Ordonanta de Urgenta nr. 71/2022 privind prescriptia (adoptata la propunerea ministrului Justitiei Catalin Predoiu) produce efecte doar pentru faptele comise dupa data publicarii ei in Monitorul Oficial (30 mai 2022). Pentru faptele savarsite inainte 30 mai 2022, este incidenta decizia CCR 297/2018, prin care Curtea Constitutionala a Romaniei a stabilit ca este neconstitutionala prevederea din 155 alin. 1 din Codul penal privind intreruperea cursului prescriptiei (decizie urmata de Decizia 358/2022, prin care CCR a desfiintat intregul art. 155 alin. 1 CP). Decizii care atesta ca din 2014 (data intrarii in vigoare a art. 155 CP) pana in 2022, prescriptia speciala nu a existat.

Asta au stabilit joi, 14 iulie 2022, judecatorii Ovidiu Musta si Florin Filimon de la Curtea de Apel Oradea, care, prin decizia nr. 423/2022 din dosarul nr. 2689/111/2016 (vezi facsimil), au dispus incetarea procesului penal fata de trei inculpati – Ion Govoreanu, Adriana Ardelean si Attila Toth – trimisi in judecata pentru presupuse fapte de evaziune fiscala si complicitate la evaziune fiscala.

Mai exact, CA Oradea a constatat ca faptele celor trei s-au prescris in 2015, 2018, respectiv 2020. In acest sens, completul Musta-Filimon a stabilit ca legea penala mai favorabila in cazul de fata este Decizia CCR 297/2018, care si-a produs efectele de la 25 iunie 2018 (data publicarii in Monitorul Oficial) pana la 30 mai 2022 (aparitia in MO a OUG 71/2022). Or, cum dosarul se afla in 2018 pe rolul unei instante (inculpatii fiind trimisi in judecata inca din 2016), rezulta ca i se aplica Decizia 297/2018, scriu judecatorii Ovidiu Musta si Florin Filimon.

Inainte de a va lasa sa cititi principalul pasaj din sentinta, mentionam ca Adriana Ardelean a fost aparata de catre avocatul Razvan Doseanu (foto).

De asemenea, amintim forma art. 155 alin. 1 CP, declarata neconstitutionala in integralitate prin Decizia CCR 358/2022:

„Cursul termenului prescriptiei raspunderii penale se intrerupe prin indeplinirea oricarui act de procedura in cauza”.

Anterior, prin Decizia 297/2018, Curtea Constitutionala declarase neconstitutionala doar sintagma „oricarui act de procedura in cauza”.

Redam actuala forma a art. 155 alin. 1 Cod penal (rezultata din OUG 71/2022):

„Cursul termenului prescriptiei raspunderii penale se intrerupe prin indeplinirea oricarui act de procedura in cauza care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului”.

Prezentam cel mai important fragment din sentinta CA Oradea:

„Prin decizia nr. 297 din 26 aprilie 2018 (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 518 din 25.06.2018), Curtea Constitutionala a admis exceptia de neconstitutionalitate si a constatat ca solutia legislativa care prevede intreruperea cursului termenului prescriptiei raspunderii penale prin indeplinirea „oricarui act de procedura in cauza”, din cuprinsul dispozitiilor art. 155 alin. 1 din Codul penal, este neconstitutionala, deoarece respectivele dispozitii legale „31. (…) sunt lipsite de previzibilitate si, totodata, contrare principiului legalitatii incriminarii, intrucat sintagma «oricarui act de procedura» din cuprinsul acestora are in vedere si acte ce nu sunt comunicate suspectului sau inculpatului, nepermitandu-i acestuia sa cunoasca aspectul intreruperii cursului prescriptiei si al inceperii unui nou termen de prescriptie a raspunderii sale penale”.

Prin Decizia nr. 358 din 26 mai 2022 (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 565 din 9 iunie 2022), Curtea Constitutionala a admis exceptia de neconstitutionalitate si a constatat ca dispozitiile art. 155 alin. (1) din Codul penal sunt neconstitutionale in ansamblul lor. Pentru a decide astfel, instanta de contencios constitutional a retinut ca „55. (…) Decizia nr. 297 din 26 aprilie 2018 sanctioneaza «solutia legislativa» pe care textul de lege criticat o continea, astfel ca, (…), aceasta nu va putea fi incadrata in categoria deciziilor interpretative / cu rezerva de interpretare.”, ci „61. (...), prin efectele pe care le produce, (...) imprumuta natura juridica a unei decizii simple / extreme, intrucat, constatand neconstitutionalitatea faptului ca intreruperea cursului termenului prescriptiei raspunderii penale se realiza prin indeplinirea «oricarui act de procedura in cauza», Curtea a sanctionat unica solutie legislativa pe care dispozitiile art. 155 alin. 1 din Codul penal o reglementau (s.n.)”.

Conform art. 147 alin. 4 din Constitutie, deciziile Curtii Constitutionale au efect general obligatoriu de la data publicarii acestora in Monitorul Oficial.

Caracterul general obligatoriu vizeaza nu doar dispozitivul, ci si considerentele acestor decizii.

Curtea Constitutionala a statuat ca puterea de lucru judecat ce insoteste actele jurisdictionale, deci si Deciziile Curtii Constitutionale, se ataseaza nu numai dispozitivului, ci si considerentelor pe care se sprijina acesta (Decizia Curtii Constitutionale nr. 392 din 6 iunie 2017, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 504 din 30 iunie 2017).

In acest context, curtea retine obligativitatea erga omnes atat a Deciziei Curtii Constitutionale nr. 297/2018 cat si a Deciziei Curtii Constitutionale nr. 358/2022, efect care se intinde asupra dispozitivului si considerentelor ambelor decizii.

In considerentele Deciziei Curtii Constitutionale nr. 358/2022, instanta de contencios constitutional a aratat, cu privire la natura juridica a Deciziei Curtii Constitutionale nr. 297/2018, ca aceasta „55. (…) nu va putea fi incadrata in categoria deciziilor interpretative/cu rezerva de interpretare.”, ci „61. (...), prin efectele pe care le produce, (...) imprumuta natura juridica a unei decizii simple/extreme (...)”.

S-a mai aratat ca, in conditiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simpla/extrema, in absenta interventiei active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constitutie, pe perioada cuprinsa intre data publicarii respectivei decizii si pana la intrarea in vigoare a unui act normativ care sa clarifice norma, prin reglementarea expresa a cazurilor apte sa intrerupa cursul termenului prescriptiei raspunderii penale, fondul activ al legislatiei nu contine vreun caz care sa permita intreruperea cursului prescriptiei raspunderii penale.

Astfel fiind, curtea retine, fata de natura juridica a Deciziei Curtii Constitutionale nr. 297/2018, analizata in considerentele obligatorii ale Deciziei Curtii Constitutionale nr. 358/2022, ca efectul pe care Decizia nr. 297/2018 l-a produs a fost acela ca de la data publicarii sale in Monitorul Oficial pana la data modificarii prevederilor art. 155 alin. (1) Cod penal prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2022, art. 155 alineat 1 Cod penal nu a reglementat niciun caz de intrerupere a prescriptiei raspunderii penale, deoarece unica solutie legislativa pe care textul a reglementat-o de la intrarea sa in vigoare la data de 1 februarie 2014, ca avand efect intreruptiv, a fost declarata neconstitutionala prin Decizia nr. 297/2018.

Fara echivoc, dispozitiile art. 155 alin. 1 Cod penal au natura unei legi penale substantiale supuse principiului aplicarii legii penale mai favorabile, care se poate face in temeiul art. 5 alin. 2 din Codul penal si in cazul actelor normative declarate neconstitutionale.

Conform art. 5 Cod penal, in cazul in care de la savarsirea infractiunii pana la judecarea definitiva a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplica legea mai favorabila.

Prin efectele pe care Deciziile Curtii Constitutionale nr. 297/2018 si nr. 358/2022 le-au produs la nivelul normei inscrise in cadrul art. 155 alin. 1 Cod penal, aceste dispozitii de drept penal substantial au intrat sub incidenta art. 5 Cod penal, deoarece de la data publicarii in Monitorul Oficial a deciziei Curtii Constitutionale nr. 297/2018 pana la data modificarii prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2022, textul legal nu a reglementat niciun caz de intrerupere a prescriptiei raspunderii penale.

Cum s-a aratat in doctrina, aplicarea legii penale mai favorabile in cazul infractiunilor in curs de judecata presupune fie un caz de retroactivitate atunci cand legea mai favorabila este legea noua, fie un caz de ultraactivitate, in situatia in care legea mai favorabila este legea veche, in ambele ipoteze determinarea urmand a se efectua in concret printr-o operatiune (imaginara) de comparare a efectelor pe care aplicarea legilor penale succesive le genereaza in cauza penala cu privire la situatia persoanei acuzate. Unul dintre criteriile prin care se determina in concret legea penala mai favorabila pana la solutionarea definitiva a cauzei este cel al conditiilor de tragere la raspundere penala. In aplicarea concreta a respectivului criteriu, doctrina relevanta statueaza ca „va fi mai favorabila legea care (...) prevede un termen de prescriptie mai scurt sau permite implinirea mai rapida a termenului de prescriptie (spre exemplu, nu prevede o anumita cauza de intrerupere)”.

Cu alte cuvinte, daca in concret, legile penale succesive prevad termene diferite de prescriptie ori o lege penala reglementeaza doar prescriptia generala, iar o alta atat prescriptia generala, cat si pe cea speciala, se procedeaza la compararea efectelor pe care aplicarea legilor penale succesive le genereaza cu privire la un anumit inculpat, urmand a fi mai favorabila in concret acea lege penala care prevede un termen de prescriptie mai scurt si care, pentru acel inculpat, s-a implinit.

Prin urmare, solutia normativa ramasa in vigoare dupa data publicarii in Monitorul Oficial a deciziei Curtii Constitutionale nr. 297/2018 pana la data modificarii prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2022, este legea penala substantiala mai favorabila pentru acei inculpati fata de care termenul de prescriptie generala s-a implinit.

Inexistenta unui caz de intrerupere a cursului prescriptiei care sa fi fost reglementat de art. 155 alin. 1 Cod penal, in intervalul de timp de mai sus, a generat doua efecte care nu pot fi negate/ignorate, in aplicarea art. 5 Cod penal:

- dupa data publicarii in Monitorul Oficial a deciziei nr. 297/2018 pana la data modificarii prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2022, nu a existat nicio situatie de intrerupere a cursului prescriptiei generale care sa fi fost prevazuta de art. 155 alineat 1 Cod penal, in raport de care sa inceapa sa curga un nou termen de prescriptie, astfel cum art. 155 alineat 2 Cod penal o prevede;

- neexistand situatii de intreruperi succesive ale cursului prescriptiei, dispozitiile art. 155 alineat 4 Cod penal (care prevad ca termenele prevazute la art. 154, daca au fost depasite cu inca o data, vor fi socotite indeplinite oricate intreruperi ar interveni) nu-si gasesc aplicabilitatea.

Prin urmare, art. 155 alin. 1 Cod penal, in configuratia existenta de la data publicarii in Monitorul Oficial a deciziei nr. 297/2018 pana la data modificarii prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2022, intra sub incidenta art. 5 Cod penal si este lege penala mai favorabila, pentru ca in acest interval de timp, nu pot fi identificate la nivelul dreptului pozitiv, in niciun moment, norme care sa stabileasca actele ce pot genera efectul intreruptiv de prescriptie si, prin urmare, acte care sa determine, de la aparitia lor, curgerea unor noi termene de prescriptie (conform art. 155 alineat 2 Cod penal), termene de prescriptie care, insumate, sa nu depaseasca cu mai mult de inca o data termenul de prescriptie generala (conform art. 155 alineat 4 Cod penal).

Art. 5 Cod penal se aplica in cazul in care de la savarsirea infractiunii pana la judecarea definitiva a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale. Caracterul „mai favorabil” se analizeaza in mod global, criteriile evaluate fiind extrase din cuprinsul unei singure legi, fara a se combina diferite dispozitii din legile penale succesive

Curtea retine ca in ipoteza interventiei mai multor legi penale carora li se poate atribui efect favorabil, se aplica legea identificata ca producand efectul cel mai favorabil inculpatului.

Aceasta precizare si cea privitoare la aplicarea globala a legii penale mai favorabile se impun in contextul existentei unor interpretari diferite a efectelor Deciziilor Curtii Constitutionale nr. 297/2018 si nr. 358/2022.

Din moment ce, pentru considerentele deja expuse, in fondul legislativ existent de la data publicarii in Monitorul Oficial a deciziei Curtii Constitutionale nr. 297/2018 pana la data modificarii prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2022, prescriptia speciala a raspunderii penale nu putea fi valorificata, aplicarea legii penale in vigoare in acest interval de timp, identificata ca fiind legea cu efectul cel mai favorabil inculpatului, nu poate fi anihilata printr-un rationament in baza caruia ar trebui luat in considerare ultimul act intreruptiv de prescriptie intervenit anterior publicarii in Monitorul Oficial a deciziei Curtii Constitutionale nr. 297/2018, act intreruptiv de la care sa curga un nou termen de prescriptie generala care sa acopere intervalul de timp scurs pana la intrarea in vigoare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 71/2022.

Printr-un astfel de rationament s-ar ajunge la combinarea a doua legi penale succesive, deoarece:

- s-ar lua in considerare cazul de intrerupere din legea penala in vigoare in perioada 01.02.2014-25.06.2018;

- s-ar acorda acestuia efectele juridice dintr-o alta lege penala, care nu reglementa un astfel de caz de intrerupere (lege in vigoare in perioada cuprinsa intre data publicarii in Monitorul Oficial a deciziei Curtii Constitutionale nr. 297/2018 si data modificarii prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2022).

Cum s-a aratat, aplicarea legii penale mai favorabile se realizeaza global, nefiind permisa combinarea prevederilor din legi succesive, potrivit deciziei Curtii Constitutionale nr. 265/2014, publicate in Monitorul Oficial nr. 372/20.05.2014.

Prin urmare, aplicarea art. 5 Cod penal si stabilirea ca lege penala mai favorabila a celei in vigoare in perioada cuprinsa intre data publicarii in Monitorul Oficial a Deciziei nr. 297/2018 si data modificarii prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2022 impune, conform deciziei Curtii Constitutionale nr. 265/2014, luarea in considerare doar a cazurilor de intrerupere a prescriptiei care s-ar fi regasit in aceasta lege.

Cu alte cuvinte, respectarea Deciziei nr. 265/2014, in aplicarea art. 5 Cod penal, impune ca atat cazul de intrerupere, cat si efectul acestuia sa fie reglementate de aceeasi lege penala, nefiind posibila combinarea legilor penale succesive. Prin urmare, nu se poate lua in considerare un act intreruptiv reglementat pana in 25.06.2018, in raport de care sa se calculeze prescriptia speciala, conform normei in vigoare dupa aceasta data.

Retinand, astfel cum insasi Curtea Constitutionala a aratat in considerentele Deciziei nr. 358/2022, ca in absenta interventiei active a legiuitorului (obligatorie, potrivit art. 147 din Constitutie), pe perioada de mai sus, fondul activ al legislatiei nu continea vreun caz care sa permita intreruperea cursului prescriptiei raspunderii penale, concluzia care se degaja este aceea ca, in aceeasi perioada de timp, era in vigoare doar prescriptia generala.

Prevederile art. 155 alin. 1 Cod penal, astfel cum au fost modificate prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2022, nu pot de plano produce efecte juridice intreruptive de prescriptie dupa intrarea lor in vigoare in cauzele pendinte guvernate de legea penala mai favorabila persoanei acuzate, care include norma declarata neconstitutionala prin actele de jurisdictie constitutionala sus iterate. Aceasta va ultraactiva, in aplicarea art. 5 Cod penal, guvernand regimul juridic al intreruperii termenului de prescriptie a raspunderii penale si cu privire la actele subsecvente intrarii in vigoare a Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2022.

In doctrina s-a aratat ca „decizia de constatare a neconstitutionalitatii se va aplica situatiilor juridice pendinte”, de vreme ce Curtea a statuat „ca o decizie de admitere a exceptiei de neconstitutionalitate se aplica in cauzele aflate pe rolul instantelor judecatoresti la momentul publicarii acesteia – cauze pendinte (...) in care respectivele dispozitii sunt aplicabile –, indiferent de invocarea exceptiei pana la publicarea deciziei de admitere, intrucat ceea ce are relevanta in privinta aplicarii deciziei Curtii este raportul juridic guvernat de dispozitiile legii constatate ca fiind neconstitutionale sa nu fie definitiv consolidat”.

In consecinta, referirea expresa a instantei de contencios constitutional la perioada cuprinsa intre momentele publicarii celor doua acte de jurisdictie constitutionala in discutie (25 iunie 2018 - 9 iunie 2022) nu exclude aplicarea lor plenara situatiilor juridice pendinte, in care raportul de conflict nu s-a consolidat in lipsa unei hotarari definitive, cum este situatia juridica ce formeaza obiectul judecatii in cauza.

Astfel, pana la data de 30 mai 2022 (data intrarii in vigoare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 71/2022), in materie penala nu a functionat, incepand cu data publicarii in Monitorul Oficial a deciziei Curtii Constitutionale nr. 297/2018, intreruperea cursului termenelor de prescriptie a raspunderii penale, situatie juridica care va produce efecte in conditiile legii penale mai favorabile in cauzele pendinte.

Ipotezele de intrerupere a cursului prescriptiei raspunderii penale in conditiile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 71/2022 se vor aplica numai cu privire la faptele comise incepand cu data de 30 mai 2022, acestea neputand fi aplicate retroactiv in cauzele pendinte, neavand natura unei legi penale mai favorabile, ci dimpotriva.

Astfel fiind, curtea concluzioneaza ca, in aplicarea mitior lex (n.r. a legii mai blande), Deciziile Curtii Constitutionale nr. 297/2018 si nr. 358/2022 se aplica tuturor cauzelor penale care erau pendinte la data de 25 iunie 2018 (data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei a Deciziei nr. 297/2018).

I.6. Incidenta prescriptiei raspunderii penale in prezenta cauza

In prezenta cauza, fata de inculpatii in privinta carora instanta de fond nu a retinut deja prescriptia in baza legii vechi, legea penala mai favorabila evaluata in mod global este cea cuprinsa intre data de 25 iunie 2018 (data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei a Deciziei nr. 297/2018) si data de 30 mai 2022 (data intrarii in vigoare a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 71/2022), deoarece art. 155 alin. 1 Cod penal, in forma in vigoare in acest interval de timp nu a reglementat nicio cauza de intrerupere a cursului termenului de prescriptie, facand inoperanta prescriptia speciala, prescriptia raspunderii penale fiind analizata prin raportare la termenele prevazute de art.154 Cod penal.

In raport de aceste termene, prescriptia generala s-a implinit fata de toti inculpatii (cu mentiunea ca inculpata SC Abrienda Com SRL este in prezent radiata), iar fata de SC Prompt Retail SRL, SC Bioprompt SRL si SC Tothia SRL instanta de fond a retinut deja incidenta prescriptiei, in baza legii vechi.

In privinta acuzatiilor de evaziune fiscala, in sarcina inculpatilor Govoreanu Ion, Ardelean Adriana, Toth Attila si SC Tothia SRL, s-a retinut forma agravata a infractiunii de evaziune fiscala, prevazuta de art. 9 alin. 1 lit. c si alin. 2 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal si art. 5 Cod penal, in forma autoratului pentru inculpatul Govoreanu Ion si in forma complicitatii pentru ceilalti inculpati, retinandu-se fata de inculpata Ardelean Adriana si complicitate la evaziune fiscala cu incadrarea juridica prevazuta de art. 48 Cod penal raportat la art. 9 alin. 1 lit. f si alin. 2 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 5 Cod penal, iar in sarcina inculpatelor SC Prompt Retail SRL, SC Abrienda Com SRL si SC Bioprompt SRL, s-a retinut forma simpla a aceleiasi infractiuni de evaziune fiscala, prevazuta de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal si art. 5 Cod penal, in forma autoratului.

S-a retinut ca activitatea infractionala a autorilor infractiunii de evaziune fiscala a fost comisa in perioada octombrie-noiembrie 2010, epuizandu-se astfel in cursul lunii noiembrie 2010.

Inculpata Ardelean Adriana a mai fost trimisa in judecata si pentru infractiunea de fals in inscrisuri sub semnatura privata prevazuta de art. 322 Cod penal, retinandu-se ca aceasta a folosit inscrisul denumit „Acord de proprietari” (intocmit in fals in prealabil) la data de 24.09.2010 (depunandu-l la Administratia Finantelor Publice a Municipiului Oradea), respectiv la data de 05.10.2010 (depunandu-l la Oficiul Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Bihor), falsul consumandu-se la data de 24.09.2010 (nefiind retinuta forma continuata a acestei infractiuni).

Infractiunea de evaziune fiscala in forma agravata, prevazuta de art. 9 alin. 1 lit. c si alin. 2 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alineat 1 Cod penal, este pedepsita cu inchisoarea de la 7 la 13 ani, termenul general de prescriptie a raspunderii penale fiind, potrivit art. 154 alin. 1 lit. b Cod penal, de 10 ani.

Infractiunea de evaziune fiscala in forma simpla, prevazuta de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alineat 1 Cod penal, este pedepsita cu inchisoarea de la 2 la 8 ani, termenul general de prescriptie a raspunderii penale fiind, potrivit art. 154 alin. 1 lit. c Cod penal, de 8 ani.

Infractiunea de fals in inscrisuri sub semnatura privata prevazuta de art. 322 Cod penal este pedepsita cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau amenda, termenul general de prescriptie a raspunderii penale fiind, potrivit art. 154 alin. 1 lit. d Cod penal, de 5 ani.

Conform art. 154 alineat 2 Cod penal, termenele prevazute in prezentul articol incep sa curga de la data savarsirii infractiunii. In cazul infractiunilor continue, termenul curge de la data incetarii actiunii sau inactiunii, in cazul infractiunilor continuate, de la data savarsirii ultimei actiuni sau inactiuni, iar in cazul infractiunilor de obicei, de la data savarsirii ultimului act.

Cu alte cuvinte, momentul de inceput al termenului de prescriptie a raspunderii penale pentru toti participantii la savarsirea infractiunii, este data savarsirii infractiunii de catre autor, respectiv, in cazul infractiunilor continuate, data savarsirii ultimei actiuni sau inactiuni, neprezentand importanta, sub aspectul curgerii termenului de prescriptie, data comiterii actelor de complicitate anterioara.

Chiar daca nu produce consecinte concrete relevante in prezenta cauza, trebuie aratat ca suspendarea de drept, pe durata starii de urgenta, a prescriptiei raspunderii penale, dispusa pe o durata totala de 60 de zile, prin art. 43 alineat 8 din Decretul Presedintelui nr. 195 din 16 martie 2020, respectiv prin art. 64 alineat 13 din Decretul Presedintelui nr. 240 din 14 aprilie 2020, nu opereaza.

Conform art. 156 Cod penal, cursul termenului prescriptiei raspunderii penale este suspendat pe timpul cat o dispozitie legala sau o imprejurare de neprevazut ori de neinlaturat impiedica punerea in miscare a actiunii penale sau continuarea procesului penal. Prescriptia isi reia cursul din ziua in care a incetat cauza de suspendare.

Potrivit art. 43 alineat 8 din Decretul Presedintelui nr. 195 din 16 martie 2020, respectiv potrivit art. 64 alineat 13 din Decretul Presedintelui nr. 240 din 14 aprilie 2020, pe durata starii de urgenta, in cauzele in care nu se efectueaza acte de urmarire penala sau procesul penal este suspendat potrivit prezentului decret, prescriptia raspunderii penale se suspenda. Suspendarea opereaza de drept, fara a fi necesara emiterea unei ordonante sau a unei incheieri in acest scop.

Cu alte cuvinte, prin cele doua decrete prezidentiale s-a reglementat suspendarea pe o durata totala de 60 de zile a cursului prescriptiei penale, suspendare care pentru considerentele ce vor fi expuse, nu se poate considera ca a produs efectul prevazut.

Astfel, prin decizia Curtii Constitutionale nr. 152/din 06.05.2020 (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.387 din 13.05.2020) instanta de contencios constitutional a apreciat, pe de o parte, ca Decretul Presedintelui prin care se instituie starea de urgenta reprezinta un act administrativ cu caracter normativ, iar, pe de alta parte, ca dispozitiile din anexa acestuia au fost emise cu depasirea de catre Presedinte a atributiilor sale constitutionale si ca masura suspendarii judecarii unor cauze pe durata starii de urgenta (ce poate aduce atingere dreptului la un proces echitabil, intr-un termen rezonabil), nu putea fi dispusa de presedinte, prin dispozitiile cuprinse in anexa la decretul de instituire a starii de urgenta [„In primul rand, daca legiuitorul constituant ar fi considerat ca prin decret, ca act administrativ normativ, Presedintele, ca autoritate executiva, poate adopta norme cu putere de lege in perioada starii de urgenta sau de asediu, ar fi prevazut in mod expres aceasta delegare legislativa (...) In al doilea rand, legiuitorul constituant a prevazut expres in norma-cadru privind masurile exceptionale – art.93 alin.2 ca „Daca Parlamentul nu se afla in sesiune, el se convoaca de drept in cel mult 48 de ore de la instituirea starii de asediu sau a starii de urgenta si functioneaza pe toata durata acestora”. Ratiunea obligarii Parlamentului, prin Constitutie, sa functioneze pe toata durata declararii starii de asediu sau a starii de urgenta este tocmai aceea de a crea posibilitatea interventiei legislative in regim de urgenta, in orice domeniu pe care situatia de criza il afecteaza, inclusiv si mai ales atunci cand este vizata restrangerea exercitiului unor drepturi si al unor libertati fundamentale. (...) Astfel, norma constitutionala constituie o garantie impotriva eventualelor excese sau abuzuri ale autoritatilor publice executive, Parlamentul, ca organ reprezentativ suprem al poporului, actionand ca un garant al drepturilor si al libertatilor cetatenilor. In al treilea rand, existenta unei stari de asediu sau de urgenta se incadreaza per se in ipoteza de incidenta a prevederilor art.115 alin.(4) din Constitutie, care permit Guvernului sa adopte ordonante de urgenta „numai in situatii extraordinare”. Asa fiind, inclusiv legiuitorul delegat are abilitarea constitutionala sa intervina cu celeritate si sa modifice cadrul legislativ existent, adoptand masurile normative pe care starea de fapt le impune. In concluzie, cadrul constitutional in vigoare delimiteaza in mod riguros competentele autoritatilor publice, respectiv partajarea atributiilor legislative de cele executive, exceptia de la regula fiind in mod expres reglementata si de stricta interpretare. (...) modul in care Presedintele si-a exercitat atributia constitutionala, prin depasirea cadrului legal, nu este consecinta vreunui viciu de neconstitutionalitate a actului normativ de reglementare primara in virtutea si in limitele caruia autoritatea publica era abilitata sa actioneze. Asa cum s-a precizat anterior, stabilind competentele fiecarei autoritati publice implicate in gestionarea situatiei de criza care a generat instituirea starii de urgenta, nicio dispozitie a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.1/1999 nu il indrituieste pe Presedinte sa actioneze dincolo de competentele sale constitutionale (...). incuviintand instituirea starii de urgenta, Parlamentul Romaniei avea obligatia de a verifica indeplinirea conditiilor constitutionale si legale pe care decretul Presedintelui trebuia sa le respecte. Or, prin articolul unic al Hotararii nr.3 din 19 martie 2020 pentru incuviintarea masurii adoptate de Presedintele Romaniei privind instituirea starii de urgenta pe intreg teritoriul Romaniei, Parlamentul s-a limitat sa incuviinteze masura, fara a-si indeplini obligatia de a verifica respectarea exigentelor pe care Constitutia si legea le impun decretului Presedintelui si de a sanctiona exercitarea ultra vires a competentelor legale”].

Avand in vedere considerentele deciziei de mai sus, nu se poate considera ca a operat suspendarea cursului prescriptiei raspunderii penal in conditiile art. 156 Cod penal. Aceasta concluzie isi mentine valabilitatea, chiar daca cele doua decrete prezidentiale au fost aprobate prin hotarari ale Parlamentului (Hotararea Parlamentului Romaniei nr. 3 din 19 martie 2020, respectiv Hotararea Parlamentului Romaniei nr. 4 din 16 aprilie 2020), deoarece puterea legiuitoare a incuviintat doar instituirea starii de urgenta, nu si celelalte masuri adoptate prin aceste decrete.

Cu luarea in considerare a celor de mai sus, curtea constata ca din noiembrie 2010 (data epuizarii activitatii infractionale de evaziune fiscala a autorilor) a inceput sa curga fata de toti inculpatii, conform art. 154 alineat 2 Cod penal, termenul general al prescriptiei raspunderii penale, astfel incat:

- pentru inculpatii Govoreanu Ion, Ardelean Adriana, Toth Attila si SC Tothia SRL, in ceea ce priveste acuzatia de evaziune fiscala in forma agravata, termenul de 10 ani s-a implinit in noiembrie 2020;

- pentru inculpatele SC Prompt Retail SRL, SC Abrienda Com SRL si SC Bioprompt SRL, in ceea ce priveste acuzatia de evaziune fiscala in forma simpla, termenul de 8 ani s-a implinit in noiembrie 2018.

Pentru inculpata Ardelean Adriana, in ceea ce priveste acuzatia de fals in inscrisuri sub semnatura privata, termenul de 5 ani s-a implinit in 23.09.2015”.