Fapta de evaziune fiscala pentru care DNA l-a trimis in judecata pe omul de afaceri Nelu Iordache (foto) in dosarul “Blue Air” s-a prescris in 2021. In ceea ce priveste fapta de delapidare, prescriptia a intervenit inca din 2016, inainte chiar de pronuntarea sentintei de la fond de catre Tribunalul Bucuresti. Constatarile apartin Curtii de Apel Bucuresti care, in 20 ianuarie 2023, a dispus incetarea procesului penal fata de Nelu Iordache, alti doi inculpati din dosar (societatea SC Bata Sky Imobiliare SRL si Imad Ali), mentinand in schimb solutia de achitare a doua inculpate acuzate de marturie mincinoasa.

Lumea Justitiei prezinta motivarea deciziei penale nr. 80 din 20 ianuarie 2023, pronuntate in dosarul 21491/3/2018. Astfel, CAB a stabilit ca in mod corect instanta de fond a dispus condamnarea lui Nelu Iordache pentru evaziune fiscala (la fond Iordache a primit o pedeapsa de 12 ani si 6 luni inchisoare cu executare, rezultata dupa contopirea cu o pedeapsa dintr-un alt dosar si aplicarea unui spor de o treime), insa o condamnare si in faza de apel nu mai este posibila pe motiv ca in cauza a intervenit prescriptia. In acest sens, Curtea de Apel Bucuresti a stabilit ca prescriptia generala a inceput sa curga de la data ultimului act material aferent infractiunii de evaziune fiscala in forma continuata, adica de la finalul finalul lunii aprilie 2011, implinindu-se la finalul lunii iunie 2021.

Situatia este identica si in cazul societatii SC Bata Sky Imobiliare SRL, condamnata la fond la amenda penala de 30.000 lei pentru eveziune fiscala, si afaceristul Imad Ali, condamnat la fond la 7 ani inchisoare cu executare pentru complicitate la evaziune fiscala.

Prescriptia pentru delapidare s-a produs inca din 2016

In ceea ce priveste cea de-a doua fapta pentru care Nelu Iordache a fost trimis in judecata de DNA, si anume delapidarea, Curtea de Apel Bucuresti arata ca in mod corect Tribunalul Bucuresti a retinut comiterea acesteia, dar la fel ca in cazul evaziunii fiscale raspunderea penala nu se poate aplica pe motiv de interventie a prescriptiei. Mai exact, in conditiile in care ultimul act al infractiunii de delapidare s-a consumat in 20 iunie 2011, prescriptia generala s-a implit la 19 iunie 2016, inainte de sentinta de la fond din 18 martie 2021, pronuntata de Tribunalul Bucuresti.

Prezentam un fragment din decizia Curtii de Apel Bucuresti privind incetarea procesului penal fata de omul de afaceri Nelu Iordache (publicata de rejust.ro), documentul integral fiind atasat la finalul articolului:

“Raportat la cele aratate, Curtea constata ca, in cauza, in mod corect s-a stabilit raspunderea penala a celor trei inculpati pentru savarsirea infractiunii de evaziune fiscala, insa, date fiind limitele de pedeapsa pentru infractiunea prev. de art. 9 alin. 1 lit. c, alin. 3 din Legea nr. 241/2005 – inchisoarea de la 7 la 15 ani, termenul de 10 ani de prescriptie a raspunderii penale, conform art. 154 alin. 1 lit. b C.pen., care a inceput sa curga de la data ultimului act material aferent infractiuii continuate – finalul lunii aprilie 2011, s-a implinit la finalul lunii iunie 2021 (avand in vedere si suspendarea cursului prescriptiei in conditiile Decretului nr. 195/2020 si ale Decretul nr. 240/2020).

Referitor la intreruperea cursului prescriptiei raspunderii penale, prin decizia nr. ###/2018 (publicata in Monitorul Oficial nr.518 din data de 25 iunie 2018), Curtea Constitutionala a statuat ca solutia legislativa care prevede ca termenul de prescriptie a raspunderii penale se intrerupe prin indeplinirea 'oricarui act de procedura in cauza', din cuprinsul dispozitiilor art.155 alin.1 din Codul penal, este neconstitutionala. Cu acel prilej, Curtea a constatat ca dispozitiile art.155 alin.1 Cod penal instituie o solutie legislativa de natura a crea persoanei care are calitatea de suspect sau de inculpat o situatie juridica incerta referitoare la conditiile tragerii sale la raspundere penala pentru faptele savarsite. Curtea a retinut ca prevederile art.155 alin.1 Cod penal sunt lipsite de previzibilitate si, totodata, contrare principiului legalitatii incriminarii, intrucat sintagma 'oricarui act de procedura' din cuprinsul acestora are in vedere si acte ce nu sunt comunicate suspectului sau inculpatului, nepermitandu-i acestuia sa cunoasca aspectul intreruperii cursului prescriptiei si al inceperii unui nou termen de prescriptie a raspunderii sale penale.

Ulterior, prin decizia nr. ###/2022 (publicata in Monitorul Oficial nr.565 din data de 09 iunie 2022), Curtea Constitutionala a statuat ca dispozitiile art.155 alin.1 din Codul penal sunt neconstitutionale, aratand, in considerentele acesteia, pe de o parte, ca, pe perioada cuprinsa intre data publicarii Deciziei nr. ###/2018 (25 iunie 2018) si pana la intrarea in vigoare a unui act normativ care sa clarifice norma respectiva, prin reglementarea expresa a cazurilor apte sa intrerupa cursul termenului prescriptiei raspunderii penale (fapt realizat prin OUG nr.71/2022, publicata in Monitorul Oficial nr.531 din data de 30 mai 2022), fondul activ al legislatiei nu contine vreun caz care sa permita intreruperea cursului prescriptiei raspunderii penale, iar, pe de alta parte, ca ratiunea care a stat la baza pronuntarii Deciziei nr. ###/2018 nu a fost inlaturarea termenelor de prescriptie a raspunderii penale sau inlaturarea institutiei intreruperii cursului acestor termene, ci alinierea dispozitiilor art.155 alin.1 din Codul penal la exigentele constitutionale, astfel ca termenele de prescriptie generala reglementate in art.154 din acelasi cod nu sunt afectate de deciziile Curtii Constitutionale. A mai retinut Curtea Constitutionala ca, in conditiile in care Decizia nr. ###/26 aprilie 2018 este o decizie simpla/extrema, in absenta interventiei active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constitutie, pe perioada cuprinsa intre data publicarii respectivei decizii si pana la intrarea in vigoare a unui act normativ care sa clarifice norma, prin reglementarea expresa a cazurilor apte sa intrerupa cursul termenului prescriptiei raspunderii penale, fondul activ al legislatiei nu contine vreun caz care sa permita intreruperea cursului prescriptiei raspunderii penale.

Prin decizia nr. ##/25.10.2022 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a stabilit, intre altele, faptul ca 'Normele referitoare la intreruperea cursului prescriptiei sunt norme de drept penal material (substantial) supuse din perspectiva aplicarii lor in timp principiului activitatii legii penale prevazut de art. 3 din Codul penal, cu exceptia dispozitiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevazut de art. 15 alin. (2) din Constitutie si art. 5 din Codul penal.' In consecinta, retine Curtea ca dispozitiile art.155 alin.1 Cod penal au natura unei legi penale substantiale suspuse principiului aplicarii legii penale mai favorabile.

In prezenta cauza, legea penala mai favorabila evaluata in mod global este cea cuprinsa intre data de 25 iunie 2018 (data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei a Deciziei nr. ###/2018 a Curtii Constitutionale) si data de 30 mai 2022 (data intrarii in vigoare a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 71/2022), perioada in care dispozitiile art. 155 alin. 1 C.pen. nu includeau vreo cauza de intrerupere a cursului termenului de prescriptie, ceea ce a dus la inaplicabilitatea prescriptiei speciale (art. 155 alin. 4 C.pen., potrivit carora termenele prevazute de art. 154, daca au fost depasite cu inca o data, vor fi socotite indeplinite oricate intreruperi ar interveni), ramanand aplicabile doar normele referitoare la prescriptia generala. Ipotezele de intrerupere a cursului prescriptiei raspunderii penale in conditiile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 71/2022 se vor aplica numai cu privire la faptele comise incepand cu data de 30 mai 2022, acestea neputand fi aplicate retroactiv in cauzele pendinte, neavand natura unei legi penale mai favorabile, ci dimpotriva. In acelasi timp, legea penala mai favorabila se aplica si infractiunilor savarsite anterior perioadei in care aceasta s-a aflat in vigoare, deci inclusiv pentru perioada anterioara datei de 25 iunie 2018.

In consecinta, in prezenta cauza, Curtea constata ca sunt aplicabile doar dispozitiile referitoare la prescriptia generala a raspunderii penale. Potrivit art.153 alin.1 C.pen., prescriptia inlatura raspunderea penala. Conform art.16 alin.1 lit.f C.pr.pen, actiunea penala nu poate fi pusa in miscare, iar cand a fost pusa in miscare nu mai poate fi exercitata daca a intervenit amnistia sau prescriptia, decesul suspectului ori al inculpatului persoana fizica sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoana juridica. In prezenta cauza, pentru infractiunea de evaziune fiscala prev. de art. 9 alin. 1 lit. c, alin. 3 din Legea nr. 241/2005, pedeapsa este inchisoarea de la 7 la 15 ani, termenul de prescriptie a raspunderii penale, conform art. 154 alin. 1 lit. b C.pen., este de 10 ani si curge de la data savarsirii ultimei actiuni aferente infractiunii continuate, potrivit art.154 alin.2 teza a II-a C.pen., adica in cauza, de la finalul lunii aprilie 2011, acesta fiind implinit la finalul lunii iunie 2021, situatie in care a intervenit prescriptia raspunderii penale.

Referitor la solicitarile reprezentantului Ministerului Public de inlaturare a aplicarii deciziilor Curtii Constitutionale raportat la jurisprudenta CJUE, inclusiv in cauze impotriva Romaniei, Curtea le considera nefondate. Astfel, este real faptul ca, in cauzele conexate C-357/19, C-379/19, C-547/19, C-811/19 si C-840/19, prin hotararea de Mare Camera din data de 21 decembrie 2021, CJUE a statuat faptul ca 'in ipoteza in care instanta de trimitere din cauzele C-357/19, C-811/19 si C-840/19 ar ajunge la concluzia ca aplicarea jurisprudentei Curtii Constitutionale rezultate din Deciziile nr. 685/2018 si nr. 417/2019 coroborata cu punerea in aplicare a dispozitiilor nationale in materie de prescriptie si in special a termenului absolut de prescriptie prevazut la articolul 155 alineatul (4) din Codul penal implica un risc sistemic de impunitate a faptelor ce constituie infractiuni grave de frauda care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii sau de coruptie in general, sanctiunile prevazute de dreptul national pentru combaterea unor astfel de infractiuni nu ar putea fi considerate drept efective si disuasive, ceea ce ar fi incompatibil cu articolul 325 alineatul (1) TFUE coroborat cu articolul 2 din Conventia PIF, precum si cu Decizia ####/928' (par. 208). Or, din acest punct de vedere, raportat la termenul general de prescriptie a raspunderii penale pentru infractiunea de evaziune fiscala prev. de art. 9 alin. 1, alin. 3 din Legea nr. 241/2005 – 10 ani, termen considerat suficient pentru investigarea unor infractiuni de natura celor ce fac obiectul prezentului dosar, cu atat mai mult cu cat organele statului – Garda Financiara - s-au sesizat la scurt timp de la comiterea acestora (in anul 2012), Curtea nu identifica elemente care sa duca la retinerea 'unui risc sistemic de impunitate' in cazul aplicarii termenului general de prescriptie. Totodata, dupa cum a statuat si Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala in decizia nr.##/2022, normele nationale referitoare la prescriptie tin de domeniul de aplicare al legalitatii incriminarii, consecinta fiind 'obligatia autoritatilor judiciare de a asigura respectarea drepturilor fundamentale ale persoanelor acuzate, astfel cum rezulta acestea din continutul art. 7 din Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale si art. 49 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, in special sub aspectul cerintei ca legea penala aplicabila sa fie previzibila, precisa si neretroactiva.' Or, in aceste conditii, in Cauza C42/17 ('Taricco 2'), CJUE a retinut ca 'principiul neretroactivitatii legii penale se opune in special ca o instanta sa poata, in cursul unei proceduri penale, fie sa sanctioneze penal un comportament care nu este interzis de o norma nationala adoptata inainte de savarsirea infractiunii imputate, fie sa agraveze regimul raspunderii penale a celor care au facut obiectul unei astfel de proceduri'. Prin aducerea la indeplinire a obligatiei de a nu aplica dispozitiile din dreptul intern care permiteau constatarea intervenirii prescriptiei (obligatie stabilita anterior de Curte in 'Taricco 1') se aduce atingere principiului legalitatii incriminarii, astfel incat 'acestor persoane li s-ar putea aplica, din cauza neaplicarii acestor dispozitii, sanctiuni pe care, dupa toate probabilitatile, le-ar fi evitat daca respectivele dispozitii ar fi fost aplicate. Astfel, persoanele mentionate ar putea fi supuse in mod retroactiv unor conditii de incriminare mai severe decat cele in vigoare la momentul savarsirii infractiunii' (paragraful 60). Curtea a aratat ca 'Daca instanta nationala ar fi astfel determinata sa considere ca obligatia de a lasa neaplicate dispozitiile in cauza ale Codului penal se loveste de principiul legalitatii infractiunilor si pedepselor, ea nu ar trebui sa se conformeze acestei obligatii, iar aceasta chiar daca respectarea obligatiei respective ar permite indreptarea unei situatii nationale incompatibile cu dreptul Uniunii" (paragraful 61).' Drept urmare, Curtea constata ca nu sunt indeplinite conditiile pentru inlaturarea aplicarii jurisprudentei Curtii Constitutionale referitoare la lipsa unei cauze de intrerupere a cursului prescriptiei raspunderii penale in perioada 25 iunie #### # ## mai 2022, cu consecinta incetarii procesului penal pornit impotriva celor trei inculpati pentru savarsirea infractiunii de evaziune fiscala prev. de art. 9 alin. 1 lit. c, alin. 3 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen. (cu retinerea art. 48 C.pen. in cazul inculpatului #### ###) ca efect al interventiei prescriptiei raspunderii penale.

Cu privire la solutia data laturii civile a infractiunii de evaziune fiscala, Curtea constata ca, desi prima instanta a retinut in tot cuprinsul hotararii apelate suma de 8.972.252 lei ca fiind TVA-ul aferent celor 11 facturi, in momentul solutionarii actiunii civile a dispus obligarea in solidar a celor trei inculpati la plata sumei de 8.988.122,01 lei, prin includerea si a unei sume de 15.869,81 lei solicitata de partea civila cu titlu de impozit pe profit (f. 64 vol. 6 d.f.). Aceasta suma nu a fost retinuta insa in cuprinsul acuzatiei aduse celor trei inculpati, dispozitia de trimitere in judecata vizand exclusiv prejudicierea bugetului de stat cu suma de 8.972.252 lei, reprezentand TVA dedus in mod ilegal. in consecinta, retinand solidaritatea celor trei inculpati, Curtea constata ca se impunea admiterea in parte a actiunii civile formulate A.N.A.F. doar pentru suma de 8.972.252 lei, la care se adauga accesorii potrivit Codului de procedura fiscala, si mentinerea masurilor asiguratorii in aceleasi limite.

(...)

Rezulta astfel ca in mod corect s-a retinut in sarcina inculpatului ######## #### comiterea infractiunii de delapidare prevazuta de art. 295 alin. 1 C.pen. rap. la art. 308 C.pen. cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen. si art. 5 C.pen., fiind admisa in parte actiunea civila exercitata de ## #### ### ########## ## (fosta ## #### ### ######### ###### ##), prin lichidator judiciar Consulta 99 SPRL, si obligat inculpatul la plata catre aceasta a sumei de 481.310 lei.

Insa, raportat la data comiterii infractiunii de delapidare – ultimul act fiind 20.06.2011, avand in vedere termenul general de prescriptie a raspunderii penale prevazut de art. 154 alin. 1 lit. d C.pen. – 5 ani, precum si cele aratate anterior referitor la efectele Deciziei nr. ###/2022 a Curtii Constitutionale, Curtea constata ca in cauza a intervenit prescriptia raspunderii penale pentru savarsirea infractiunii de delapidare, termenul fiind implinit la data de 19.06.2016, anterior pronuntarii hotararii primei instante.

In ceea ce priveste situatia inculpatelor ###### ###### si #### ##### #####, Curtea constata ca solutia de achitare pronuntata de Tribunalul Bucuresti pentru savarsirea infractiunii de marturie mincinoasa prev. de art. 273 alin. 1 C.pen. cu aplic. art. 5 C.pen. este legala si temeinica”.

* Cititi aici integral decizia Curtii de Apel Bucuresti privind incetarea procesului penal fata de omul de afaceri Nelu Iordache