De la intrarea in vigoare a noilor coduri in materie penala, Lumeajustitiei.ro a atras atentia asupra catorva inadvertente strecurate in textele de lege pentru a caror concepere s-au platit sute de mii de euro unor specialisti in Drept. In ultimele zile, am remarcat doua noi posibile stangacii ale autorilor NCP si NCPP (foto) – cunoscuti in sistem si ca "Desteptii Codurilor" – in legatura cu dispozitiile din Codul de procedura penala care ar trebui sa reglementeze admiterea in principiu a contestatiei in anulare fara a lasa loc la interpretari. Este vorba in primul rand despre controversa generata de art. 431 alin. (1) Cpp, pentru a carei clarificare observam ca au fost chemate deopotriva Curtea Constitutionala a Romaniei si Inalta Curte de Casatie si Justitie. La jumatatea lunii trecute, judecatorii Dan Lupascu si Viorica Costiniu de la Sectia a II-a penala a Curtii de Apel Bucuresti au sesizat CCR cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 431 alin. (1) Cpp, pentru a afla daca textul de lege in forma actuala este conform Constitutiei si Conventiei de la Strasbourg. Trei saptamani mai tarziu, mai precis, vineri 7 noiembrie 2014, procurorul general al Romaniei, Tiberiu Nitu, a promovat la ICCJ un Recurs in Interesul Legii pentru aplicarea si interpretarea unitara a prevederilor aceluiasi art. 431 alin. (1) Cpp. Asa cum vom observa in continuare, exista cel putin o diferenta de viziune intre cei doi magistrati de la Curtea de Apel Bucuresti, care atrag atentia asupra nevoii de tratament nediferentiat intre aparare si acuzare, si Procurorul General al Romaniei, care propune participarea reprezentantului acuzarii la examinarea, in sedinta nepublica si fara citarea partilor, a admisibilitatii in principiu a contestatiei in anulare.

CAB: "Tratamentul diferentiat, in favoarea procurorului si in defavoarea partilor, nu asigura echilibrul necesar intre acuzare si aparare"

Judecatorii Dan Lupascu si Viorica Costiniu de la Sectia a II-a penala a Curtii de Apel Bucuresti, care au dispus admiterea in principiu a contestatiei in anulare formulate de Dan Voiculescu impotriva controversatei hotarari de condamnare pronuntate de aceeasi instanta in "Dosarul Telepatia", au sesizat CCR, la cererea profesorului Gheorghita Mateut, cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 431 alin. (1) Cpp. In esenta, avocatul lui Dan Voiculescu a invocat o posibila atingere adusa principiului egalitatii de arme intre acuzare si aparare cauzata de examinarea admisibilitatii contestatiei in anulare in camera de consiliu, fara participarea partilor, dar in prezenta procurorului.

In motivarea admiterii cererii de sesizare a CCR, cei doi magistrati au semnalat la randul lor ca forma actuala a textului de lege ar supune contestatarul la un tratament diferentiat in raport cu reprezentantul parchetului, ceea ce ar infrange echilibrul dintre cele doua parti si, prin urmare, ar afecta dreptul fundamental la un proces echitabil garantat de CEDO: "Tratamentul diferentiat pe care il prevede legiuitorul in acest caz, in favoarea procurorului si in defavoarea partilor, nu asigura echilibrul necesar intre acuzare si aparare, fiind afectat astfel dreptul la un proces echitabil. In acelasi timp, discriminarea practicata aduce atingere principiului egalitatii in drepturi".

Pornind de la concluziile avocatului Gheorghita Mateut din cuprinsul cererii de sesizare a CCR cu exceptia de neconstitutionalitate mai sus-mentionata, judecatorii Lupascu si Costiniu au dezvoltat o ampla motivare in care au explicat, pe de o parte, de ce in cazul de fata nu sunt intru totul opozabile dispozitiile unei Decizii pronuntate de Sectiile Unite ale ICCJ intr-un recurs in interesul legii in materia contestatiei in anulare, iar pe de alta parte, care este ratiunea pentru care este nepotrivita solutia de eliminare a prevederii referitoare la participarea procurorului, oferita intr-un Raport intocmit de Comisia juridica, de urmariri, disciplina, imunitati si validari a Senatului privind modificarea si completarea Codului penal si a Codului de procedura penala.

Acelasi articol 431 Cpp, alta mustrare pentru "Desteptii Codurilor"

In aceeasi Incheiere din 15 octombrie 2014 a Curtii de Apel Bucuresti, judecatorii Dan Lupascu si Viorica Costiniu au atras atentia asupra "redactarii defectuoase a prevederilor art. 431 alin. (2) Cpp". Cei doi magistrati au remarcat ca "teza a II-a a acestui alineat impune cerinta: 'motivul pe care se sprijina contestatia este dintre cele prevazute la art.426'", subliniind apoi ca "art.426 nu arata 'motivele', ci 'cazurile' de contestatie in anulare": "Daca in legatura cu titularul cererii si termenul de introducere, in general nu se pun probleme deosebite, dificultati apar cu privire la celelalte conditii, indeosebi datorita redactarii defectuoase a prevederilor art.431 alin.2 C. pr. pen. Astfel, teza a II-a a acestui alineat impune cerinta: 'motivul pe care se sprijina contestatia este dintre cele prevazute la art.426'. Or, art.426 nu arata 'motivele', ci 'cazurile' de contestatie in anulare. (...)".

„Art. 431 Cpp - Admiterea in principiu

(1) Instanta examineaza admisibilitatea in principiu, in camera de consiliu, fara citarea partilor.

(2) Instanta, constatand ca cererea de contestatie in anulare este facuta in termenul prevazut de lege, ca motivul pe care se sprijina contestatia este dintre cele prevazute la art. 426 si ca in sprijinul contestatiei se depun ori se invoca dovezi care sunt la dosar, admite in principiu contestatia si dispune citarea partilor interesate”.

Iata cum a motivat instanta decizia de admitere a cererii de sesizare a CCR cu exceptia de neconstitutionalitate a art. 431 alin. (1) Cpp:

"Cu privire la cererea de sesizare a Curtii Constitutionale, dupa cum s-a aratat mai sus, contestatorul a invocat neconstitutionalitatea dispozitiilor art.431 alin.1 C. pr. pen. in raport de art.16 alin.(1), art.21 alin.(3), art.11 si art.20 din Constitutie, precum si art.6 din Conventia europeana a drepturilor omului.

In esenta, se sustine incalcarea principiului egalitatii in drepturi si a dreptului la un proces echitabil generat de lipsa unui echilibru efectiv si concret intre drepturile acuzarii si cele ale apararii in cadrul stabilit de art.431 alin.(1) C. pr. pen., text de lege care impune examinarea admisibilitatii in principiu a contestatiei in anulare, in camera de consiliu, fara citarea partilor, dar cu participarea procurorului.

Prealabil examinarii pe fond a cererii de sesizare a Curtii Constitutionale se impune analizarea admisibilitatii acesteia in etapa admiterii in principiu a contestatiei in anulare.

Contrar sustinerilor reprezentantului Parchetului, Curtea apreciaza ca aceasta este admisibila pentru considerentele aratate in continuare.

Art.29 alin.1 din Legea nr.47/1992, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare stabileste atributia Curtii Constitutionale de a 'decide asupra exceptiilor ridicate in fata instantelor judecatoresti (…) privind neconstitutionalitatea (…) unei dispozitii dintr-o lege (…) in vigoare, care are legatura cu solutionarea cauzei in orice faza a litigiului si oricare ar fi obiectul acestuia'.

Din textul reprodus mai sus rezulta ca sunt irelevante faza in care se afla litigiul si obiectul acestuia. Mai rezulta ca nicio lege sau dispozitie dintr-o lege nu este exceptata de la controlul de constitutionalitate exercitat pe aceasta cale, in masura in care are legatura cu solutionarea cauzei.

Sustinerea potrivit careia examinarea admisibilitatii in principiu a contestatiei in anulare este limitata de legiuitor doar la verificarea indeplinirii conditiilor prevazute de lege, cu excluderea oricarei alte cereri, nu rezista unei analize temeinice, instanta putand fi sesizata, de exemplu, cu o cerere de recuzare, o cerere de suspendare a executarii hotararii, o exceptie de necompententa, o cerere de natura celei de fata s.a.

Pe de alta parte, acceptand ca nicio dispozitie legala nu poate fi exceptata de la controlul de constitutionalitate (daca indeplineste conditia de mai sus), se pune problema in ce cadru procesual poate fi invocata neconstitutionalitatea art.431 alin.(1) C. pr. pen. daca, de exemplu, instanta a respins ca inadmisibila contestatia in anulare?

Sintagma 'in orice faza a litigiului' nu ingaduie interpretarea ca doar daca sedinta este publica si exista dezbateri contradictorii cererea este admisibila.

Sediul admisibilitatii cererii de sesizare a Curtii Constitutionale in etapa examinarii in principiu a contestatiei in anulare nu se regaseste in art.431 C. pr. pen., ci in art.29 din Legea nr.47/1992, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.

Referitor la fondul cererii, Curtea apreciaza ca sunt intrunite cerintele impuse de art.29 alin.1-3 din Legea nr.47/1992, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, in sensul ca:

1) exceptia de neconstitutionalitate este invocata de catre o parte din proces (contestatorul, fost inculpat);

2) exceptia vizeaza o dispozitie dintr-o lege in vigoare;

3) dispozitia a carei neconstitutionalitate se pretinde are legatura cu solutionarea cauzei; in absenta vreunei limitari in lege, se poate considera ca aceasta legatura poate fi directa sau mediata. Expresia 'solutionarea cauzei' nu poate fi scoasa din ansamblul reglementarii si interpretata izolat. A considera ca, din moment ce cauza penala a fost solutionata definitiv, dispozitia ce stabileste cadrul procesual pentru examinarea admisibilitatii in principiu a contestatiei in anulare nu are legatura cu 'solutionarea cauzei' inseamna a ignora continutul acestei etape procesuale si consecintele sale asupra fondului cauzei. Este de subliniat si faptul ca art.29 alin. (1) din Legea nr.47/1992, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare utilizeaza categoricul pronume nehotarat 'orice', cu trimitere la fazele litigiului, neingaduind o abordare selectiva.

4) nu exista o decizie de neconstitutionalitate a dispozitiei legale criticate.

Pe fond, Curtea apreciaza ca exceptia invocata este intemeiata cata vreme legea impune participarea procurorului in etapa examinarii admisibilitatii in principiu a contestatiei in anulare in conditiile in care partile nu sunt citate.

Tratamentul diferentiat pe care il prevede legiuitorul in acest caz, in favoarea procurorului si in defavoarea partilor, nu asigura echilibrul necesar intre acuzare si aparare, fiind afectat astfel dreptul la un proces echitabil. In acelasi timp, discriminarea practicata aduce atingere principiului egalitatii in drepturi.

Dupa cum s-a subliniat mai sus, continutul acestei etape procesuale nu se limiteaza doar la simpla verificare formala a intrunirii cerintelor prevazute de lege, ci presupune o examinare a acestora, procurorul avand posibilitatea nu numai sa-si spuna punctul de vedere in legatura cu cele arate in scris de catre contestator, ci sa invoce si aspecte noi, asupra carora partea absenta nu se va exprima. Mai mult, tot in acest cadru instanta se pronunta si asupra suspendarii executarii hotararii a carei anulare se cere si o face, potrivit legii, dupa luarea concluziilor procurorului.

Imprejurarea ca, prin decizia nr.10/09.02.2009, Inalta Curte de Casatie si Justitie – Sectiile Unite a admis recursul in interesul legii si, in aplicarea art.391 C. pr. pen. de la 1968 (ce avea un continut asemanator cu art.431 alin.(1) C. pr. pen.), a constatat ca 'examinarea admisibilitatii in principiu a contestatiei in anulare, fara citarea partilor, nu incalca dreptul acestora la un proces echitabil, consacrat prin art.6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului' nu contrazice in vreun fel concluzia de mai sus, din urmatoarele motive:

a) Curtea Constitutionala are competenta exclusiva de a se pronunta asupra exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate in fata instantelor judecatoresti si atunci cand se invoca reglementari internationale relevante;

b) instanta suprema a analizat eventuala incalcare a dreptului la un proces echitabil doar din perspectiva necitarii partilor, facand abstractie de participarea procurorului;

c) solutia a fost adoptata in considerarea naturii juridice a contestatiei in anulare, calificata in considerente a fi 'instituita pentru indreptarea viciilor de ordin procedural ce atrag nulitatea la care se refera', or, asa dupa cum s-a mentionat mai sus, noua configuratie a acestei cai extraordinare de atac este partial diferita in conditiile eliminarii unui grad de jurisdictie, astfel ca, in afara unor erori de procedura, poate fi invocata si o eroare de judecata, respectiv gresita condamnare a inculpatului, desi la dosar existau probe cu privire la o cauza de incetare a procesului penal (art.426 lit.b C. pr. pen.).

In aceste conditii, solutia potrivita nu este eliminarea dispozitiei privitoare la participarea procurorului (astfel dupa cum rezulta din Raportul nr.XIX/99/25.08.2014 intocmit de Comisia juridica, de urmariri, disciplina, imunitati si validari a Senatului privind modificarea si completarea Codului penal si a Codului de procedura penala) ci, dimpotriva, citarea partilor. In plus, este de reflectat daca, cazul de contestatie in anulare de la art.426 lit.b C. pr. pen. nu ar trebui sa constituie un caz de recurs in casatie, in conditiile in care, potrivit art.438 alin.1 pct.11, hotararea definitiva este supusa casarii daca 'nu s-a constatat gratierea sau in mod gresit s-a constatat ca pedeapsa aplicata inculpatului a fost gratiata', iar pct.8 din acelasi alineat face vorbire doar despre gresita dispunere a incetarii procesului penal, lasand pe seama contestatiei in anulare indreptarea erorii gresitei condamnari, desi existau probe care impunea incetarea procesului penal".

Prezentam pasajul din Incheierea CAB referitor la exceptia de neconstitutionalitate a art. 431 alin. (1) Cpp ridicata de profesorul Gheorghita Mateut:

"La data de 26.08.2014 s-a inregistrat la aceasta instanta o cerere a aceluiasi contestator prin care invoca exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.431 alin.1 C. pr. pen., in raport de dispozitiile art.16 alin.(1), art.21 alin.(3), art.11 si art.20 din Constitutie, raportat la art.6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.

In motivare se arata, in esenta, ca art.431 alin.1 C. pr. pen. este neconstitutional in conditiile in care instanta examineaza admisibilitatea in principiu a contestatiei in anulare, in camera de consiliu, fara citarea partilor, dar cu participarea procurorului, astfel ca 'nu se realizeaza un echilibru efectiv si concret intre drepturile acuzarii si cele ale apararii, fiind astfel incalcat principiul egalitatii in drepturi si dreptul la un proces echitabil, consacrate de Constitutia Romaniei'. Se mai arata ca, desi legea noastra fundamentala nu consacra expres principiul egalitatii armelor, in virtutea art.11 si 20 din Constitutie, el este integrat in sfera normelor constitutionale referitoare la protectia drepturilor fundamentale si in prevederile art.6 paragraful 1 din CEDO.

Principiul egalitatii armelor - se mai arata in motivare - este o garantie fundamentala a unui proces echitabil, chiar daca este doar implicita consacrarea acesteia prin textul Conventiei. Raportat la dosarul penal, acest principiu presupune realizarea si mentinerea pe parcursul unui intreg proces penal a echilibrului dintre inculpat, pe de o parte, Ministerul Public si partea civila, pe de alta parte.

In sustinerea cererii a fost invocata jurisprudenta Curtii de la Strasbourg (Cauzele: Delcourt c. Belgia, 17.01.1970; Lagardere c. Franta, 12.04.2012; Balasa c. Romania, 20.04.2010; Georgios Papageorgion c. Grecia, 15.10.2009; Dombo Beheer BV c. Olanda, 23.10.1996; Borgers c. Belgia, 30.10.1991; Ankerl c. Elvetia, 23.10.1996; Nideröst – Huber c. Elvetia, 18.02.1997; Kress c. Franta; Gorraiz Lizarraga s.a. c. Spania; Yvon c. Franta)".

Tiberiu Nitu propune participarea reprezentantului acuzarii la examinarea admisibilitatii in principiu a contestatiei in anulare, fara citarea partilor, in sedinta nepublica

Altfel, Procurorul General al Romaniei, Tiberiu Nitu, a promovat la Inalta Curte de Casatie si Justitie, vineri 7 noiembrie 2014, un Recurs in Interesul Legii in vederea interpretarii si aplicarii unitare a dispozitiilor art. 431 alin. (1) Cpp. Potrivit concluziei lui Tiberiu Nitu, "dispozitiile art.431 alin.1 din Codul de procedura penala trebuie interpretate in sensul ca judecarea admisibilitatii in principiu a contestatiei in anulare se face in camera de consiliu, fara citarea partilor, cu participarea procurorului".

Iata RIL-ul lui Nitu::

"In vederea interpretarii si aplicarii unitare a dispozitiilor art.431 alin.1 din Codul de procedura penala privind admiterea in principiu a contestatiei in anulare referitor la participarea procurorului la desfasurarea acestei proceduri.

Examenul jurisprudentei actuale in materie penala evidentiaza mai multe orientari de practica, confirmand caracterul neunitar al acesteia.

I. Intr-o orientare, instantele au examinat admisibilitatea in principiu a contestatiei in anulare in sedinta publica, cu/fara citarea partilor si cu participarea procurorului (Anexele 1 - 23).

II. Dimpotriva, alte instante au analizat admisibilitatea in principiu a contestatiei in anulare in camera de consiliu, cu/fara citarea partilor si fara participarea procurorului (Anexele 24 - 66).

III. In sfarsit, in alte cauze instantele au examinat admisibilitatea in principiu a contestatiei in anulare in camera de consiliu, cu/fara citarea partilor, dar cu participarea procurorului (Anexele 67 - 94).

Jurisprudenta instantei supreme in aceasta materie este unitara, confirmand participarea procurorului in procedura admiterii in principiu a contestatiei in anulare (a se vedea anexele 1-4/ orientarea I si anexele 91-94/ orientarea III).

Apreciezca solutia problemei de drept supuse interpretarii este aceea potrivit careia admisibilitatea in principiu a contestatiei in anulare se examineaza in camera de consiliu, fara citarea partilor si cu participarea procurorului.

Art. 431 din Codul de procedura penala reglemeneteaza etapa admiterii in principiu a contestatiei in anulare, stabilind, in alineatul intai, procedura de urmat, prin mentiuni exprese privind natura sedintei de judecata (camera de consiliu) si citarea partilor (fara citare), iar, in alineatul al doilea, obiectul examinarii admisibilitatii in principiu/ cenzurarea indeplinirii conditiilor prevazute de lege pentru luarea in considerare a caii extraordinare de atac, respectiv verificarea urmatoarelor imprejurari: daca contestatia vizeaza o hotarare penala definitiva, daca cererea a fost introdusa in termenul legal, daca contestatorul este un subiect procesual indreptatit sa foloseasca aceasta cale de atac, daca motivul invocat este dintre cele prevazute la art.426, daca in sprijinul contestatiei s-au depus ori s-au invocat dovezi care sunt la dosar.

Referitor la participarea procurorului la examinarea admisibilitatii in principiu a contestatiei in anulare, nici in actuala reglementare, nici in cea anterioara (art. 391 din Codul de procedura penala din 1968) nu exista o dispozitie expresa sub acest aspect.

Cu toate acestea, in reglementarea anterioara [A fost avuta in vedere jurisprudenta care a stat la baza promovarii recursului in interesul legii nr. 4902/1293/III-5/2008, solutionat prin decizia nr. X/2009 (Monitorul Oficial, Partea I nr. 691/14.10.2009); astfel, conform tuturor celor 85 de hotarari analizate, inclusiv ale instantei supreme, admisibilitatea in principiu a contestatiei in anulare a fost solutionata cu participarea procurorului], jurisprudenta configurata in aplicarea art. 391 din Codul de procedura penala din 1968 a confirmat participarea procurorului si in aceasta etapa. Din aceasta perspectiva si, in conditiile in care, potrivit Expunerii de motive, 'nu s-a intentionat ca noul Cod de procedura penala sa contina solutii originale cu orice pret, in comparatie cu solutiile de drept existente care s-au dovedit viabile in practica sau a caror utilizare constituie o obisnuinta in practica', jurisprudenta anterioara constituie un argument in sensul participarii procurorului in procedura admiterii in principiu a contestatiei in anulare. Referirea la jurisprudenta are in vedere caracterul acesteia de componenta a conceptului autonom de lege, astfel cum a fost configurat in practica instantei europene de contencios al drepturilor omului [Kruslin c. Franta, paragraful 29; Salabiaku c. Franta, paragraful 29].

Pe de alta parte, pentru participarea procurorului in aceasta procedura pledeaza si dispozitiile art. 363 alin. 1 din Codul de procedura penala conform carora participarea procurorului la judecata este obligatorie si care instituie o regula cu caracter general, incidenta si in materia cailor extraordinare de atac, in lipsa unei dispozitii exprese contrare.

Cu privire la acest aspect, unele pozitii doctrinare [D. V. Mihaescu, V. Ramureanu, Caile extraordinare de atac in procesul penal, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1970, p. 86] au considerat ca, in aceasta materie, nu ar opera regulile generale intrucat verificarea admisibilitatii in principiu a contestatiei in anulare nu este o veritabila judecata. Acest argument nu poate fi primit avand in vedere, pe de alta parte, faptul ca, tot in doctrina [V. Dongoroz, s.a., Explicatii teoretice ale Codului de procedura penala roman, Partea speciala, Volumul VI, Editia a II-a, Editura Academiei Romane, C.H.Beck, Bucuresti, 2003, p. 258], s-a afirmat expres ca 'examinarea admiterii in principiu este o activitate procesuala de statuare, deci o judecata (...)' si, pe de alta parte intrucat, chiar daca obiectul acestei examinari a ramas acelasi ca si in vechea reglementare (art. 391 alin. 2 din Codul de procedura penala din 1968 a fost preluat de art. 431 alin. 2 din Codul de procedura penala), cazurile de contestatie in anulare care fac, printre altele, obiectul verificarii au fost modificate. Astfel, pe langa cele cinci cazuri existente in reglementarea anterioara (art. 386 lit. a-e), au fost introdusealte patru cazuri (art. 426 lit. a-i) si care reprezinta, de fapt, unele dintre fostele cazuri ale recursului (art. 3859 pct. 3,4,5,6 din Codul de procedura penala din 1968). In consecinta, avand in vedere caracterul de sedinta de judecata al admiterii in principiu a contestatiei in anulare, precum si noua anvergura a motivelor ce se impun verificate, a potentialelor efecte ale acestora, participarea procurorului in aceasta procedura este justificata.

Pe de alta parte, potrivit art. 430 din Codul de procedura penala, instanta decide asupra suspendarii executarii hotararii a carei anulare se cere luand concluziile procurorului. In acest context, in conditiile in care asupra suspendarii executarii se decide, de regula, odata cu decizia asupra admisibilitatii in principiu, iar obiectul verificarii vizand suspendarea poarta intotdeauna (chiar si in ipotezele in care se decide intre momentul sesizarii si cel al admisibilitatii in principiu) asupra unor aspecte similare, daca nu identice cu cele verificate pentru admisibilitatea in principiu, este, de asemenea, justificata concluzia participarii procurorului.

Dintr-o alta perspectiva, concluzia neparticiparii procurorului in aceasta procedura, intemeiata pe absenta unei prevederi legale exprese in sensul participarii ori pe tacerea dispozitiei art. 431 din Codul de procedura penala, este infirmata avand in vedere ca, atunci cand legiuitorul a dorit o asemenea ipoteza, a reglementat-o in mod expres (art. 345 alin. 1, art. 341 alin. 5 din Codul de procedura penala).

Mai mult, chiar si in cazul in care legiuitorul a prevazut expres neparticiparea procurorului, dispozitia legala a fost declarata neconstitutionala; astfel, art. 341 alin. 5 din Codul de procedura penala care prevede ca 'judecatorul de camera preliminara se pronunta asupra plangerii (impotriva solutiilor de neurmarire sau netrimitere in judecata – n.n.) prin incheiere motivata, in camera de consiliu, fara participarea petentului, a procurorului si a intimatilor' a fost declarata neconstitutionala prin decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014 a Curtii Constitutionale a Romaniei (nepublicata). In concret, prin decizia mentionata s-a constatat ca solutia legislativa a solutionarii plangerii fara participarea petentului, a procurorului si a intimatilor este neconstitutionala [www.ccr.ro/noutati].

In concluzie, dispozitiile art.431 alin.1 din Codul de procedura penala trebuie interpretate in sensul ca judecarea admisibilitatii in principiu a contestatiei in anulare se face in camera de consiliu, fara citarea partilor, cu participarea procurorului.

Avand in vedere cele expuse, va solicitam sa constatati ca problema de drept a primit o solutionare diferita din partea instantelor judecatoresti si, printr-o decizie obligatorie, sa stabiliti modul unitar de interpretare si aplicare a dispozitiilor legale, conform art.474 din Codul de procedura penala”.

*Cititi aici integral Incheierea din 15 octombrie 2014 prin care CAB a dispus sesizarea CCR cu privire la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 431 alin. (1) Cpp

*Cititi aici recursul in interesul legii promovat de Procurorul General al Romaniei pentru aplicarea unitara a dispozitiilor art. 431 alin. (1) Cpp