In Statele Unite ale Americii se analizeaza efectele si modul de lucru al Directiei Nationale Anticoruptie (DNA), fiind pusa in discutia posibilitatea ca zelul de care dau dovada cei 97 de procurori ai Laurei Kovesi sa conduca in final la compromiterea politicii, si deci a democratiei, in loc sa loveasca in politicienii corupti. Desi sefa DNA Laura Codruta Kovesi "s-a transformat intr-un star in cadrul comunitatii anticoruptie de la nivel mondial", Directia Nationala a ajuns sa investigheze infractiuni de la spalare de bani si pana la fraude marunte, precum conducere fara permis. In tot acest context, se pune intrebarea, legitima de altfel, ce se intampla cu circa 90% din dosarele pe care DNA le cuprinde in raportele anuale, in conditiile in care doar 10% duc la urmarire penala?

Intrebarea si ipotezele pe care le prezentam mai jos, in integralitate, apartin unui cunoscut si apreciat expert in securitate nationala, anticoruptie, buna guvernare si apararea drepturilor omului, Robert Carmona-Borjas (foto 1), si au fost cuprinse in editia electronica a publicatiei The Hill din data de 1 octombrie 2016.

Analiza lui Robert Carmona-Borjas este cu atat mai importanta cu cat acesta este unul dintre profesorii de la American University din Washingfton DC si fondatorul Fundatiei Arcadia, o fundatie anti-coruptie creata cu scopul de a promova valorile statului de drept si ale democratiei in regiuni politice tumultoase din jurul lumii.

Dincolo de acest aspect, The Hill, unde Carmona-Borjas a publicat analiza sa reprezinta una dintre cele mai importante publicatii din mediul politic de la Washington DC, fiind citita de birourile tuturor membrilor din Congres, de lideri de opinie, institutii americane si oameni de afaceri.

Prezentam in continuare articolul publicat pe site-ul american The Hill (www.thehill.com):

"Un teribil accident rutier petrecut in urma cu un an in capitala Romaniei, Bucuresti, este din nou pe primele pagini locale, alimentand o dezbatere asupra privilegiilor si interferentelor politice.

Intr-o seara de octombrie 2015, masina in care se afla cel care era pe atunci ministrul de Interne Gabriel Oprea si o escorta de politie au pornit spre domiciliul ministrului din cartierul Cotroceni, situat in vestul Bucurestiului. Ploua. Escortele - o masina de politie si un politist motocicleta – mergeau inainte. Dintr-o data, motocicleta a intrat intr-o groapa mare. Tragic, ofiterul de politie Bogdan Gigina a murit din cauza multiplelor leziuni cerebrale.

Ulterior, ministrul Oprea a fost acuzat de ucidere din culpa - echivalentul dur al omorului prin imprudenta din alte jurisdictii. Principala baza pentru acuzatie a fost folosirea escortei in interes personal - interzisa de legislatia romana, ca o reactie la unele dintre avantajele de care se bucura in cadrul regimurilor romanesti anterioare. El a fost acuzat de catre Directia Nationala Anticoruptie(DNA).

Notati numele agentiei. A fost aceasta o chestiune de coruptie?

Romania a fost printre cele mai corupte locuri din Uniunea Europeana. Indicele anual de perceptie a coruptiei al Transparency International a fost evaluat pe locul 58, ca cea mai corupta tara potrivit celui mai recent sondaj, pentru 2015, si numarul trei dintre cele 28 de natiuni ale UE, la egalitate cu Grecia.

Sub presiunea diplomatica grea de la Washington, natiunea a adoptat o abordare extrem de agresiva pentru imbunatatirea situatiei. La inceputul acestui an, Ambasadorul SUA, Hans Klemm a cerut partidelor politice din Romania sa elimine orice persoana care face obiectul anchetei din listele electorale. Klemm a fost un sustinator al DNA-ului si a procurorului sef, Laura Codruta Kovesi. Tanara, energica si serioasa, Kovesi s-a transformat intr-un star in cadrul comunitatii anticoruptie de la nivel mondial.

De fapt, sub conducerea ei, DNA este mai populara si confera mai multa incredere decat insusi Guvernul. Sondajele au indicat ca DNA se bucura de increderea a 59,8 la suta din populatia Romaniei, in comparatie cu 11 la suta de cat se bucura Parlamentul.

In mare parte, increderea se datoreaza faptului ca intreaga clasa politica din Romania a fost tinta. Raportul de activitate al Directiei pe anul 2015 enumera printre persoanele condamnate un prim-ministru, cinci ministri de cabinet, 16 membri ai Camerei Deputatilor, cinci senatori, 97 de primari sau primari adjuncti, 15 presedinti sau vicepresedinti ai consiliilor judetene si 32 de directori ai companiilor de stat.

Fara indoiala, acestea sunt rezultate impresionante. In 2015, Directia a inregistrat o rata de condamnari de 90%, castigand cazuri impotriva a 970 de inculpati.

Dar exista o latura mai intunecata. Pe fondul hatisul statisticilor generate, exista o statistica ce ar trebui sa provoace ingrijorari. In 2015, DNA a deschis un numar de 10.200 de dosare de investigatii. Prin orice standard, reprezinta un numar socant, cu atat mai mult atunci cand se considera ca multe dintre tintele acestor investigatii sunt functionari publici bine cunoscuti.

Este o rutina pentru mass-media din Romania sa stationeze echipele de filmare in fara sediului DNA din Bucuresti pentru a capta imaginea zilei cu o personalitate politica in catuse, deplasandu-se spre masina politiei.

Iar acest lucru ridica unele probleme.

In primul rand, exista un potential urias pentru ca lupta anticoruptie sa fie folosita pentru plata politelor si urmarirea rivalilor. Ce anume poate duce la deschiderea unui dosar? Un apel anonim sau un document lasat intr-un plic maro poate fi tot ceea ce este nevoie pentru a conduce la o interogare compromitatoare, ce poate termina o cariera.

In al doilea rand, exista grave probleme in ce priveste respectarea drepturilor omului si a vietii private. Sistemul judiciar romanesc prevede arestarea preventiva a suspectilor inainte ca acestea sa fie condamnati. Cele mai recente cifre disponibile indica faptul ca aceste arestari, care implica custodia de 30 de zile sau mai mult, a crescut la 10.473 in 2013, la nivelul intregului sistem judiciar romanesc. Nu sunt disponibile cifre pentru retineri legate de DNA, dar criticii locali au acuzat directiei de utilizare abuziva a sistemului.

DNA este puternic dependenta in acuzare de interceptari telefonice si de alte elemente de proba furnizate de serviciile de informatii romanesti, inclusiv SRI. SRI are o istorie. In 1996, generalul SRI Constantin Bucur a prezentat dovezi ca Serviciul folosea un program secret si ilegal de ascultare a telefoanelor politicienilor, functionarilor publici si jurnalisti. In contextul abuzurilor savarsite pe vremea lui Ceausescu in Romania, cand era epoca Securitatii ramasa inca proaspata in mintea cetatenilor, acest lucru a fost un scandal imens.

De fapt, cu doar cateva zile in urma,Tribunalul Bucuresti a anulat inregistrarea audio obtinuta in mod ilegal si alte probe ale DNA, intr-un dosar in care Lia Olguta Vasilescu, primarul orasului Craiova, era acuzata de luare de mita.

In cele din urma, diversitatea absoluta a acuzatiilor care face obiectul anchetei este innebunitor. DNA-ul investigheaza tot felul de infractiuni, de la spalare de bani si evaziune fiscala, la frauda marunte. Un politician este chiar acuzat de conducere fara permis.

Apoi, exista fostul ministru de Interne. Cazul sau este din nou la stiri pentru ca sefa DNA nu a reusit sa convinga Senatul Romaniei sa ridice imunitatea parlamentara a lui Oprea. Decizia a scos protestatarii in strada, iar in cele din urma Oprea a promis ca va demisiona si ca se va prezenta in fata instantei de judecata.

Dar, in esenta, cazul impotriva lui Oprea se refera la un accident de circulatie, chiar daca este unul ingrozitor. Ramane intrebarea: Ar trebui procurorii anticoruptie sa investigheze intr-adevar acest caz?

Si aici, trebuie sa privim dincolo de cauzele trimise in judecata. De asemenea, trebuie sa se ia in considerare cazurile care nu avanseaza deloc. Ca un tanar avocat in tara mea natala Venezuela, am intalnit agenti de politie si din serviciile militare care faceau santaj tot timpul. Victima era dusa la interogatoriu, ii erau prezentate unele dovezi de un anumit fel si apoi ii comunicau ca dosarul putea fi clasat in schimbul a ceva. Asta putea reprezenta o proba impotriva unui peste mai mare. Sau, cel putin in Venezuela, puteau fi bani.

Acum, ganditi-va la numerele romanesti: 10.200 dosare deschise intr-un an, 970 condamnari si o rata de condamnare de 90%. Acest lucru inseamna ca doar putin peste 10 la suta din anchete deschise duc la urmarirea penala. Este necesar sa intreb, ce se intampla cu restul de 90%? Imaginati-va cat de multa autoritate este pusa in mainile echipei de 97 de procurori ai doamnei Kovesi, in mod discretionar, si cat de mari sunt marjele de eroare sau, mai rau, abuzul.

Coruptia oficiala merita si necesita o urmarire penala acerba. Dar, din ce punct zelul trece o limita si compromite politica in general – adica democratia – in loc de politicienii coruptii?"