Asa a fost ucisa democratia la Inalta Curte de Casatie si Justitie! Lumea Justitiei prezinta revoltatoarea decizie nr. 2198 din 25 aprilie 2025, pronuntata in dosarul nr. 301/42/2025, prin care judecatorii supremi Alina-Gianina Prelipcean (foto), Maria Hrudei si Ionel Florea au desfiintat sentinta nr. 135/2025, prin care, cu numai o zi inainte, magistratul Alexandru Vasile de la Curtea de Apel Ploiesti anulase Hotararea nr. 32/2024. Este vorba despre hotararea prin care Curtea Constitutionala a Romaniei a dat lovitura de stat, anuland alegerile prezidentiale (click aici pentru a citi).

Veti vedea cum cei trei magistrati de la Inalta Curte au ales sa schimbe macazul intr-un mod absolut incalificabil. Mai exact, in ciuda faptului ca reclamanta Gheorghita Popescu si-a bazat actiunea pe Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 (vezi facsimil 1), completul de 3 ICCJ a ales sa judece cauza pornind de la Legea alegerilor prezidentiale nr. 370/2004. Situatia este, evident, cat se poate de scandaloasa, avand in vedere ca cei trei magistrati supremi nu au pus niciodata in discutia partilor schimbarea temeiului juridic al actiunii. Asadar, ICCJ a incalcat principiul contradictorialitatii, neexplicand in ce fel a ajuns la concluzia ca un proces pornit in baza unei legi poate fi judecat in baza altei legi.

Al doilea motiv pentru care motivarea Inaltei Curti este o insulta la adresa regulilor procesuale o reprezinta faptul ca instanta suprema a inceput judecarea recursului la doar o jumatate de ora dupa ce reclamanta fusese citata prin e-mail (vezi facsimile 2 si 3), iar apoi aceeasi ICCJ a scris in motivarea deciziei ca reclamanta nu a depus intampinare. Cum sa depui intampinare in doar 32 de minute?!

Daca instanta a ales sa citeze si sa comunice cerere de recurs printr-un e-mail dat cu 32 de minute inainte de ora programata pentru inceperea sedintei, in acest fel, ICCJ a recunoscut de facto dreptul partiii de a fi citata si de a depune intampinare. Insa cum mai era posibila aceasta intampinare in doar 32 de minute, la o citare pe mail, cand se stie ca nimeni nu te obliga sa stai lipit de calculator, ca sa-ti verifici mesajele din minut in minut? Si chiar daca ar fi primit citarea in cateva minute, cand ar fi avut timp reclamanta sa redacteze o intampinare si s-o trimita la instanta? Cu alte cuvinte: ICCJ a facut aceasta citare la misto, doar pentru a simula ca a respectat procedurile, fiind evident ca aceasta citare nu a fost una efectiva, in sensul de a da posibilitatea reclamantei sa ia cunostinta in termen util de dosar si sa aiba timp sa-si formuleze intampinarea fata de recursurile CCR si PCA Ploiesti. Rezulta clar ca o cauza judecata fara citare este, potrivit legii, nula de drept.

Concluzia este una singura: prin aceasta decizie, judecatorii Prelipcean, Hrudei si Florea de la Inalta Curte s-au plasat deasupra legii.

Iata principalul pasaj din decizia ICCJ:

„4. Apararile formulate in cauza

Intimata-reclamanta Popescu Gheorghita nu a formulat intampinare.

5. Procedura de solutionare a recursului

Arata Inalta Curte ca prezenta judecata se realizeaza conform procedurii de urgenta specifice cauzelor in materie electorala, cererea de chemare in judecata fiind intemeiata pe dispozitiile Legii nr. 370/2004 pentru alegerea Presedintelui Romaniei, retinute, ca atare, si de prima instanta atat in cuprinsul sentintei, cat si al incheierii de sedinta de respingere a cererii de preschimbare a termenului de judecata.

Potrivit art. 68 din Legea nr. 370/2004, '(1) Judecarea de catre instante a cererilor prevazute de prezenta lege se face potrivit regulilor stabilite de lege pentru ordonanta presedintiala, cu participarea obligatorie a procurorului'.

In ceea ce priveste regulile stabilite de lege pentru ordonanta presedintiala, dispozitiile art.999 alin.(1)-(3) din Codul de procedura civila prevad urmatoarele:

'(1) In vederea judecarii cererii, partile vor fi citate conform normelor privind citarea in procesele urgente, iar paratului i se va comunica o copie de pe cerere si de pe actele care o insotesc. Intampinarea nu este obligatorie.

(2) Ordonanta va putea fi data si fara citarea partilor. In caz de urgenta deosebita, ordonanta va putea fi data chiar in aceeasi zi, instanta pronuntanduse asupra masurii solicitate pe baza cererii si actelor depuse, fara concluziile partilor.

(3) Judecata se face de urgenta si cu precadere, nefiind admisibile probe a caror administrare necesita un timp indelungat. Dispozitiile privind cercetarea procesului nu sunt aplicabile'.

Dispozitiile art. 1000 alin. (4) din Codul de procedura civila, incidente solutionarii recursului, fac trimitere la prevederile art. 999 alin. (1)-(3) din Codul de procedura civila, care se aplica in mod corespunzator.

Comunicarea actelor de procedura s-a desfasurat in conditiile art. 154 alin. (6) din Codul de procedura civila, prin intermediul postei electronice, dat fiind caracterul urgent al cauzei, vazand si solicitarea expresa formulata in acest sens de catre reclamanta prin cererea de chemare in judecata.

6. Solutia instantei de recurs (...)

6.3. Analizand recursurile formulate de parata Curtea Constitutionala a Romaniei si Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, in raport de motivele invocate, circumscrise cazurilor de casare prevazute de art. 488 alin. (1) pct. 4 si 5 din Codul de procedura civila, Inalta Curte constata urmatoarele:

Motivul de casare prevazut de art. 488 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedura civila, invocat de ambii recurenti, ce va fi analizat prioritar, intervine atunci cand instanta, solutionand cauza, isi aroga atributii specifice puterii executive sau puterii legiuitoare ori in domenii excluse puterii judecatoresti.

Acest motiv de recurs se intemeiaza pe conceptul de 'exces de putere', examinarea acestui concept permitand determinarea sferei de aplicare a prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 4 Cod procedura civila.

Astfel, excesul de putere semnifica incalcarea principiului separatiei puterilor in stat, prin imixtiunea instantelor judecatoresti fie in atributiile puterii legislative sau executive, fie in domenii excluse puterii judecatoresti, precum in situatia dedusa judecatii, cand se pune in discutie imixtiunea puterii judecatoresti in atributiile jurisdictionale ale Curtii Constitutionale.

Prin exces de putere se incalca ordinea constitutionala si interesul public, instanta judecatoreasca exercitand functiile puterii judecatoresti peste limitele statornicite prin Constitutie.

Or, instanta de fond a comis un exces de putere atunci cand, analizand cererea de chemare in judecata, a respins exceptia necompetentei generale a instantelor judecatoresti invocata de reprezentantul Ministerului Public si a retinut caracterul de act administrativ normativ al hotararii Curtii Constitutionale atacate, apreciind aplicabile dispozitiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Astfel, Inalta Curte retine ca emitent al hotararii contestate este Curtea Constitutionala, care a actionat in exercitarea atributiilor sale prevazute de art. 146 lit. f) din Constitutie: acelea de a veghea la respectarea procedurii pentru alegerea Presedintelui Romaniei si de a confirma rezultatele sufragiului.

In acest sens, prin Hotararea nr. 32 din 6 decembrie 2024 privind anularea procesului electoral cu privire la alegerea Presedintelui Romaniei din anul 2024, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr.1231 din 06.12.2024, Curtea Constitutionala a statornicit urmatoarele:

'1. In temeiul art.146 lit. f) din Constitutie, anuleaza intregul proces electoral cu privire la alegerea Presedintelui Romaniei, desfasurat in baza Hotararii Guvernului nr.756/2024 privind stabilirea datei alegerilor pentru Presedintele Romaniei din anul 2024 si a Hotararii Guvernului nr.1061/2024 privind aprobarea Programului calendaristic pentru realizarea actiunilor necesare pentru alegerea Presedintelui Romaniei in anul 2024.

2. Procesul electoral pentru alegerea Presedintelui Romaniei va fi reluat in integralitate, Guvernul urmand sa stabileasca o noua data pentru alegerea Presedintelui Romaniei, precum si un nou program calendaristic pentru realizarea actiunilor necesare.

3. Prezenta hotarare este definitiva si general obligatorie, se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, si se aduce la cunostinta publica'.

Temeiurile legale ale acestui act jurisdictional al Curtii Constitutionale sunt reprezentate de dispozitiile art.146 lit. f) din Constitutia Romaniei, ale art.37 alin. (1) din Legea nr.47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale si ale art.3 din Legea nr.370/2004 pentru alegerea Presedintelui Romaniei, in considerarea obligatiei autoritatii constitutionale de a veghea la respectarea procedurii pentru alegerea Presedintelui Romaniei si a rolului Curtii Constitutionale, consacrat prin art. 142 din Constitutia Romaniei, de garant al suprematiei Constitutiei.

Conform prevederilor art. 1 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, 'Curtea Constitutionala este unica autoritate de jurisdictie constitutionala in Romania'.

Art. 1 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 statueaza astfel: 'Curtea Constitutionala este independenta fata de orice autoritate publica si se supune numai Constitutiei si prezentei legi'.

Potrivit dispozitiilor art. 3 din Legea nr. 47/1992: 'Atributiile Curtii Constitutionale sunt cele stabilite de Constitutie si de prezenta lege.

In exercitarea atributiilor care ii revin, Curtea Constitutionala este singura in drept sa hotarasca asupra competentei sale.

Competenta Curtii Constitutionale, stabilita potrivit alin. (2), nu poate fi contestata de nicio autoritate publica'.

Inalta Curte mai retine si ca, potrivit art. 37 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 republicata, Curtea Constitutionala vegheaza la respectarea procedurii pentru alegerea Presedintelui Romaniei si confirma rezultatele sufragiului; alin. (2) al aceluiasi articol mentioneaza ca rezultatul alegerilor pentru functia de Presedinte al Romaniei este validat de Curtea Constitutionala. In plus, art. 11 alin. (1) lit. b) pct. a) din acelasi act normativ arata ca aceasta autoritate de contencios constitutional pronunta hotarari in cazurile in care vegheaza la respectarea procedurii pentru alegerea Presedintelui Romaniei si confirma rezultatele sufragiului.

Vazand intregul cadru normativ expus anterior, Inalta Curte constata ca nu exista nicio dispozitie legala care sa instituie competenta generala a instantelor judecatoresti in verificarea legalitatii deciziilor sau hotararilor pronuntate de Curtea Constitutionala ca autoritate de jurisdictie constitutionala, sentinta instantei de fond fiind nelegala.

In acest sens se retine ca, prin Decizia nr. 827 din 26 mai 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 459 din 2 iulie 2009, Curtea Constitutionala a statuat, cu privire la critica adusa caracterului general obligatoriu al actelor emise de catre aceasta, ca 'este o autoritate publica politico-jurisdictionala care se situeaza in afara sferei puterii legislative, executive sau judecatoresti, rolul sau fiind acela de a asigura suprematia Constitutiei, ca Lege fundamentala a statului de drept. Este adevarat ca in exercitarea acestei atributii Curtea dispune de modalitati de control jurisdictional al suprematiei Constitutiei, asemanatoare jurisdictiei unei instante judecatoresti, procedurile prin care se realizeaza atributiile Curtii au trasaturile procedurilor judecatoresti, iar in exercitarea atributiilor, judecatorii sunt independenti si inamovibili. Legiuitorul este indreptatit sa reglementeze competenta si atributiile Curtii Constitutionale in mod diferit de acelea ale instantelor de judecata, fiind vorba de institutii cu natura juridica si functii diferite, in deplin acord cu dispozitiile constitutionale cuprinse in art. 1 alin. (4) privind principiul separatiei si echilibrului puterilor legislativa, executiva si judecatoreasca'.

Referitor la dispozitiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, potrivit carora 'Curtea Constitutionala este unica autoritate de jurisdictie constitutionala in Romania', Curtea Constitutionala a mai retinut, prin Decizia nr. 1296 din 2 decembrie 2008, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 98 din 18 februarie 2009, ca acest text de lege da expresie prevederilor cuprinse in art. 142 alin. (1) si art. 146 din Legea fundamentala, precizand rolul Curtii de garant al suprematiei Constitutiei.

Se constata astfel ca prima instanta a apreciat in mod nelegal asupra competentei instantelor judecatoresti, fata de dispozitiile art. 126 din Constitutie, raportat la art. 1 si art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, instanta de control judiciar retinand ca aceste prevederi legale vizeaza exercitarea controlului judecatoresc asupra actelor administrative emise de autoritatile publice, pe calea contenciosului administrativ, in conditiile Legii nr. 554/2004 sau ale legilor speciale.

Constata Inalta Curte ca, astfel cum a aratat in cele ce preced, hotararea Curtii Constitutionale contestata a fost pronuntata in temeiul prevederilor art. 142 si art. 146 lit. f) din Constitutie, care statueaza in arhitectura constitutionala atributia exclusiva a Curtii Constitutionale de a veghea la respectarea procedurii pentru alegerea Presedintelui, fiind un act jurisdictional al autoritatii constitutionale.

Dispozitiile art. 3 din Legea nr. 370/2004, potrivit carora 'Curtea Constitutionala, potrivit art. 146 lit.f) din Constitutia Romaniei, republicata, vegheaza la respectarea in intreaga tara a prevederilor prezentei legi si confirma rezultatele sufragiului' au menirea tocmai de a sublinia rolul si atributiile exclusive ale Curtii Constitutionale, prevazute de norma constitutionala a art. 146 lit. f). De altfel, art. 3 din Legea nr. 370/2004 este o norma complementara textului constitutional, legiuitorul utilizand tehnica legislativa a normei de trimitere, atunci cand a facut referire expresa la dispozitiile art. 146 lit. f) din Constitutie.

Fata de aceste considerente, Inalta Curte va inlatura ca lipsite de fundament legal considerentele sentintei privind caracterul de act administrativ al hotararii, raportat la definitia prevazuta de art. 2 alin. (1) lit. c din Legea nr. 554/2004, neaflandu-ne in prezenta unui act emis de una dintre Autoritatile publice (prevazute la Titlul III din Constitutie) in vederea organizarii executarii legii sau a executarii in concret a legii, ci a unei act jurisdictional al Curtii Constitutionale, subsumat rolului sau stabilit de art. 142 din Constitutie, de garant al principiului suprematiei Constitutiei, prevazut la art.1 alin. (5), cu privire la parcursul scrutinului prezidential, precum si de garant al valorilor constitutionale prevazute la art.1 alin. (3) si art.2 alin. (1) din Constitutie.

In raport de aceste considerente, Inalta Curte retine ca distinctia realizata de judecatorul fondului intre regimul deciziilor si hotararilor emise de Curtea Constitutionala, pornind de la o interpretare gresita a dispozitiilor art. 147 alin. (4) din Constitutie, nu a avut in vedere si natura atributiilor efective exercitate de Curtea Constitutionala prin hotararea pronuntata, sus-amintite.

Argumente ce tin de principiul ierarhiei actelor normative reglementat prin art. 4 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative nu pot fi invocate pentru a justifica atragerea competentei instantei de contencios administrativ asupra unui act jurisdictional exclus acestui control, solutia primei instante fiind nelegala si din perspectiva incalcarii dispozitiilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale care prevad expres ca: 'Deciziile, hotararile si avizele Curtii Constitutionale se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I. Deciziile si hotararile Curtii Constitutionale sunt general obligatorii si au putere numai pentru viitor'.

Or, principiul legalitatii prevazut de art. 7 din Codul de procedura civila, ce decurge din prevederile art. 1 alin. (5) si art. 124 alin. (1) si (3) din legea fundamentala, statueaza ca judecatorul are indatorirea de a asigura respectarea dispozitiilor legii, acestuia fiindu-i interzis sa inlature de la aplicare dispozitii dintr-o lege organica, cum sunt cele cuprinse in art. 1 alin. (2) si (3), art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, care are un caracter de norma speciala in raport de legea contenciosului administrativ, pe motiv ca acestea ar contraveni prevederilor constitutionale.

Instantele judecatoresti nu au o asemenea competenta, misiunea lor constitutionala fiind aceea de a realiza justitia, potrivit art.126 alin.(1) din Legea fundamentala, adica de a solutiona, aplicand legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existenta, intinderea si exercitarea drepturilor lor subiective.Conduita instantelor judecatoresti de a desfiinta norme juridice instituite prin lege si de a crea in locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse in alte acte normative, ar incalca principiul separatiei puterilor in stat, consacrat in art.1 alin.(4) din Constitutia Romaniei, precum si prevederile art.61 alin.(1), in conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a tarii.

In aceste conditii, inadmisibilitatea actiunii ca efect al constatarii necompetentei generale a instantelor judecatoresti in solutionarea prezentei cereri este motivata de natura juridica a actului a carui anulare se solicita, hotararea atacata fiind un act jurisdictional al autoritatii constitutionale emis in exercitarea atributiilor constitutionale consacrate de art. 146 lit. f) din legea fundamentala, instantele judecatoresti neavand competenta de a se pronunta asupra legalitatii acesteia, o interpretare precum cea data de judecatorul fondului avand semnificatia unei imixtiuni a puterii judecatoresti in atributiile jurisdictionale ale Curtii Constitutionale.

Cu privire la motivele invederate de catre reclamanta-intimata referitoare la incalcarea accesului la justitie datorita lipsei de control judiciar asupra deciziilor / hotararilor pronuntate de Curtea Constitutionala, respectiv cu privire la faptul ca prezenta actiune ar fi admisibila, deoarece in caz contrar s-ar incalca art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale referitor la dreptul la un proces echitabil, respectiv art. 47 alin. (1) din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, Inalta Curte retine considerentele Deciziei Curtii Constitutionale nr. 302/2012 prin care s-a constatat ca nu se incalca accesul la justitie datorita lipsei de control judiciar asupra actelor jurisdictionale ale Curtii Constitutionale, astfel:

'In ceea ce priveste controlul de constitutionalitate, acesta este, de asemenea, inscris in prevederile Legii fundamentale, ca o garantie esentiala a respectarii drepturilor si principiilor fundamentale intr-un stat de drept. Sub aspectul jurisdictiei constitutionale, in timp s-au impus doua modele: cel american, care pastreaza plenitudinea de jurisdictie a Curtii Supreme, care face parte din puterea judecatoreasca, respectiv cel european, care da in competenta unei instante specializate judecarea cauzelor ce privesc constitutionalitatea, instanta situata in afara organizarii puterilor statului. Particularitatea Curtilor Constitutionale europene consta in aceea ca sunt autoritati publice distincte de oricare dintre puterile statului cunoscute traditional in cadrul democratiei constitutionale: legislativa, executiva si judecatoreasca, justitia constitutionala reprezentand, asadar, o activitate specializata, diferita de cea specifica autoritatii judecatoresti si exercitata independent de toate celelalte puteri statale. Curtile Constitutionale beneficiaza de o competenta prin atribuire, dar au plenitudine de jurisdictie in privinta atributiilor stabilite. Curtea Constitutionala a Romaniei se supune numai Constitutiei si legii ei organice de organizare si functionare nr. 47/1992, competenta sa fiind stabilita de art. 146 din Legea fundamentala si de Legea nr. 47/1992'.

Or, principiile generale de drept invocate explicit de reclamanta-intimata nu pot crea norme de competenta in favoarea instantelor judecatoresti care nu sunt prevazute de legiuitor.

In plus, in realizarea rolului constitutional ce revine instantei supreme de a asigura interpretarea si aplicarea unitara a legii, in primul rand prin promovarea unei jurisprudente unitare, ca modalitate de respectare a principiului securitatii juridice, prevazut implicit in totalitatea articolelor Conventiei Europene a Drepturilor Omului, si care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept (CEDO, Decizia din 6 decembrie 2007, cererea nr. 30658/05, Beian impotriva Romaniei, §39), Inalta Curte are in vedere si practica sa anterioara, in care prin deciziile nr. 5935/2024, nr. 5970/2024, nr. 85/2025 nr. 581/2025 si nr. 770/2025, avand de analizat legalitatea Hotararii nr. 32 din data de 6 decembrie 2024 pronuntate de Curtea Constitutionala a Romaniei, a statuat in sensul constatarii necompetentei generale a instantelor judecatoresti.

Avand in vedere argumentele expuse, care sustin incidenta cazului de casare prevazut de art. 488 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedura civila, instanta de fond depasind atributiile puterii judecatoresti atunci cand a procedat la verificarea legalitatii actului jurisdictional al Curtii Constitutionale contestat in cauza, Inalta Curte constata ca nu se mai impune analiza argumentelor subsumate motivului de casare prevazut de pct. 5 al aceluiasi articol”.

* Cititi aici intreaga decizie a Inaltei Curti