Judecatorii Mihai Alexandru Mihalcea si Georgiana Tudor de la Sectia a II-a penala a CAB au redactat decizia data in dosarul Rafo 2, de condamnare la zeci de ani de inchisoare a oamenilor de afaceri Ovidiu Tender (foto) si Marian Iancu, dupa un simulacru de proces care a atras indignarea conducerii Curtii de Apel Bucuresti, satula de mascaradele judiciare puse in practica de anumiti magistrati de la Sectia a II-a penala. Este vorba, asa cum ne amintim, despre o hotarare pronuntata dupa un apel solutionat cu maxima celeritate (in doar doua zile – 3 si 4 iunie 2015, cu sedinte de judecata de 11-12 ore, intinse pana dupa miezul noptii) si intr-o maniera care nu are nimic in comun cu ideea de proces echitabil, in care cei doi judecatori au mimat cercetarea judecatoreasca, nu au audiat nici macar un martor si au respins toate cererile de probatorii formulate de aparare. Asta in conditiile in care presedintele de complet, judecatorul Mihai Alexandru Mihalcea, era evident incompatibil sa solutioneze apelul dosarului Rafo 2, pentru lipsa de impartialitate, dupa ce tot el a judecat dosarul Rafo 1, solutionat alaturi de vestita judecatoare Camelia Bogdan (recuzata cu succes in Rafo 2 tocmai din acest considerent).

In cele 129 de pagini ale deciziei nr. 862/A/08.06.2015 (hotarare atasata la finalul articolului), judecatorii Mihalcea si Tudor explica, in esenta, de ce au dispus majorarea pedepselor aplicate de instanta de fond: „Curtea constata ca 'zelul' cu care toti inculpatii din cauza au participat la activitatea infractionala, avand ca unic scop acapararea unor resurse extrem de valoroase sau a unor sume de bani, trebuie sa determine aplicarea unor pedepse care sa fie proportionale cu gravitatea faptelor. De asemenea, Curtea constata ca inculpatii au demonstrat o atitudine de sfidare fata de actul de justitie, inclusiv prin modul in care au inteles sa isi exercite drepturile procesuale, formuland pe intreg parcursul procesului penal numeroase solicitari de probatorii si varii cereri, invocand repetat si exceptii de neconstitutionalitate, in puncte cheie ale procesului, inclusiv la termenul la care urma a se acorda cuvantul in dezbateri, majoritatea reiterate de mai multe ori si respinse motivat, toate acestea conducand la tergiversarea solutionarii cauzei (inregistrata pe rolul TMB inca de la data de 24.08.2006)”.

Conducerea Curtii de Apel Bucuresti a cerut desfiintarea deciziei

Asa cum Lumeajustitiei.ro a dezvaluit intr-un articol publicat recent, decizia pronuntata de judecatorii Mihai Alexandru Mihalcea si Georgiana Tudor in dosarul Rafo 2 a fost aspru criticata de conducerea Curtii de Apel Bucuresti, vadit ingrijorata de ceea ce se intampla la Sectia a II-a penala dupa sosirea la aceasta instanta a judecatorilor Camelia Bogdan si Mihai Alexandru Mihalcea – completul care a dispus condamnarea inculpatilor din celebrul dosar Telepatia-Voiculescu.

Astfel, la 24 iunie 2015, conducerea Curtii de Apel Bucuresti a transmis Inaltei Curti de Casatie si Justitie un punct de vedere cu privire la sustinerile facute de Ovidiu Tender si de Toader Gaureanu pe seama manierei in care judecatorii Mihalcea si Tudor au solutionat apelul dosarului Rafo 2. In raspunsul adresat - in temeiul art. 72 alin. (6) Cpp - instantei supreme, vicepresedintele CAB, judecatorul Daniel Gradinaru, sustine ca este oportun ca Inalta Curte de Casatie si Justitie sa admita cererea de stramutare si sa dispuna desfiintarea deciziei de condamnare cu rejudecarea apelului la o alta instanta, numai astfel putand fi evitata o condamnare a Romaniei la CEDO pentru incalcarea art. 6 din Conventie, privind dreptul la un proces echitabil: „In situatia de fata (hotararea ramanand definitiva), singurul mijloc procedural prin care poate fi inlaturata starea creata ar fi admiterea cererii, desfiintarea deciziei pronuntate si stramutarea cauzei altei instante de apel, inlaturandu-se astfel orice suspiciune in legatura cu impartialitatea judecatorilor de la instanta la care s-a solutionat cauza in faza apelului. (...) Apreciem ca pentru a se evita o eventuala condamnare la Curtea Europena a Drepturilor Omului pentru incalcarea art. 6 din Conventie, urmata de revizuirea hotararii de condamnare, dupa ce o mare parte din pedeapsa ar fi executata, ar fi mai eficient a se aprecia ca acest mijloc este oportun”.

Cererea de stramutare va fi examinata in sedinta de joi, 16 iulie 2015, iar o eventuala solutie de admitere va duce automat la desfiintarea deciziei pronuntate de judecatorii Mihai Alexandru Mihalcea si Georgiana Tudor, in dosarul Rafo 2.

Prezentam in continuare, din motivarea deciziei, pasajele in care judecatorii Mihalcea si Tudor explica faptul ca inculpatii au beneficiat de un proces echitabil (pag. 89-95):

„Referitor la motivul de apel formulat de catre inculpati in sensul ca acuzarea se intemeiaza pe un raport de expertiza care a fost intocmit de un expert incompatibil sau de catre experti necompetenti, Curtea constata ca potrivit principiului liberei aprecieri a probelor, nicio proba nu are o valoare dinainte stabilita iar instanta are vocatia de a analiza fiecare mijloc de proba in raport de intregul material probatoriu, putand inlatura sau mentine motivat valoarea probatorie a acelei probe. (...) Cu privire la sanctionarea expertului Bejinariu Valeriu Cristian, Curtea constata ca actiunile acestuia prin care ar fi furnizat date si informatii despre constatarile efectuate in dosar nu au nicio relevanta asupra validitatii raportului de expertiza. Nerespectarea de catre expert a unor norme regulamentare privind activitatea acestuia nu atrage dupa sine concluzia incorectitudinii raportului de expertiza, ci doar atrage sanctionarea disciplinara a expertului, ceea ce s-a si intamplat. Insa, sub aspectul temeiniciei raportului de expertiza, atat prima instanta, cat si Curtea, au analizat materialul probatoriu depus la dosarul cauzei stabilind ca acest mijloc de proba se coroboreaza cu celelalte probe aflate la dosar si reflecta adevarul in cauza.

Curtea considera ca principiul egalitatii armelor, la fel ca si cel al garantarii dreptului la aparare al inculpatilor au fost respectate sub toate aspectele de catre instantele de judecata, procesul penal avand un caracter echitabil.

Referitor la motivele de apel privind faptul ca la judecata cauzei in fata primei instante completul de judecata nu a ramas acelasi in tot cursul judecarii cauzei, nu s-a facut dovada motivului pentru care acest fapt nu a fost posibil, iar judecatorul care a pronuntat hotararea atacata nu a administrat nicio proba pentru a-si forma propria convingere, Curtea constata ca, intr-adevar, un aspect important al unui proces penal echitabil este acela ca probele in cauza sa fie administrate nemijlocit in prezenta judecatorului care, in cele din urma, se pronunta asupra cauzei (CEDO, Hotararea Beraru contra Romaniei). In considerentele acestei decizii (n.r. - acestei hotarari), Curtea Europeana arata insa ca acest principiu trebuie nuantat, in sensul ca pentru existenta unor proceduri echitabile este necesar ca probele ce sunt importante, esentiale, sau pe care se bazeaza solutia instantei sa fie administrate in prezenta judecatorului care, in cele din urma, se pronunta asupra cauzei.

In ceea ce priveste asa-zisa autoritate de lucru judecat pe care a invocat-o inculpatul Iancu in raport de situatia de fapt retinuta in cauza ce s-a finalizat prin Decizia penala nr. 1207/A/14.10.2014, pronuntata de CAB-Sectia a II-a penala, in dosarul nr. 36794/3/2005, care ar atrage riscul pronuntarii unor hotarari contradictorii, aceasta nu poate fi retinuta in cauza. In cadrul procesului penal anterior, inculpatul a fost acuzat si condamnat pentru infractiunea de evaziune fiscala. (...) Acuzatiile aduse inculpatului in acel dosar nu au legatura directa cu cele ce fac obiectul prezentei cauze, nefiind niciodata negata existenta unor raporturi comerciale reale intre SC VGB IMPEX SRL Bucuresti si RAFO Onesti.

Referitor la motivul de apel formulat de inculpatul Tender Ovidiu privind judecarea cauzei in conditiile in care la mai multe termene de judecata ar fi fost lipsa de procedura cu inculpatul Basaran, Curtea constata ca sanctiunea ce ar putea interveni nu ar fi nulitatea absoluta a procedurilor penale finalizate prin sentinta apelata, ci doar o nulitate relativa, conditionata de o vatamare procesuala adusa intereselor inculpatului care o invoca. Notiunea de 'vatamare procesuala adusa intereselor inculpatului' nu trebuie inteleasa in sensul nerespectarii unor dispozitii procesuale cu ocazia efectuarii actului procesual sau administrarii mijlocului de proba. Vatamarea procesuala invocata nu a fost dovedita de inculpatul Tender Ovidiu, care a invocat nelegala indeplinire a procedurii de citare fata de inculpatul Basaran. Faptul ca la termenele de judecata indicate au fost audiati inculpati sau martori nu justifica retinerea existentei unei asemenea vatamari, atat timp cat inculpatii care au dorit sa dea declaratii au avut aceasta posibilitate, fiecare inculpat a beneficiat de avocat ales sau desemnat din oficiu, acestia – prezenti fiind – formuland diferite cereri si propunand probe. (...) Concluzionand, nelegala indeplinire a procedurii de citare poate fi invocata ca motiv de apel doar de partea nelegal citata si doar daca procedura nu a fost legal indeplinita la ultimul termen de judecata sau daca la acest din urma termen de judecata partea legal citata a invocat lipsa de procedura la termenele anterioare, dovedind si o vatamare a drepturilor sale care nu poate fi inlaturata altfel decat prin desfiintarea actelor efectuate, iar instanta i-a respins cererea de amanare a judecatii.

In ceea ce priveste legalitatea si temeinicia incheierilor din datele de 05.07.2012, 05.07.2013 si 05.11.2014 pronuntate de Tribunalul Bucuresti, Curtea constata ca in cadrul acestor sedinte de judecata inculpatul Tender a formulat mai multe cereri privind efectuarea demersurilor necesare in vederea declasificarii mai multor documente aflate la dosarul cauzei, efectuarea unor expertize si reaudierea sau audierea mai multor martori. (...) Tribunalul a analizat cererile de probatoriu formulate de inculpat, a motivat mai mult decat corespunzator si suficient de ce a respins cererile de incuviintare a acestor probe”.

Reamintim pedepsele aplicate celor 7 inculpati, in dosarul Rafo 2 (dos. nr. 28726./3/2006):

Ovidiu Lucian Tender – 12 ani si 7 luni inchisoare (11 ani si 4 luni la fond)

Marian Alexandru Iancu – 14 ani inchisoare (13 ani si 8 luni la fond)

Toader Gaureanu – 9 ani si 10 luni inchisoare (6 ani si 8 luni la fond)

Cicilia Dumitrescu – 7 ani inchisoare (5 ani si 8 luni la fond)

Marin Badea – 8 ani si 6 luni inchisoare (6 ani si 8 luni la fond)

Bogdan Salajan – 3 ani inchisoare cu suspendare (5 ani cu executare la fond)

Basaran Kadri Mazhar (judecat in lipsa) – 6 ani si 6 luni inchisoare (6 ani la fond)

* Cititi aici integral Decizia nr. 862/A/08.06.2015 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a II-a penala, in dosarul nr. 28726./3/2006