Talibanii care se extaziaza la spectacolul catuselor au acum un nou motiv de bucurie: a fost votata o lege care le blocheaza romanilor condamnati abuziv posibilitatea sa se refugieze in Italia, unde sa-si ispaseasca pedeapsa in libertate.

La 2 februarie 2021, Parlamentul de la Roma a votat Legea nr. 10/2021 privind armonizarea legislatiei nationale la Decizia-cadru nr. 2002/584 a Consiliului Justitie si Afaceri Interne (JAI) din Consiliul Uniunii Europene. Noul act normativ se refera la mandatul european de arestare si procedurile de extradare intre statele-membre ale Uniunii Europene.

Pe scurt, dupa cum veti vedea mai jos, Legea 10/2021 reduce drastic numarul de cazuri (de la 20 la numai 3) in care instantele italiene pot refuza extradarea condamnatilor refugiati in peninsula. Alta modificare adusa de Legea 10/2021 la vechiul act normativ in materie de extradari (Legea nr. 69/2005) are in vedere faptul ca persoanele condamnate in Romania sau in orice alt stat-membru UE isi pot ispasi pedeapsa in Italia doar daca au cel putin 5 ani de rezidenta in peninsula sau daca locuiesc efectiv in aceasta tara de minimum 5 ani.

Implicatia este lesne de ghicit: orice persoana care va cadea victima unei executii judiciare in Romania va avea sanse incomparabil mai mici sa ramana in Italia, la adapost de binecunoscutele conditii imunde din inchisorile romanesti. Si subliniem ca executarea pedepselor primite pentru fapte fara violenta (deci inclusiv pentru infractiuni de coruptie) este infinit mai blanda in Italia decat in Romania, autoritatile italiene permitand asa-numita „libertate controlata” (echivalentul controlului judiciar de la noi), o abordare cat se poate de corecta in opinia noastra. Am dat exemplul Romaniei, fiindca ne este cel mai la indemana, dar el poate fi extrapolat in cazul oricarei tari din UE.

Iata bogata lista a cazurilor in care instantele italiene puteau refuza extradarile, in baza vechii forme a Legii 69/2005 (art. 18):

„Instanta de apel refuza extradarea in urmatoarele cazuri:

a) daca exista motive obiective pentru a crede ca mandatul european de arestare a fost emis in scopul incriminarii sau pedepsirii unei persoane pe motiv de sex, rasa, religie, origine etnica, nationalitate, limba, opinie politica sau orientarea sexuala, ori ca pozitia acelei persoane poate fi afectata din unul dintre aceste motive;

b) daca dreptul a fost incalcat cu consimtamantul celor care, conform legislatiei italiene, pot dispune de el in mod valabil;

c) daca, in conformitate cu legislatia italiana, faptul constituie exercitarea unui drept, indeplinirea unei datorii sau a fost determinat prin intamplare ori forta majora;

d) daca faptul este o manifestare a libertatii de asociere, a libertatii presei sau a altor mijloace de comunicare;

e) daca legislatia statului membru emitent nu prevede limite maxime pentru detentia preventiva;

f) daca mandatul european de arestare se refera la o infractiune politica, sub rezerva excluderilor prevazute la articolul 11 ​​din Conventia internationala pentru suprimarea atacurilor teroriste prin utilizarea explozivilor, adoptata de Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite la New York, 15 decembrie 1997 (...);

g) daca documentele arata ca sentinta irevocabila, care face obiectul mandatului european de arestare, nu este consecinta unui proces echitabil desfasurat in conformitate cu drepturile minime ale invinuitului prevazute la articolul 6 din Conventie (n.r. Conventia EDO) pentru protectie a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, semnat la Roma la 4 noiembrie 1950 (...), stabilind dreptul la un dublu grad de jurisdictie in materie penala;

h) daca exista pericolul grav ca persoana solicitata (n.r. pentru extradare) sa fie supusa pedepsei cu moartea, torturii ori altor pedepse sau tratamente inumane sau degradante;

i) daca persoana care face obiectul mandatului european de arestare avea sub 14 ani la momentul savarsirii infractiunii sau daca persoana care a facut obiectul mandatului european de arestare avea sub 18 ani cand infractiunea urmarita este pedepsita cu o pedeapsa mai mica de noua ani sau cand restrictia libertatii personale este incompatibila cu procesele educationale in vigoare sau cand legea statului membru emitent nu prevede diferente in tratamentul penitenciarului intre un minor sub 18 ani si un major sau cand, dupa efectuarea verificarilor necesare, subiectul nu este in niciun caz imputabil sau, in cele din urma, cand stabilirea capacitatii efective de intelegere si vointa nu este prevazuta in legea statului-membru emitent;

l) daca infractiunea contestata in mandatul european de arestare este stinsa prin amnistie in conformitate cu legislatia italiana, in cazul in care statul italian are jurisdictie asupra faptului;

m) daca reiese ca persoana solicitata a fost judecata cu o sentinta irevocabila pentru aceleasi fapte de catre unul dintre statele membre ale Uniunii Europene, cu conditia ca, in cazul unei condamnari, sentinta sa fi fost deja executata sau sa fie in procesul de executare sau nu mai poate fi executata in conformitate cu legislatia statului membru care a emis condamnarea;

n) daca faptele pentru care a fost emis mandatul european de arestare ar putea fi judecate in Italia, iar prescrierea infractiunii sau a sentintei a avut loc deja;

o) daca, pentru acelasi fapt care se afla la baza mandatului european de arestare, impotriva persoanei solicitate se desfasoara proceduri penale in Italia, cu exceptia ipotezei in care mandatul european de arestare priveste o sentinta definitiva pronuntata intr-un stat-membru al Uniunii Europene;

p) daca mandatul european de arestare se refera la infractiuni care, potrivit legii italiene, sunt considerate infractiuni comise in totalitate sau partial pe teritoriul sau ori intr-un loc similar teritoriului sau; sau infractiuni care au fost comise in afara teritoriului statului-membru emitent, daca legislatia italiana nu permite urmarirea penala pentru aceleasi infractiuni comise in afara teritoriului sau;

q) daca in Italia a fost pronuntata o sentinta irevocabila, cu exceptia cazului in care exista conditiile prevazute la articolul 434 din Codul de procedura penala pentru revocarea sentintei;

r) daca mandatul european de arestare a fost emis in scopul executarii unei sentinte sau a unei masuri de securitate care priveaza libertatea personala, daca persoana solicitata este cetatean italian, cu conditia ca instanta de apel sa prevada ca o astfel de pedeapsa sau masura de securitate este executata in Italia in conformitate cu legislatia sa interna;

s) daca persoana solicitata pentru predare este o femeie insarcinata sau mama unor copii cu varsta sub trei ani care locuiesc cu ea, cu exceptia cazului in care, in cazul unui mandat european de arestare emis in cursul unei proceduri, cerintele de precautie impuse pe baza ordinului restrictiv al autoritatii judiciare emitente sunt de o gravitate exceptionala;

t) daca masura de precautie pe baza careia a fost emis mandatul european de arestare nu are motive;

u) daca persoana solicitata pentru predare beneficiaza, in temeiul legislatiei italiene, de imunitati care limiteaza exercitarea sau continuarea actiunii penale;

v) daca sentinta pentru executarea careia a fost solicitata predarea contine dispozitii contrare principiilor fundamentale ale sistemului juridic italian”.

Noua lege taie in carne vie

In puternic contrast cu vechea forma a articolului 18 din Legea 69/2005, noul text al art. 18, impus de art. 14 din Legea 10/2021, arata in felul urmator:

„Instanta de apel refuza livrarea in urmatoarele cazuri:

a) daca infractiunea prevazuta in mandatul european de arestare s-a stins in caz de amnistie, in conformitate cu legislatia italiana, atunci cand statul italian are jurisdictie asupra faptului;

b) daca reiese ca impotriva persoanei solicitate (n.r. pentru extradare), pentru aceleasi fapte, a fost emisa o hotarare irevocabila sau un decret penal ori o sentinta de urmarire penala care nu mai face obiectul unui recurs in Italia sau, intr-un alt stat membru al Uniunii Europene, o sentinta definitiva, cu conditia ca, in cazul unei condamnari, sentinta sa fi fost deja executata, sa fie in curs de executare ori sa nu mai poata fi executata in conformitate cu legile statului care a emis sentinta (n.r. se pastreaza principiul „ne bis in idem” din vechea reglementare);

c) daca persoana supusa mandatului european de arestare a avut varsta de mai putin de 14 ani in momentul savarsirii infractiunii”.

In plus, Legea 10/2021 introduce articolul 18-bis, care aduce obligativitatea rezidentei in Italia de minimum 5 ani:

„(1) Cand mandatul european de arestare a fost emis in scopul exercitarii actiunilor judiciare in materie penala, instanta de apel poate refuza predarea in urmatoarele cazuri:

a) daca mandatul european de arestare se refera la infractiuni care, potrivit legislatiei italiene, sunt considerate infractiuni comise in totalitate sau partial pe teritoriul sau ori intr-un loc similar teritoriului sau ori infractiuni care au fost comise in afara teritoriului statului-membru emitent (n.r. emitent al mandatului european de arestare), daca legislatia italiana nu permite urmarirea penala pentru aceleasi infractiuni comise in afara teritoriului sau;

b) daca, din acelasi motiv care sta la baza mandatului european de arestare, sunt in curs de desfasurare proceduri penale impotriva persoanei solicitate (n.r. pentru extradare).

(2) Atunci cand mandatul european de arestare a fost emis in scopul executarii unei sentinte sau a unei masuri de securitate care priveaza de libertate personala, instanta de apel poate refuza predarea persoanei solicitate care este cetatean italian sau cetatean al unui alt stat-membru al Uniunii Europene cu resedinta legala si efectiva sau cu rezidenta pe teritoriul italian timp de cel putin cinci ani, cu conditia sa prevada ca aceasta sanctiune sau masura de securitate se efectueaza in Italia in conformitate cu dreptul sau intern”.

* Cititi aici vechea lege italiana in materie de extradari

* Cititi aici noua lege

sursa foto: Adevarul.ro