Legea Lustratiei, la un pas de a fi promulgata de presedintele Romaniei, Traian Basescum, a incaierat judecatorii la cel mai inalt nivel. Judecatoarea Daniela Panioglu, de la Curtea de Apel Bucuresti, a publicat pe un site de specialitate, un articol in care asociaza numele presedintelui ICCJ, judecatoarea Livia Stanciu, (foto) procuror inainte de 1989, cu cel al ororilor comise in sistemul judiciar in acele timpuri. Panioglu spune despre Stanciu ca a fost “tovarasa procuror metamorfozata in judecator”, sugereaza ca, in acele timpuri, Stanciu se conforma legilor atroce care prevedeau intemnitarea femeilor pentru un avort si ca, dupa multi ani, Stanciu a ajuns sa fie “presedintele tuturor judecatorilor din tara”, numita de Basescu, in 2010, “intr-un stat european in care se tot reformeaza la justitie”.

Inalta Curte cere CCR sa declare Legea Lustratiei neconstitutionala, pentru ca, prin prevederile sale instituie prezumtia ca toti procurorii de dinainte de 1989 au facut parte din aparatul represiv al statului si au incalcat drepturile omului

Instanta suprema a facut publica, joi, Hotararea Sectiilor Unite de a solicita CCR sa declare Legea Lustratiei neconstitutionala. Conform acestei Hotarari, Curtea Constitutionala a stabilit, prin Decizia 820 din 7 iunie 2010 ca: “(...) in conceptia legii criticate raspunderea juridica si sanctionarea se intemeiaza pe detinerea unei demnitati sau functii in structurile si aparatul represiv al fostului regim totalitar comunist. Raspunderea juridica, indiferent de natura ei, este o raspundere preponderent individuala si exista numai intemeiata pe fapte juridice savarsite de o persoana, iar nu pe prezumtii. Lustratia nu poate fi utilizata ca mijloc de pedeapsa sau razbunare, deoarece scopul acesteia nu este pedepsirea celor prezumati vinovati”. In acest sens, CCR a constatat ca precedentul proiect de Lege a Lustratiei contine prevederi excesive, pentru ca nu permite individualizarea masurii. “(...) Aceasta lege instituie o prezumtie de vinovatie si o adevarata sanctiune colectiva, bazata pe o forma de raspundere colectiva si pe o culpabilizare generica, globala, facuta pe criterii politice, ceea ce contravine principiilor statului de drept, ale ordinii de drept si prezumtiei de nevinovatie (…). De asemenea, in dezacord cu considerentul cuprins in Decizia Curtii Constitutionale nr 820 din 7 iunie 2010 – potrivit caruia lustratia este permisa exclusiv cu privire la persoanele care 'au luat parte efectiv la gravele incalcari ale drepturilor si libertatilor omului'- legea sanctioneaza toate persoanele care au detinut functia de procuror, inclusiv persoanele care, in exercitarea functiei de procuror, nu au luat parte in intreaga lor cariera profesionala la incalcari ale drepturilor si libertatilor omului”. Totodata, ICCJ a mentionat in Hotararea citata ca Legea Lustratiei incalca principiul neretroactivitatii legii.

Presedintele ICCJ, judecatoarea Livia Stanciu, atacata dur de judecatoarea Daniela Panioglu, de la Curtea de Apel Bucuresti. IJ o cerceteaza pe judecatoare pentru cuvintele adresate “presedintelui tuturor judecatorilor”

Judecatoarea Daniela Panioglu, de la Curtea de Apel Bucuresti, a publicat, pe juridice.ro, un material in care lasa sa se inteleaga ca, in 1980, procurorul Livia Stanciu nu ar fi avut nicio problema in a respecta legile atroce ale unui regim comunist, din cauza carora femeile care avortau intrau in puscarie, la fel cum nu a avut o problema in a ajuta, prin serviciul sau, la mentinerea populatiei in frig si saracie, dar mai ales, teroare. Prezentam in cele ce urmeaza articolul judecatoarei Daniela Panioglu, mentionand, totodata ca Inspectia Judiciara a CSM a anuntat, joi, ca o cerceteaza pe judecatoare pentru ceea ce a scris.

“In anul 1980, cand lagarul comunist devenea tot mai cumplit, actualul presedinte al Inaltei Curti de Casatie si Justitie era numit procuror in orasul in care m-am nascut. Orasul avea industrie metalurgica si santier naval, prin urmare colcaia de securisti, de la micii turnatori pana la cei mai abili si privilegiati tortionari. Eu aveam 12 ani si eram in clasa a VI-a. Pentru ca era mai mereu la serviciu si ca sa stea cat mai mult timp cu noi, mama ne lua, pe mine si pe fratele meu mai mic, la defilarea de 23 august. Odata am fost scosi sa-l vedem, pe un stadion, pe Nicolae Ceausescu, care venea in orasul nostru cu elicopterul. Imi amintesc ca am stat ore nesfarsite in picioare, sub un soare ucigator. Erau oameni multi si ponositi. Cu totii stateam drepti si repetam lozincile. Langa mine o femeie, care, de-atata oboseala, doar mima uralele. Atunci, intorcand capul sub soarele naucitor, am vazut ca un barbat a apucat-o de brat si i-a spus, discret, sa-l urmeze. Doar pentru ca vorbise fara glas. Nu am mai avut curiozitatea sa-l vad pe marele conducator. Am plecat si, dupa ce ne-am indepartat bine de stadion, o tot intrebam pe mama: De ce? In tot acest timp, presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie era procuror, in plina ascensiune. Cum o fi luptat tovarasa procuror pentru starpirea dusmanului oranduirii socialiste si infaptuirea omului nou? Desigur, cu arma sa, dosarele. Incepusem sa-mi imaginez ce se poate intampla in beciuri, de unde unii ieseau fara de onoare, ingenunchiati si-nfricosati, iar multi nu mai ieseau vii. Cine ii lovea? Cum aratau lovitii si cei care loveau? Unde sunt urmele? Nici acum nu se vrea sa se stie. Pe urma, in clasa a VII-a, la practica agricola, pe camp, unde culegeam rosii, am vazut detinutele. Purtau costum gros, cu fusta in dungi, si batic pe cap. Doream sa retin un chip. Mi se parea incompatibila calitatea de femeie cu statutul de detinut. Ne chemau la ele, plangand, ca pe copiii lor. Apareau, autoritar, alte femei, imbracate in uniforme brazdate de curele din piele. Mama mi-a spus ca multe dintre ele erau condamnate pentru avort. Femeile alegeau sa-si ucida nenascutii, pentru ca n-aveau cu ce sa-i creasca. Pe langa aceasta tragedie interioara, erau haituite de militie si de procurori. Cum s-o fi descurcat, atunci, tovarasa procuror, bineinteles tot intru formarea omului nou? Pentru mine, lumea, care deja se conturase, era compusa din saracia crunta, tacerea si teroarea de la suprafata pamantului si iadul necunoscut din beciuri, de unde niciodata nu se auzeau strigatele. Procurorii erau undeva deasupra, intr-o lume sclipitoare, intangibila, de sub care nimeni din lumea mea nu putea sa zareasca cerul. Toti acesti tovarasi, uzurpatori ai Lui Hristos si ai Legii Lui, au pazit, cu strasnicie, temnita comunista. Si tovarasa procuror a plutit deasupra noastra, omniprezenta si pazitoare, timp de 14 ani, pana in anul 1994, cand s-a metamorfozat in judecator. Adica pana cand eu am implinit varsta de 26 de ani. In tot acest timp, mi-am facut lectiile la lumanarea lipita de marginea borcanului, hrana era rationalizata, apa rece curgea doua ore pe zi, nu mai era demult apa calda, am tremurat de frig in casa, stateam in statiile de autobuz pana incremeneam, apoi eram norocosi daca mai prindeam un loc pe scara, sa mergem la scoala. Acum imi dau seama ca tot acest timp, cat toata copilaria si adolescenta mea, nu a fost irosit, pentru ca tovarasa procuror a infaptuit atatea, cat sa devina insusi presedintele tuturor judecatorilor. Presedintele tarii a numit-o, in anul 2010, intr-un stat european, in care se tot reformeaza la justitie. Adica, la omul vechi, sub chip nou. De aceea, rezultatul este si va fi un vesnic esec”.

*Cititi aici Hotararea Sectiilor Unite ale ICCJ