Curtea Constitutionala a Romaniei are sansa sa pronunte o hotarare care sa produca un taifun in randurile jurnalistilor autohtoni – in special printre cei care au deja procese unde diversi indivizi vor sa le bage pumnul in gura. Si, ca o ironie a sortii, totul a pornit dintr-un proces care are legatura cu Serviciul Roman de Informatii, despre care stim cat de mult iubeste libertatea presei. Mai exact, legatura este cu fostul director al SRI George Maior.

Ne referim la speta in care omul de afaceri Mircea Nicolae Cotoros l-a dat in judecata pe ziaristul Lucian Davidescu (foto), de la Riscograma.ro. Fara sa reluam toate amanuntele cazului, amintim ca la finele lunii ianuarie 2014, Davidescu a publicat pe Riscograma.ro doua articole (altul, cel din in iunie 2015, aparut pe site-ul Romania Curata, apartinandu-i unui cu totul alt ziarist, Daniel Befu) legate de afacerile fostului deputat Sebastian Ghita prin firma acestuia, Teamnet. Informatiile se bazau pe corespondenta dintre mai multe persoane – inclusiv George Maior si Mircea Cotoros (cel care in 2010 era reprezentantul Teamnet la Bruxelles). Corespondenta a fost facuta publica de catre hackerul Guccifer, care ii sparsese mailul lui Maior.

Pe 11 iunie 2018, dupa mai multe incercari nereusite de a-l convinge pe Lucian Davidescu sa stearga primul articol publicat, Mircea Cotoros l-a dat in judecata pe jurnalist, solicitandu-i daune de 100.000 de euro, in solidar cu Societatea Academica din Romania (ONG-ul care detine site-ul Romaniacurata.ro). De asemenea, Cotoros a cerut instantei sa-l oblige pe gazetar la stergerea tuturor celor patru articole. La 2 octombrie 2018 a avut loc prima sedinta din proces, iar in 13 februarie 2019 (dupa 5 termene), judecatoarea Liliana Ion-Chirita de la Tribunalul Bucuresti a admis cererile lui Cotoros, cu singura diferenta ca a redus daunele morale de la 100.000 la 10.000 de euro (click aici pentru a citi).

Marti, 27 octombrie 2020, a avut loc primul termen al apelului, la Curtea de Apel Bucuresti, in dosarul nr. 19359/3/2018 (2673/2019), in fata judecatoarelor Mariana Hortolomei si Ioana Singh. Cu acea ocazie, Lucian Davidescu a ridicat exceptia de neconstitutionalitate a art. 253 din Codul civil si o exceptie de neconventionalitate cu privire la alin. 1 lit. b din acelasi articol. Sintetic spus, „prin invocarea unei exceptii de neconventionalitate intelegem situatia in care o parte invoca prevalenta unor texte din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, drept ratiune pentru inlaturarea aplicarii, in totalitate sau partiala, a unor texte din legislatia romaneasca, considerate a intra in conlict cu norma din Conventie”. Definitia ii apartine avocatului Alexandru Suciu, in volumul „Exceptiile procesuale in noul Cod de procedura civila”, prezentat in sinteza pe site-ul Editurii Hamangiu.

Mai usor cu cenzurarea presei!

Revenind la procesul lui Lucian Davidescu, trebuie sa spunem ca gazetarul i-a cerut completului de la CAB sa nu aplice art. 253 alin. 1 lit. b, argumentand ca acel text incalca o bogata jurisprudenta a Curtii Europene a Drepturilor Omului in materie de libertate a presei. Totodata, in exceptia de neconstitutionalitate, Davidescu a explicat ca intregul articol 253 din Codul civil „este neconstitutional din cauza lipsei caracterului clar, precis si predictibil al textului legal (...) in masura in care textul de lege nu extinde in mod explicit protectia legala si impotriva cenzurii ulterioare, pe langa cea preliminara”.

Iata ce prevede intregul articol 253 Cod civil:

„Mijloace de aparare

(1) Persoana fizica ale carei drepturi nepatrimoniale au fost incalcate ori amenintate poate cere oricand instantei:

a) interzicerea savarsirii faptei ilicite, daca aceasta este iminenta;

b) incetarea incalcarii si interzicerea pentru viitor, daca aceasta dureaza inca;

c) constatarea caracterului ilicit al faptei savarsite, daca tulburarea pe care a produs-o subzista.

(2) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), in cazul incalcarii drepturilor nepatrimoniale prin exercitarea dreptului la libera exprimare, instanta poate dispune numai masurile prevazute la alin. (1) lit. b) si c).

(3) Totodata, cel care a suferit o incalcare a unor asemenea drepturi poate cere instantei sa il oblige pe autorul faptei sa indeplineasca orice masuri socotite necesare de catre instanta spre a ajunge la restabilirea dreptului atins, cum sunt:

a) obligarea autorului, pe cheltuiala sa, la publicarea hotararii de condamnare;

b) orice alte masuri necesare pentru incetarea faptei ilicite sau pentru repararea prejudiciului cauzat.

(4) De asemenea, persoana prejudiciata poate cere despagubiri sau, dupa caz, o reparatie patrimoniala pentru prejudiciul, chiar nepatrimonial, ce i-a fost cauzat, daca vatamarea este imputabila autorului faptei prejudiciabile. In aceste cazuri, dreptul la actiune este supus prescriptiei extinctive”.

Prezentam textele din Constitutia Romaniei si din Conventia EDO invocate:

- art. 1 alin. 5 Constitutie: „In Romania, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie”;

- art. 30 alin. 2: „Cenzura de orice fel este interzisa”;

- art. 10 Conventia EDO:

„Libertatea de exprimare

1. Orice persoana are dreptul la libertate de exprimare. Acest drept include libertatea de opinie si libertatea de a primi sau a comunica informatii ori idei fara amestecul autoritatilor publice si fara a tine seama de frontiere. Prezentul articol nu impiedica Statele sa supuna societatile de radiodifuziune, cinematografie sau televiziune unui regim de autorizare.

2. Exercitarea acestor libertati ce comporta indatoriri si responsabilitati poate fi supusa unor formalitati, conditii, restrangeri sau sanctiuni prevazute de lege care, intr-o societate democratica, constituie masuri necesare pentru securitatea nationala, integritatea teritoriala sau siguranta publica, apararea ordinii si prevenirea infractiunilor, protectia sanatatii, a moralei, a reputatiei sau a drepturilor altora, pentru a impiedica divulgarea informatiilor confidentiale sau pentru a garanta autoritatea si impartialitatea puterii judecatoresti”.

Codul civil permite intoarcerea la dictatura

Mai precis, jurnalistul a aratat ca art. 253 Cod civil permite nu doar cenzura preliminara (adica „trecerea printr-un filtru administrativ sau prin constrangeri legale a textelor care urmeaza sa fie publicate”), ci si cenzura ulterioara (care „presupune fie confiscarea sau distrugerea operelor odata publicate, fie obligarea autorilor la suprimarea acestora”).

In continuare, Lucian Davidescu da exemple care amintesc de epocile totalitare: „fie ca o carte este oprita de la tiparire, fie ca este arsa apoi in piata publica; fie ca un tiraj de ziar este sistat in tipografie sau confiscat din tren; fie ca un articol publicat pe internet este oprit inainte de publicare sau restrictionat dupa – toate sunt cazuri de cenzura de orice fel, impotriva careia legiuitorul constitutional a inteles sa ofere o garantie absoluta de la nivelul legii fundamentale”. El accentueaza ideea ca „exercitarea dreptului la libera exprimare nu poate fi limitata in nici o situatie, cu exceptia duratei starii de urgenta sau de asediu, cu incuviintarea Parlamentului”.

Inainte sa va prezentam fragmentele esentiale din exceptiile ridicate, mentionam ca judecatoarele Mariana Hortolomei si Ioana Singh au ramas in pronuntare pe aceste doua exceptii, stabilind urmatorul termen la data de 23 martie 2021.

Redam principalul pasaj din exceptia de neconstitutionalitate:

„Solicit Curtii Constitutionale sa constate ca art. 253 este neconstitutional din cauza lipsei caracterului clar, precis si predictibil al textului legal consacrat prin art.1 alin. (5) din Constitutie, coroborat cu art. 30 alin. (2) - „Cenzura de orice fel este interzisa” - in masura in care textul de lege nu extinde in mod explicit protectia legala si impotriva cenzurii ulterioare, pe langa cea preliminara.

Astfel, prin art. 30 alin. (2) din Constitutia Romaniei, legiuitorul constitutional a statutat printr-o exprimare larga si categorica interdictia asupra cenzurii de orice fel, indicand astfel fara echivoc faptul ca se refera atat la cenzura preliminara cat si la cea ulterioara.

Cenzura preliminara presupune trecerea printr-un filtru administrativ sau prin constrangeri legale a textelor care urmeaza sa fie publicate, pe cand cenzura ulterioara presupune fie confiscarea sau distrugerea operelor odata publicate, fie obligarea autorilor la suprimarea acestora. Din punctul de vedere al rezultatului final, ambele au acelasi efect: incalcarea libertatii de exprimare si a dreptului publicului la informare.

Cu titlu de exemple: fie ca o carte este oprita de la tiparire, fie ca este arsa apoi in piata publica; fie ca un tiraj de ziar este sistat in tipografie sau confiscat din tren; fie ca un articol publicat pe internet este oprit inainte de publicare sau restrictionat dupa - toate sunt cazuri de cenzura de orice fel, impotriva careia legiuitorul constitutional a inteles sa ofere o garantie absoluta de la nivelul legii fundamentale.

Exercitarea dreptului la libera exprimare nu poate fi limitata in nici o situatie, cu exceptia duratei starii de urgenta sau de asediu, cu incuviintarea Parlamentului.

Art. 253 alin. (2) surprinde in mod corect, dar numai partial, aceasta garantie constitutionala si incearca sa o reglementeze dupa cum urmeaza:

Prin exceptie de la prevederile alin. (1), in cazul incalcarii drepturilor nepatrimoniale prin exercitarea dreptului la libera exprimare, instanta poate dispune numai masurile prevazute la alin. (1) lit. b) si c).

Astfel, se statuteaza in mod direct faptul ca masura de la punctul a), „interzicerea savarsirii faptei ilicite, daca aceasta este iminenta” nu poate fi aplicata, fiind astfel satisfacute partial rigorile constitutionale in ceea ce priveste interdictia asupra cenzurii de tip preliminar. Din formulare ar putea fi subinteleasa si o consecinta secundara, respectiv ca nici dupa exercitarea dreptului la libera exprimare, remediul fata de o presupusa fapta ilicita nu poate fi suprimarea informatiei publicate. Insa in lipsa unei detalieri explicite, ramane la latitudinea instantelor sa recunoasca sau nu un drept care subzista in Constitutie.

In cele ce urmeaza, alin. (1) lit. b) - „incetarea incalcarii si interzicerea pentru viitor, daca aceasta dureaza inca” - sufera la randul sau de ambiguitate, facand posbila interpretarea ca, desi organul judiciar nu poate interveni sa previna publicarea iminenta, ar avea posibilitatea sa suprime informatia imediat dupa, lucru contrar Constitutiei si, dupa toate aparentele, intentiei legiuitorului.

In acest caz, intentia probabila a legiuitorului a fost aceea de a da instantelor instrumente pentru a dispune incetarea unor campanii sustinute de hartuire, sub sanctiunile admise de lege si de Constitutie, dar printre care cenzura nu se numara. Insa aceasta intentie nu este evidenta din formulare, incalcandu-se astfel in mod direct rigorile art. 1 alin. (5) din Constitutie si devenind astfel posibila in practica judiciara incalcarea art. 30 alin. (2) din Constitutie.

Astfel, articolul 253 alin. 2 este susceptibil de neconstitutionalitate ca urmare a protectiei insuficiente pe care o instituie fata de dreptul la libera exprimare, intrucat nu isi atinge scopul pentru care a fost reglementat.

Din aceste motive, solicit Curtii Constitutionale sa constate ca art. 253 Cod Civil este neconstitutional in masura in care nu statuteaza in mod explicit protectia libertatii de exprimare fata de cenzura de orice fel - atat preliminara, cat si ulterioara”.

Iata cele mai importante paragrafe ale exceptiei de neconventionalitate (citatele din jurisprudenta CEDO le gasiti in documentul anexat mai jos):

„Legislatia si instantele se afla intr-o provocare permanenta in scopul de a gasi echilibrul intre valorile protejate, in acest caz libertatea de exprimare respectiv reputatia sau drepturile altora. Cazuistica existenta in jurisprudenta CEDO arata insa cu mare precizie unde si cum sunt trasate limitele, inclusiv in cazuri foarte similare cu cel care face obiectul prezentului apel. (...)

In speta dedusa judecatii, instanta de fond a ales o solutie si o interpretare maximalista si excesiva a dreptului intern, dispunand suprimarea in integralitate a unor articole care puneau in discutie subiecte de interes general si personalitati ale vietii publice, excedand astfel cu mult prejudiciile clamate si incalcand astfel in mod manifest prevederile dreptului comunitar. (...)

Curtea statueaza un principiu adesea repetat in deciziile sale, pe langa acela ca jurnalismul este protejat de Conventie, respectiv ca, in mod special, „jurnalismul politic si de investigatie atrag ambele un nivel inalt de protectie in cadrul Conventiei”. In cazul dedus judecatii, obiectul litigiului fiind o serie de articole cu componenta exclusiv politica si investigativa, instanta de fond ar fi trebuit – chiar si exclusiv pentru acest motiv – sa evite un remediu de natura sa descurajeze mass-media de la abordarea acestui tip de subiecte. (...)

CEDO puncteaza (...) faptul ca importanta dreptului la libera exprimare excede chiar dreptului individual, fiind esentiala pentru protejarea valorii generale pe care o reprezinta misiunea mass-media. In deplina contradictie cu valoarea protejata de Conventie, instanta de fond a interpretat art. 253 Cod Civil intr-un mod de natura sa conduca la o autocenzura excesiva la nivelul intregii prese, situatie incompatibila cu valorile unei societati democratice. (...)

Curtea Europeana a Drepturilor Omului statueaza (...) raspunderea limitata a jurnalistului fata de afirmatiile facute de terti si apreciaza ca dreptul publicului de a fi informat asupra subiectelor de interes public prevaleaza asupra protectiei reputatiei si drepturilor altora. In cazul de fata, instanta de fond nu a tinut cont de distinctia clara de continut dintre informatia primara citata respectiv punerea in context care apartine autorului articolelor. (...)

CEDO a statuat in mod manifest si explicit faptul ca pretentia ca anumite articole sa fie sterse de pe internet contravine articolului 10 din Declaratia Europeana a Drepturilor Omului, intrucat prejudiciaza interesul legitim al publicului de a avea acces la arhivele de internet publice ale presei.

Astfel, masura extrema a „retragerii” articolelor de pe internet este considerata inadmisibila in dreptul comunitar, iar incuviintarea ei in cauza prezenta a fost posibila doar printr-o interpretare a legii nationale care contravine in mod flagrant cu Articolul 10 din Conventie, detaliat prin hotararile ulterioare ale Curtii.

In consecinta, solicit instantei sa constate ca art. 253 Cod Civil a fost aplicat in mod defectuos in judecata de fond, in contradictie cu dreptul comunitar, astfel incat masura „retragerii” in integralitate a analizelor, opiniilor si investigatiilor – chiar si atunci cand persoanele mentionate direct sau indirect se considera lezate – este excesiva in raport cu valoarea protejata, in cazul de fata presupusul prejudiciu reputational. Drept pentru care solicit instantei de apel sa dispuna inlaturarea aplicarii articolului 253. alin 1 lit. b Cod Civil asa cum a fost el interpretat de instanta de fond in cazul de fata si, pe cale de consecinta, sa dispuna anularea hotararii.

Intrucat capatul de cerere principal al reclamantului intimat – respectiv „retragerea” articolelor – a fost legat in mod indisolubil chiar de domnia sa de solicitarea de despagubiri (cf. notificarii trimise prin casa de avocatura MDSS in data de 30.04.2018, anexata de reclamant la cererea initiala de chemare in judecata), eventuala admitere a acestei exceptii face inutila cercetarea in fond a cauzei, motiv pentru care solicit pronuntarea instantei asupra exceptiei inaintea judecatii fondului, potrivit Art. 248 alin (1) din Codul de Procedura Civila”.

* Cititi aici intreaga exceptie de neconstitutionalitate

* Cititi aici intreaga exceptie de neconventionalitate

sursa foto Cotoros: juridice.ro