Judecatoarele Iuliana Ciolca si Francisca Vasile, de la Curtea de Apel Bucuresti (CAB) au dublat condamnarea, de la 3 ani cu suspendare, la 6 ani de inchisoare, dar cu executare, pentru tentativa la infractiunea de omor calificat si ultraj, lui Andrei Razvan Placinta, fiul senatoarei Sorina Placinta, pe motiv ca „pedepsele ce urmeaza a fi aplicate nu reprezinta o represiune excesiva... ci se justifica atat pentru reeducarea inculpatului, cat si pentru mentinerea ordinii de drept”. In motivarea deciziei nr.218/A din 6 iulie 2012, cele doua judecatoare critica faptul ca instanta de fond a aplicat lui Andrei Placinta pedepse netemeinice, „atat sub aspectul cuantumului, cat si al modalitatii de executare, in conditiile in care probele dosarului au relevat aspecte de natura a sublinia periculozitatea sociala a inculpatului”

CAB: „Faptele sale prezinta o periculozitate deosebita”

Judecatoarele Iuliana Ciolca si Francisca Vasile, de la Curtea de Apel Bucuresti au considerat ca fiul senatoarei PDL Sorina Placinta reprezinta un pericol social, iar timpul de indreptare, constand in pedeapsa de 3 ani, cu suspendare, aplicata de Tribunalul Bucuresti, nu este suficient pentru ca acesta sa se indrepte: „Este adevarat ca inculpatul se afla la prima intalnire cu legea penala, dar nu este mai putin adevarat ca faptele sale s-au produs in asemenea conditii incat ele prezinta o periculozitate deosebita, ceea ce pune, intr-o forma speciala, in discutie posibilitatea sa de a se indrepta si fara privare de libertate. De asemenea nu trebuie eludat caracterul de exemplaritate pe care trebuie sa-l aiba riposta autoritatilor in conditiile in care numai clementa excesiva, concretizata in aplicarea unor pedepse in cuantum scazut, a dus la situatia in care, desi infractiunile de violenta cunosc o recrudescenta deosebita, reprimarea lor tinde sa cada in derizoriu. In raport de aceste aspecte, Curtea va reaprecia tratamentul sanctionator al inculpatului, majorand cuantumul pedepselor pentru tentativa la infractiunea de omor calificat si ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea linistii publice si schimband modalitatea de executare, dand totodata eficienta si circumstantelor favorabile inculpatului, asa cum acestea rezulta din inscrisurile in circumstantiere depuse la dosar (filele 14-83 , vol II dosar de fond, respectiv filele 17-18 dosar de apel). Ca atare, pedepsele ce urmeaza a fi aplicate nu reprezinta o represiune excesiva - cu atat mai mult cu cat acestea chiar au fost coborate sub minimul special prevazut de lege - ci se justifica atat pentru reeducarea inculpatului, cat si pentru mentinerea ordinii de drept, in conformitate cu scopul preventiv-sanctionator al pedepsei, asa cum apare enuntat in art.52 Cod penal.”

„Imprejurarea ca leziunile suferite de catre victima nu i-au pus in primejdie viata nu poate conduce de plano la concluzia ca acesta nu a actionat cu intentia de a ucide”

Curtea de Apel Bucuresti a analizat daca fapta de tentativa la infractiunea de omor calificat a fost savarsita de Andrei Placinta cu intentie directa si daca acesta a avut in plan mental reprezentarea mortii victimei. Iata cateva paragrafe relevante din motivarea hotararii nr. 218/A din 6 iulie 2012: „Astfel, in ce priveste tentativa la infractiunea de omor calificat, analiza coroborata a materialului probator administrat atat in cursul urmaririi penale, cat si al cercetarii judecatoresti a relevat ca in 06.12.2010, conducand autoturismul marca Renault Laguna cu nr. de inmatriculare …., pe strada Berzei, sect.1, inculpatul Placinta Andrei Razvan a efectuat mai multe manevre violente si a patruns cu acesta pe trotuar, orientandu-l spre un grup de persoane cu intentia de a-i lovi, imprejurare in care a lovit-o pe partea vatamata S.N. cu partea frontala a autoturismului, prinzand-o sub acesta si cauzandu-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 40-45 de zile. Apararea inculpatului potrivit careia nu se poate retine in speta intentia de a ucide si, implicit existenta tentativei la infractiunea de omor calificat impotriva partii vatamate S.N., ci, poate doar in subsidiar infractiunea de vatamare corporala, nu poate fi primita pentru urmatoarele argumente: Este incontestabil ca la analiza unei infractiuni contra vietii unei persoane se au in vedere actele medicale care confirma existenta unor leziuni, in raport de care se stabileste si incadrarea juridica a faptei, dar, in egala masura, aceste acte medicale trebuie evaluate prin coroborare necesara cu celelalte probe administrate in cauza. Astfel, se impune a observa ca pentru conturarea intentiei de a ucide este suficient ca faptuitorul – din modul cum a actionat – sa fi avut reprezentarea mortii victimei, nefiind relevant faptul ca independent de vointa acestuia rezultatul nu s-a produs imediat. Este ceea ce si instanta suprema a subliniat in mod constant (T.S. se. De. Rec. 1215/1977, dosar nr. 2204 din 2 dec. 1977 in RRD 5/1978 p. 62, d. 8/1994 CSJ, C,.D. p. 144). Imprejurarea ca leziunile suferite de catre victima nu i-au pus in primejdie viata nu poate conduce de plano la concluzia ca acesta nu a actionat cu intentia de a ucide, sau macar a nu a acceptat o asemenea posibilitate. In surprinderea pozitiei psihice pe care faptuitorul a avut-o in momentul comiterii infractiunii trebuie pornit de la premisa ca tocmai faptul ca acesta, dupa ce partea vatamata , care a incercat sa-l opreasca, s-a dezechilibrat si a cazut, si-a continuat deplasarea cu masina si a prins-o pe aceasta sub autoturism, dupa care, prin mai multe manevre succesive ale autoturismului in fata si in spate, a trecut peste partea vatamata, provocandu-i mai multe leziuni, este de natura sa conduca la ideea ca faptuitorul a prevazut si acceptat posibilitatea lezarii unor regiuni cu potential tanatogenerator crescut prin folosirea unui instrument apt in acest sens – o masina cu potential tanato-generator ridicat si intensitatea actiunii – turarea cu putere a autoturismului. Mai mult, intentia de a ucide se deduce nu numai din rezultatul mai grav sau mai putin grav al loviturilor aplicate, ci din toate imprejurarile in care a fost comisa fapta. Or, se constata in speta ca numai imprejurarea ca partea vatamata S.N., care si-a pierdut cunostinta a ramas cu corpul sub autoturism, intre rotile din fata iar inculpatul, desi a incercat, nu a mai reusit sa porneasca autoturismul, au facut ca rezultatul produs sa nu fie mult mai grav. Nu trebuie eludat nici contextul in care a avut loc fapta, inculpatul intentionand inainte de acest moment sa-i loveasca in aceeasi modalitate si pe martorii H. I.D. si M.M., care, vazand atitudinea manifesta a inculpatului, s-au adapostit intre autoturismul martorei si zidul unei cladiri, imprejurari care trebuie sa capete semnificatia cuvenita in stabilirea intentiei pe care a avut-o inculpatul de a se „razbuna” pe cei, care i s-a parut ca ca-l deranjeaza in disputa pe care acesta o avea cu martora H. I.D.. In aceste circumstante simpla aparenta ca moartea nu se va produce, nesprijinita pe nicio circumstanta reala, nu este de natura prin ea insasi a-l exonera pe inculpat de raspundere penala si nici a-i incadra fapta in dispozitiile art.181 Cod penal, ci in cele ale art. 20 rap. la 174-175 lit. i Cod penal.(...) Din interpretarea coroborata a acestor aspecte, rezulta mai presus de indoiala ca inculpatul se face vinovat de savarsirea infractiunii de omor, in forma improprie a tentativei, lovirea partii vatamate S.N. de catre inculpatul Placinta Andrei Razvan cu partea frontala a autoturismului, prinderea victimei sub acesta si cauzarea de leziuni ce au necesitat pentru vindecare 40-45 de zile, intrunind elementele constitutive ale acestei infractiuni, chiar daca prin actiunea sa nu a urmarit suprimarea vietii victimei, a acceptat o asemenea posibilitate. In mod corect instanta de fond a inlaturat si sustinerile apararii referitoare la incidenta unei cauze care ar inlatura caracterul penal al faptei, respectiv legitima aparare, avand in vedere ca sustinerile potrivit carora „lovirea partii vatamate S.N. s-a facut accidental, dupa ce asupra inculpatului s-au exercitat violente”nu sunt confirmate de catre materialul probator administrat in cauza. si aceasta pentru ca reactia persoanei neidentificate de a executa focuri de arma prin care sa loveasca autoturismul condus de inculpat a fost determinata de comportamentul inculpatului care prin manevrele executate cu autoturismul a pus in pericol integritatea corporala a persoanelor aflate la fata locului si, in final, a cauzat punerea in primejdie a partii vatamate S.N..in acest context nu se poate retine nici apararea conform careia inculpatului i s-a produs o tulburare sub imperiul careia a savarsit actiunile, cata vreme, pe de-o parte, comportamentul sau violent a fost preexistent celui al persoanei neidentificate, iar, pe de alta parte, actiunea acesteia (fata de care s-a dispus prin rechizitoriu neinceperea urmaririi penale)de a folosi impotriva inculpatului o arma cu bile de cauciuc, a reprezentat o aparare justificata impotriva unui atac imediat, direct, material si injust – comis de inculpat - care a pus in pericol grav persoanele mentionate. Curtea impartaseste opinia instantei de fond si cu privire la sanctionarea penala a inculpatului si pentru savarsirea infractiunii de ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea linistii publice.in mod nejustificat, inculpatul a solicitat in apelul sau achitarea in baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b¹ Cod proc.pen, invocand ca faptei ii lipseste gradul de pericol social al unei infractiuni. Sustinerile sale nu pot fi primite intrucat din materialul probator administrat in cauza (declaratii martori susmentionati, procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice inregistrate la Serviciul Unic de Urgenta 112- filele 158-199, vol II dosar de urmarire penala, fisa eveniment- fila 200, vol II dosar de urmarire penala) rezulta ca prin actiunea sa de a sari cu picioarele pe masina martorei, provocand indoirea plafonului si spargerea lunetei si, prin manevrele efectuate de inculpat prin care acesta a pus in pericol viata persoanelor aflate in zona si lovirea victimei S.N. a tulburat linistea publica si a provocat scandalizarea si indignarea publicului, careia i-a indus un sentiment general de nesiguranta, concretizat in apelarea repetata si de catre mai multe persoane a Serviciului Unic de Urgenta 112.”

*Cititi aici decizia judecatoarelor Iuliana Ciolca si Francisca Vasile