Caz de neinteles la Judecatoria Gaesti, din judetul Dambovita, unde fostului lider de sindicat din Petrom Liviu Luca (foto) i se refuza in mod repetat eliberarea conditionata, desi a fost propus in mai multe randuri pentru eliberare de Comisia de liberare conditionata, existand toate dovezile de indreptare a acestuia, plus conditia prevazute de lege: executarea a peste 1545 zile de detentie - cu mult peste a fractiei aferente de pedeapsa - in conditiile in care detinutul are peste 67 ani, nu a comis fapte cu violenta, nu are antecedente penale, si sufera de boli care ii pot fi fatale in conditiile pandemiei de coronavirus. Situatia e cu atat mai de neinteles cu cat Administratia Nationala a Penitenciarelor a confirmat oficial existenta mai multor cazuri de coronavirus printre gardienii penitenciarului, inclusiv la Penitenciarul Gaesti unde este detinut Liviu Luca, iar statisticile mortii arata ca persoanele suferinde de diabet si boli de inima/circulatorii (cum este cazul lui Luca) sunt primele predispuse la deces in cazul infectarii cu Covid 19. Fata de aceste riscuri majore, Inaltul Comisar al Organizatiei Natiunilor Unite, Michelle Bachelet, a somat statele membre sa protejeze categoriile de persoane cele mai vulnerabile la criza, cum sunt detinutii, cei saraci, femeile si migrantii: "Daca nu este tinuta sub control, pandemia risca sa creeze inegalitati si mai mari".

Ultimul din lotul lui, amanat de trei ori

Fostul sindicalist Liviu Luca este ultimul din dosarul sau care mai este inchis, in conditiile in care ceilalti condamnati din dosar, unii cu pedepse mai mari, printre care si afaceristul Sorin Ovidiu Vintu au fost demult pusi in libertate de alte instante din tara. Luca a fost amanat de trei ori dupa ce Comisia pentru liberare conditionata a constatat ca indeplineste conditiile legale. Discriminarea este evidenta cu atat mai mult cu cat exista o vadita suspiciune ca cineva urmareste sa-l tina cu orice pret pe dupa gratii, refuzandu-i-se in mod nejustificat beneficiul eliberarii conditionate, in pofida dovezilor de indreptare, a varstei avansate, starii ptrecare de sanatate si a riscului major de deces in penitenciar.

Caci Comisia pentru liberare conditionata, a carui presedinte este un judecator cu rang de curte de apel, a stabilit pentru a treia oara ca poate fi pus in libertate in conditiile in care nu a avut sanctiuni, a participat la numeroase activitati de reeducare si de la ultima “evaluare” a avut 11 recompensari, fiind fara antecedente penale si cu studii superioare.

Ghinionul lui Liviu Luca a fost judecatoarea Mihaela Elena Cusniriuc, de la Sectia penala a Judecatoriei Gaesti, care in dosarul 4291/232/2020 a respins ultima propunere de liberare conditionata prin sentinta penala nr. 1225 din 3 noiembrie 2020. O simpla analiza a portalului instantelor de judecata releva faptul ca numai in cursul anului 2020 judecatoarea Cusniriuc a solutionat peste 420 de cereri de liberare conditionata, din care a admis doar 25 (circa 6%) desi este greu de crezut ca este mai calificata in analiza unui proces de reeducare decat membrii Comisiei pentru liberare consitionata din penitenciar, care fac propuneri pe baza de observatii riguroase si metode stiintifice validate national si international.

Surprinde faptul ca in motivarea sentintei penale nr. 1225 din 3 noiembrie 2020, judecatoarea Mihaela Elena Cusniriuc se contrazice singura si invoca cerinte de indreptare necerute de lege, pronuntandu-se pe problema acoperirii prejudiciului fara sa fi avut la dosar, dupa cum singura a recunoscut, dovada intinderii acestuia si cu ignorarea faptului ca asupra intregii averi a lui Liviu Luca s-a instituit sechestru asiguratoriu.

In plus, instanta a invocat ca motiv al respingerii cererii de liberare conditionata: ”insemnata activitate infractionala care a debutat in anul 2007 si care a continuat pana in cursul anului 2011”, cu consecinta inculparii petentului in cauze complexe; in dosarul 36176/3/2012 au fost inculpate 12 persoane...” motiv care practic anuleaza vointa legiuitorului de reeducare a condamnatilor prin dovezi de indreptare care constau intr-o conduita pozitiva pe perioada detentie, cu beneficiul liberarii inainte de termen, de vreme ce printr-o infierare apriori a faptelor pentru care o persoana a fost condamnata fara sa se tina cont de comportamentul acestuia in detentie, se descurajeaza practic orice dorinta de adoptare a unei conduite exemplara in penitenciar, cata vreme o asemenea conduita nu ar mai avea niciun sens.

Nu exista prejudiciu catre Statul roman

Ceea ce, in opinia noastra frapeaza cel mai mult este ca inca din debutul motivarii sentintei penale, judecatoarea Cusniriuc admite: “instanta urmeaza sa analizeze cu mare rigurozitate, daca exista dovezi temeinice de indreptare incat petentul sa fie redat societatii cu mult inainte de finalizarea pedepsei. Din caracterizarea efectuata condamnatului in perioada detentiei rezulta ca acesta a avut un comportament conformist, fara sanctiuni disciplinare, fiind insa recompensat doar de 11 ori (prima recompensa a fost primita la aproape un an de incarcerare, dupa care au urmat cate trei in fiecare an si doua in anul 2020)... A finalizat programul de pregatire pentru liberare, cu calificativul ”foarte bine” si a participat la activitatile grupului de terapie sociala, fiind evaluat ”bine”. In domeniul psihologic, a participat la activitati de consiliere, creditate si necreditate, rezultatele fiind bune. In privinta antecedentelor penale ale petentului, instanta constata ca acesta nu figureaza cu antecedente... Comisia propune liberarea avand in vedere comportamentul constant pozitiv, cu o recompensa, lipsa sanctiunilor si implicarea activa in domeniul reintegrare sociala.”

Cu toate acestea, in finalul motivarii, instanta retine: “in dezacord cu opinia comisiei, la acest moment nu este oportuna punerea in libertate a petentului, lipsind dovezile temeinice de indreptare ale acestuia, cerute de textul normativ... fara probe suficiente cu privire la comportamentul petentului de natura a dovedi conduita sa pozitiva şi eforturile sale continue de a se reintegra in societate, de a inlatura urmarile faptei ori de a le atenua sau de a repara prejudiciul cauzat, ar fi de natura a avea un efect total opus... respinge, ca neintemeiata, cererea de liberare conditionata”.

Absolut inexplicabil, desi in debutul motivarii instanta a admis ca procesul penal se desfasoara sub auspiciile legii penale mai favorabile, respectiv a vechiului Cod penal, care nu prevedea acordarea liberarii conditionate de acoperirea prejudiciului, aceeasi instanta a pretins ca nu exista dovezi ale acoperirii benevole sau macar a incercarii acoperirii prejudiciului produs. Asta in conditiile in care, atentie, problema prejudiciului nu ii era dloc clara instantei, aceasta motivand negru pe alb ca nu are la dosar dovada prejudiciului produs: “Desi aparatorul petentului a sustinut ca nu este nevoie a se face dovada achitarii prejudiciului produs, intrucat in cauza sunt aplicabile vechile reglementari (art. 60 raportat la art. 59 Vechiul Cod penal), instanta constata ca la dosarul cauzei s-a depus o situatie centralizata a unor bunuri mobile si imobile cu o valoare totala foarte ridicata (3.375.360 euro), bunuri despre care s-a sustinut ca sunt supuse masurii sechestrului asigurator. De asemenea, si reprezentantul Ministerului Public a sustinut ca intr-adevar cuantumul prejudiciului este foarte mare, solicitand respingerea cererii. La dosarul cauzei nu se afla niciun inscris din care sa rezulte care este prejudiciul produs, ce bunuri imobile sau mobile detine petentul (evaluarea depusa de petent nefacand aceasta proba, in sensul ca nu emana de la ANAF si nu face dovada ca acelea sunt toate bunurile aflate in patrimoniul petentului), motiv pentru care nu vor fi avute in vedere in prezenta analiza. Ceea ce va fi avut in vedere este ca petentul a comis mai multe infractiuni de serviciu si de coruptie, cu consecinta producerii unui prejudiciu material insemnat, fapt ce rezulta din chiar continutul infractiunilor retinute in sarcina sa si, intr-adevar, ar fi fost o dovada temeinica de indreptare, dovada achitarii, macar in parte, a prejudiciului despre care s-a facut vorbire in dezbateri”.

In realitate, daca judecatoarea Cusniriuc ar fi facut demersurile necesare, ar fi aflat ca in cauza lui Liviu Luca nu exista prejudiciu catre Statul roman, iar acesta, desi are de ani de zile toata averea sub sechestru asigurator si s-a declansat procedura de executare silita, a facut toate demersurile pentru a-si oferi bunurile sechestrate creditorilor in vederea acoperirii prejudiciului.

Chiar asa, cum ar fi putut vreo persoana sa acopere “benevol” prejudiciul imputat, daca toata averea i-a fost blocata, pusa sub sechestru asigurator? Si cum sa transeze o instanta de o asa maniera problema unui prejudiciu, cata vreme ea nu era ceruta de legea penala mai favorabila ca o conditie la liberarea conditionata, si insasi instanta recunoaste ca nu detinea la dosar dovezile privind prejudiciul la care s-a raportat???