Drama oamenilor paraditi de catre unele parchete nu ia sfarsit odata cu achitarea lor definitiva. Tracasarea continua cand fostii inculpati incearca sa obtina daune de la statul roman pentru suferinta indurata si primesc doar firimituri din partea instantelor sau chiar sunt intorsi din drum fara nicio compensatie.

---

Lumea Justitiei va prezinta cazul sotilor Nela si Coriolan Secara (foto 1), hartuiti de catre procurorul ex-DNA Oradea Cristian Ardelean (foto 2) pe vremea in care acesta activa la Parchetul de pe langa Tribunalul Bihor. Pe scurt, lucrurile au stat asa: in 2004, oamenii de afaceri Nela si Coriolan Secara au depus plangere la PT Bihor pentru un jaf petrecut la propria firma. In 2006, PT Bihor a declinat dosarul la Parchetul de pe langa Judecatoria Oradea, cauza ramanand cu autor necunoscut chiar pana in ziua de azi. In 2012, acelasi Cristi Ardelean i-a ticluit Nelei Secara un dosar de presupusa evaziune fiscala (soldat cu achitare in prima instanta – click aici pentru a citi).

„Intrucat subsemnatii am refuzat sa colaboram cu procurorul ARDELEAN CRISTIAN in dosarul mai sus amintit al Parchetului de pe langa Tribunalul Bihor, in sensul declararii unor aspecte nereale referitoare la anumite persoane din mediul judiciar local, care erau in 'raza sa de actiune', a fost (re)creat artificial dosarul privind talharia din 06/07.06.2004 prin determinarea martorului denuntator BORA ANA – care poseda un cazier judiciar ce se intinde pe 7 pagini – sa faca un denunt cu privire la subsemnatii”, sustine Nela Secara in cererea adresata Tribunalului Bihor pentru acordarea de daune materiale si morale.

Pe scurt: in  2013, Cristian Ardelean le-a fabricat sotilor Secara un dosar in care i-a acuzat ca si-ar fi inscenat jaful de la firma. Cauza a sfarsit in 2018 prin achitari definitive, motiv pentru care sotii Secara s-au adresat instantei, solicitand despagubiri morale de 2,5 milioane de euro si daune materiale de peste 2,71 milioane euro pentru suferintele pe care le-au avut de indurat timp de cinci ani, cat a durat procesul penal (inclusiv faza de urmarire penala). Aceste suferinte au inclus retinerea pentru 24 de ore, apoi aruncarea in arest preventiv. Din fericire, al doilea judecator de drepturi si libertati i-a eliberat rapid, la numai doua zile dupa ce primul JDL incuviintase cererea lui Cristian Ardelean pentru arestarea preventiva a sotilor Secara.

Inimi de piatra

In schimb, la 27 februarie 2020, judecatoarea Teodora Carmen Balogh de la Tribunalul Bihor nu le-a incuviintat antreprenorilor niciun leu, magistrata vorbind in sentinta doar despre durata procesului penal, dar nesufland un cuvant despre celelalte suferinte pe care Nela si Coriolan Secara au fost nevoiti sa le indure.

Situatia s-a imbunatatit un an mai tarziu, insa nesemnificativ: in 24 iunie 2021, judecatoarele Aurelia Lenuta Stan si Eugenia Mosincat de la Curtea de Apel Oradea le-au aprobat celor doi oameni de afaceri despagubiri morale in cuantum de doar 17.000 de euro. Dar atat. In rest, zero daune materiale. Din fericire, hotararea completului Stan-Mosincat poate fi atacata cu recurs la Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Dupa cum veti vedea in actiunea de mai jos a sotilor Secara, cei doi oameni de afaceri au avut de indurat nu doar rusinea in sine a unui dosar penal nedrept, ci si terfelirea imaginii la care s-au dedat aplaudacii catuselor din presa, care i-au prezentat pe antreprenorii oradeni ca pe niste infractori ordinari. La acestea se adauga gravele probleme de sanatate cu care Nela Secara s-a confruntat in timpul procesului. Ca sa nu mai vorbim despre intruziunea in viata privata, convorbirile celor doi oameni de afaceri fiind ascultate aiurea timp de circa un deceniu.

Inainte de a va prezenta minutele Tribunalului Bihor si CA Oradea, mentionam ca Nela si Coriolan Secara au fost aparati de catre avocatii Alexandru Lele (foto 3) si Florica Romosan. De asemenea, precizam ca hotararea Curtii de Apel Oradea inca nu a fost motivata.

Redam minutele celor doua instante din dosarul nr. 1895/111/2019:

I. Tribunalul Bihor (sentinta nr. 33/2020):

„Respinge exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Statului Roman. Respinge ca nefondata cererea formulata de reclamantii Secara Coriolan si Secara Nela Mirela in contradictoriu cu paratul Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice.

Cu drept de apel in termen de 30 zile de la comunicare, care se depune la Tribunalul Bihor. Pronuntata prin punerea solutiei la dispozitia partilor de grefa instantei, azi, 27.02.2020”.

II. CA Oradea (hotararea nr. 827/2021):

„ADMITE ca fondat apelul civil declarat de apelantii Secara Coriolan si Secara Nela Mirela in contradictoriu cu intimatul Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice – Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Cluj-Napoca, prin Administratia Judeteana a Finantelor Publice Bihor, impotriva sentintei civile nr. 33/C din 27.02.2020 pronuntate de Tribunalul Bihor, pe care o schimba in parte in sensul ca:

Admite in parte actiunea formulata de reclamantii Secara Coriolan si Secara Nela Mirela impotriva paratului Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice si, in consecinta, obliga paratul Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice la plata sumei de 7.000 euro (echivalent in lei la data platii) in favoarea reclamantului Secara Coriolan si a sumei de 10.000 euro (echivalent in lei la data platii) in favoarea reclamantei Secara Nela Mirela, cu titlu de daune morale.

Pastreaza celelalte dispozitii ale sentintei. Obliga partea intimata sa plateasca apelantei Secara Nela Mirela suma de 2.000 lei cheltuieli de judecata partiale in apel. Cu recurs in 30 de zile de la comunicare. Recursul se depune la Curtea de Apel Oradea. Pronuntata in sedinta publica de azi, 24 iunie 2021”.

Iata principalele pasaje din actiunea sotilor Secara:

„Solicitam:

1. Obligarea paratului Statul Roman la plata sumei de 1.500.000 Euro pentru subsemnata Secara Nela si, respectiv la plata sumei de 1.000.000 Euro pentru subsemnatul Secara Coriolan, reprezentand daune morale, ca urmare a prejudiciului multiplu si complex ce ne-a fost cauzat prin declansarea fata de subsemnatii – in mod nejustificat si de o maniera abuziva – a unui proces penal ce s-a derulat timp de 5 ani si 5 luni, cu toate consecintele dezastruoase pe care acest demers abuziv l-a avut asupra sanatatii si vietii noastre, a imaginii noastre publice, precum si asupra tuturor drepturilor noastre civile.

2. Obligarea paratului Statul Roman la plata daunelor materiale in suma de 150.000 lei, reprezentand contravaloarea unei parti din cheltuielile ocazionate de procesul abuziv instrumentat impotriva noastra prin:

- onorarii avocati;

- expertiza judiciara.

3. Obligarea paratului Statul Roman la plata daunelor materiale in suma de 2.560.578 Euro, reprezentand contravaloarea unei parti din prejudiciul cauzat firmei in care subsemnatii suntem asociati, respectiv S.C. ARTPEL GRUP SRL, a beneficiului nerealizat rezultand din pierderea terenului si a hotelului ridicat pe acesta in statiunea Baile Felix - Sanmartin, precum si a imobilului situat in Oradea, str. George Calinescu nr. 11, jud. Bihor;

4. Obligarea paratului la plata dobanzii legale aferente sumelor de bani solicitate, de la data introducerii cererii de chemare in judecata si pana la plata efectiva a acestora;

Cu cheltuieli de judecata,

pentru urmatoarele motive:

I. Contextul in care s-au petrecut faptele de care ne plangem si evolutia acestora

In cursul anului 2004, respectiv in noaptea de 06/07.06.2004, punctul de lucru al SC ARTPEL GRUP SRL, societate administrata de subsemnatii, a fost spart, fiind furata o cantitata importanta de posete si materie prima.

In cauza a fost inceputa urmarirea penala la data de 07.06.2004 de catre Parchetul de pe langa Tribunalul Bihor, fiind efectuate cercetari in vederea stabilirii identitatii persoanelor responsabile de savarsirea infractiunii si, implicit, de provocarea prejudiciului, paguba care a fost recuperata ulterior intr-o anumita masura de la societatea de asigurare.

Prin ordonanta din 16.11.2006, Parchetul de pe langa Tribunalul Bihor a dispus declinarea competentei de solutionare a cauzei Parchetului de pe langa Judecatoria Oradea, cauza ramanand in continuare cu autor necunoscut.

Subsemnata am fost cercetata si ulterior trimisa in judecata in dosarul 694/P/2012 al Parchetului de pe langa Tribunalul Bihor, avand ca obiect infractiunea de evaziune fiscala.

Intrucat subsemnatii am refuzat sa colaboram cu procurorul ARDELEAN CRISTIAN in dosarul mai sus amintit al Parchetului de pe langa Tribunalul Bihor, in sensul declararii unor aspecte nereale referitoare la anumite persoane din mediul judiciar local, care erau in 'raza sa de actiune', a fost (re)creat artificial dosarul privind talharia din 06/07.06.2004 prin determinarea martorului denuntator BORA ANA – care poseda un cazier judiciar ce se intinde pe 7 pagini – sa faca un denunt cu privire la subsemnatii.

Astfel, 'revelatia' anchetatorilor cu privire la identitatea autorilor faptelor din noaptea de 06/07.06.2004 s-a produs la data de 18.12.2012 (deci la mai bine de 8 ani de la comiterea faptelor), dupa intervenirea prescriptiei raspunderii penale, cand numita BORA ANA a formulat un denunt penal, prin intermediul caruia a sesizat ca, in timp ce era incarcerata la Penitenciarul Arad, a purtat o discutie cu o alta detinuta, numita BACTER GABRIELA, care i-ar fi relatat ca a fost angajata la SC ARTPEL GRUP SRL, iar in acea perioada subsemnata mi-as fi inscenat o talharie la firma mea, in sensul ca as fi instigat mai multe persoane sa il imobilizeze pe paznicul de la fabrica, dupa care sa sustraga intreaga cantitate de marfa din incinta. Dupa ce a fost sustrasa, marfa ar fi fost transportata cu camionul tatalui lui BACTER GABRIELA la o casa ce apartine bunicilor ei. De asemenea, BACTER GABRIELA i-ar mai fi comunicat numitei BORA ANA ca marfa respectiva era asigurata, motivul inscenarii acelei talharii fiind cel al incasarii primei de asigurari.

La data de 13.01.2013, numita BACTER GABRIELA a dat o declaratie olografa, dupa care a urmat audierea sa, respectiv la data de 22.01.2013 au dat declaratii olografe numitii Bacter Gavril si Bacter Irina, dupa care s-a trecut la audieri, fiind ascultat si numitul Popa Liviu Ionel.

Facem precizarea ca declaratia numitei BACTER GABRIELA, care a 'confirmat' denuntul numitei BORA ANA, a fost luata sub aceleasi auspicii ca aceea a numitei BORA ANA, in Penitenciarul Arad, de catre aceiasi ofiteri de politie, respectiv RUS DORIN si TIRBAN VICTOR, care i-au sugerat 'martorei' ce sa declare, alterand realitatea faptelor expuse si consemnate.

Ulterior, prin ordonanta din 04.02.2013 a Parchetului de pe langa Judecatoria Oradea, s-a declinat competenta de solutionare a cauzei Parchetului de pe langa Tribunalul Bihor in vederea conexarii dosarului nr. 6361/P/2006 la dosarul nr. 982/P/2012 al Parchetului de pe langa Tribunalul Bihor, format ca urmare a denunturilor provocate, incurajate si rasplatite de organele de urmarire penala, ARDELEAN CRISTIAN si RUS DORIN.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Tribunalul Bihor, din data de 15.05.2014, dat in dosarul nr. 80/P/2013 de catre procurorul ARDELEAN CRISTIAN, s-a dispus trimiterea in judecata a subsemnatului, Secara Coriolan, pentru savarsirea infractiunii de talharie calificata, lipsire de libertate in mod ilegal si inselaciune, precum si a subsemnatei, Secara Nela Mirela, pentru savarsirea infractiunilor de complicitate la talharie calificata si inselaciune.

Desi nu exista cererea subsemnatilor de a continua procesul penal, in temeiul art. 18 Cod proc. pen., si am invederat ca s-a implinit termenul legal de prescriptie a raspunderii penale, procurorul ARDELEAN CRISTIAN nu a tinut seama de IMPOSIBILITATEA LEGALA DE A EXERCITA ACTIUNEA PENALA DUPA DATA DE 07.06.2009, considerand probabil ca dispozitiile art. 16 Cod proc. pen. ('Actiunea penala nu poate fi pusa in miscare, iar cand a fost pusa in miscare nu mai poate fi exercitata daca ... f) a intervenit amnistia sau prescriptia') nu ii sunt aplicabile unui procuror zelos si dornic de afirmare.

Prin sentinta penala nr. 709 din 02.09.2016 pronuntata de Judecatoria Oradea, in dosarul 2635/111/2014, subsemnatul CORIOLAN SECARA am fost condamnat la pedeapsa de 2 ani inchisoare, in regim privativ de libertate, pentru savarsirea infractiunii de lipsire de libertate in mod ilegal, iar in temeiul art. 396 alin. 1 si 6 raportat la art. 16 alin.1 lit. f Cod de procedura penala, s-a dispus incetarea procesului penal sub aspectul savarsirii infractiunilor prevazute de art. 272 alin. 1 lit. b din Legea nr. 31/1990, art. 193 alin. 2 Cod penal si art. 245 alin. 1 Cod penal.

De asemenea, in temeiul art. 396 alin.1 si 6 raportat la art.16 alin. 1 lit. f Cod de procedura penala, s-a dispus incetarea procesului penal fata de subsemnata SECARA NELA MIRELA sub aspectul savarsirii infractiunilor prevazute de art. 272 alin.1 lit. b din Legea nr. 31/1990, art. 48 raportat la art. 193 alin. 2 Cod penal si art. 245 alin. 1 Cod penal.

Sentinta mai sus amintita a fost atacata cu apel atat de subsemnatii, cat si de Parchetul de pe langa Tribunalul Bihor.

Chiar daca toate faptele pentru care am fost trimisi in judecata s-au prescris, subsemnatii am solicitat instantei de judecata, in temeiul art. 18 Cod procedura penala, continuarea procesului penal, apelul nostru a fost admis, iar prin Decizia penala nr. 368/A/2018 a Curtii de Apel Oradea, am fost achitati pentru toate infractiunile retinute in sarcina noastra.

II. Incalcarile concrete ale legii si drepturilor procesuale ale subsemnatilor, savarsite pe parcursul procesului penal.

1. Durata nejustificat de lunga a procesului penal (...)

In ceea ce ne priveste, aratam ca exista legatura de cauzalitate intre durata excesiva a procesului penal, modalitatea in care acesta s-a desfasurat in concret si prejudiciul material si moral suferit de catre subsemnatii. Prin durata excesiva a procedurilor din procesul penal in care am fost inculpati, a fost incalcat art. 6 din Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale, cu privire la dreptul la un proces echitabil.

Prelungirea procedurii in mod nerezonabil se datoreaza in mod cert deficientelor autoritatilor, existand perioade semnificative de inactivitate din partea organelor de urmarire penala pe parcursul procedurii penale, fiind evident ca actele de procedura penala nu s-au desfasurat la intervale regulate si rezonabile.

Mai mult decat atat, astfel cum vom arata in continuare, intregul proces penal a fost pornit impotriva subsemnatilor in mod intentionat si cu rea-credinta de catre organele de urmarire penala, consecintele acestui proces penal fiind extrem de grave si iremediabile. (...)

Nu in ultimul rand, si consideram acest aspect ca fiind extrem de relevant, este ca modalitatea defectuoasa in care s-a desfasurat procesul penal, precum si conduita imputabila organelor de urmarire penala si instantei de fond rezulta si din faptul ca, in ceea ce priveste infractiunile de talharie calificata si lipsire de libertate retinute in sarcina subsemnatilor, termenul de prescriptie al raspunderii penale, de 8 ani, s-a implinit la data de 07.06.2012, deci anterior datei la care au fost emise mandatele de aducere si de retinere pe numele subsemnatilor (respectiv 22.03.2013), iar in ceea ce priveste infractiunea de inselaciune privind asigurarile, termenul de prescriptie al raspunderii penale, de 5 ani, s-a implinit la data de 07.06.2009, anterior punerii in miscare a actiunii penale fata de subsemnatii pentru aceasta infractiune.

Or, avand in vedere toate aceste imprejurari, este evident faptul ca intregul proces penal a fost pornit impotriva subsemnatilor cu rea-credinta, iar masurile procesuale luate ulterior ne-au cauzat prejudicii considerabile pe toate planurile.

Pe de alta parte, nu se poate retine vreo culpa a subsemnatilor in prelungirea duratei procesului penal, folosirea mijloacelor procedurale prevazute de lege nefiind imputabile. In acest sens, chiar daca subsemnatii am solicitat continuarea procesului penal avand in vedere ca s-a implinit termenul de prescriptie a raspunderii penale pentru faptele ce au facut obiectul dosarului penal nr. 2635/111/2014, nu se poate retine vreo rea-credinta in incercarea de a lupta pana la final in dovedirea nevinovatiei noastre cu toate mijloacele procesual penale de care am dispus. In acest sens, precizam ca subsemnatii am solicitat continuarea procesului penal, potrivit art. 18 Cod procedura penala, la termenul de judecata din 29.06.2018, iar pronuntarea deciziei nr. 368/A/2018 a Curtii de Apel Oradea a avut loc la data de 10.08.2018.

Astfel, subsemnatii am indeplinit toate obligatiile dispuse de organele judiciare, am respectat toate masurile care s-au luat impotriva noastra, am participat in mod activ la solutionarea cauzei, manfiestand un real interes in ceea ce priveste administrarea de probe si dovedirea nevinovatiei noastre.

2. Incalcarea prezumtiei de nevinovatie

La 28 martie 2013, deci la scurt timp dupa inceperea urmaririi penale fata de subsemnatii, in Bihoreanul a fost publicat un articol in care se preciza, printre altele, ca 'Surse din ancheta au dezvaluit BIHOREANULUI ca, in noaptea de 6 spre 7 iunie, sotii Secara au inscenat o talharie la sediul firmei. In jurul orei 2:30, Coriolan Secara, alaturi de alti 4 barbati, toti avand fetele acoperite, au intrat in curtea Artpel Grup, l-au batut si imobilizat pe paznicul societatii, l-au legat de maini si picioare si l-au inchis in ghereta.

Apoi, din depozitul si biroul firmei, cei cinci au incarcat intr-un camion marfurile gasite, in valoare totala de aproximativ 850.000 lei, pe care mai apoi sotii Secara le-au ascuns si valorificat la negru'.

Din modalitatea in care articolul a fost redactat, reiesea foarte clar ca subsemnatii suntem vinovati, fara nicio indoiala, de comiterea respectivelor fapte.

Or, urmare a publicarii acestui articol, s-a schimbat considerabil modalitatea in care subsemnatii eram perceputi in societate, in sensul ca exista certitudinea ca am comis faptele imputate de organele de urmarire penala. Astfel, imaginea de care ne bucuram, precum si statutul societatilor pe care le administram au fost grav afectate.

In concret, relatiile comerciale s-au degradat, partenerii de afaceri cautand diverse motive sa rupa orice legatura cu societatile administrate de catre subsemnatii. Consideram ca este relevant sa detaliem impactul ireversibil pe care articolele de presa mentionate anterior si, respectiv, incalcarea prezumtiei de nevinovatie l-au avut asupra starii materiale atat a subsemnatilor, cat si a societatilor comerciale a caror asociati suntem, in special a societatii S.C. Artpel Grup S.R.L, toate acestea fiind confirmate de inscrisurile anexate prezentei.

a) In ceea ce priveste societatea S.C. Artpel Grup S.R.L., in pofida furtului care a avut loc din magazia firmei in anul 2004 (furt care a facut obiectul dosarului penal nr. 2635/111/2014, fiind inculpati in mod intentionat subsemnatii!) si a consecintelor sale, societatea a continuat sa se dezvolte, astfel ca in anul 2009 a achizitionat echipamente performante in valoare de circa 200.000 Euro, iar in anul 2012, echipamente in valoare de 280.000 Euro, investitii efectuate pentru a-si indeplini fara intarziere obligatiile contractuale fata de partenerul de afaceri german, ABRO GMBH&CO KG, cu care sociatetea avea incheiat un contract de colaborare (prevazandu-se expres ca ABRO GMBH&CO KG este partenerul exclusiv al S.C. Artpel Grup S.R.L.) pe o durata de 5 ani, avand o valoare aproximativa de 15.000.000 de Euro.

Cu toate ca, in anul 2012, fata de subsemnata s-a dispus inceperea urmaririi penale pentru savarsirea unor infractiuni de evaziune fiscala, precum si masura retinerii si ulterior a arestarii preventive, partenerul de afaceri ABRO GMBH&CO KG a inteles ca sunt doar acuzatii nedovedite, astfel ca a hotarat sa continue colaboarea intre societati, iar declinul S.C. Artpel Grup S.R.L. a inceput abia in anul 2013, o data cu acuzatiile de savarsire a infractiunilor de talharie si de lipsire de libertate, imputate subsemnatilor.

In timpul vizitei partenerului de afaceri german la punctul de lucru al societatii S.C. Artpel Grup S.R.L., vizita ce avea ca scop stabilirea unor noi strategii privind colaborarea dintre societati, organele de urmarire penala s-au prezentat cu ordonante de retinere dispuse fata de subsemnatii in dosarul de urmarire penala nr. 80/P/2013. Or, de la acest moment si urmare articolelor aparute ulterior in presa, articole care au creat convingerea ca suntem vinovati de savarsirea faptelor retinute, ABRO GMBH&CO KG si-a schimbat radical conduita si, pentru a nu-si onora obligatiile contractuale, a invocat cu fiecare ocazie faptul ca asociatii societatii S.C. Artpel Grup S.R.L., respectiv subsemnatii Nela Secara si Coriolan Secara, suntem cercetati penal in mai multe dosare si chiar am fost condamnati in prima instanta.

In concret, dupa inceperea urmaririi penale in cauza, partenerul de afaceri german a refuzat, in mod discretionar, sa ne achite facturile emise de catre S.C. Artpel Grup S.R.L., in cuantum de 853.578 Euro, iar ulterior, invocand condamnarea dispusa in mod eronat de catre prima instanta, ABRO GMBH&CO KG a redus in mod drastic volumul de munca, bancile au refuzat sa continue finantarea societatii si incercarea de vanzare a acesteia nu a avut niciun succes, pentru acelasi motiv. Cu toate acestea, datorita faptului ca societatea accesase fonduri europene, s-a aflat in imposibilitate de a dispune concedieri pe o perioada de 3 ani, perioada in care salariile acestora au fost achitate din alte imprumuturi. In acest sens, in anul 2017, ABRO GMBH&CO KG a impumutat societatea S.C. Artpel Grup S.R.L. cu suma de 125.000 Euro, stabilind un termen de gratie de 12 luni, stabilind ca prima rata sa devinp exigibila la 25.10.2018. Invocand inca o data existenta dosarului penal nr. 2635/111/2014, dosar care la acea data nu era definitiv solutionat, partenerul de afaceri german a hotarat, contrar celor stabilite in contractul de imprumut, sa se adreseze instantei de judecata in vederea emiterii unei hotarari de instituire a unui sechestru asigurator asupra utilajelor societatii. Instanta de judecata a admis aceasta cerere in principal pentru motivul ca subsemnatii am fost condamnati in prima instanta in dosarul penal nr. 2635/111/2014 al Tribunalului Bihor, incalcand in mod vadit prezumtia de nevinovatie a subsemnatilor si contribuind considerabil la declinul S.C. Artpel Grup S.R.L. Mai mult decat atat, reprezentantii ABRO GMBH&CO KG s-au prezentat la sediul societatii S.C. Artpel Grup S.R.L. si au ridicat utilajele acesteia fara a avea insa titlu executoriu. Pentru aceste fapte, am depus o plangere penala, insa prejudiciile au fost iminente.

In acest sens fac deplina dovada indicatorii financiari anuali, potrivit carora in anul 2013 societatea S.C. Artpel Grup S.R.L. avea o cifra de afaceri de 15.388.400 lei si 157 de angajati, iar in anul 2018 a ajuns la o cifra de afaceri de 184.994 cu profit 0 si 11 angajati.

b) De asemenea, S.C. Artpel Grup S.R.L. detinea in proprietate un teren intravilan in statiunea Baile Felix, in suprafata de 5039 mp, teren ce a facut obiectul unui contract de comodat intre aceasta si societatea S.C. ROMPALACE TUR S.R.L (societate ce apartinea de asemenea familiei Secara), in vederea construirii unui hotel cu baza proprie de tratament. In anul 2007, S.C. Artpel S.R.L. si-a asumat rolul de garant in contractul de imprumut cu ipoteca incheiat intre S.C. ROMPALACE TUR S.R.L. si Banca Comerciala Romana, contract ce oferea societatii suma de 400.000 Euro, necesara pentru ridicarea hotelului. De asemenea, subsemnatul Secara Coriolan, am contribuit la acest credit ipotecar cu suma de 52.000 Euro, avand semnificatia de depozit colateral. Urmare a crizei financiare din anul 2008, BCR si-a exprimat pozitia in sensul retragerii contributiei la proiectul mai sus mentionat, astfel ca S.C. Artpel Grup S.R.L., in calitate de garant si preluand toate obligatiile de plata ale S.C. ROMPALACE TUR S.R.L., prin contractele de cesiune incheiate, a reusit sa-si achite datoriile pana in anul 2014 (inclusiv cele stabilite in planul de reorganizare a societatii S.C. ROMPALACE TUR S.R.L.), in concret pana la inceperea urmaririi penale in dosarul 80/P/2014 si a articolelor de presa aparute ulterior.

Evident ca, odata cu inceperea procesului penal si ulterior, diagnosticarea subsemnatei cu boli grave de sanatate, a fost prioritar pentru subsemnatii sa achitam cheltuielile la care am fost obligati, astfel ca ne-am aflat in situatia - pe care am incercat sa o evitam cu toate resursele de care am dispus – sa pierdem terenul intravilan mai sus mentionat, precum si toata investitia asupra cladirii pe care am realizat-o pana la acel moment (evaluate la suma de 1.300.000 Euro), inclusiv aportul subsemnatului in cuantum de 52.000 Euro.

c) Nu in ultimul rand, greutatile financiare mentionate anterior, greutati cu care nu ne-am fi confruntat daca subsemnatilor nu ne-ar fi fost intocmit cu rea-credinta un dosar penal, s-au concretizat si in imposibilitatea de plata a creditului imobiliar contractat pentru achizitionarea apartamentului situat in Oradea, str. George Calinescu nr. 11. In acest sens, este relevant si ca, odata cu declansarea procesului penal, in privinta acestui imobil, s-a dispus instituirea unui sechestru penal, astfel ca, in pofida incercarilor noastre de a ne recupera cel putin ratele achitate pana la acel moment precum si investitiile efectuate pentru imbunatatirea acestuia, nu s-a aratat nimeni interesat sa achizitioneze un bun de la subsemnatii, avand in vedere ca opinia publica a fost convinsa de catre organele judiciare ca suntem vinovati, fara niciun dubiu, de faptele retinute in sarcina noastra. (...)

In ceea ce ne priveste insa, prin conduita organului de urmarire penala, care nu doar ca a pus la dispozitia presei informatii din ancheta penala aflata in desfasurare, dar a si lasat sa ce creada, fara nicio indoiala, ca subsemnatii suntem vinovati de savarsirea presupuselor fapte, a fost incalcat principiul prezumtiei de nevinovatie, sens in care se impune ca si prin prisma incalcarii acestor drepturi, statul roman sa repare prejudiciul cauzat, pe temeiul reaspunderii civile delictuale.

3. Incalcarea dreptului la viata privata au dus la incalcarea art. 8 din Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale

In solutionarea apelului, Curtea de Apel Oradea (intrucat prima instanta, analizand superficial dosarul cauzei a trecut peste aceste aspecte), a solicitat prin adresa din 13.11.2017, Parchetului de pe langa Judecatoria Oradea inaintarea incheierii instantei care a soluționat referatul din 09.06.2004 (dosar nr. 302/P/2004), prin care s-a cerut eliberarea autorizației de interceptare a convorbirilor telefonice de pe mai multe posturi telefonice, s-a solicitat sa se comunice daca s-au emis si alte autorizatii de interceptare sau de supraveghere in dosarul nr. 302/P/2004, cu inaintarea proceselor verbale de redare si suportii optici aferenti in cazul emiterii autorizatiilor.

Prin adresa din 17.11.2017, Parchetul de pe langa Tribunalul Bihor a comunicat ca se afla in imposibilitatea de a pune la dispozitia instantei incheierea care a solutionat referatul dispus in data de 09.06.2004 in dosarul de urmarire penala nr. 302/P/2004 al Parchetului de pe langa Tribunalul Bihor, prin care s-a solicitat eliberarea autorizatiei de interceptare a convorbirilor telefonice de pe mai multe posturi telefonice, intrucat in arhiva Parchetului de pe langa Tribunalul Bihor nu mai exista niciun document cu referire la dosarele cu nr. 80/P/2013 sau nr. 302/P/2004, respectiv nu mai detin informatii cu privire la emiterea altor autorizatii de interceptare sau de supraveghere.

Ulterior, prin adresa nr. 80/P/2013 din 05.12.2017, Parchetul de pe langa Tribunalul Bihor a comunicat ca in urma verificarilor efectuate in arhiva unitatii de parchet, nu a fost identificata existenta suportilor optici si notele de redare a convorbirilor telefonice interceptate aferente incheierii penale nr. 44/09.06.2004, pronuntata de Tribunalul Bihor in dosar nr. 34/S/2004 la solicitarea formulata de Parchetul de pe langa Tribunalul Bihor in dosarul de urmarire penala nr. 302/P/2004. (...)

Mai grav este faptul ca, la momentul care subsemnatii eram interceptati si supravegheati, in concret nu detineam nicio calitate in cauza, iar aceste probe, fiindu-ne cel mai probabil favorabile – aceasta fiind si opinia instantei care a judecat apelul in cauza – nu ne-au fost aduse niciodata la cunostinta si nu am fost vreodata informati ca s-a dispus si administrat o astfel de proba. Chiar motivul disparitiei subite a acestora poate fi ca existenta lor a ingreunat trimiterea in judecata, datorita faptului ca ne disculpau.

Probele la care am facut referire anteror au fost ignorate si nu ne-au fost prezentate, ceea ce dovedeste caracterul lor ocult si modul discretionar si arbitrar in care au fost dispuse si administrate, incalcari posibile datorita imprevizibilitatii legii si a lipsei controlului a priori si a posteori.

In concluzie, este cert ca nu ne-am bucurat de gradul minim de protectie impotriva arbitrarului, impus de art. 8 din Conventie si, prin urmare, a avut loc incalcarea acestei prevederi.

III. Acordarea daunelor morale

Subsemnatii vom explica pe larg modul in care existenta acestui dosar penal ne-a schimbat in mod ireparabil viata, unele consecinte fiind imposibil de inlaturat. (...)

In concret, subsemnatilor ne-au fost afectate:

Imaginea, prejudiciul moral datorandu-se si mediatizarii excesive a cazului nostru, in care am fost prezentati de multe ori ca doi infractori. Comunicatele de presa au continut afirmatii false, care ne-au afectat onoarea, reputatia profesionala si dreptul nostru la imagine, atat ca oameni de afaceri, cat si ca simpli cetateni. Nu este lipsit de relevanta faptul ca articolele calomnioase, care puneau sub semnul intrebarii reputatia noastra (invocand acuzele ce ne-au fost aduse) au continuat sa apara si dupa solutionarea dosarului si pronuntarea solutiei de achitare.

Am fost impiedicati sa desfasuram o viata sociala normala, avand parte de suferinta de a fi privati de o viata corespunzatoare varstei, ceea ce a implicat si o mare suferinta psihica, ce presupune, de asemenea, o compensatie sub forma unor daune morale pentru prejudiciul nepatrimonial incercat.

Subsemnatei mi-a fost afectata sanatatea ireversibil, stresul si imposibilitatea de a ma ingriji corespunzator ducand la aparitia mai multor boli, atestate de actele medicale de la dosar.

Datorita duratei excesive si a presiunii create de acest proces, starea mea de sanatate s-a inrautatit in mod drastic.

Astfel, subsemnata am fost diagnosticata cu neoplasm de col uterin cu metastaza osoasa in anul 2013, am fost supusa unei operatii de histerectomie totala si am suferit de o interventie chirurgicala de pancreatita. Pe parcursul celor 3 ani in care am urmat tratamente de chimioterapie, s-a dispus fata de mine masura interdictiei de a parasi localitatea, desi am invederat instantei de judecata ca trebuie sa ma prezint in mod regulat la tratament in Italia si am cerut in repetate randuri revocarea masurii pentru acest motiv. Mentionez ca m-am prezentat la toate termenele de judecata si am avut un rol activ in dovedirea nevinovatiei mele, chiar daca aceasta a implicat cheltuieli financiare extrem de ridicate. Pusa in fata faptului de a nu fi lasata sa parasesc localitatea si respectiv tara in vederea urmarii tratamentelor care se impuneau, am ajuns in situatia in care s-au declansat o serie de alte boli pe baza de stres, subsemnata fiind diagnosticata si de boala Parkinson.

Cu privire la instituirea obligatiei de a nu parasi localitatea, impusa subsemnatilor, prin care ni s-a ingradit exercitarea dreptului la libera circulatie, mentionam dispozitiile art. 53 din Constitutia Romaniei potrivit caruia 'exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. Restrangerea poate fi dispusa numai daca este necesara intr-o societate democratica. Masura trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o, sa fie aplicata in mod nediscriminatoriu si fara a aduce atingere existentei dreptului sau a libertatii'.

Facem precizarea ca subsemnatii am fost retinuti si arestati preventiv in dosarul 80/P/2013 al Parchetului de pe langa Tribunalul Bihor in perioada 26.03.2013 – 29.03.2013.

De asemenea, fata de subsemnata Secara Nela Mirela, urmare a denuntului mincinos al numitei Bora Ana, realizat la comanda procurorului Ardelean Cristian si a ofiterului de politie Rus Dorin, s-a dispus revocarea liberarii provizorii pe cautiune, hotarare pronuntata anterior in dosarul 694/P/2012 al Parchetului de pe langa Tribunalul Bihor si, cu argumentul ca subsemnata as fi savarsit o noua infractiune, masura eliberarii provizorii pe cautiune a fost revocata, iar subsemnata am fost tinuta in arest pentru o perioada de 56 de zile!

Nu am avut parte de linistea si siguranta materiala corespunzatoare statutului de oameni de afaceri, dobandite de subsemnatii prin munca. Mai mult decat atat, asa cum am aratat mai sus, majoritatea afacerilor aflate in desfasurare au fost oprite datorita neincrederii partenerilor de afaceri si am ajuns astfel in situatia in care nu puteam plati ratele scadente la banca, fiind instituita masura sechestrului judiciar asupra bunurilor societatilor. De asemenea, prin modul abuziv si arbitrariu in care s-a desfasurat procesul penal fata de noi, am fost adusi in situatia in care am pierdut imobilul in care locuiam.

Exercitarea dreptului la intimitate si la respectarea vietii private si de familie ne-au fost totalmente bulversate.

IV. Cu referire la daunele materiale solicitate de catre subsemnatii, vom arata urmatoarele aspecte:

Acestea se compun din: onorariile de avocat achitate in toate fazele procesuale, respectiv: urmarire penala, asistare si reprezentare la luarea masurii arestului preventiv precum si cu ocazia recursurilor formulate la aceste masuri, asistarea si/sau reprezentarea in fata instantelor de judecata, respectiv Tribunalul Bihor, Curtea de Apel Oradea si Curtea Constitutionala a Romaniei, precum si contravaloarea expertizei judiciare dispuse in cauza, in cuantum total de 150.000 RON;

Subsemnatii intelegem sa solicitam obligarea paratului la plata daunelor materiale intrucat Statul, prin organele judiciare penale, a declansat procedura impotriva noastra. Subsemnatii nu avem nicio culpa pentru cheltuielile pe care le-am efectuat pe durata procesului penal pentru a ne putea apara cu succes si pentru a combate invinuirile care ni s-au adus si care, in mod definitiv, au fost apreciate ca fiind nefondate.

Pe de alta parte, in ceea ce priveste daunele materiale reprezentand contravaloarea unei parti din sumele de bani pierdute de catre subsemnatii si de catre societatea S.C. Artpel Grup S.R.L. ca urmare a procesului penal, solicitam sa aveti in vedere toate cele aratate cu ocazia detalierii incalcarii prezumtiei de nevinovatie de catre organele judiciare”.

Prezentam fragmentul esential din motivarea Tribunalului Bihor:

„Instanta va respinge exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului invocata de acesta, raportat la faptul ca Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice are calitatea de garant al infaptuirii justitiei si este titularul actiunii penale, care a pierdut procesul, iar ministerul reprezinta statul in orice alte situatii in care acesta participa nemijlocit, conform art. 3 alin. 1 pct. 81 HG nr. 34/2009.

Potrivit art. 538 CPP, persoana care a fost condamnata definitiv are dreptul la repararea pagubei in caz de eroare judiciara daca in urma rejudecarii cauzei, s-a pronuntat o hotarare definitiva de achitare.

Constatarea unei erori judiciare naste in sarcina statului obligatia de a repara paguba creata, chiar si in absenta oricarei incalcari a dreptului la un proces echitabil de catre instanta de judecata, in baza raspunderii obiective, independent de culpa, care se explica si se intemeiaza pe obligatia de garantie in sarcina statului, care are ca suport riscul de activitate a serviciului public de infaptuire a justitiei, conform deciziei nr. 374/2019 a Curtii Constitutionale a Romaniei.

Legiuitorul a reglementat in mod expres si limitativ doar situatia persoanei care a fost condamnata definitiv, daca in urma rejudecarii cauzei s-a pronuntat o hotarare definitiva de achitare, ceea ce nu are semnificatia unei incalcari a dreptatii ca valoare suprema in statul de drept si nici a unei limitari a accesului liber la justitie, garantat de art.21 din Constitutie, potrivit aceleiasi decizii.

Prin Decizia nr.45 din 30 ianuarie 2018 (...), Curtea Constitutionala a Romaniei a statuat ca eroarea judiciara este o notiune care presupune o abatere de o anumita gravitate de la interpretarea si aplicarea normelor legale, indiferent ca sunt de procedura sau substantiale, dar care produc consecinte grave asupra drepturilor si libertatilor fundamentale.

Art. 52 alin. (3) din Constitutia Romaniei stabileste raspunderea patrimoniala a statului pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare, aceeasi prevedere fiind preluata si de art. 96 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare. Din interpretarea a contrario a textului art. 52 alin. (3) din Constitutia Romaniei, republicata, precum si din cea sistematica a tezelor defipte de art. 52 din Constitutie, in integralitatea sa, se re-tine ca statul poate fi tras la raspundere in cazul vatamarilor cauzate prin erori judiciare.

Asadar, in conformitate cu dreptul national, statul roman raspunde pentru prejudiciile cauzate unui inculpat intr-un proces penal doar in temeiul si in conditiile reglementarii speciale referitoare la raspunderea pentru erorile judiciare, iar nu in temeiul normelor generale de drept civil privind raspunderea delictuala. (...)

Retinand ca in ce priveste cauzele penale, procedura repararii prejudiciului este reglementata de art. 538 si urmatoarele CPP, iar reclamantii nu au fost condamnati definitiv si ulterior achitati iar in privinta privarii de liberate nu s-a constata caracterul nelegal al acesteia, in conditiile prevazute de art. 539 CPP, neexistand o ordonanta a procurorului sau o hotarare judecatoreasca in acest sens, tribunalul va respinge cererea de acordare a despagubirilor pentru erori judiciare.

Referitor la cazurile de tragere la raspundere a statului reglementate de art. 96 din Lg. Nr. 303/2004, tribunalul constata ca nu ne aflam in situatia in care sa existe o incalcare evidenta a dispozitiilor legale de drept material si procesual, prin care au fost incalcate grav drepturile, libertatile si interesele legitime ale persoanei, producandu-se o vatamare care nu a putut fi remediata printr-o cale de atac ordinara sau extraordinara.

Faptul ca s-au derulat proceduri penale care au necesitat administrarea unui probatoriu mai vast, inclusiv interceptari si privarea de libertate urmate de o condamnare in prima instanta si o achitare ulterioara nu sunt un argument in acest sens.

Mai mult, nu se invoca faptul ca instanta de apel care a solutionat calea de atac a fost in imposibilitatea de a remedia pretinse vatamari, urmare a unor incalcari evidente a dispozitiilor legale de drept material si procesual.

De asemenea, nu se poate retine ca s-a pronuntat o hotarare judecatoreasca definitiva in mod evident contrara legii sau situatiei de fapt care rezulta din probele administrate in cauza, prin care au fost afectate grav drepturile, libertatile si interesele legitime ale persoanei, vatamare care nu a putut fi remediata printr-o cale de atac ordinara sau extraordinara, hotararea de condamnare nefiind o hotarare definitiva.

In legatura cu obligatia respectarii prezumtiei de nevinovatie in cadrul procesului de informare a opiniei publice in legatura cu procedurile juridicare, CEDO a dezvoltat o bogata jurisprudenta, stabilind o serie de principii generale. (...)

Faptul ca se invoca existenta unor articole de presa – s-a depus un articol din martie 2013 – care s-ar fi bazat pe anumite surse din cadrul parchetului nu este un motiv suficient pentru a atrage raspunderea statului intrucat statul nu este raspunzator de publicatiile unor trusturi de presa private si totodata nu este reglementata nici cenzura din partea statului.

Referitor la incalcarea dreptului la un proces echitabil, sub aspectul termenului rezonabil, instanta europeana a precizat ca aprecierea caracterului rezonabil al duratei unei proceduri judiciare trebuie sa fie facuta in fiecare cauza in parte, in functie de circumstantele sale, precum si prin raportare la criteriile consacrate in materie de jurisprudenta Curtii, si anume:

- complexitatea cauzei in fapt si in drept,

- comportamentul partilor in proces,

- comportamentul autoritatilor statale competente.

Astfel, rezonabilitatea duratei procedurilor judiciare nu poate fi apreciata in abstract ci trebuie realizata in fiecare cauza in parte, in functie de circumstantele sale concrete (...).

In ceea ce priveste termenul rezonabil in materie penala, art. 6 paragraf 1 din Conventie recunoaste oricarei persoane invinuite de savarsirea unei infractiuni dreptul de a obtine, intr-un termen rezonabil, o decizie definitiva cu privire la temeinicia si legalitatea acuzatiei ce i se aduce.

Insa aprecierea trebuie sa ia in calcul justul echilibru ce trebuie mentinut intre exigenta celeritatii procedurilor judecatoresti si principiul general al unei bune administrari a justitiei, in egala masura consacrat de art.6. (...).

Cu privire la durata procedurii, asa cum se arata si in cauza Reiner si altii impotriva Romaniei, natura rezonabila se apreciaza in functie de circumstantele cauzei si avand in vedere criteriile consacrate de jurisprudenta Curtii Europene, in special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului si al autoritatilor competente.

Asadar, analiza caracterului rezonabil al termenului trebuie sa se realizeze in concreto, prin raportare la circumstantele speciale ale fiecarei cauze, folosind insa criteriile retinute de catre Curtea Europeana, respectiv: natura cauzei, importanta pe care aceasta o prezinta pentru reclamant, complexitatea cauzei, care este atestata de regula de numarul celor acuzati si al martorilor, de volumul dosarului, de dificultatile ce tin de administrarea probelor, de investigatiile ce trebuie desfasurate si de o eventuala dimensiune internationala a cauzei; comportamentul reclamantului, care trebuie sa faca dovada faptului ca a depus toate diligentele necesare in vederea derularii normale a procedurilor, precum si comportamentul autoritatilor.

Tribunalul constata ca legiuitorul roman a introdus institutia contestatiei privind durata procesului penal.

Aceasta noua institutie este o continuare a principiului enuntat deja la art. 8 din Noul Cod de Procedura Penala, care instituie in sarcina organelor judiciare obligatia de a desfasura urmarirea penala si judecata cu respectarea garantiilor si a drepturilor partilor si subiectilor procesuali, astfel incat sa fie constatate la timp si in mod complet faptele care constituie infractiuni, nici o persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala, iar orice persoana care a savarsit o infractiune sa fie pedepsita potrivit legii, intr-un termen rezonabil.

Sintagma finala din articolul 8 este o noutate, intrucat restul reglementarii isi gaseste corespondenta perfecta in art. 1 alin. 1 din Codul de Procedura Penala 1968. Asadar, preocuparea legiuitorului roman, pentru solutionarea cu celeritate a proceselor penale este una evidenta.

Institutia prin care se da eficienta acestui principiu se regaseste tot in dispozitiile Noului Cod de Procedura Penala, respectiv la art. 488 ind. 1 si urm. – contestatia privind durata procesului penal.

Aceasta institutie nou introdusa in procedura penala are ca obiect constatarea incalcarii dreptului la solutionarea procesului intr-un termen rezonabil, iar remediul efectiv urmare al acestei incalcarii este accelerarea procedurii.

Notiunea de durata rezonabila nu a cunoscut o cuantificare exacta, nici in jurisprudenta nationala, nici in cea internationala, insa prin institutia nou introdusa in procedura penala romana, se pare ca legiuitorul roman a rezolvat problema acestei notiuni.

In acest sens, la art. 488 ind. 1 alin. 3 din Noul Cod de Procedura Penala, s-a prevazut ca durata rezonabila in care ar trebui sa se indeplineasca urmarirea penala sau judecata este depasita, respectiv o contestatie privind durata procesului penal poate fi formulata, daca a trecut cel putin un an de la inceperea urmarii penale, sau de la trimiterea in judecata, pentru cauzele aflate in cursul urmaririi penale, respectiv in cursul judecatii in prima instanta, sau daca a trecut cel putin 6 luni de la sesizarea instantei cu o cale de atac, pentru cauzele aflate in caile de atac ordinare sau extraordinare.

Cu alte cuvinte, respectarea termenului de 1 an, respectiv de 6 luni, pentru formularea unei contestatii privind durata procesului penal, reprezinta o conditie de admisibilitatea pentru aceasta procedura.

Punctul de plecare pentru analizarea acestei durate rezonabile este dat de inceperea urmarii penale, pentru cauzele aflate in cursul urmarii penale, de trimiterea in judecata pentru cauzele aflate in cursul judecatii, respectiv de sesizarea instantei cu o cale de atac, pentru cauzele aflate in caile de atac ordinare sau extraordinare.

Institutia contestatiei privind durata procesului penal nu este un mecanism de sanctionare a organului judiciar care a tergiversat solutionarea cauzei, ci scopul acestei institutii este impulsionarea desfasurarii procesului penal, astfel ca in situatia in care judecatorul ar fi apreciat contestatia ca fiind intemeiata, acesta ar fi stabilit un termen in care procurorul sau instanta de judecata trebuia sa rezolve cauza.

Tribunalul constata ca reclamantii nu au uzat de calea contestatiei privind tergiversarea procesului, dupa introducerea acestei institutii, ocazie cu care judecatorul competent in materie penala ar fi constatat daca au existat perioade de inactivitate, nejustificate, care au determinat tergiversarea solutionarii procesului penal.

Retinand nemultumirea legata de durata de 5 ani a procesului penal, dublata de lipsa contestatiei privind tergiversarea procesului, instanta constata ca un termen de 5 ani, perioada in care s-au efectuat acte de urmarire penala, s-a solutionat atat fondul cat si apelul nu poate fi considerata ca avand un caracter excesiv, raportat si la natura faptei cercetate si probatoriul amplu si dinamic care a fost administrat.

Totodata, nu se poate retine ca prin procedurile de urmarire penala si procedurile judiciare, inerente aflarii adevarului, s-ar fi incalcat reclamantilor dreptul la viata privata. Solutia de achitare nu atrage raspunderea statului pentru ca anterior au fost demarate proceduri de urmarire penala si proceduri judiciare.

Nici sustinerea ca interceptarile s-ar fi efectuat dupa ce faptele s-au prescris nu sunt un motiv pentru a se retine incalcarea vietii private de vreme ce au fost efectuate in cadrul unui dosar de urmarire penala pentru aflarea adevarului, iar analiza acestor probe a fost utila in contextul in care reclamantii au dorit ulterior continuarea procesului pentru a-si dovedi nevinovatia, ceea ce presupune administrarea unor probe cu privire la fondul cauzei.

Raportat la cazurile in care statul poate raspunde, avand in vedere ca nu se poate retine nicio fapta ilicita a statului care sa dea dreptul despagubirilor materiale sau morale cerute de reclamanti, pentru aceste motive de fapt si de drept, tribunalul va respinge exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului invocata de acesta si va respinge cererea”.

* Cititi aici intreaga actiune a sotilor Secara

* Cititi aici motivarea integrala a sentintei Tribunalului Bihor