Lumeajustitiei.ro va prezinta un interviu realizat de colega noastra Floriana Jucan de la Revista Q Magazine cu unul dintre cei mai cunoscuti avocati de succes ai Romaniei: Gabriel Zbarcea, de la „Tuca Zbarcea & Asociatii” (foto). Gabriel Zbarcea conduce cea mai importanta firma de avocatura din Romania, prima care a depasit incasari de 20 de milioane de euro. I-a aparat pe Adrian Nastase in fata unei curti internationale la Washington, dar si pe Traian Basescu, iar de la Calin Popescu Tariceanu a acceptat sa conduca AVAS-ul. Prezentam in continuare interviul realizat cu avocatul Gabriel Zbarcea, cu precizarea ca mai multe detalii puteti afla accesand http://www.qmagazine.ro/intern/intern-life-story/gabriel-zbarcea-imi-doresc-partidul-care-sa-ma-seduca/

Q Magazine: Ati stiut din toate timpurile ca veti fi avocat? Dvs. ati ales aceasta profesie sau imprejurarile?

Gabriel Zbarcea: Nu, n-am stiut din toate timpurile. Cand eram mic vroiam sa ma fac print, asa cum imi imaginam din povestile care veneau din vinilurile copilariei. Deci print, nu rege sau imparat, va rog frumos. Micul print imi este si astazi una dintre cele mai dragi carti. Apoi am vrut sa ma fac „Maradona”, iubeam fotbalul si Maradona era maximul, nu putea fi nimic mai frumos, mai incitant. Am realizat ca vreau sa fac „Dreptul” abia in clasa a XII-a, la Lazar, era clar ca imi placea mai mult sa citesc decat sa rezolv derivate si integrale, eram mult mai atras de disciplinele umaniste. si asa am intrat la Facultate in 1991. In 1995, dupa licenta, aveam de ales intre a fi judecator si a ma face avocat. Am ales avocatura, e prima oara cand marturisesc asta, am ales avocatura nu doar pentru ca e cea mai libera si liberala profesie, dar pentru ca puteam sa fac politica. Nu stiu ce era in mintea mea, au trecut aproape 17 ani si nu m-am inscris in niciun partid politic.

Q: Urmeaza?

G.Z.: Nu stiu, nu cred… si in 2005 am sperat ca dreapta politica romaneasca va spala obrazul guvernarilor din perioada 1996-2000 printr-o prestatie de exceptie, ferita de scandaluri si sincope, dar lucrurile nu au stat chiar asa. Nu am repere in acest moment, imi doresc sa gasesc partidul si liderul care sa ma seduca, care sa imi propuna oameni tineri, apropiati ca principii, pregatire profesionala, valori de ceea ce sunt eu, dar nu identific.

Q: Ce va mai amintiti de la inceputuri… inceputurile avocaturii?

G.Z.: Primele experiente ca avocat raman unele dintre cele mai dragi amintiri ale sufletului meu. Mi s-a pus un dosar in brate, civil, interesant, simulatii, trebuia sa fiu inventiv, sa gasesc solutii. La cateva zile, Florentin (Tuca – n.n.) a plecat in concediu de studiu si am preluat toate dosarele biroului timp de o luna. O luna plina, o luna in care am dat cu capul, am patimit, m-am bucurat, am alergat de la o instanta la alta, prin arhive, registraturi, am cerut amanari, am solicitat si administrat probe, am pus concluzii pe fond in multe dosare. Am invatat mult atunci, am crescut. Nimic nu se compara cu experienta proprie, tu sa le faci, tu sa dai socoteala.

Q: Totusi, sunt si oameni care v-au influentat profesional, nu?

G.Z.: Doi oameni au avut un impact major in evolutia mea profesionala:

De la Gheorghe Musat am invatat ce inseamna ambitia, indrazneala de a fi numarul unu, de a fi in priza tot timpul, de a accepta ca e loc de mai bine tot timpul, de a cauta cu migala erorile, greselile si de a le indrepta. Am invatat sa nu obosesc si sa nu ma opresc niciodata. De la Florentin Tuca am invatat ce inseamna sa fii avocat, impecabil in discurs si tinuta, am invatat cum se redacteaza o cerere, o intampinare, cum sa organizezi o echipa, sa imparti si sa urmaresti sarcini. Am invatat ce inseamna prietenia, bunul simt, notiunea de fair-play dar si faptul ca fara de principii nu rezista nimic. Le multumesc amandurora, ma inclin cu respect si recunostinta in fata lor.

Q: De ce s-a produs ruptura de maestrul Musat?

G.Z.: Vorbim de sfarsitul anului 2004-2005, dupa ce petrecusem 10 ani in acea firma. Nu mai eram un copil, crescusem, imi doream propriul drum, alte provocari. Era si o problema de autoritate, intr-un fel o accepti la 22 de ani si in alt fel la 32, evoluasem si eu si multi alti colegi. Si am plecat. Am acceptat manusa intinsa de Calin Popescu Tariceanu, un adevarat Domn, un aristocrat veritabil, si am ajuns presedinte al AVAS.

Q: …cel mai tanar… Cum a fost experienta de a lucra la stat?

G.Z.: Aveam 32 de ani, inconstienta, elanul, naivitatea si entuziasmul specifice varstei. in portofoliul AVAS se gaseau BCR, Eximbank, Antibiotice Iasi, probleme grave, ca Rafo Onesti, ARO Campulung, Nitramonia Fagaras, Noble Ventures. Prima masura pe care am luat-o a fost sa blochez conturile principalilor datornici AVAS la contributiile de sanatate. Am refuzat sa ma uit pe lista, nu am vrut sa stiu cine este in spate, ce sponsori ai partidelor, ce patroni de ziare, ce politicieni, ce oameni de afaceri. Am invatat foarte multe, atat prin participarea la sedintele de Guvern, nu e putin lucru sa privesti jocurile de putere dintr-o coalitie, dintre trei partide grele, sa pricepi aspecte importante despre macroeconomie dar, in acelasi timp, sa te ocupi de probleme concrete legate de problemele miilor de societati comerciale pe care AVAS le avea in portofoliu. Eram ca la armata insa, munceam 12-15 ore zilnic, nu ieseam din institutie nici sa mananc, nu imi vedeam sotia si copiii decat in week-end-uri sau cand dormeau. Au fost atunci momente grele si am avut noroc de suportul sotiei mele, Anda. Pana la urma m-am decis ca nu merita sa sacrific timpul celor mai dragi oameni din viata mea, oricum nu ma decora nimeni. si mi-am dat demisia fara sa regret o secunda.

Q: Sunteti firma cu cea mai mare cifra de afaceri din Romania, de cativa ani. Peste 20 de milioane de euro. Au contat avocatii sau procesele castigate?

G.Z.: Conteaza oamenii, echipa, abia apoi proiectele si dosarele. Daca ai o echipa buna, sudata, inteligenta si prompta vor veni si proiecte mari, vei castiga si dosare importante. Noi vindem capul nostru, mintea, inteligenta, experienta, cunostintele si creativitatea, nu vindem tabla sau bauturi racoritoare, brandul nostru nu e dat de mine sau de Florentin ci de ceea ce inseamna echipa din fata noastra; fara ei, avocati, asistente, staff, eu as fi, cel mult, doar un baiat destept, nicidecum firma in sine.

Q: Ce procese/proiecte tineti minte? Afectiv vorbind!

G.Z.: Sunt mai multe proiecte de care imi amintesc cu placere. Privatizarea Petromidia, aveam mandat de la firma AKMAYA, privatizarile ALRO/ALPROM, SNTR, Banca Agricola, privatizarea Electrica Dobrogea si Electrica Banat, proiectul Rosia Montana, proiectele CEZ in Romania. Si un dosar care imi vine in minte, de prin ’97 – ’98, la Constanta, am castigat pentru Petromin o plangere impotriva unui proces-verbal de contraventie. Miza era atunci 30 milioane USD, pe seama acestui proces-verbal emis de Ministerul Finantelor. Toata echipa manageriala a Petromin fusese arestata. Ma trezeam la 5, luam trenul spre Constanta cu atata emotie, imi repetam in minte argumentele si speram sa castig. Am facut-o.

Q: Cererea de arbitraj depusa la Centrul International pentru Reglementarea Diferendelor Relative la Investitii (ICSID) din Washington, prin care firma EDF cerea statului roman 130 milioane de dolari, a fost transata in favoarea Romaniei, reprezentata de casa de avocatura „Tuca, Zbarcea si Asociatii”. Putem spune ca a fost cel mai important proces al dvs.?

G.Z.: De-a lungul timpului au fost multe dosare importante, nu neaparat pentru ca aveau o miza financiara anume, ci mai degraba din punctul de vedere al complexitatii problematicii de drept si solutiilor inovatoare, chiar cu rol de precedent, pe care avocatii nostri le-au obtinut. Ca notorietate, probabil ca da, dosarele de arbitraj international din fata ICSID Washington sunt cele mai importante. Au necesitat un volum urias de munca pe durata mai multor ani. Cel cu EDF Services Ltd. vs. Romania a fost cel mai dur. tara noastra a fost exonerata de la plata a 130 milioane de dolari si de pretinse acuzatii de coruptie aduse Guvernului Nastase. Avocatii echipei de arbitraje internationale au in palmares trei decizii favorabile in fata ICSID, iar in prezent reprezinta Romania intr-un al patrulea arbitraj in fata aceleiasi curti. Alte dosare de data recenta sunt cele in care am reprezentat Rompetrol Rafinare impotriva Ministerului de Finante, dar au fost si procese nu mai putin importante, in care am reprezentat si clienti precum CEZ, Rosia Montana/Gabriel Resources. Departamentul de litigii si arbitraje este cel mai mare al firmei, cu peste 35 de avocati pledanti, care gestioneaza, in medie, 150 de dosare litigioase in toata tara.

Q: Cum va evolua economia Romaniei?

G.Z.: Economia Romaniei va evolua, in primul rand, in functie de deciziile pe care le vor adopta guvernantii nostri. M-am saturat sa invocam de fiecare data conditiile externe nefaste, neprielnice. Noi, ca popor, ar trebui sa ne asumam mai multe, intotdeauna cand ceva nu ne iese, gasim un tap ispasitor, e de vina altcineva, ne complacem in ipostaza lui „pica para malaiata”, fara sa spunem ferm „prin noi insine”, asa cum au facut prin 1922 inaintasii nostri. Sunt atat de multe lucruri care se pot face de catre o guvernare nationala desteapta, priceputa. De la nivel de individ, gospodarie, administratie locala, pana la nivelul Primului Ministru sunt foarte multe actiuni si proiecte care pot fi intreprinse intru binele acestui neam.

Q: Sunteti avocatii Presedintelui. Este un client ca oricare altul?

G.Z.: Este o onoare si un privilegiu sa fii avocatul Presedintelui. Presedintele are drepturi, ca oricare alt cetatean, el trebuie sa fie aparat. stiti, e ciudat, dar la noi in tara, mai mult ca oriunde altundeva, am constatat o desacralizare, o uriasa lipsa de respect fata de institutiile fundamentale ale statului roman, inclusiv dar fara a ma limita la Institutia Presedintelui Romaniei. Cum putem sa pretindem respect daca noi nu suntem in masura sa il aratam celorlalti. Ma deranjeaza acest lucru, ma refer la respectul fata de institutii, autoritati, nu neaparat la respectul fata de cei care ocupa, in mod vremelnic, aceste pozitii. Noi credem ca nu exista o validare mai mare a priceperii avocatilor nostri decat faptul ca am aparat si aparam oameni politici importanti care provin din partide diferite, de multe ori, adversari politici.

Q: Reprezentati interesele companiei canadiene care doreste exploatarea miniera la Rosia Montana. Mai puteti fi obiectiv atat timp cat sunteti platit de exploatator?

G.Z.: Rosia Montana este un proiect in care cred cu tarie. Am fost acolo, zona arata ca dupa bombardament, nu ma refer doar la Rosia Montana dar si la Zlatna, Abrud, la comunitatile din preajma fostei cariere. Nu aveti idee cata saracie si foamete este acolo, ceva trebuie sa se faca acolo, trebuie gasite solutii, de ani de zile nu se ia o decizie, alba sau neagra, cineva trebuie sa isi asume o solutie. Tacerea, indecizia sunt echivalente cu genocidul.

Q: Experienta cu fotbalul a fost placuta? (Avocatul Gabriel Zbarcea a coordonat o Comisie de Onoare a fotbalului, initiata de Mircea Sandu. Dupa cateva luni, acesta s-a retras de la presedintia Comisiei, considerand-o un instrument lipsit de putere – n.r.)

G.Z.: Constituirea Comisiei de Etica la nivelul FRF s-a vrut o initiativa laudabila. in principiu, trebuia sa punem ceva mai multa ordine, sa veghem la reinstaurarea decentei si bunului simt intre oficiali. Din pacate, dupa ce s-a anuntat infiintarea comisiei, mai marii fotbalului s-au speriat, si-au dat seama ca niste baieti care nu le raspund la comenzi ii pot sanctiona sau infunda fara puterea de a mai face recurs, singura instanta superioara fiind Tribunalul de Arbitraj Sportiv de la Lausanne. Si atunci au speculat imposibilitatea noastra de a ne autosesiza din oficiu. Nu ne-au dat spre solutionare niciun caz. Eu mi-am depus demisia la Federatie fara sa anunt public acest lucru, aveti, deci, o exclusivitate pe acest subiect.

Q: In ce credeti?

G.Z.: In Dumnezeu, in puterea gandului, in familie, onoare, dragoste, prietenie, smerenie. Cred in poporul meu, ma regasesc in traditiile, obiceiurile, in tot ce e autentic, neatins, romanesc, cred ca adevarata forta este sa o ai dar sa nu o folosesti, cred in puterea de a te intoarce in timp, la radacinile tale si de a nu uita niciodata de unde ai plecat si cine esti.

Q: Care sunt neimplinirile si tristetile?

G.Z.: Ca nu pot face intotdeauna ceea ce imi doresc, ca sunt guvernat adesea de convenientele sociale, griji, responsabilitati, ca nu merg cu mama la masa, ca nu merg decat foarte rar la cimitir la tata, ca nu citesc mai des povesti copiilor mei. Ca ma ia valul, grijile cotidianului, ca ma absorb talk show-urile, internetul, si uit de lucrurile cu adevarat importante.

www.qmagazine.ro