Decizia Consiliului Superior al Magistraturii de a cere stramutarea dosarului aflat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti in care UNJR solicita anularea Hotararii CSM prin care s-a decis organizarea alegerilor pentru doar 6 membri ai Consiliului, presedintele CSM Mircea Aron motivand ca exista banuiala legitima in ceea ce ii priveste pe toti judecatorii Curtii de Apel Bucuresti cu privire la modul de solutionare a acestui dosar, nu a ramas fara replica. Asociatia „Forumul Judecatorilor din Romania”, sustinatoare a demersului UNJR, solicita membrilor Consiliului Superior al Magistraturii sa respecte rolul constitutional pe care acest organism il are, de garant al independentei justitiei, si opineaza ca demersul CSM "este de natura a crea opiniei publice impresia ca solutiile sunt sau ar putea fi influentate de factori externi, lucru inacceptabil, impotriva caruia Asociatia a luptat inca de la infiintarea sa si va lupta in continuare”.

Aceste precizari sunt facute in cuprinsul unui comunicat de presa pe care Forumul Judecatorilor din Romania, reprezentant de cei doi co-presedinti ai Asociatiei, respectiv judecatorul Dragos Calin (foto) si judecatorul Ionut Militaru, ambii de la Curtea de Apel Bucuresti, l-a transmis publicatiei Lumejustitiei.ro la o zi de la data la care am publicat actiunea CSM (pe care o puteti citi Aici).

In opinia co-presedintilor FJR, prin cererea de stramutare a CSM si prin motivele invocate in cuprinsul acesteia se induce ideea ca solutia intr-un dosar poate fi determinata nu doar de probatoriul administrat in conditii de contradictorialitate si nemijlocire sau de dispozitiile legale aplicabile, ci si de relatiile de colegialitate intre magistratii unei instante judecatoresti sau ai unei sectii specializate ale acesteia.

Judecatorii CAB Calin si Militaru arata ca aceasta interpretare creeaza impresia ca in sistemul judecatoresc exista o „vulnerabilitate colegiala” care poate fi defavorabila CSM si nu numai.

Or, urmand rationamentul CSM, „s-ar ajunge la un cerc vicios, inacceptabil” care poate pune la indoiala pana si independenta si impartialitatea judecatorilor ICCJ, desemnati sa judece un dosar in care Consiliul sau unii dintre membrii sai sunt parti, „pentru simplul fapt ca au fost numiti in urma unui interviu sustinut in fata Consiliului Superior al Magistraturii sau ca sunt colegi ai uneia dintre parti”.

Prezentam in continuare comunicatul de presa al Asociatiei Forumul Judecatorilor din Romania transmis Lumeajustitiei.ro:

"Asociatia „Forumul Judecatorilor din Romania” respinge ferm orice incercare de plasare a sa in umbra unei aparente de „banuiala legitima”, motivata in cuprinsul cererii de stramutare a dosarului inregistrat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti in care Consiliul Superior al Magistraturii este parat, avand ca obiect suspendarea executarii Hotararii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 338/29.03.2016, la cererea Uniunii Nationale a Judecatorilor din Romania.

Asociatia „Forumul Judecatorilor din Romania” nu este parte in dosarul mentionat si nu poate fi banuita de vreo „potentiala” ingerinta in actul de justitie din partea membrilor sai, care nu au nicio atributie jurisdictionala sau administrativa legata de dosarul in cauza.

Potrivit art. 133 alin. 1 din Constitutie, rolul Consiliului Superior al Magistraturii este acela de garant al independentei justitiei.

Curtea Constitutionala a aratat ca CSM poate fi garantul independentei justitiei numai daca, in realizarea acestei competente, el isi indeplineste in mod independent si impartial atributiile stabilite prin lege (Deciziile nr. 518/2007, nr. 779/2009, nr. 1556/2011).

Prin cererea de stramutare a dosarului in care Consiliul este parte, se induce in spatiul public ideea ca solutia intr-un dosar poate fi determinata nu doar de probatoriul administrat in conditii de contradictorialitate si nemijlocire sau de dispozitiile legale aplicabile, interpretate de judecatorul investit cu solutionarea cauzei in mod aleatoriu, ci si de relatiile de colegialitate intre magistratii unei instante judecatoresti sau ai unei sectii specializate ale acesteia.

Mai mult, se creeaza impresia ca o astfel de vulnerabilitate „colegiala” poate fi defavorabila chiar Consiliului Superior al Magistraturii, intr-un dosar in care acesta este parte, ceea ce contravine nu numai simplei realitati pe care Asociatia „Forumul Judecatorilor din Romania” o cunoaste si o afirma cu tarie, dar si exigentelor minime de logica, in conditiile in care Consiliul este cel care exercita toate atributiile legale asupra carierei oricarui judecator.

Aplicand acest rationament, s-ar ajunge la un cerc vicios, inacceptabil, acela de a pune sub semnul indoielii – spre exemplu - independenta si impartialitatea judecatorilor inaltei Curti de Casatie si Justitie care sunt desemnati in mod aleatoriu sa judece un dosar in care Consiliul sau unii dintre membrii sai sunt parti, pentru simplul fapt ca au fost numiti in urma unui interviu sustinut in fata Consiliului Superior al Magistraturii sau ca sunt colegi ai uneia dintre parti.

In mod evident, un astfel de rationament, inadmisibil a fi utilizat tocmai de Consiliul Superior al Magistraturii, iar nu de un justitiabil fara studii juridice, este de natura a afecta prestigiul justitiei, increderea partilor si a publicului in actul de justitie, deoarece simpla existenta a unor relatii normale de serviciu intre una din parti si judecatorul cauzei nu poate afecta impartialitatea acestuia din urma, avand in vedere ca sistemul judiciar este compus din magistrati de cariera, care au o formare profesionala speciala, respecta interdictii si incompatibilitati, inclusiv de natura deontologica, in functie de care isi regleaza conduita pentru a fi departe de orice indoiala.

Exercitandu-si drepturile procesuale de parte intr-un dosar, Consiliul Superior al Magistraturii ar trebui sa manifeste o anumita rezerva, in asa fel incat sa nu ridice in mod superficial dubii cu privire la impartialitatea si independenta tuturor judecatorilor unei instante judecatoresti (in speta, Curtea de Apel Bucuresti) sau asupra probitatii profesionale a membrilor unei asociatii legitime, dar si o obligatie de diligenta, aceea de a aminti care sunt principiile care fundamenteaza aceste garantii esentiale ale dreptului la un proces echitabil.

In acest context, facem urmatoarele precizari, pentru a readuce in spatiul public principiile pe care membrii asociatiei le respecta, in calitate de judecatori:

Art. 2 alin. 3 din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecatorilor si procurorilor, republicata, arata ca „judecatorii sunt independenti, se supun legii si trebuie sa fie impartiali”.

De asemenea, art. 9 alin. 1 din Codul deontologic al judecatorilor si procurorilor prevede ca „judecatorii trebuie sa fie impartiali in indeplinirea atributiilor profesionale, fiind obligati sa decida in mod obiectiv, liberi de orice influente”, iar alin. 2 al aceluiasi articol dispune ca „judecatorii trebuie sa se abtina de la orice comportament, act sau manifestare de natura sa altereze increderea in impartialitatea lor”.

Pentru stabilirea independentei autoritatii jurisdictionale, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a luat in calcul mai multe aspecte: lipsa oricarei ingerinte sau aparente de ingerinta din partea altor puteri ale statului sau a partilor, precum si existenta unor garantii reale impotriva riscului unei presiuni exterioare (CEDO, Campbell si Fell impotriva Marii Britanii, hotararea din 28 iunie 1984, Comisia EDO, raportul din 18 decembrie 1980 in cauza Crociani si altii impotriva Italiei).

Atunci cand trebuie sa determine daca un anumit organ poate fi considerat „independent”, Curtea va tine cont de modul in care au fost numiti membrii sai, de durata mandatului lor, de existenta garantiilor menite sa impiedice presiunile din exterior, dar si de aparenta de independenta a acestui organ” (CEDO, Cambell si Fell, cit. supra, par. 78; CEDO, Langborger, hotararea din 22 iunie 1989; CEDO, Procola, hotararea din 28 septembrie 1995; CEDO, Bryan, hotararea din 22 noiembrie 1995).

Independenta instantei implica lipsa oricarei subordonari a autoritatii de jurisdictie care solutioneaza un litigiu atat fata de orice forma de putere - politica sau executiva, cat si fata de parti.

Exigenta impartialitatii, in sensul art. 6 par. 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, presupune ca increderea pe care judecatorul trebuie sa o inspire partilor si publicului este esentiala si decisiva, important fiind ca indoielile privitoare la impartialitate sa poata fi justificate in mod rezonabil.

In jurisprudenta Comisiei sau a Curtii Europene a Drepturilor Omului s-a aratat ca existenta impartialitatii in sensul art. 6 par. 1 din Conventie trebuie determinata conform unui test subiectiv, pe baza convingerilor personale ale judecatorului cauzei, dar si conform unui test obiectiv vizand sa stabileasca daca un judecator a oferit suficiente garantii pentru a exclude orice indoiala legitima in aceasta privinta (CEDO, Fey c. Austriei, hotararea din 24 februarie 1993, par. 30; CEDO, Ferrantelli si Santangelo c. Italiei, hotararea din 7 august 1996; CEDO, Hauschildt c. Danemarcei, hotararea din 24 mai 1989, par. 48; Gautrinsi altii impotriva Frantei, hotararea din 20 mai 1998).

Urmand demersul obiectiv, in sensul art. 6 par. 1 din Conventie, exigenta impartialitatii presupune ca increderea pe care judecatorul trebuie sa o inspire partilor si publicului este esentiala si decisiva, important fiind ca indoielile privitoare la impartialitate sa poata fi justificate in mod rezonabil.

Impartialitatea subiectiva presupune ca niciun membru al instantei nu trebuie sa aiba vreo prejudecata sau predilectie. Demersul subiectiv de a determina impartialitatea judecatorului ar insemna deci a determina convingerea personala a judecatorului pe parcursul judecatii si in modul de solutionare a unei cauze concrete. Impartialitatea subiectiva pune in discutie asadar „forul interior" al judecatorului.

Ambele criterii trebuie sa convinga un observator exterior si obiectiv ca impartialitatea judecatorului cauzei nu ar putea fi afectata, iar posibilitatea de a formula cerere de abtinere reprezinta un remediu legal pentru astfel de situatii, pe langa cele asigurate partii interesate (recuzarea sau cererea de stramutare).

In conformitate cu pct. 2.5 din Principiile de la Bangalore cu privire la conduita judiciara „judecatorul se va abtine in orice dosar pe care constata ca nu il va putea judeca impartial sau in care i-ar putea parea unui observator obiectiv ca nefiind capabil sa judece impartial”. intre astfel de cazuri, se numara si „cazul in care judecatorul se simte subiectiv sau are o prejudecata cu privire la una din parti sau in care judecatorul cunoaste personal imprejurari de fapt aflate in controversa care ar avea relevanta in desfasurarea procesului” (2.5.1.). Cu toate acestea, „este acceptat ca judecatorului sa nu i se poata admite abtinerea/recuzarea atunci cand nu se poate constitui o alta instanta care sa judece cauza sau cand, din motive de urgenta, inactiunea ar putea duce la un grav act de injustitie.”

Luand in considerare aceste principii, din punctul de vedere al Asociatiei, referirea la membrii acesteia in cuprinsul unei cereri de stramutare a unui dosar in care Asociatia sau membrii acesteia nu sunt parti si cu privire la care nu se pot preta la actiuni nedeontologice, venita din partea Consiliului Superior al Magistraturii, nu in calitatea sa de garant al independentei justitiei, de care s-a derobat, ci in calitatea sa de parte in dosar, este de natura a crea opiniei publice impresia ca solutiile sunt sau ar putea fi influentate de factori externi, lucru inacceptabil, impotriva caruia Asociatia a luptat inca de la infiintarea sa si va lupta in continuare.

Consideram ca se afla la dispozitia Consiliului Superior al Magistraturii orice mijloace juridice, in conformitate cu atributiile sale statuate prin lege, prin care sa identifice, sa sanctioneze si sa limiteze orice actiuni individuale ale persoanelor sau institutiilor care au drept finalitate subminarea independentei judecatorului, a unei instante judecatoresti sau a sistemului judiciar in ansamblul sau, fiind cu atat mai grav mesajul pe care il transmite, deoarece vine din partea unei institutii reprezentative a sistemului judiciar, in perfecta cunostinta de cauza cu privire la competenta si atributiile sale, dar si cu privire la importanta principiului independentei judecatorului intr-un stat de drept”.