Citesc, recitesc și mă crucesc! Mă frec la ochi o dată și încă o dată! Nu am vedenii, nu! Chiar e adevărat că autorii atentatului din 11 septembrie 2001 n-au fost judecați încă de brava justiție a „națiunii indispensabile”!? Așadar, „la 23 de ani de la acel moment, pakistanezul Khalid Sheikh Mohammed, deţinut în baza militară americană de la Guantánamo, a acceptat un acord de pedeapsă negociată. Lloyd Austin a revocat acest acord la două zile după ce pakistanezul şi-ar fi recunoscut vinovăția.

Acordul i-ar fi permis lui Khalid Sheikh Mohammed să evite un proces în care risca pedeapsa cu moartea, în schimbul unei sentinţe de închisoare pe viaţă. Revocarea acordului îi vizează şi pe ceilalţi doi coacuzaţi, Walid bin Attash şi Mustafa al-Hawsawi, deţinuţi în aceeaşi bază.

«Am hotărât, având în vedere importanţa deciziei de a încheia acorduri de pedepse înaintea procesului cu acuzaţii (...), că responsabilitatea unei astfel de decizii ar trebui să-mi revină», a explicat Lloyd Austin.

Acordul anunțat la 1 august a şocat mulţi apropiaţi ai victimelor de la 11 septembrie. Cei trei bărbaţi sunt acuzaţi de terorism şi uciderea a aproape 3 000 de persoane în atentatele de la New York şi Washington, unul dintre cele mai traumatizante episoade din istoria Statelor Unite.

Khalid Sheikh Mohammed este cel mai cunoscut deţinut în centrul de detenţie din Golful Guantánamo, care a fost deschis în 2002 de fostul preşedinte George W. Bush pentru a-i găzdui pe militanţii străini suspecți după atacurile de pe teritoriul SUA de la 11 septembrie. Populaţia sa era de 800 de deţinuţi în perioada de vârf, dar acum au mai rămas 30.

Teroriştii nu au fost judecaţi, procedura care urma să-i aducă în faţa justiţiei fiind blocată în jurul întrebării dacă torturile pe care le-au suferit în închisorile secrete ale CIA afectează probele existente împotriva lor. Potrivit unui raport al Comisiei de informaţii a Senatului SUA din 2014, care viza utilizarea de către CIA a unor «tehnici de interogare intensivă», Mohammed a fost supus metodei numite «waterboarding» de cel puţin 183 de ori.

Acuzaţii doreau, în special, să obţină garanţia că vor rămâne la Guantánamo și că nu vor fi transferați într-un penitenciar federal pe continentul american, unde şi-ar fi petrecut timpul într-o celulă la izolare.”¹

Și jurist fiind, mă întreb consternat despre celeritatea procedurilor americane și despre dreptul echitabil la un proces al respectivilor arestați preventiv, de vreme ce starea de detenție durează de... 23 de ani! Vă puteți imagina ce rapoarte ne-ar fi dresat nouă, cobailor din scutlâc, pițifelnicii de la Washington și Bruxelles dacă am fi avut în lucru un asemenea dosar? Nici nu vreau să-mi imaginez starea de îngrijorare stârnită în ambasada partenerului strategic de la București... Iată cine sunt, în toată goliciunea lor demagogică, cei care ne dau lecții de respectarea drepturilor omului și de democrație!

Tot acolo, pe Potomac, s-a mai petrecut o năzbâtie judiciară demnă de „cascadorii râsului”. Condamnat la 23 de ani de închisoare deoarece ar fi posedat sexual niște actrițe (inocente, desigur!) în urmă cu o veșnicie, celebrul producător de film Harvey Weinstein a scăpat momentan de pedeapsă. Ei bine, în calea de atac, cea mai înaltă instanță din New York a anulat verdictul inițial, considerând că judecătorul de la fond „a permis ca Weinstein să fie interogat într-un mod care l-a prezentat într-o perspectivă «foarte prejudiciabilă».”² Mă întrebați și de „Cazul Strauss Khanee”? N-are rost să mai consum cerneala, justiția „Unchiului Sam” jucându-și cu talent și atunci rolul de prostituată tocmită de cercurile de putere mondială... A, era să uit focurile de artificii judiciare aprinse cu disperare din motive electorale împrejurul imprevizibilului Donald Trump, cu scopul de a-l împiedica să revină în Biroul Oval, o mascaradă grețoasă, zău!

Inspirat de exemplul yankeilor, aș propune reformarea, pentru același motiv – „perspectiva «foarte prejudiciabilă»” a prezentării inculpaților –, a mai multor hotărâri judecătorești pronunțate de „dispozitivele de securitate” băștinașe în perioada „câmpului tactic”. Bunăoară, țin minte că Adrian Năstase a fost zugrăvit de neînduplecatul Ionuț Matei (azi, pensionar) ca „simbol al corupției” dâmbovițene. Mai mult, același magistrat a umilit-o public pe inculpata din dosarul respectiv, o femeie supraponderală, ținând-o în picioare – ca și pe ex-premier – ore în șir, pe tot timpul ședințelor de judecată. Ca și pe Radu Mazăre, pus la colț chiar în spatele sacrosanct al „Dumnezelui în robă”, în altă cauză. O fățisă și dezgustătoare terfelire a prezumției de imparțialitate, precum și a celor șapte ani de acasă, una în formă continuată, din nefericire!

Păi, invocând „precedentul Weinstein”, se impune grabnic desființarea măcar a acestor decizii. Nu de alta, dar America e farul călăuzitor al românilor, iar clauzele din parteneriatul slugărniciei noastre benevole cer uniformizarea inclusiv a jurisprudenței în concordanță cu exigențele celei de dincolo de Ocean!

Shit!