In martie 1973, se sinucidea dr. Abraham Schechter, medicul personal al cuplului Nicolae si Elena Ceausescu. Imediat, Nicolae Ceausescu a ordonat o ancheta severa, pe linie de partid. Documentele ridicate Ion Dinca si Emil Bobu de la sediul Directiei de Securitate si Garda, dovedeu cu lux de amanunte ca Securitatea ii spiona ca la carte pe conducatorii partidului si statului. Cea mai importanta consecinta a fost aceea ca Securitatea a fost pusa sub controlul partidului, a unei Sectii Speciale din Comitetului Central al PCR. Astfel, Nicolae Ceausescu a reusit sa curme consecintele unui reflex vechi de cand lumea al serviciilor de informatii, acela de a metastaza, de a pune stapanire pe parghiile de putere din stat.

Daca Nicolae Ceausescu a inteles si a eliminat pericolul ca Securitatea sa devina stat in Stat, prin punerea ei sub controlul de partid, nu acelasi lucru l-a reusit vreunul dintre presedintii postdecembristi ai Romaniei. Ba mai mult, pas cu pas, ca sa citez un clasic in viata, Serviciului Roman de Informatii i-au create toate conditiile de exercitare a unei influente imense asupra societatii romanesti. Nu voi pomeni decat doua, aceea prin care SRI i-a fost acordata prin lege posibilitatea de a desfasura activitati comerciale prin firme sub acoperire si aceea prin care ofiteri SRI au fost introdusi, mai bine de 10 ani, pana la interventia Curtii Constitutionale a Romaniei, in activitatea de cercetare penala, adica, in Justitie. Posibilitatea ca SRI sa actioneze in cele doua domenii, Justitie si activitati comerciale, nu au insemnat nimic altceva decat incalcari constitutionale grave.

Cum spuneam, tendinta serviciilor de informatii de acaparare a parghiilor de putere este un fenomen obiectiv, cumva firesc, pentru ca orice element al unui sistem statal, daca are resurse financiare la discretie si informatii exclusive, trece la pasul urmator, acela de a confisca comenzile organismului care i-a permis dezvoltarea in afara sferei misiunilor pentru care a fost creat, in cazul statului democratic, cele de aparare a valorilor democratice, a drepturilor si libertatilor cetatenilor si a statului de drept. Practic, substituie statul democratic si creeaza ceea ce se numeste Stat Paralel. Desigur, asta nu se poate realiza plenar, decat cu salvarea unor aparente, a unei spoieli de democratie, prin complicitatea factorilor de decizie si exercitare a puterii din institutiile democratice. Fara larga complicitate tacita sau fatisa a unor reprezentanti cu putere de decizie, executie si influenta din interiorul celor trei puteri ale statului democratic, Legislativ, Executiv si Judecatoresc, si nu numai, nimic din acest mecanism nenorocit nu ar fi posibil. Un exemplu? Cu placere!

Un proiect de lege initiat de Guvernul Romaniei si redactat de Ministerul Justitiei vizeaza modificarea Codului de Procedura Penala, in sensul in care sa reintroduca securistii in activitatile de cercetare penala care vizeaza infractiuni de drept comun, pentru care legea penala prevede o pedeapsa cu inchisoarea mai mare de cinci ani. Pentru Catalin Predoiu, ministru al Justitiei, pare lipsit de importanta faptul ca amestecul SRI in domeniul cercetarii penale, altul decat in zona in care are atributiuni legale, a fost declarat neconstitutional prin decizie a Curtii Constitutionale a Romaniei.

Potrivit gandirii si initiativei lui Predoiu, „inregistrarile obtinute din activitati specifice de informatii, care presupun restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati fundamentale ale omului pot fi folosite ca mijloace de proba in procesul penal, daca, din cuprinsul acestora, rezulta date sau informatii privitoare la pregatirea ori la savarsirea uneia dintre infractiunile prevazute la articolul 139 alineat 2 si au fost respectate prevederile legale care reglementeaza obtinerea acestor informatii”.

Atentie, in proiectul de lege nu se prevede ca informatiile obtinute din activitati specifice de informatii sa fie dirijate catre organele de cercetare penala, ceea ce ar fi si constitutional, si firesc, ci sa fie folosite ca „mijloace de proba in procesul penal”. Adica, visul securistic de aur, posibilitatea de a influenta decisiv anchetele penale. in situatia in care doar ar sesiza, sarcina elaborarii probatoriului in dosarele penale, altele decat cele care privesc securitatea nationala, ar cadea exclusiv in sarcina procurorului si politistului judiciarist, asa cum prevede Codul de Procedura Penala.

La ce ar duce o asemenea practica, daca ea ar fi legiferata? Pai, simplu. in baza unui mandat de siguranta nationala, obtinut de SRI pe bune, adica in baza unor indicii cu privire la comiterea unei fapte din categoria Infractiunilor contra securitatii nationale, s-ar putea confectiona probe cu privire la comiterea unor fapte penale de catre cetateni nesuferiti, asezati in calea Statului Paralel. Cum sa fie posibil asa ceva? Pai, simplu, la fel cum a fost posibil ca sute de cetateni romani sa devina victime ale Gruparii de Criminalitate Organizata „Coldea-Kovesi”. Atunci cand pe numele unui cetatean-tinta nu se putea obtine mandat de ascultare – caz rar, ce este drept, pentru ca judecarii de drepturi si libertati erau preponderent selectati doar dintre cei dispusi sa semneze mandate si pe numele lui Bugs Bunny – numarul sau de telefon era trecut intr-o solicitare de mandat al unei alte persoane, una urmarita de SRI cu un temei ceva mai valabil. Ulterior, transcrierile erau modificate oricat de grosolan si astfel falsificate, deveneau probe in baza carora oameni nevinovati au infundat puscariile.

Cine spune ca asa ceva a fost posibil? Ca sa dau un singur exemplu din nenumarate, asa ceva spune judecatoarea Francisca Vasile, magistrat la cea mai importanta instanta a Romaniei, Inalta Curte de Casatie si Justitie. Magistratul a aratat clar ca asa ceva este posibil, atunci cand a consemnat intr-o incheiere, nici nu conteaza in ce cauza: „Transcrieri […] realizate de lucratori SRI […] continand alterari au fost introduse in actul de sesizare, generand solutii, fiind luate cele mai severe masuri. […] Transcrierile alterate au fost preluate in referatele cu propuneri vizand arestarea preventiva. […] Inlocuiri de cuvinte omisiuni de replici, cuvinte, sintagme; introducere de cuvinte, sintagme ori chiar propozitii intregi; amalgamarea interlocutorilor ori replicilor; modificarea sensului prin semne de punctuatie. […] Consecintele juridice s-au produs la momentul valorificarii transcrierilor alterate in procedurile de luare a masurilor preventive.”

In aceeasi Incheiere, judecatoarea Francisca Vasile risipeste orice urma de echivoc si taie orice posibilitate de interpretare:

„Organul judiciar trebuie sa identifice autorii notelor de redare initiale, respectiv lucratorii SRI si in functie de statutul acestora (personal civil sau militar) si sa decida oportunitatea continuarii investigatiilor sau masuri de declinare in favoarea procurorului militar competent. Investigatiile ulterioare presupun identificarea si audierea acestor faptuitori (lucratori SRI); decelarea eventualei conivente infractionale; stabilirea formei de vinovatie si in raport cu aceasta caracterizarea in drept; aspecte necesare evaluarii intrunirii conditiilor angajarii raspunderii penale fata de infractiunile de abuz in serviciu, fals intelectual si constituire de grup infractional organizat.”

Este inutil sa precizez, niciun securist nu a patit nimic, nu a ajuns nimeni pe mana vreunui „procuror militar competent”, chiar daca niste oameni au fost nenorociti, pentru ca asta a fost vrerea sinistrului Cuplu „Coldea-Kovesi”.

Ei bine, propunerea legislativa inaintata de Guvernul Romaniei, la initiativa ministrului Justitiei, Catalin Predoiu, redeschide calea aceluiasi tip de crime.

Preluare de pe evz.ro