Vicepresedintele Tribunalului Municipiului Bucuresti, judecatorul Laura Andrei (foto) detine aceasta functie din 2004, indeplinind printre multe altele si atributiile legate de comunicarea cu presa. Anterior, Laura Andrei a fost rand pe rand judecator la Judecatoria Sectorului 4, presedintele acestei judecatorii si, ulterior, presedintele Sectiei de litigii de munca a Tribunalului Bucuresti, sectie care s-a infiintat prectic sub directa ei coordonare. Publicam in continuare interviul acordat de Laura Andrei pentru Lumeajustitiei.ro.  

Desi legea impune un termen de maximum 15 zile la un litigiu de munca, in realitate la TMB te poti considera fericit daca primesti un termene de sase luni. De ce s-a ajuns in aceasta situatie extrema?

In primul rand este vorba de volumul foarte mare de dosare intrate pe Sectia a VIII-a, care practic este dublu fata de ceea ce se inregistra anul trecut pe vremea aceasta. Numarul foarte mare de dosare este explicabil in acest moment, pentru ca toti pensionarii si personalul bugetar disponibilizat vin la Sectia a VIII-a. Termenele sunt alocate si in raport de norma stabilita pentru fiecare judecator – circa 3000 de puncte, care inseamna ca un judecator nu poate avea pe sedinta de judecata mai mult decat ar insuma ca puncte fiecare dosar, functie de complexitatea lui. Pentru Tribunalul Bucuresti unde complexitatea cauzelor este mare si numarul de pricini inregistrate creste de la o zi la alta, limita maxima pe judecator se atinge repede. De aceea se aloca termene de judecata mai indepartate pentru cauzele nou inregistrate. Cred ca ar trebui sa le explicam mai bine justitiabililor acest mecanism pentru ca ei sa inteleaga faptul ca nu judecatorii sunt apriori de vina pentru termenele lungi.

Ce sanse are un justitiabil si ce poate face pentru ca un litigiu de munca sa-i fie judecat intr-un termen rezonabil, in conditiile de care vorbiti?

Poate formula o cerere de preschimbare a termenului si de cele mai multe ori completul de judecata admite aceste cereri, cu riscul de a-si incarca sedinta de judecata. Dar aceasta e doar o solutie pe dosar, ca si cum i-ai da omului un ceai, desi el este mai bolnav. Solutia reala ar fi o adaptare a schemelor de personal la ceea ce inseamna in prezent volumul imens de activitate la TMB. Noi am cerut Ministerului Justitiei si CSM o restructurare a schemelor de personal in sensul angajarii in primul rand a unui numar corespunzator de grefieri, pentru a putea forma mai multe complete de judecata. Noi am cerut circa 80 de grefieri si pentru tribunal si pentru sectoare, dar inca se analizeaza. Ca si anul trecut. In ceea ce priveste judecatorii, pentru Sectia de litigii de munca, ministerul si CSM au acceptat propunerea noastra de functionare a completului de judecata cu un singur judecator in compunere si nu doi, propunerea noastra fiind materializata chiar in legea micii reforme. Asa ca pentru Sectia de litigii de munca am putea sa dublam numarul completelor de judecata, daca am avea si personalul auxiliar cu care sa asiguram aceste complete.

Au existat drepturi banesti castigate de magistrati, irevocabil, pentru care Guvernul a facut o re-reesalonare recenta, pana in 2015. Care oricand s-ar putea prelungi... Nu vi se pare un joc murdar, care va perpetua valul de procese pe rolul instantelor, timp in care magistratii vor ramane pagubiti.

Nu stiu daca e un joc al guvernantilor sau nu, dar cu siguranta vom avea suficiente argumente pentru a castiga procesele pe care le avem deja pe rol la CEDO de la Strasbourg. Am convingerea ca solutia Curtii Europene va fi o solutie in sensul respectarii in primul rand a fortei unor hotarari judecatoresti definitive si irevocabile si a respectului cuvenit statutului magistratilor in orice tara europeana. In ceea ce priveste actualizarea acestor sume exista posibilitatea pentru fiecare creditor sa obtina acest lucru direct in procedura de executare silita.

Dar de ce a devenit Romania singura tara europeana in care autoritatile statului nu respecta hotararile judecatoresti, pe care nu le pun in executare?

Poate ca in Romania exista o mare limita de intelegere si de acceptare a rolului Justitiei ca putere in stat. Realizam in momentele dificile in care se afla tara acum ca toate tensiunile sociale sfarsesc pe masa judecatorilor, sub forma unor cereri in instanta. Si este evident ca Justitia este cea chemata sa restabileasca un echilibru social. Daca Justitia nu ar exista, nu stiu cum s-ar mai putea vorbi despre reguli, despre stat de drept. Si in general despre o societate civilizata. Asa ca, sper ca nimeni in Romania nu doreste o anihilare a sistemului judiciar, desi se pare ca sub termenul criza se pot furniza multe explicatii si solutii.

De ce pana in prezent, desi este evident ca statul, in calitate de creditor, refuza sa-si onoreze obligatiile, niciun magistrat nu a formulat plangere penala impotriva guvernantilor care se fac vinovati de nerespectarea unor hotarari judecatoresti?

Fiecare dintre colegii care beneficiaza de un titlu executoriu impotriva statului a analizat cu siguranta toate posibilitatile oferite de lege pentru a obtine valorificarea drepturilor sale. Probabil ca varianta unei plangeri penale nu a fost pusa in practica tocmai pentru ca magistratii stiu sa-si respecte statutul si sa inteleaga si rolul celorlalte puteri in stat.

Cum catalogati avalansa de modificari ce privesc legea insolventei. Cat de rau face aceasta sarabanda legislativa in materia insolventei, economiei in general?

Modificarile succesive aduse legii insolventei au complicat mult modalitatile de solutionare a dosarelor in instanta. In prezent putem spune ca lucrurile s-au simplificat din perspectiva modului de lucru pentru judecatori. Probabil ca nu neaparat modificarile legislative in materia insolventei sunt cele care au condus la o crestere exploziva a numarului de cauze in materie comerciala, ci lipsa unei stabilitati legislative in general, in materie fiscala. De aici nenumarate cereri in deschiderea procedurii insolventei si o scadere a increderii investitorilor in potentialul pietei romanesti.

Sectiile comerciale sunt aproape blocate de dosare de insolventa. Oamenii sunt disperati ca nu-si pot recupera creditele din cauza acestei situatii. Cand isi vor reveni la normal sectiile comerciale?

Este o problema comuna pentru tot Tribunalul Bucuresti, de supraaglomerare a sectiilor. Solutia nu poate sa vina decat in urma unei viziuni de restructurare a instantei, gandita pe termen lung. In primul rand este nevoie de mai multi oameni, cu posturi finantate, decizia este insa la Ministerul Justitiei in calitate de ordonator principal de credite. Apoi ar fi vorba de o reasezare a competentelor intre instante, de o simplificare a formelor procedurale, de o aplicare mai eficienta a modalitatilor alternative de solutionare a litigiilor.

S-a creat in ultima vreme o adevarata mafie in materia executarii imobilelor. Unde se pot consulta listele cu imobilele scoase la licitatie in procesele de executare silita?

Le puteti gasi la avizierele judecatoriilor.

Le-am cautat si nu gasim mai nimic. Mai ales ceva actualizat.

Noi le afisam, faptul ca ele dispar, nu ne mai este imputabil. Poate ca ar fi utila o publicitate de acest gen realizata pe site-urile fiecarei instante. Eu cred ca ar fi mult mai transparenta si utila o publicitate a tuturor formalitatilor de acest gen, inclusiv in materia insolventei, pe site-ul fiecarei instante, dar aceasta ar presupune o modificare de ordin legislativ.

De ce nu s-au creat pana in prezent tribunalele pentru minori?

Exista complete specializate pe aceasta materie in fiecare instanta. Faptul ca nu exista tribunale specializate pentru minori cred ca tine in primul rand de lipsa resurselor materiale si umane pentru a constitui practic un sistem paralel de instante. Sincer, va spun ca nu stiu cat ar fi de functional un asemenea sistem de justitie specializat pentru minori, pentru ca am putut sa vad o experienta de acest gen in Italia si nu cred ca este cel mai eficient gen de gestionare a acestor dosare. Ceea ce ar putea fi imaginat, ar fi institutia judecatorului de minori, dupa modelul francez, in cadrul sistemului comun de instante.

In urma cu ceva vreme ati avut oportunitatea de a pleca din sistemul de justitie romanesc pe o functie mult mai bine platita din institutiile europene. De ce nu ati facut acel pas? Si daca ati avea din nou aceasta oportunitate, ati face acest pas in raport de modul in care evolueaza societatea romaneasca pe palierul european?

Nu am putut sa plec si nu o sa pot sa plec pentru ca sunt foarte atasata de oamenii cu care lucrez la tribunal si fata de care simt ca am in continuare datoria de a fi alaturi si la bine si la rau. Am investit foarte mult in Tribunalul Bucuresti si cred ca am schimbat in bine imaginea acestei instante. Mai am de lucru si nu o sa plec prea curand!