JUDECATORUL CARE S-A PLAGIAT SINGUR – Raul Alexandru Nestor de la Tribunalul Bucuresti foloseste aceeasi argumentatie pentru gradul de pericol social pe care l-ar reprezenta lasarea in libertate a inculpatului, indiferent daca dispune sau nu arestarea acestuia. Pasaje din incheierea prin care Nestor l-a arestat pe afaceristul Ilie Carabulea se regasesc in hotararea prin care, in 2012, judecatorul a decis cercetarea in libertate a medicului Mircea Conea (Incheierile)
In urma cu doar trei zile, Lumeajustitiei.ro a prezentat o incheiere de arestare conceputa intr-un mod foarte original, dar si interesant in acelasi timp, de judecatorul Raul Alexandru Nestor de la Tribunalul Bucuresti. Este vorba despre incheierea prin care acesta a dispus arestarea afaceristului Ilie Carabulea, in dosarul “Carpatica”. Trebuie sa recunoastem ca modul in care Nestor si-a motivat decizia de a emite un mandat de arestare preventiva pe numele lui Carabulea, cu trimiteri si interpretari ale literaturii de specialitate sau cu citate din magistrati italieni ucisi de Mafie, este unul inedit, dovada ca au existat aprecieri si laude la adresa judecatorului.
Problema este insa ca pasaje bune din aceasta hotarare se regasesc si intr-o alta incheiere de arestare, tot a lui Raul Nestor. Cu alte cuvinte, putem spune ca Raul Nestor s-a plagiat de unul singur. Mai mult, asa cum vom vedea, acesta a folosit in buna masura aceeasi argumentatie privind gradul de pericol social pe care l-ar reprezenta lasarea in libertate a unui inculpat atat intr-un caz in care a decis arestarea preventiva a acestuia, cat si atunci cand a hotarat ca inculpatul poate fi cercetat in stare de libertate.
In august 2012, pe masa judecatorului Raul Nestor de la Tribunalul Bucuresti a ajuns cererea procurorilor de la Parchetul Capitalei de arestare a medicului Mircea Conea de la Maternitatea Bucur, prins in flagrant in timp ce primea 700 de euro de la o pacienta. Atunci, spre deosebire de cazul afaceristului Ilie Carabulea, judecatorul Raul Nestor a dispus cercetarea in libertate a medicului, dupa ce a avut in vedere “circumstantele personale ale inculpatului, familist si avand doi copii care isi castiga existenta in mod cinstit, fiica avand chiar calitatea de cadru medical in aceeasi unitate medicala” si a stabilit ca “in cauza nu sunt intrunite conditiile cumulative impuse de art. 148 alin. 1 lit. f Cod proc. pen.”.
Interesant este insa ca in motivarea deciziei de a-l lasa liber pe medicul Conea, regasim pasaje intregi din cuprinsul incheierii prin care Raul Nestor a dispus arestarea preventiva a lui Ilie Carabulea.
Prezentam in continuare pasajele care se regasesc in cele doua incheieri ale judecatorului Raul Alexandru Nestor, hotararile fiind atasate la finalul articolului:
“In ceea ce priveste conditia ca lasarea in libertate a inculpatului sa prezinte pericol pentru ordinea publica, prevazuta de art. 148 lit.f Cpp, este desigur adevarat ca pericolul concret pentru ordinea publica nu se confunda cu pericolul social ca trasatura esentiala a infractiunii, asa cum in mod legal si temeinic s-a sustinut si in aparare. Aceasta nu inseamna ca aprecierea pericolului pentru ordinea publica trebuie facuta prin abstractie de la gravitatea faptei. Sub acest aspect existenta pericolului public poate rezulta, intre altele si din insusi pericolul social al infractiunii de care este acuzat inculpatul, de reactia publica la comiterea unei astfel de infractiuni, de posibilitatea comiterii unor fapte asemanatoare de catre alte persoane, in lipsa unei reactii corespunzatoare fata de cei banuiti ca autori ai unor astfel de fapte, astfel cum se arata si in considerentele referatului inaintat de organul de urmarire penala.
Desigur ca, daca rezonabilitatea motivelor de a banui ca inculpatii au comis faptele pentru care sunt cercetati exista, de aici poate rezulta si periculozitatea faptelor, acest concept datand din epoca scolii pozitiviste (temibilita) si fiind definit in literatura de specialitate din epoca drept „acea calitate a cuiva de a produce un pericol, adica riscul de a interveni un rau intr-o perioada mai apropiata sau mai departata de timp”.
Din punct de vedere al interactiunii sociale, odata invinse inhibitiile si rezistentele psihice, este necesar un efort mult mai mic pentru a repeta un act. In consecinta diagnosticul de periculozitate se bazeaza pe previzibilitatea unui comportament, o conduita nefiind nici total previzibila dar nici total imprevizibila. Studiile sociologice de specialitate au aratat ca pentru cei care nu au intrat in conflict cu legea penala, predictia este relativ usor de facut, intrucat sunt previzibili din perspectiva comportamentului criminal. Conform acelorasi studii, delincventii periculosi nu sunt condamnati si considerati astfel pentru ca exista siguranta ca vor reveni la violenta, ci pentru ca nu se poate face nicio previziune pentru ei. Cu cat o infractiune este mai rara, cu atat mai dificil este de facut o predictie cu privire la autorul ei. „De aceea, eroarea de predictie apare mai ales la crimele comise cu violenta, pentru ca sunt mai rare” (M. Cusson, Pourqoui punir?, Dalloz, Paris, 1987, p. 133-134)
Pericolul pentru ordinea publica la care se refera dispozitiile art. 148 alin. 1 lit. f Cpp, ca si periculozitatea, reprezinta o predictie, o apreciere asupra comportamentului viitor al inculpatului. Pericolul pentru ordinea publica reprezinta practic temerea ca, odata pus in libertate, inculpatul ar comite fapte penale ori ar declansa puternice reactii in randul opiniei publice, determinate de fapta pentru care este cercetat.
Desigur ca in unele situatii, gravitatea deosebita a faptei comise, poate fi suficienta pentru a contura aprecierea ca inculpatul prezinta pericol pentru ordinea publica. intr-un asemenea caz probele care dovedesc ca lasarea in libertate a inculpatului prezinta pericol pentru ordinea publica sunt chiar probele sau indiciile temeinice din care rezulta ca s-a savarsit o fapta prevazuta de legea penala si ca inculpatul a participat la comiterea acesteia. In alte situatii, antecedentele penale pot sedimenta convingerea ca inculpatul va comite o noua infractiune. In acest caz antecedentele penale prezinta relevanta daca infractiunea pentru care se solicita luarea masurii arestarii preventive prezinta un anumit grad de pericol social – daca sanctiunea aplicabila este detentiunea pe viata sau pedeapsa inchisorii mai mare de 4 ani). Antecedentele penale reprezinta un criteriu important in aprecierea pericolului pentru ordinea publica, dar nu unul absolut”.
Adauga comentariu
DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii
Comentarii
# ionesco
9 February 2014 13:17
+10
# visatorul
9 February 2014 14:08
+7
# Auditor
9 February 2014 14:16
+5
# observatorul
9 February 2014 17:17
+5
# Koko
10 February 2014 06:57
+6