Inalta Curte de Casatie si Justitie a motivat o dezlegare de drept ce le-a picat greu la stomac procurorilor care vaneaza condamnari. Ne referim la acei procurori care insista sa le faca bine cu forta partilor vatamate, chiar daca – dintr-un motiv sau altul – aceste parti vatamate aleg sa-si retraga plangerea penala. Iar art. 158 alin. 1 din Codul penal ofera o mare libertate in materie de retragere a plangerii, acest gest putand fi facut oricand inainte de pronuntarea hotararii definitive. Asadar, nu doar in faza de urmarire penala, ci si in instanta – indiferent daca este vorba despre instanta de fond sau cea de apel.

---

Revenind: Lumea Justitiei prezinta motivarea hotararii prealabile nr. 30 din 3 iunie 2024, prin care ICCJ a stabilit ca la infractiunile pentru care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate sau din oficiu, iar persoana vatamata a depus deja plangerea, actiunea penala trebuie considerata ca fiind pusa in miscare la plangerea prealabila, asa incat retragerea ei nu depinde de procuror.

Altfel spus: completul de HP-uri al instantei supreme – condus de judecatoarea Eleni-Cristina Marcu (foto) – a pus capat naravului acelor procurori care se autosesizau dupa primirea plangerii penale din partea persoanei vatamate, apoi continuau sa sustina acuzarea in instanta, chiar daca respectiva persoana vatamata isi retragea plangerea, anchetatorii invocand sesizarea din oficiu drept argument pentru continuarea demersurilor in instanta.

Redam minuta deciziei nr. 30/2024 pronuntate in dosarul nr. 400/1/2024:

„Admite sesizarea formulata de Curtea de Apel Brasov - Sectia penala prin care se solicita pronuntarea unei hotarari prealabile pentru dezlegarea urmatoarei chestiuni de drept:

'Daca in cazul infractiunilor pentru care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate sau din oficiu, iar persoana vatamata a depus deja o asemenea plangere, actiunea penala mai poate fi pusa in miscare din oficiu?'

si stabileste ca:

In cazul infractiunilor pentru care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate sau din oficiu, iar persoana vatamata a depus deja o asemenea plangere, actiunea penala trebuie considerata ca fiind pusa in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate, asa incat retragerea plangerii prealabile poate interveni conform art. 158 alin. (1) din Codul penal.

Obligatorie de la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) din Codul de procedura penala.

Pronuntata in sedinta publica astazi, 3 iunie 2024”.

Pana acum, stateai la mila procurorului

Pana la aceasta dezlegare de drept, cronologia arata in felul urmator:

1. procurorul deschidea dosarul prin autosesizare (inainte sau dupa ce persoana vatamata depunea plangerea prealabila; oricat suna de straniu, procurorul putea pretexta ca s-a autosesizat, chiar daca avea pe masa plangerea penala);

2. persoana vatamata isi retragea plangerea (inainte sau dupa ce dosarul ajungea in instanta);

3. procurorul continua sa sustina acuzarea in instanta.

Libertatea procurorului de a continua demersurile ii era data de art. 158 alin. 4 CP, care permitea ca retragerea plangerii prealabile sa produca efecte doar in cazul in care procurorul isi insusea aceasta retragere.

Iata textul intregului art. 158 Cod penal:

„Retragerea plangerii prealabile

(1) Retragerea plangerii prealabile poate interveni pana la pronuntarea unei hotarari definitive, in cazul infractiunilor pentru care punerea in miscare a actiunii penale este conditionata de introducerea unei plangeri prealabile.

(2) Retragerea plangerii prealabile inlatura raspunderea penala a persoanei cu privire la care plangerea a fost retrasa.

(3) Pentru persoanele lipsite de capacitate de exercitiu, retragerea plangerii prealabile se face numai de reprezentantii lor legali. In cazul persoanelor cu capacitate de exercitiu restransa, retragerea se face cu incuviintarea persoanelor prevazute de lege.

(4) In cazul infractiunilor pentru care punerea in miscare a actiunii penale este conditionata de introducerea unei plangeri prealabile, dar actiunea penala a fost pusa in miscare din oficiu in conditiile legii, retragerea plangerii produce efecte numai daca este insusita de procuror”.

Ei bine, odata cu hotararea prealabila nr. 30/2024, Inalta Curte le-a interzis procurorilor sa continue demersurile dupa ce persoana vatamata si-a retras plangerea prealabila, indiferent daca in acel moment cauza se afla inca la parchet sau a ajuns deja in instanta.

Aceasta discutie este valabila pentru acele fapte in cazul carora parchetul se poate autosesiza, dar si persoana vatamata poate depune plangere:

- forma agravata a infractiunii de lovire sau alte violente (art. 193 alin. 2/1 Cod penal);

- vatamarea corporala din culpa a unui membru de familie (art. 196 alin. 2 CP);

- violenta in familie (art. 199 alin. 2 CP).

Plangerea bate autosesizarea

In esenta, ICCJ explica faptul ca derogarile din Codul penal care ii permit procurorului sa puna in miscare actiunea penala din oficiu nu anuleaza principiul disponibilitatii, ci sunt subsidiare acestuia. Altminteri, legiuitorul ar fi renuntat in totalitate la ipoteza punerii in miscare a actiunii penale conditionat de formularea plangerii prealabile.

Pe scurt: plangerea penala are o greutate mai mare decat autosesizarea procurorului.

Judecatorii de penal au rasuflat usurati

Dupa cum spuneam: aceasta dezlegare de drept ii trimite in banca lor pe vanatorii de condamnari din parchete, obligand acest gen de procurori sa inchida cauza, chiar daca dosarul se afla, de exemplu, in faza de apel. Evident: o asemenea decizie a Inaltei Curti este mana cereasca pentru judecatorii penalisti, care astfel vor fi degrevati de un numar considerabil de cauze, in cazul in care partile vatamate isi retrag plangerile.

De altfel, aceasta initiativa privind degrevarea le apartine chiar unor magistrati de penal: Inalta Curte a fost sesizata de catre judecatorii Sectiei penale de la Curtea de Apel Brasov.

Prezentam principalul pasaj din HP 30/2024:

„Cu privire la fondul chestiunii de drept:

141. Obiectul prezentei sesizari il constituie problema de drept ce presupune, in esenta, determinarea modalitatii in care actiunea penala a fost pusa in miscare, la plangerea prealabila sau din oficiu, respectiv examinarea raportului dintre disponibilitatea actiunii penale si oficialitatea acesteia cu privire la posibilitatea procurorului de a pune in miscare din oficiu actiunea penala, chiar si in situatiile in care exista deja o plangere prealabila apta sa conduca la declansarea procesului penal.

142. Dispozitiile art. 157 alin. (1) din Codul penal, precum si cele ale art. 295 alin. (1) din Codul de procedura penala conditioneaza posibilitatea procurorului de a pune in miscare actiunea penala de existenta plangerii prealabile a persoanei vatamate, in cazul infractiunilor pentru care legea prevede ca este necesara o astfel de plangere.

143. Raportat la angajarea raspunderii penale, precum si la desfasurarea procesului penal, institutia plangerii prealabile se infatiseaza atat ca o conditie de pedepsibilitate, cat si ca o conditie de procedibilitate.

144. Cu titlu de exceptie, in cazul in care cel vatamat este o persoana lipsita de capacitate de exercitiu ori cu capacitatea de exercitiu restransa, actiunea penala se poate pune in miscare si din oficiu, potrivit art. 157 alin. (4) din Codul penal.

145. De asemenea, dispozitiile art. 199 alin. (2) din Codul penal prevad ca, in cazul infractiunilor de lovire sau alte violente, in forma agravata de savarsirea faptei penale asupra unui membru de familie al subiectului activ al infractiunii, actiunea penala poate fi pusa in miscare si 'din oficiu'.

146. Astfel, in cazul infractiunilor pentru care punerea in miscare a actiunii penale se face numai la plangerea prealabila a persoanei vatamate, principiul fundamental avut in vedere de legiuitor este cel al disponibilitatii, iar in cazul exceptiilor functioneaza atat principiul disponibilitatii, cat si cel al oficialitatii.

147. In acest sens, disponibilitatea actiunii penale reprezinta regula in materia infractiunilor pentru care punerea in miscare a actiunii penale se face numai la plangerea prealabila a persoanei vatamate, inclusiv cele prevazute de art. 199 din Codul penal, legiuitorul lasand la latitudinea persoanei vatamate posibilitatea de a aprecia si a decide daca faptuitorul urmeaza sa fie tras la raspundere penala sau nu.

148. Legiuitorul a derogat de la aceasta regula, atat prin norme cu caracter general [art. 157 alin. (4) si (5) din Codul penal], cat si cu caracter special [art. 199 alin. (2) din Codul penal], instituind si posibilitatea procurorului de a pune in miscare din oficiu actiunea penala, derogari ce au avut drept fundament necesitatea de ocrotire superioara a intereselor persoanelor vatamate.

149. Deci identificarea modului in care actiunea penala a fost pusa in miscare, la plangerea prealabila sau din oficiu, se pune in cazurile in care legiuitorul a prevazut cele doua procedee de exercitare a actiunii penale.

150. Trebuie observat ca aceste derogari ce permit procurorului sa puna in miscare actiunea penala din oficiu nu anuleaza principiul disponibilitatii, ci sunt subsidiare acestuia, intrucat, in caz contrar, legiuitorul ar fi renuntat in totalitate la ipoteza punerii in miscare a actiunii penale conditionat de formularea plangerii prealabile.

151. Aceasta idee reiese chiar si din considerentele prezentate de Inalta Curte de Casatie si Justitie, Completul pentru solutionarea recursului in interesul legii, care, in Decizia nr.11 din 8 aprilie 2019 (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 477 din12 iunie 2019), analizand institutiile de drept incidente in cazul manifestarii de vointa a partilor de a cere inlaturarea raspunderii penale, a identificat strict doua situatii, dupa cum actiunea penala a fost pusa in miscare din oficiu sau la plangerea prealabila, fara a retine si posibilitatea existentei unei plangeri prealabile, apte sa conduca la punerea in miscare a actiunii penale.

152. Totodata, acceptarea posibilitatii coexistentei, in cadrul aceleiasi cauze penale, atat a unei plangeri prealabile, apte sa conduca la declansarea procesului penal, cat si a unei sesizari din oficiu, urmate de punerea in miscare a actiunii penale din oficiu, ar putea avea drept consecinta ca simpla mentiune a procurorului, in cuprinsul ordonantei de punere in miscare a actiunii penale, sa conduca la lipsirea de efecte a institutiei plangerii prealabile, ca manifestare de vointa a persoanei vatamate in sensul tragerii la raspundere penala a faptuitorului, mai ales in ceea ce priveste o eventuala retragere a plangerii prealabile.

153. In aceasta situatie, procurorul ar putea, in mod arbitrar, sa anihileze orice posibilitate de a se ajunge ulterior la o retragere a plangerii prealabile, doar prin simpla inserare in ordonanta de punere in miscare a actiunii penale a mentiunii ca aceasta s-a facut din oficiu, avand posibilitatea de a nu isi insusi eventuala manifestare de vointa a persoanei vatamate, care, desi a formulat in conditiile legii o plangere prealabila, ar alege ulterior sa isi exercite dreptul acordat in mod expres de legiuitor si sa solicite inlaturarea raspunderii penale a faptuitorului.

154. Prin urmare, sensul prevederilor art. 157 alin. (4) si ale art. 199 alin. (2) din Codul penal nu este acela ca, in situatiile astfel reglementate, procurorul sa dobandeasca un drept discretionar de a decide daca pune in miscare actiunea penala din oficiu sau la plangerea prealabila, indiferent de manifestarea de vointa a persoanei vatamate, ci acela de a exista o protectie suplimentara, superioara, pentru ocrotirea intereselor persoanelor vatamate care, din varii motive, raman in pasivitate, procurorul dobandind un rol subsidiar.

155. Astfel, actiunea penala nu ar putea sa fie pusa in miscare din oficiu cat timp, la momentul emiterii ordonantei de catre procuror, exista o plangere prealabila care intrunea toate cerintele legii.

156. In consecinta, actiunea penala poate fi pusa in miscare din oficiu sau considerata astfel numai atunci cand interesele persoanelor vulnerabile nu au fost aparate fie din cauza faptului ca manifestarea de vointa a persoanei vatamate in sensul tragerii la raspundere penala a faptuitorului nu intruneste cerintele plangerii prealabile, fie din cauza inexistentei unei plangeri, nu si in cazul in care plangerea prealabila a fost formulata cu respectarea tuturor dispozitiilor legale.

157. Pe de alta parte, trebuie facuta o distinctie intre sesizarea organelor de urmarire penala si punerea in miscare a actiunii penale.

158. Sesizarea se realizeaza conform art. 288 din Codul de procedura penala, prin plangere sau denunt, prin actele incheiate de alte organe de constatare decat cele de urmarire penala sau din oficiu (in acest din urma caz, daca autoritatile afla ca s-a savarsit o infractiune pe orice alta cale); existenta unei plangeri prealabile care indeplineste conditiile de forma si fond, fiind depusa in termenele prevazute de art. 296 din Codul de procedura penala, nu se circumscrie notiunii de 'orice alta cale' in sensul art. 292 din Codul de procedura penala. Punerea in miscare a actiunii penale este actul procesual al procurorului si se face prin ordonanta, conform art. 309 din Codul de procedura penala, cand acesta constata ca exista probe din care rezulta ca o persoana a savarsit o infractiune si nu exista vreunul dintre cazurile de impiedicare prevazute la art. 16 alin. (1) din Codul de procedura penala.

159. Determinarea modului in care a fost pusa in miscare actiunea penala (din oficiu sau la plangerea prealabila) nu depinde de forma concreta pe care a imbracat-o sesizarea organelor de urmarire penala (in sensul ca nu ar trebui sa se considere ca actiunea penala s-a exercitat din oficiu doar cand si sesizarea s-a facut din oficiu, cu excluderea plangerii sau denuntului si a actelor incheiate de alte organe de constatare decat cele de urmarire penala).

160. In aceste conditii, stabilirea modului in care a fost pusa in miscare actiunea penala (din oficiu sau la plangerea prealabila) depinde, in principal, de existenta unei manifestari de vointa a persoanei vatamate in sensul tragerii la raspundere a faptuitorului, care sa intruneasca toate cerintele legale pentru a fi calificata drept plangere prealabila, iar, in subsidiar, de mentiunile ordonantei de punere in miscare a actiunii penale.

161. In concret, actiunea penala va fi considerata a fi exercitata din oficiu atunci cand, indiferent de modul de sesizare a organelor de urmarire penala, la momentul emiterii ordonantei de punere in miscare a actiunii penale, manifestarea de vointa a persoanei vatamate in sensul tragerii la raspundere penala a faptuitorului nu exista sau nu intruneste cerintele plangerii prealabile.

162. Dimpotriva, actiunea penala va fi considerata a fi exercitata la plangerea prealabila atunci cand, indiferent de modul de sesizare a organelor de urmarire penala, la momentul emiterii ordonantei de punere in miscare a actiunii penale, manifestarea de vointa a persoanei vatamate in sensul tragerii la raspundere penala a faptuitorului exista si intruneste cerintele plangerii prealabile.

163. Prin urmare, in cazul infractiunilor pentru care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate, iar actiunea penala este considerata a fi exercitata ca urmare a acesteia, va putea sa intervina si retragerea plangerii prealabile conform art. 158 alin. (1) din Codul penal, lasand neaplicat art. 158 alin. (4) din Codul penal referitor la conditia insusirii de catre procuror”.

* Cititi aici intreaga hotarare prealabila nr. 3/2024