Numarul dosarelor de coruptie cu care DNA se poate bate cu pumnii in piept inainte de raportul de tara din luna iunie a crescut odata cu trimiterea in judecata a 39 de inculpati, in dosarul “Portul Constanta”, cap de afis al acestuia fiind senatorul Mircea Banias. Intr-un fel, trimiterea in judecata a lui Mircea Banias, sub acuzatia de trafic de influenta si alte cele, a surprins opinia publica, intrucat, la momentul demararii cercetarilor, pentru Banias nu s-a cerut ridicarea imunitatii parlamentare, perchezitionarea, retinerea sau arestarea sa, desi in alte cazuri, procurorii DNA, siguri pe ei, au flambat imediat Parlamentul cu astfel de solicitari. Recent, senatorul Banias si-a precizat pozitia fata de acest dosar, intr-un comunicat de presa.

Prea multe despre dosar nu a spus. Din acest motiv, dar si pentru ca senatorul se afla de aproape un an in asteptarea unui raspuns de la Consiliul Superior al Magistraturii, unde a depus o plangere impotriva procurorilor anchetatori, Lumeajustitiei.ro a realizat, in exclusivitate, acest interviu, pentru a lamuri multe din aspectele nedevoalate.

Dle senator, ati participat la o actiune caritabila, privind Asociatia Surzilor in 2010, si de acolo vi se trage azi intalnirea cu Justitia oarba. Puteti explica ce motiv a existat, in opinia dvs, pentru trimiterea in judecata in afara transformarii acestei actiuni in una cu iz penal american?

Mircea Banias: Eu cred ca actiunea caritabila a fost mai mult un pretext decat un motiv in sine pentru a fi trimis in judecata, un pretext destul de atipic, nu cred ca mai exista oameni in Romania trimisi in judecata pentru actiuni caritabile si chiar nu vreau sa pozez intr-o victima, a fost un gest pe care l-am facut in virtutea unor relatii personale cu persoane din aceasta asociatie, pe care le cunosc de aproximativ 40 de ani. La ora actuala, procurorii au formulat trei acuzatii impotriva mea: constituire si participarea la grup infractional, trafic de influenta si instigare la abuz in serviciu. Toate aceste trei acuzatii au ca probatoriu actiunea caritabila la care am participat. In toata povestea asta apare Eugen Bogatu, pe care il cunosc din liceu, am fost coleg de clasa cu sotia lui, si care ar apartine asa zisului grup infractional. Mai cunosc, fara a avea niciun fel de relatie cu ei inca 2 sau 3 persoane din cele 39. Cu Mironescu am fost prieteni si asociati in firma, si suntem in continuare. In afara de Bogatu si cu inca vreo 3 persoane, nu stiu pe nimeni din acest dosar. Mai mult, am fost acuzat ca am instigat la un abuz in serviciu o persoana de a carei existenta nu am stiut niciodata, era gestionar la o magazie din port. In Constanta, toata lumea stie ca exista posibilitatea sa ceri marfuri confiscate pe care le poti folosi in diverse scopuri caritabile, si e o lege in sensul asta, unele pot fi scoase la vanzare. Cu acceptul detinatorului de marca sau a avocatului care le reprezinta interesele in tara, poti sa le ceri si sa le folosesti in scopuri non profit, caritabile. Daca le ceri si le primesti in scopuri caritabile si apoi le vinzi, legea romana prevede o singura sanctiune pentru comercializarea lor: esti pasibil sa fii amendat intre 3.000 si 10.000 de lei, asta e cea mai grava pedeapsa. Nu stiu de ce procurorii nu au solicitat la Directia Generala Vamala o situatie a tuturor actiunilor de acest gen, desfasurate in ultimii ani, si un punct de vedere al Directiei de legislatie vamala, pentru ca specialistii de acolo sa explice foarte clar statutul si gestionarea unor astfel de bunuri. Revenind la povestea mea, in 2006, am infiintat o asociatie non-profit, impreuna cu fratele meu si cu un coleg, al treilea asociat din firma in care e si Mironescu, si am cerut aprobare pentru produse de acest gen, si am primit aprobare si un numar de produse pe care nu le-am folosit, au stat depozitate. Dupa ce am fost ales senator, in octombrie 2009, am renuntat, in acord cu fratele meu, si cu acelasi membru fondator, la calitatea de membri in asociatie, tocmai pentru a nu exista comentarii. Am predat asociatia cu documente, cu sediu, inclusiv cu magazia cu bunuri. In vara lui 2010, am aflat ca magazia a fost sparta, pentru ca il cunosteam pe cel care ne inchiriase magazia. Cei carora le-am predat asociatia, noii membri ne-au pus la dispozitie toate actele de la politie, care aratau ce s-a furat. In noiembrie 2010, cand colega mea de la asociatia surzilor m-a rugat sa o ajut, sa pregatim o serbare de Craciun, ea a zis ca aduce suc, eu am dus niste cozonaci si l-am sunat pe Eugen Bogatu, caruia ii povestisem ca s-a spart magazia, si l-am intrebat daca are cum sa faca rost de lucruri de genul celor care au disparut din magazie. Bogatu a spus ca se intereseaza. Norocul meu a fost ca Eugen mi-a dat un sms si m-a intrebat daca 200 de perechi de tenisi si 200 de treninguri ajung, ca altfel cine stie cum se interpreta cererea mea. Odata ce primesti aceste bunuri, trebuie sa demonstrezi cum le-ai folosit. Eu trebuie sa dovedesc ca am facut lucrul asta, caritabil, motiv pentru care am tabelul cu numele si CNP-ul celor care au primit astfel de bunuri, l-am depus la procurori. Ei la inceput nu au crezut ca le-am donat si au crezut ca mint si ca e o inventie penibila ca le-am donat si au sustinut ca beneficiul meu este imaginea pe care mi-am facut-o mie si partidului meu. Dar nu era campanie electorala, aveam voie chiar si sa imi fac imagine. La mine nu au cerut Parlamentului sa imi ridice imunitatea, dar pe ceilalti i-au arestat. Procurorii pretind ca cele 200 de perechi au fost duse la fratele meu acasa, ceea ce e o minciuna sfruntata, l-au chemat pe fratele meu ca martor si acesta a negat, a zis ca nu a vazut lucrurile niciodata, nu a avut nicio legatura cu povestea asta. Singura lui legatura este ca a facut parte din asociatia asta. Au facut perchezitie la fratele meu acasa pentru asociatia pe care o avusesem impreuna, dar si pentru o fundatie in care el nu a fost niciodata.

Cand l-ati cunoscut pe Laurentiu Mironescu? A avut firma dvs, in care erati asociati, profit? Au existat vreodata probleme care sa fi fost devoalate de autoritati ale statului in legatura cu activitatea acestei firme? V-ati sprijinit reciproc din punct de vedere politic?

Pe Laurentiu Mironescu il cunosc din copilarie, am copilarit in acelasi bloc, e mai mic cu doi ani decat mine, ne stim dintotdeauna. Firma la care suntem actionari a fost infiintata de mine in 2001, Euroshiping, si a functionat pe profit inca de la infiiintare. Nu a avut niciodata niciun fel de contract cu statul, ci doar cu companii private din domeniul shipingului. Nu numai ca nu am avut niciun fel de ajutor din partea autoritatilor, dar in 2010, a fost executata silit abuziv de Directia Regionala Vamala Constanta, condusa de Cadar Sunai, unul din inculpati, motiv pentru care societatea a actionat in instanta DRV si a si castigat. Cum puteam sa asigur eu protectie externa unei institutii condusa de o persoana care a actionat abuziv fata de societatea la care eu eram actionar? Ce grup organizat poate sa fie intre persoane care se judeca intre ele? Cu Mironescu relatiile s-au deteriorat din pricina unei competitii interne absurde, el a suferit esecul ala cand nu a mai ajuns deputat, eu am ajuns senator, relatiile s-au racit si in sfarsit... Procurorii sugereaza ca noi ne-am prefacut ca suntem certati. Este aberant. Pentru ca eu cu Mironescu nu am mai vorbit din 2009, din cauza acestei competitii politice absurde, prietenia noastra de-o viata a suferit fisuri majore. Acum, procurorii DNA va imaginati cat de absurzi sunt ei, cand afirma ca noi doi ne-am fi prefacut ca suntem certati. Singurul aspect care ne leaga, dar pe fiecare in parte, este acest dosar in care fiecare dintre noi va trebui sa isi probeze nevinovatia la modul individual.

Aveati dusmani in acest sector al afacerilor care ar fi dorit sa va scoata pe tusa?

Noi suntem o firma mica pe o piata libera si e competitie, dar nu cred ca din aceasta competitie ar fi putut sa fie cineva care sa depuna atat efort si care sa incerce sa ne faca atata rau. Eu am fost vreo 15 ani director si de companii de stat si de companii private si nu am avut probleme cu Justitia, nu am fost acuzat de nimic, nu am furat, nu mi-au dat mita, am stiut sa imi vad de treaba fara sa am probleme cu Justitia. De asta sunt atat de suparat, pentru ca dupa o cariera de o viata, dintr-o actiune caritabila, ti se poate distruge cariera. Dusmani in port e posibil sa fi avut, pentru ca atata vreme cat am fost director in port, au existat probabil si persoane nemultumite de deciziile luate de mine.

Ati facut parte din partidul de guvernamant, caruia i s-a reprosat in permanenta spectacolul mediatic in Justitie. Cine credeti, dle senator, ca il dirijeaza? Cui ii place sa existe un astfel de circ, care poate fi privit ca o antepronuntare si o condamnare inaintea solutiilor definitive ale judecatorilor?

Principalii beneficiari ai acestui circ mediatic sunt procurorii DNA, care sunt intr-o continua lupta pentru imagine si care de foarte multe ori se implica in jocuri politice, dupa parerea mea. Este inadmisibil ca ei sa permita scurgerea de informatii din dosarele de cercetare penala si mi se pare si mai grav ca televiziunile afla inaintea celor anchetati despre evenimentele care urmeaza sa se intample. Mi s-a parut foarte grav ca a aparut in presa o convorbire intre mine si Anca Boagiu, care nu apare in niciun dosar si care nu are nicio legatura cu acest dosar. A fost ultramediatizata o convorbire dintre mine si Anca Boagiu, cea cu „cretinii dracului”. M-a sunat Anca Boagiu la un moment dat, care m-a intrebat despre o situatie particulara din port, despre care nu stiam nimic. I-am promis ca ma interesez si ma intorc cu un telefon. Ea era foarte nervoasa, pentru ca Balan, al treilea asociat al nostru, era si director la port. Compania portuara avea datorii de recuperat de la o alta societate comerciala, din patrimoniul Ministerului Transportului, CFR Feriboat. Directorul fiscului din Constanta a intentionat sa puna sechestru pe bunurile CFR Feriboat SA pentru recuperarea unor datorii. Directorul CNAPMG, afland ca urmeaza sa se instituie sechestru a purtat o discutie cu directorul de la Finante si a spus ca se inscrie si el la masa credala, dupa ce vor fi vandute activele. Anca a aflat si s-a enervat ca o companie a Ministerului vrea sa execute o alta companie a Ministerului, si de asta a spus ca toti sunt intelesi „cretinii dracului”, ceea ce nu era adevarat. Eu nu stiu de unde a aflat Anca Boagiu despre discutia asta, nu a fost un sechestru, ci numai o discutie despre asta, si i-am spus Ancai ca nu s-a pus problema. Si pana la urma, daca directorul de la port voia sa isi recupereze datoriile, care e problema, e in fisa postului. Care e problema?

De dirijat, cred ca tot DNA dirijeaza, din foamea de imagine, din faptul ca ficare spera sa isi faca o cariera in urma unor asemnea dosare mediatizate excesiv. Ceea ce este de luat in considerare este ca, prin astfel de jocuri, s-a ajuns in ultima perioada de timp, ca dosarele DNA sa faca majoritatea in Parlament si pana la urma sa influenteze actul de guvernare. Acesta este un lucru foarte grav si aici se poate observa clar imixtiunea inversa, a Justitiei in politic.

“Elena Udrea nu avea ce cauta ca martor in dosar ca sa vorbeasca despre convorbiri telefonice intre mine si o alta persoana!”

Ce reprosati concret procurorilor Gheorghe Bocsan si Lucian Papici?

Le reprosez faptul ca m-au bagat intr-un dosar, cel cu Baaklini, in care nu aveam ce sa caut, tocmai pentru a-si face imagine si a-si acumula puncte in evaluare, in al doilea rand le reprosez faptul ca nu au facut niciun fel de cercetare prealabila, asa cum e normal sa se intample in orice dosar. Daca ar fi facut-o, ar fi putut constata ca implicarea mea este zero, iar calitatea de inculpat n-ar fi trebuit sa existe. Si le mai reprosez faptul ca nu au tinut cont de niciun fel de probe pe care le-am pus la dispozitia lor, cu toata buna-credinta. Un alt repros este acela ca au umflat pana nu au mai putut cercetarea penala cu tot felul de marturii ale unor persoane cu nume grele, precum Elena Udrea, care nu aveau ce sa caute la DNA ca sa dea explicatii despre convorbiri telefonice dintre mine si alte persoane. Am asteptat aproape un an de zile ca CSM-ul sa imi raspunda la plangerea pe care am facut-o la Inspectia Judiciara impotriva celor doi procurori, si voi „celebra” aceasta perioada de timp in care nu am primit raspuns, prin depunerea unei a doua sesizari.

Daca nu ati fi trait aceasta poveste judiciara, daca ati fi facut in continuare parte din PDL ati mai fi catalogat Romania de azi drept stat politienesc? De altfel nu sunteti singurul, recent si fostul dvs coleg, Sorin Frunzaverde, a pus aceeasi eticheta.

Ca sa fiu foarte sincer, nu stiu daca as mai fi pus aceasta eticheta, pentru ca atata vreme cat nu ti se intampla, e foarte greu sa crezi ca li se intampla altora. Pe de alta parte, fobia cu ascultarea telefoanelor sunt convins ca pleaca de la chestiuni reale. Si nu cred ca o abordare de genul „poa' sa ma asculte ca nu am nimic de ascuns” e corecta intr-un stat democratic. Atunci, unde mai este secretul corespondentei si deptul la o viata intima?

Cine face, dle senator, dosare la comanda?

DNA-ul.

La comanda cui?

Nu am dovezi, dar pot sa banuiesc ca la comanda politicienilor. Cand voi avea dovezi, o sa spun si la comanda cui.

Ati fost santajat politic ca daca nu faceti anumite lucruri, veti fi sacrificat?

Nu, niciodata nu mi-a spus nimeni nimic.

Va pregatiti sa candidati ?

Intentionez sa candidez pentru un nou mandat de senator. Eu imi sustin nevinovatia si cred ca si electoratul e suficient de informat si inteligent sa isi dea seama unde este dreptatea.