Lumeajustitiei.ro va prezinta cazul unui om de afaceri sarb stabilit in Romania, Aleksandar Vla, care a stat nevinovat in arest preventiv timp de 5 luni, datorita procurorului Nicolae Neagoe, de la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si a unor judecatori care au mers pe mana acestuia dand cu prea mare usurinta mandate de arestare preventiva. Pentru cine nu stie, amintim ca procurorul Nicolae Neagoe este cel care l-a acuzat pe fostul procuror-sef al DIICOT, Gheorghe Muscalu, ca ar fi musamalizat probe din dosar dosarul „Cocaina pentru VIP-uri”. Revenind la cazul de fata, procurorul Nicolae Neagoe l-a trimis in judecata in anul 2004, pe sarbul Aleksandar Vla, (considerat de Neagoe capo di tutti capi) alaturi de alte trei persoane: turcul Mustafa Durukan, romanul Vasile Narcis Oncesu si sarbul Goran Bajceta, pentru "trafic cu precursori, in vederea producerii de droguri de mare risc". Procesul penal s-a bazat doar pe informatiile care au fost obtinute cu sprijinul unui colaborator al politiei, al carui nume de cod este "Ara", fara alte dovezi indubitabile, iar judecatorii care au emis mandatele de arestare au considerat ca aceste „probe” ar fi justificat privarea de libertate.

Tragedia cea mare in acest caz sta insa in felul in care Justitia romana, dupa ce l-a achitat definitiv, dupa ce i-a acordat suma infima de 10.000 euro daune morale pentru 5 luni de arest si trei ani de procese, i-a casat hotararea, chiar la Inalta Curte (judecatori Mihaela Tabarca, Alina Iuliana Tuca si Iulia Cristina Tarcea -foto) pe motivul nemaiauzit ca in rejudecare sa se stabileasca cate din cele cinci mandate de arestare emise pe numele sau sunt legale sau nu! Ce-are a face legalitatea unui mandat, cu faptul ca el a fost executat de un om nevinovat, achitat definitiv, atunci cand omul cere sa fie dezdaunat pentru faptul ca a suferit dupa gratii?

Aleksandar Vla a fost achitat definitiv la Inalta Curte. TMB i-a dat doar 10.000 euro pentru 5 luni de arest si trei ani de proces!

Dupa aproape trei ani de procese, la 12 octombrie 2006, completul de trei judecatori al instantei supreme format din Mircea Aron, Ioana Surdescu, Livia Luminita Zglimbea, l-a fost achitat definitiv pe omul de afaceri Vla pentru acuzatia de trafic cu precursori a drogurilor de mare risc, prin decizia nr. 5826 din 12.10.2006 (dosar nr. 1506/1/2006) pe motiv ca faptei ii lipseste unul dintre elementele constitutive ale infractiunii.

Vla Aleksandar a dat ulterior statul roman in judecata, chemand ca parat Ministerul Finantelor, si a cerut despagubiri in valoare de 500.000 de euro, din care 470.000 euro pentru cele 5 luni de privare de libertate. Reclamantul a aratat in actiunea civila ca a ramas profund afectat psihic nu numai de arestarea propriu-zisa, dar si de modalitatea retinerii, cu mitraliere si mascati, operatiune care l-a facut sa se simta rusinat in fata prietenilor ce au asistat la arestarea sa. Ulterior, dupa punerea sa in libertate, afaceristul sarb a considerat ca poate sterge situatia jenanta prin care a trecut recurgand la gestul necugetat al sinuciderii, dar a fost oprit la timp de familie.

Completul Tribunalului Bucuresti format din presedintele Rodica Niculae prin sentinta nr. 358 din 16 martie 2010 (dosar 14.700/3/2008), i-a acordat reclamantului doar 11.500 de euro despagubiri materiale si morale, din care 10.000 daune morale, si 1.500 daune materiale reprezentand cheltuieli cu procesele. De remarcat ca sarbului i s-au acordat doar 10.000 euro daune morale pentru cele 5 luni de arest preventiv (din perioada 7.11.2003 – 6.04.2004), desi acesta ceruse 470.000 euro.

In motivarea sentintei Tribunalului Bucuresti nr. 358 din 16 martie 2010 data de instanta de fond s-a aratat ca: „Tribunalul constata ca sunt indeplinite conditiile prevazute de textul de legal mentionat (n.n. - art. 504, alin 2 si 3, Cpp) reclamantul fiind privat de libertate pentru o perioada de 5 luni, masura revocata definitiv, iar ulterior acesta fiind achitat prin hotarare definitiva (...) Retinand caracterul nelegal al privarii de libertate a reclamantului, tribunalul constata ca acesta a suferit un prejudiciu moral, concretizat in suferintele psihice inerente, restrangerii libertatii acestuia pe o perioada de 5 luni, ceea ce a avut repercursiuni asupra familiei si vietii sociale a reclamantului, astfel cum au confirmat martorii audiati in cauza (...) prin urmare se constata ca se impune repararea prejudiciului moral suferit de reclamant, prin acordarea unei compensatii banesti, in masura sa atenueze suferintele psihice ale acestuia determinate de lipsirea sa de libertate, tribunalul urmand a obliga paratul la plata sumei de 10.000 euro, in echivalent in lei la data platii, cu titlu de daune morale”.

Decizie incredibila a ICCJ: „Instanta de apel nu a determinat perioada arestarii nelegale” Daca omul a fost achitat definitiv, atunci nu toate cele 5 luni de arest au fost nelegale?

Nemultumiti de sentinta Tribunalului Bucuresti, Statul roman prin Ministerul Public si Vla Aleksandar au atacat hotararea cu apel, ambele apeluri fiind respinse.

A urmat recursul la ICCJ, unde in mod bizar, judecatorii supremi au decis ca dosarul sa fie rejudecat de Curtea de Apel, intrucat, atentie, nu s-a stabilit cat din perioada de 5 luni a arestarii preventive a fost nelegala.

Judecatorii Mihaela Tabarca, Alina Iuliana Tuca si Iulia Cristina Tarcea (foto) de la Sectia civila a Inaltei Curti au dispus prin decizia nr. 3697 din 24 mai 2012 (dosar 14.700/3/2008): „Admite recursurile declarate de reclamantul Vla Aleksandar, de paratul Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice si de Ministerul Public - Parchetul de pe langa Curtea de Apel Bucuresti impotriva deciziei nr. 92 A din 2 februarie 2011 a Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a IV-a civila. Caseaza decizia si trimite cauza spre rejudecare la aceeasi instanta de apel – Irevocabila”.

Motivul dispunerii rejudecarii este unul nemaiauzit: „Nefiind determinata perioada de timp in care arestarea preventiva a reclamantului a fost mentinuta in mod nelegal, instanta de recurs nu poate analiza acele critici care vizeaza intinderea prejudiciului incercat de reclamant, durata arestarii nelegale fiind unul din criteriile expres prevazute de legiuitor, prin dispozitiile articolului 505 alineat 3 C.p.p. pentru stabilirea intinderii reparatiei (...) Cu ocazia rejudecarii, instanta de apel va administra probatorii pentru stabilirea duratei arestarii nelegale a reclamantului si pentru a determina intinderea prejudiciului pretins, in raport de pagubele materiale pretinse si de drepturile si valorile patrimoniale pretins lezate.”

Ati mai auzit de una ca asta? Deci omul a fost achitat definitiv in penal, unde a stat 5 luni in arest fara sa existe probe impotriva lui si o instanta din Romania – culmea cea mai mare in grad – lasa sa se inteleaga ca ar exista luni de arest legale si altele nelegale??? In ce tara traim?

Cumva judecatorii au confundat legalitatea mandatului de arestare, vazuta din punctul de vedere a judecatorului in raport de probele existente la dosar, cu dreptul omului la reparatii pentru privarea nejustificata de libertate? Noi credem ca da! Pe arestat nu il intereseaza daca mandatul a fost legal sau nu, ci ca el a fost achitat (gasit nevinovat) si tinut aiurea in inchisoare, caz in care nu mai conteaza cate mandate de arestare au fost pe bune sau nu din punctul de vedere al judecatorului, pentru ca in calcul la stabilirea daunelor intra si inscenarea facuta de procurorul, care i-a pacalit pe judecatori cu probe ticluite, fapta care a produs acelasi efect traumatizant/prejudiciant asupra reclamantului!

Iata cum se face Justitie in Romania, iar victimele magistratilor sunt purtate cu anii prin instante, chiar si dupa ce au fost dovedite nevinovate!

In prezent, cauza se afla in rejudecare pe rolul Curtii de Apel Bucuresti si are temen pe 26 septembrie 2012.

Procurorul PICCJ Nicolae Neagoe l-a acuzat Aleksandar Vla, fara nici o proba

Procurorul de la PICCJ, Nicolae Neagoe, l-a trimis in judecata in anul 2004, pe sarbul Aleksandar Vla, alaturi de alte trei persoane: turcul Mustafa Durukan, romanul Vasile Narcis Oncesu, sarbul Goran Bajceta, pentru "trafic cu precursori, in vederea producerii de droguri de mare risc". Ancheta s-a bazat doar pe informatiile care au fost obtinute cu sprijinul unui colaborator al politiei, al carui nume de cod este "Ara", fara alte dovezi indubitabile. Potrivit rechizitoriului, in primul caz, Vasile Oncescu ar fi incercat sa intermedieze vanzarea unei tone si jumatate de anhidrida acetica la pretul de 25 de euro litrul, afacere care s-ar fi ridicat la 37.500 de euro. Substanta era un precursor pentru rafinarea heroinei. Oncescu ar fi luat o mostra de anhidrida acetica (0,5 litri) de la Mustafa Durukan, pe care i-ar fi dat-o lui "Ara", pe 7 noiembrie 2003, pentru ca acesta sa gaseasca un client pentru toata cantitatea. Tranzactia nu a mai avut loc, dar Mustafa si Oncescu au fost arestati si acuzati ca „au traficat "0,5 litri de anhidrida acetica". In aceeasi perioada, "Ara" a intrat in legatura cu sarbul Goran Bajceta, care i-ar fi propus spre vanzare 120 de litri de anhidrida acetica. "Ara" a declarat ca a mers, pe 3 noiembrie 2003, cu Bajceta in localul "Pink Caf", unde patronul barului, Aleksandar Vla, ar fi adus o proba de anhidrida. Vla ar fi turnat putina anhidrida intr-un pahar, peste care a pus apa plata pentru a-i testa calitatea. Discutia din bar a fost singura dintre cele purtate de protagonistii afacerii care nu a fost inregistrata audio de anchetatori. Proba care ar fi fost primita de "Ara" de la Vla Aleksandar, 255 de mililitri de anhidrida, a fost preluata de un alt ofiter sub acoperire Paul. In rechizitoriu se sustine ca Bajceta ar fi dus, pe 7 noiembrie 2003, acasa la "Ara" 100 de litri de anhidrida, iar in schimbul precursorului primit, "Ara" i-ar fi platit lui Goran Bajceta cateva ore mai tarziu 2500 de dolari insemnati de politisti . Cand Bajceta si Vla au fost arestati, ambii au negat acuzatiile. Goran Bajceta a spus ca cei 2.500 de dolari nu reprezinta o plata, ci un imprumut care i-a fost returnat de "Ara". La perchezitia facuta de anchetatori acasa la Vla si in barul sau „Pink Cafe” nu a fost descoperit nimic compromitator. In plus, procurorul Neagoe nu a acceptat nici confruntarea dintre Vla si "Ara", nici testarea la poligraf a acuzatului, nici audierea unor martori propusi de inculpat. Procurorul Nicolae Neagoe a apreciat, intr-o ordonanta emisa in acest sens, ca aceste metode de aflare a adevarului nu sunt relevante.

ICCJ: „Nici una dintre transcrierile aflate la dosarul cauzei nu releva colaborarea lui Vla Aleksandar”

In 2005, sarbul Vla Aleksandar a fost achitat de magistratii Tribunalului Bucuresti, prin sentinta penala nr.575/28.04.2005, in baza dispozitiilor art.11 pct 2 lit.a rap la art.10 lit. d C pr pen. La scurt timp, judecatorii Curtii de Apel Bucuresti l-au condamnat la la 3 ani inchisoare si 2 ani interzicerea unor drepturi, iar, in 2006, Inalta Curte, prin decizia penala nr.5826/12.10.2006 l-a achitat definitiv.

Iata cateva paragrafe din decizia nr. 5826 din 12 octombrie 2006, prin care completul instantei supreme format din judecatorii Mircea Aron, Ioana Surdescu, Livia Luminita Zglimbea, l-a fost achitat definitiv pe sarbul Vla, pe motiv ca faptei i-a lipsit unul dintre elementele constitutive ale infractiunii:

„Instanta de fond a raspuns exigentelor art.62 din Codul deprocedura penala, potrivit carora era obligata sa lamureasca cauza sub toate aspectele, pe baza de probe si a facut o corecta aplicare a prevederilor art.63 din acelasi cod referitor la aprecierea probelor. In mod corect a relevat contradictiile intre declaratiile colaboratorului si investigatorului sub acoperire de la urmarirea penala si cercetarea judecatoreasca, ceea ce creeaza dubii in retinerea starii de fapt cu care a fost sesizata instanta. Chiar trecand peste aceste contradictii si retinand ca fapt real imprejurarea ca inculpatul recurent Vla Aleksandar ar fi fost prezent la momentul in care a fost manipulat recipientul ce s-a dovedit a contine 260 ml. anhidrida acetica, aceasta si numai aceasta nu este suficient pentru a concluziona ca inculpatul a fost angrenat intr-o actiune de traficare de precursori in scopul producerii sau fabricarii ilegale de droguri de mare risc. Aceasta actiune ramane singulara in contextul faptelor investigate de organele de urmarire penala. Or, aceste organe au avut autorizatii de ascultare a convorbirilor persoanelor implicate in operatiile ilicite cu anhidrida acetica si nici una dintre transcrierile aflate la dosarul cauzei nu releva participarea, colaborarea lui Vla Aleksandar la procurarea si vanzarea acestei substante. S-a dovedit ca persoanele banuite a participa la efectuarea acestor operatii au fost indeaproape urmarite de organele competente, dar rezultatele nu confirma ca Vla Aleksandar ar fi comis actiuni legate de aceste operatii, nu este evidentiata vreo preocupare a acestuia de a realiza activitati cu caracter de contributie la comiterea infractiunii prevazute de art.9 din Legea nr.143/2000. In afara de declaratiile colaboratorului si a investigatorului sub acoperire nu exista nici o proba care sa sustina participarea lui Vla Aleksandar la comercializarea celor 113,3 litri de anhidrida acetica procurata de Goran Bajceta. Pe de alta parte, potrivit art.9 din Legea nr.143/2000 constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi „producerea, fabricarea, importul, exportul, oferirea, vanzarea, transportul, livrarea cu orice titlu, trimiterea, procurarea, cumpararea sau detinerea de precursori, echipamente si materiale, in scopul utilizarii lor la cultivarea, producerea sau fabricarea ilicita de droguri de mare risc. Din simpla examinare a textului rezulta ca pentru realizarea laturii subiective a infractiunii atunci cand obiectul material al infractiunii este un precursor, este necesar ca faptuitorul sa fi actionat cu intentie calificata - adica sa fie efectuat operatii cu precursori – in scopul producerii sau fabricarii ilicite de droguri de mare risc. Or, in cauza chiar daca s-ar accepta ca a avut in mana recipientul cu 260 ml. Anhidrida, din nici o proba nu rezulta ca Vla Aleksandar ar fi fost constient de un astfel de scop care in cazul lui Goran Bajceta a fost dovedit prin referire expresa in discutiile inregistrate. Este acceptabil a se rationa ca un astfel de scop poate fi relevat si prin alte elemente de fapt care nu implica neaparat o discutie explicita, cum ar fi clandestinatatea operatiei, anvergura operatiilor, cantitatea de substanta etc. In cauza insa nici un element de fapt nu sustine participarea inculpatului Vla Aleksandar la operatiuni cu precursori in scopul producerii sau fabricarii drogurilor de mare risc. Asa fiind, fapta lui nu intruneste elementele constitutive ale infractiunii din punct de vedere a vinovatiei asa cum este reglementata la art.19 din Codul penal. Prin urmare, in cauza sunt aplicabile prevederile art.11 p ct.2 lit.a si art.10 lit.d din Codul de procedura penala, in temeiul ca inculpatul Vla Aleksandar va fi achitat.”

*Cititi aici sentinta civila nr. 358 din 16 martie 2010, pronuntata de Tribunalul Bucuresti

*Cititi aici decizia nr. 3697 din 24 mai 2012, pronuntata de Inalta Curte – Sectia civila

*Cititi aici decizia nr. 5826 din 12 octombrie 2006, prin care ICCJ l-a achitat definitiv pe sarbul Aleksandar Vla