Capii Justitiei, cei din prezent si cei din viitor, ar trebui sa ia in serios o problema extrem de grava: sanatatea mentala a magistratilor. Un semnal de alarma este tras de judecatoarea Adina Daria Lupea (foto), recent pensionata, dupa cazul cutremurator al judecatorului Gabriel Apostol, care s-a sinucis injectandu-si benzina in vena.

Intr-o postare pe pagina sa de Facebook, de miercuri seara, 7 decembrie 2022, Lupea precizeaza ca CSM ar trebui sa fie preocupat nu doar de sanctionarea judecatorilor si procurorilor cu probleme psihice, ci si de salvarea acestora. In acest sens, Adina Daria Lupea recunoaste ca in sistem exista magistrati care pe parcursul carierei au clacat, dar nu multi recunosc faptul ca au fost la un pas sa cedeze psihic, si mai putini fiind cei care au apelat la un psiholog sau un psihiatru. “Eu as pleda fara nicio falsa pudoare sa fim supusi unor astfel de controale la doi ani minim. Cu specialisti de prim top. Personal, m-am supus unui examen psihologic in 2010, ca voluntariat, pentru ca unii nu se ofereau voluntari. Am iesit foarte bine. Nu mi-a fost jena sa particip intr-un astfel de program”, scrie Lupea.

Iata comentariul judecatoarei Adina Daria Lupea:

“Am urmarit oarecum de aproape cazul judecatorului, fostul nostru coleg de la Pitesti care si-a injectat in vena benzina. Si a murit.

Pe moment, stai stupefiat si te gandesti ce naiba e cu stirea asta? Apoi, a doua intrebare a mea a fost cum sa nimeresti singur vena si sa reusesti sa introduci in ea ceva...de gen droguri, benzina... Inseamna ca ai mai folosit seringa in acest scop si nu mereu pentru benzina.

Intrebarea trei vine din subconstient. De ce? De ce trebuie curmata astfel o viata si o cariera, de ce nimeni din cei din jur, inclusiv sotia, tot magistrat, nu a realizat ca el era la limita suportabilului.

Omul a incercat prin multe cai sa atraga atentia. Inclusiv inscriindu-se la master chef. A primit in schimb actiuni disciplinare, in loc ca cineva din CSM sa isi ridice un semn de intrebare, oare il putem salva? Exista inca eliberarea/suspendarea din functie pentru cand magistratul sufera de o boala psihica, care il impiedica sa-si exercite functia in mod corespunzator. Articolul 62, aliniat b.

Dar nu, noi nu recunoastem asa ceva. Nu recunoastem ca pe drumul imposibil de greu al meseriei de magistrat este foarte posibil ca pe acest drum sa uitam de faptul ca suntem oameni. Ca putem claca, ca putem ceda, pentru ca nimeni nu s-a nascut supraom. Ca ni se poate intuneca si noua mintea. Ca se poate sa nu mai putem. Si in loc sa declari aceste chestiuni ca boala profesionala, sa oferi celui bolnav o pensie de boala, ii faci actiuni disciplinare care sa il excluda definitiv.

Nu veti gasi multi magistrati sa recunoasca ca de multe ori au fost in pragul unei cedari psihice. Si mai putini veti regasi printre cei care au constientizat si au apelat la un psiholog/psihiatru pentru ca, nu e asa, asta il face incompatibil cu functia? Mersul la psiholog/psihiatru e o rusine, nu cadreaza, nu exista, ei sunt supraoameni.

Am ramas tributari unui sistem de Ev mediu, in care pentru un magistrat care are nevoie de suport psihologic este echivalentul mersului la vrajitoare, iar apoi arsul pe rug. Atata suntem.

Eu as pleda fara nicio falsa pudoare sa fim supusi unor astfel de controale la doi ani minim. Cu specialisti de prim top. Personal, m-am supus unui examen psihologic in 2010, ca voluntariat, pentru ca unii nu se ofereau voluntari. Am iesit foarte bine. Nu mi-a fost jena sa particip intr-un astfel de program. Ocazional, am fost si la psihiatru. Pentru ca e prea mare raspundere pe capul tau ca sa nu poti recunoaste ca uneori ceea ce faci te poate inghiti. Mi se pare normal ca inainte de a face orice sa fiu sigura ca e bine, iar de asta nu m-am putut convinge mereu.

A fost bine sau rau, nu stiu, insa stiu ca urmatorii magistrati trebuie sa isi asume, daca vor sa fie bine, ca nu este nicio rusine sa apelam la altii cand noi nu mai putem.

Numai asa vom invinge niste mentalitati retrograde!”