin care poate oferi copiilor abandonati aflati in sistemul de protectie speciala, sansa unei familii, a unei vieti decente si a unui viitor asigurat. Cat de importante sunt noile modificari ale Legii adoptiilor si ce ar trebui sa aiba in vedere functionarul public care se ocupa in mod direct de punerea in aplicare a acestora?

Legea, impreuna cu Hotararea de Guvern care a fost aprobata ieri, de punere in aplicare a legii sunt finalul unei etape. Etapa care a inceput cu infiintara unui corp de control si cu o alta hotarare de Guvern care prevedea infiintarea, la nivelul fiecarei directii de asistenta sociala din tara a unei structuri specializata in adoptii si postadoptii. Prin infiintarea acestei structuri, am urmarit infiintarea unui sistem de adoptii si profesionalizarea lui, pentru ca am impus ca aceasta structura sa fie formata din 2 asistenti sociali, 2 psihologi si un jurist. Oficiul Roman pentru Adoptii (ORA) si-a luat astfel obligatia ca, in curs de doi ani, sa pregateasca si sa elaboreze o curicula de formare pentru fiecare profesie in parte. Mentionez ca la sfarsitul acestei etape, fiecare structura de adoptie si postadoptie va fi acreditata de catre ORA, in asa fel incat sa ne convingem ca aceste structuri vor functiona la standardele minime pe care noi le cerem. Pe de alta parte, prin modificarea de lege noi am urmarit in principal cresterea numarului de copii adoptabili in sistem, imbunatatirea etapelor pe care trebuie sa le parcurga o familie ca sa poata sa adopte copii si scurtarea termenelor, si deci, marirea numarului de adoptii. Am avut in vedere si cetatenii romani care au resedinta obisnuita in alte state. Ei pot sa adopte acum copii din Romania in sistemul adoptiei internationale. Toate lucrurile acestea ne fac sa speram ca in urmatorii doi ani numarul de adoptii in Romania probabil se va dubla. Practic, ajungand undeva la 2.000-2500 de adoptii anual. Pe de alta parte, legea prevede ca atunci cand un copil sta in sistem mai mult de un an de zile, este neglijat de catre familia lui acel copil poate sa fie declarat adoptabil. Speram ca in acest fel sa racordam mai bine legislatia romaneasca la acordurile internationale pe care le-am semnat si care se refera la faptul ca cel mai bine pentru un copil este sa creasca intr-o familie atunci cand parintii naturali l-au abandonat.

Cati copii abandonati se afla in centre de plasament la aceasta ora? Ce ne puteti spune despre situatiile copiilor care au fost dati in asistenta maternala, dar a caror procedura de adoptie nu este inceputa nici acum? Care sunt problemele care blocheaza si acum demararea procedurilor in cazurile in care copii abandonati, aflati in plasament sunt de mai bine de un an adoptabili, si cu toate acestea, parintii provizorii” intampina mari greutati?

In momentul de fata in sistem sunt 67.000 de copii, dintre care peste 19.000 sunt in asistenta maternala, 23.000 sunt in centre de plasament si alti 20.000 in alte forme de protectie. Din pacate, masura de asistenta maternala din punctul meu de vedere a fost inteleasa gresit. Cand eram secretar de stat la Autoritatea Nationala pentru Ocrtirea Drepturilor Copilului, am finalizat un proiect de lege care limita asistenta maternala la circa 2 ani sau 3 ani pentru copii cu handicap, pentru ca asistenta maternala trebuie sa fie de scurta durata, o masura tranzitorie, pana la gasirea unei decizii de lunga durata. Deci, ea poate sa pregateasca copilul pentru doua situatii, pentru reintoarcerea in familia naturala sau pentru adoptie. Din pacate, desi legea era finalizata, ea nu a fost transmisa mai departe la Guvern de cei care au venit dupa mine si in momentul de fata suntem in aceeasi situatie, in care un copil sta in asistenta maternala mai mult de 6 ani. Si practic, acesti copii vor fi foarte greu de reintegrat in familie sau foarte greu de adoptat. Se poate spune ca intr-o oarecare masura asistenta maternala este o forma mascata de adoptie. Sunt cazuri in care se creeaza exista o legatura foarte puternica intre copil si asistentul maternal si sunt foarte multe cazuri in care asistentul maternal atunci cand se pune problema adoptiei sau reintegrarii in familie, acesta doreste sa adopte copilul. Din pacate, sunt destul de multe cazuri cand copiii din sistemul de protectie au parinti necunoscuti, linie–linie (in dreptul mamei si tatalui) pe certificatul de nastere, sunt circa 400 de asemenea cazuri, de copii care nu au avut niciodata deschiderea adoptiei, nu au fost niciodata declarati adoptabili. Mai mult decat atat, de foarte multe ori, masi ales in ultima vreme, am vazut in presa ca in multe maternitati sunt copii parasiti, sunt cazuri in care stau in maternitate mai mult de un an de zile, ceea ce nu e normal, pentru ca directiile nu au destui asistenti maternali ca sa poata sa ii preia. Daca acesti copii ar fi declarati adoptabili, aceste situatii ar fi eliminate, sigur ca beneficiul copiilor ar fi enorm, pentru ca durata prelungita de stationare intr-o maternitate ii creeaza copilului grave disfunctionalitati afective fata de o persoana de referinta. Oricat de bine ar fi ingrijiti in sistem, in maternitate sau la asistentul maternal, lipsa acestei persoane-parinte, care de regula ar trebui sa fie mama, duce la tare majore pe viitor.

Daca tot a venit vorba despre astfel de copii, pe ale caror certificate este linie atat la mama cat si la tata, deci ei se poate spune ca sunt ai nimanui in sensul ca nimeni nu le-a revendicat nasterea, am vrea sa va intrebam daca cunoasteti un caz de genul acesta care se afla spre rezolvare la Directia pentru protectia copilului din cadrul Primariei sector 1. Este vorba de o fetita de un an si jumatate, data in plasament unei familii care mai are inca doi copii crescuti prin adoptie, din Romania, si care se impotmolesc la ora actuala in deschiderea procedurii de adoptie, de o atitudine inchistata intr-un proces deschis pentru filiatia fata de mama, in care parat este Directia pentru protectia copilului Sector 4 si reclamant aceeasi directie din Primaria Sector 1 care a cerut instantei anularea acestui certificat al copilului. Ce ne puteti spune despre acest caz si daca cunoasteti cum s-a putut ajunge la o astfel de situatie in care nimeni nu vede pana la urma acest interes primordial al copilului, in ecuatia adoptiei? De ce aceasta tergiversare de aproape un an de zile in acest caz?

Da, cunoastem cazul, familia a venit si la noi in audienta, e vorba de un copil adoptabil, o fetita care poate sa fie adoptata, exista clar o legatura puternica intre ea si familia care vrea s-o adopte. Fetita e un copil care, din nastere, are probleme de sanatate, familia care vrea s-o adopte i-a oferit dragoste si asistenta medicala de specialitate si poate face acest lucru si pe viitor. In mod nejustificat, cei de la directia din cadrul Primariei Sector 1 intarzie declararea copilului ca adoptabil, copilul este fiica unei mame care nu are o adresa stabila, este cunoscuta de circa 10 ani ca o consumatoare de droguri, si credem ca avand in vedere si starea sanatatii ei, nu intelegem practic, de ce Sectorul 1 ingreuneaza acest proces, pentru ca ar fi in beneficiul copilului ca ea sa fie cat mai repede adoptata. Noi am facut mai multe demersuri pe langa Sectorul 1 pe acest subiect, cei care se ocupa, asistentii sociali care se ocupa de adoptii au dat aviz pozitiv ca acest copil sa fie declarat adoptabil si consider ca este in beneficiul copilului ca acest lucru sa se intample cat se poate de repede. Din pacate, a trecut mai mult de o jumatate de an si lucrurile nu s-au schimbat. Am cerut toate documentele copilului sa vedem daca acesta poate sa fie declarat adoptabil sau nu, am avut cateva discutii cu asistentii socieali care se ocupa de caz, am discutat cu directorul Directiei de la Sectorul 1 in cateva randuri, am discutat si cu directorul de la sectorul 4, cei de la sectorul 4 au dat tot sprijinul in acest demers. Asa ca nu intelegem de ce Sectorul 1 nu actioneaza mai repede in beneficiul copilului. Cei de la Directia pentru protectia Copilului Sector 1 au motivat ca atata vreme cat se cunoaste numele mamei de la spital, in opinia lor, certificatul ar trebui anulat si trecut numele mamei in acest document. Numai ca in ciuda tuturor demersurilor facute si de cei de la Sectorul 4, aceasta mama consumatoare de droguri nu a fost gasita. In astfel de cazuri, intr-o atare situatie, nu se poate sta la infinit sa se caute o mama care nu si-a facut niciodata aparitia, nu a fost gasita in ciuda tuturor demersurilor facute de cei de la politia comunitara si de cei de la Evidenta populatiei, asa ca dosarul poate fi inaintat instantei pentru deschiderea procedurii de adoptie, la Judecatoria Sector 1.

Sperati ca regimul adoptiilor internationale sa aiba drept efect si degrevarea anumitor institutii de cheltuielile aferente cresterii acestor copii, dar si a spitalelor unde sunt tinuti, prin mila doctorilor si asistentilor aceste suflete abandonate?

Nu va ascund ca a fost unul dintre obiectivele noastre, dar noi speram ca aceste cheltuieli aferente, economisite in urma scaderii numarului de copii aflati in centrele noastre sau in spitale sa ramana in sistem pentru a fi folositi in scopul prevenirii abandonului.