Procuroarea DNA care semneaza contestatia in anulare din cazul Marianei Rarinca, acuzand-o pe judecatoarea CAB Risantea Gagescu de incompatibilitate si impartialitate in raport de partea vatamata din dosar – sefa ICCJ judecatoarea Livia Doina Stanciu (foto) – a candidat de mai multe ori pentru a fi promovata ca judecator la Inalta Curte de Casatie si Justitie. De fiecare data insa candidatura i-a fost respinsa. Culmea, asemenea judecatoarei CAB, procuroarea care o acuza pe Risantea Gagescu de incompatibilitate si impartialitate a sustinut interviul in CSM in fata sefei ICCJ Livia Stanciu, "muntele de moralitate", asa cum ii era prezentata Marianei Rarinca presedinta instantei supreme de catre anumiti avocati. Este vorba despre adjuncta Sectiei judiciare penale a DNA, procuroarea Monica Erika Danciu. Aceeasi Monica Erika Danciu este cea care in septembrie 2014 a cerut Inaltei Curti sa o rearesteze pe fosta sefa a Directiei de relatii internationale din PICCJ, Angela Nicolae, pe motiv ca a transmis scrisori publicatiei Lumeajustitiei.ro. Practic, procuroarea Danciu e cea care a percutat cerand rearestarea Angelei Nicolae, pe temeiul neexistent in lege ca inamica lui Kovesi si-ar fi formulat aparari pe Lumeajustitiei.ro si nu in sala de judecata. Si asa cum a cerut, asa s-a si aprobat

Procuroarea DNA Monica Danciu poate fi suspectata ca “se puna bine” cu Livia Stanciu

Informatia privind tentativele esuate ale Monicai Danciu de a promova la ICCJ apare in cuprinsul notelor scrise depuse de judecatoarea CAB Risantea Gagescu, prin avocatul Corneliu Liviu Popescu, la dosarul nr.3302/2/2015 pentru termenul din data de 17 august 2015, cand se va judeca contestatia in anulare redactata de Monica Danciu de la DNA.

Potrivit notelor scrise depuse de Risantea Gagescu prin avocatul Corneliu Liviu Popescu din Baroul Bucuresti, procuroarea Monica Danciu a candidat pentru un post de judecator la ICCJ in 2011. A primit insa aviz negativ din partea Colegiului de conducere al ICCJ, prezidat de Livia Stanciu, care prin Hotararea nr. 5 din 25.05.2011 a argumentat ca "acesta [candidatul] nu s-a remarcat din punct de vedere profesional, prin date, activitati sau preocupari care sa-l recomande pentru functia de judecator la instanta suprema". Ulterior, prin Hotararea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 972 din 14.12.2011 candidatura Monicai Danciu in vederea promovarii a fost respinsa.

In fata acestei realitati, avocatul Corneliu Liviu Popescu se intreaba daca nu cumva formularea contestatiei in anulare, care “beneficiaza clar intimatei persoane vatamate Doina Livia Stanciu, nu ar putea fi eventual considerata drept o activitate "de remarcat", "alta decat cea de participare efectiva", care "sa confere selectivitate" si sa o recomande pentru functia de judecator la instanta suprema, unde promovarea implica participarea doamnei Doina Livia STANCIU, atat ca presedinte al Colegiului de conducere al Inaltei Curti de Casatie si Justitie (care avizeaza), cat si ca membru de drept al Consiliului Superior al Magistraturii (care decide)”.

Intrebarea este, in opinia noastra, cat se poate de legitima, motiv pentru care apreciem ca se impun minime verificari in cazul Monicai Danciu!

Totodata, avocatul Liviu Popescu semnaleaza un alt aspect extrem de grav. Motivul pentru care Monica Danciu formuleaza contestatia in anulare este “atat de fortat, incat el ar putea fi aplicat fara probleme nu numai in cazul oricarei hotarari de achitare pronuntate de judecatorul care a facut afirmatiile teoretice generale, dar si in cazul oricarei hotarari de condamnare pronuntate de acelasi judecator”.

In acelasi timp, in notele scrise judecatoarea Risantea Gagescu evidentiaza ca “in mod josnic si complet neadevarat” procurororii, in speta Monica Danciu, lasa sa se inteleaga din contestatia in anulare depusa ca urmare a hotararii definitive pronuntata in cazul “Rarinca” ca solutia de achitare a pensionarei a fost pronuntata “in baza resentimentelor personale fata de intimata parte vatamata”.

In aceasta situatie, ne putem intreba legitim daca nu cumva si contestatia in anulare formulata de Danciu ascunde anumite interese personale? Cum ar fi ca Monica Danciu sa fie admisa in functia de judecator ICCJ.

In cuprinsul notelor scrise se mai evidentiaza si ca actiunea DNA de a formula contestatie in anulare impotriva deciziei de achitare reprezinta un caz singular, exemplificand in acest sens ca in ultimii cinci ani DNA nu a formulat nicio astfel de actiune pe motivul incompatibilitatii unui judecator.

Dat fiind ca in apel completul de judecata este format din doi judecatori, ar fi trebuit ca actiunea DNA sa fie indreptate impotriva ambilor judecatori care au achitat-o pe Rarinca, ci nu doar impotriva unuia dintre ei. Altfel, prin indreptarea contestatiei in anulare doar impotriva judecatoarei Risantea Gagescu, releva ca DNA “nu urmareste infaptuirea Justitiei, ci defaimarea si haituirea unui judecator”.

Prezentam in continuare pasaje din notele scrise depuse de judecatoarea Risantea Gagescu:

“In mod nedemn si contrar adevarului, contestatia in anulare lasa sa se inteleaga partinirea judecatorului care depune prezentele note scrise, in judecarea apelului, fata de intimata persoana vatamata din cauza, ca urmare a nepromovarii interviului sustinut in fata Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, din care intimata persoana vatamata a facut parte. Altfel si mai direct spus, in mod josnic si complet neadevarat, contestatia in anulare lasa sa se inteleaga ca judecatorul care depune prezentele note scrise ar fi dat solutia in apel in baza resentimentelor personale fata de intimata parte vatamata. (…)

In al treilea rand, caracterul abuziv si discretionar al contestatiei in anulare este dovedit de caracterul ei complet singular.

Instanta care solutioneaza contestatia in anulare trebuie sa verifice, in ultimii 5 ani, cate contestatii in anulare pe motivul incompatibilitatii unui judecator a formulat Directia Nationala Anticoruptie.

In al patrulea rand, caracterul abuziv al contestatiei in anulare, vizand denigrarea publica a judecatorului care depune prezentele note scrise si care a prezidat completul de apel, este dat de faptul ca parchetul apreciaza ca, prin masurile dispuse la termenul de judecata din apel din 22.04.2015, numai judecatorul care depune prezentele note scrise a fost incompatibil si lipsit de impartialitate.

Or, in apel, completul este colegial, fiind compus din doi judecatori. Masurile criticate de parchet nu au fost decise singur de judecatorul care depune prezentele note scrise, ci de ambii judecatori ai completului, dupa consultare.

Daca ar fi fost intemeiat motivul de incompatibilitate tinand de masurile dispuse in sedinta de judecata (desi nu este), atunci incompatibilitatea ar fi existat pentru ambii judecatori membri ai completului, care au dispus impreuna respectivele masuri, deci contestatia in anulare ar fi trebuit sa sustina ca ambii judecatori au fost incompatibili si lipsiti de impartialitate.

Limitarea contestatiei in anulare numai la pretinsa incompatibilitate a unui singur judecator dintre cei doi care au decis reprezinta o dovada suplimentara ca, prin contestatia in anulare, nu se urmareste infaptuirea justitiei, ci defaimarea si haituirea unui judecator.

In al cincilea rand, trebuie spus faptul ca insusi procurorul care semneaza contestatia in anulare (doamna procuror Monica DANCIU) si care, in mod voalat, dar incontestabil, il acuza pe judecatorul care depune prezentele note scrise de lipsa de impartialitate in raport cu partea Doina Livia STANCIU, ca urmare a nepromovarii la Inalta Curte de Casatie si Justitie in urma interviului sustinut la Consiliul Superior al Magistraturii cu participarea respectivei persoane, a candidat de mai multe ori pentru a fi promovata ca judecator la INalta Curte de Casatie si Justitie, fiind respinsa.

Urmatoarele situatii sunt cunoscute de judecatorul care depune prezentele note scrise (si ulterioare dobandirii de intimata persoana vatamata a calitatilor de presedinte al inaltei Curti de Casatie si Justitie si de membru de Drept al Consiliului Superior al Magistraturii):

Prin Hotararea nr. 5 din 25.05.2011 a Colegiului de conducere al Inaltei Curti de casatie si Justitie, sub prezidenta doamnei Doina Livia STANCIU, s-a dat un aviz negativ candidaturii doamnei procuror Monica Erika DANCIU, intrucat "acesta [candidatul] nu s-a remarcat din punct de vedere profesional, prin date, activitati sau preocupari care sa-l recomande pentru functia de judecator la instanta suprema". Prin Hotararea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 972 din 14.12.2011 candidatura doamnei procuror in vederea promovarii a fost respinsa. (…)

Ca o observatie apartinand strict avocatului judecatorului care depune prezentele note scrise, iar nu judecatorului insusi (care respecta obligatia de rezerva), avocatul se intreaba daca pentru un observator exterior, neutru, formularea contestatiei in anulare,care beneficiaza clar intimatei persoane vatamate Doina Livia STANCIU, nu ar putea fi eventual considerata drept o activitate "de remarcat", "alta decat cea de participare efectiva", care "sa confere selectivitate" si sa o recomande pentru functia de judecator la instanta suprema, unde promovarea implica participarea doamnei Doina Livia STANCIU, atat ca presedinte al Colegiului de conducere al Inaltei Curti de Casatie si Justitie (care avizeaza), cat si ca membru de drept al Consiliului Superior al Magistraturii (care decide)”. (…)

In primul rand, cat priveste afirmatiile facute de judecatorul care depune prezentele note scrise, cu aproape doi ani inainte de judecarea apelului, in cadrul unui interviu la Consiliul Superior al Magistraturii, care nu are absolut nicio legatura cu cauza, ele au fost generale si au vizat aspecte teoretice, precum si propria caracterizare subiectiva a judecatorului asupra persoanei sale.

Dintr-o discutie pur teoretica referitoare la notiunea de eroare judiciara nu se poate trage in niciun caz concluzia ca, intr-o cauza determinata, judecatorul a pornit de la ideea preconceputa ca este vorba despre o eroare judiciara si nu a mai fost impartial. Aceasta ar insemna, intr-un mod complet fortat si absurd, ca pe baza unei simple discutii teoretice referitoare la eroarea judiciara, acest judecator nu ar mai putea niciodata pronunta o solutie de achitare, deoarece automat ar fi deja dovedit ca nu a fost impartial.

De altfel, pe langa faptul ca discutia de la Consiliul Superior al Magistraturii a avut un caracter pur teoretic, subiectul principal de la care a pornit dezbaterea de idei nici nu a fost eroarea judiciara, ci modul in care actioneaza un judecator intr-un complet colegial, atunci cand opinia sa este diferita de a celorlalti membri ai completului. Raspunsurile sunt de bun-simt pentru orice judecator: analizez probele, expun argumentele mele juridice celorlalti doi colegi de complet (ipoteza judecatorului de la instanta suprema), fie ii conving pe ei ca argumentele mele sunt corecte, fie ma conving ei pe mine ca argumentele lor sunt corecte (exact acest lucru inseamna deliberarea colegiala intre judecatori, dupa dezbateri), iar, la limita, fac opinie separata, ceea ce insa nu este dezirabil sa se intample foarte des la instanta suprema.

Strict in acest context, ca exemplu, s-a folosit in dezbaterea strict teoretica exemplul erorii judiciare, cu sublinierea ca diferenta fundamentala de opinii intre membrii completului de judecata poate sa priveasca, in egala masura, achitarea sau condamnarea.

Rationamentul procurorului care a formulat contestatia in anulare pe motivul lipsei de impartialitate este atat de fortat, incat el ar putea fi aplicat fara probleme nu numai in cazul oricarei hotarari de achitare pronuntate de judecatorul care a facut afirmatiile teoretice generale, dar si in cazul oricarei hotarari de condamnare pronuntate de acelasi judecator. Faptul ca argumentele procurorului ar putea fi fara probleme utilizate pentru a demonstra pretinsa lipsa de impartialitate a judecatorului in cazul oricarei hotarari de achitare, respectiv in cazul oricarei hotarari de condamnare, rezulta ca el este complet absurd, neexistand in realitate absolut niciun motiv de indoiala referitor la impartialitatea concreta a judecatorului care depune prezentele note scrise, in judecarea concreta a apelului. (…)

Daca un judecator spune ca se caracterizeaza prin nerabdare este considerat lipsit de impartialitate, inseamna ca respectivul judecator este lipsit de impartialitate in absolut toate dosarele si pentru absolut toate partile, iar nu intr-un singur dosar si doar fata de una singura dintre partile dosarului.

Si acest argument ar justifica absolut orice contestare a impartialitatii judecatorului, deci este, la randul lui, absurd, utilizarea lui de un procuror in justificarea unei contestatii in anulare fiind incalificabila”.

*Cititi aici integral notele scrise depuse de judecatoarea Risantea Gagescu, prin avocatul Corneliu Liviu Popescu

*Cititi aici articolul "LULUTA, UN APEL DEGHIZAT (II) – Apararea judecatoarei CAB Risantea Gagescu in cazul Rarinca"

*Cititi aici articolul "JUDECATA NELEGALA DE LA CAB (I) – Judecatoarea Risantea Gagescu, acuzata de procurori de incompatibilitate dupa ce a achitat-o pe pensionara Mariana Rarinca, demonstreaza ca preschimbarea termenului de judecare a contestatiei in anulare a DNA, dar si admiterea in principiu a acesteia s-au facut cu incalcarea prevederilor legale"

Sursa foto: silviu matei - agerpres