Inalta Curte de Casatie si Justitie a facut publica motivarea deciziei de condamnare a fostului premier Adrian Nastase, la 4 ani de inchisoare cu executare pentru luare de mita si 3 ani de inchisoare pentru santaj, in dosarul “Zambaccian”. Hotararea a fost publicata la aproape sase luni de la condamnarea lui Nastase, dispusa de Completul de 5 al ICCJ in data de 6 ianuarie 2014.

Motivarea se intinde pe 213 pagini, in cuprinsul carora vicepresedintele instantei supreme, judecatorul Ionut Matei (foto), si judecatoarele Ioana Bogdan, Cristina Rotaru, Angela Dragne si Luminita Zglimbea explica modul in care Adrian Nastase ar fi comis infractiunile de care este acuzat si de ce trebuie trimis la inchisoare. Cei cinci arata in finalul Deciziei penale nr. 1 din dosarul 1919/1/2013 ca Adrian Nastase a incercat cu “disperare” sa ascunda adevarul. De asemenea, magistratii ICCJ considera ca Adrian Nastase trebuie dat exemplu si pentru alte persoane care se gandesc sa-si foloseasca functia publica pentru a obtine avantaje personale. Ionut Matei si colegele sale de la ICCJ isi expun opinia si despre societetea romaneasca, despre care afirma ca a fost “sufocata de coruptie”.

Nu in ultimul rand, Adrian Nastase este certat ca minte atunci cand afirma ca este o victima a Justitiei si ca dosarele sale au fost unele politice. Potrivit Completului de 5 judecatori, in acest fel, Adrian Nastase ar arata ca nu a inteles nici la acest moment importanta “valorilor sociale lezate”. Nu trebuie sa uitam nici caracterizarea pe care judecatorii instantei supreme i-o fac fostului premier, despre care afirma ca “a actionat in cel mai pur stil mafiot”.

Iata un fragment din motivarea deciziei de condamnare a lui Adrian Nastase, care este atasata integral la finalul articolului:

“Completul de 5 judecatori va analiza individualizarea pedepselor nu doar in limitele criticilor formulate de cei doi recurenti, ci si in contextul noilor condamnari decise de instanta de control judiciar prin prezenta hotarare cu privire la infractiunea de luare de mita (in cazul inculpatilor Nastase Adrian si Nastase Daniela), respectiv la infractiunile de spalare de bani si fals in contabilitate (in cazul inculpatei Jianu Irina Paula).

Potrivit art.52 c.pen., pedeapsa este o masura de constrangere si un mijloc de reeducare a condamnatului. Scopul pedepsei este prevenirea savarsirii de noi infractiuni.

Criteriile ce trebuie avute in vedere la individualizarea pedepsei sunt, potrivit art.72 c.pen., dispozitiile partii generale a Codului penal, limitele de pedeapsa fixate in partea speciala, gradul de pericol social al faptei savarsite, persoana infractorului si imprejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala.

In speta, instanta de recurs retine ca faptele deduse judecatii se circumscriu coruptiei la cel mai inalt nivel, implicand persoana unui prim-ministru care si-a folosit functia detinuta in statul roman pentru obtinerea unor foloase, patrimoniale si nu numai, din partea unor functionari care au ales aceasta cale (mai mult sau mai putin liber) pentru a se asigura ca vor ocupa in continuare functiile detinute.

Activitatea infractionala dedusa judecatii nu s-a rezumat la coruptia clasica (dare si luare de mita), ci a inclus si alte infractiuni, asimilate celor de coruptie (santaj) sau in legatura directa cu acestea (spalare de bani, fals in contabilitate) ori prevazute in legi speciale (folosirea de acte falsificate la autoritatile vamale).

Aceasta multitudine de acte infractionale, majoritatea derulate intr-o lunga perioada de timp (de circa 2 ani), se explica prin dorinta inculpatilor care le-au savarsit de a ascunde faptele grave de coruptie comise de inculpatul Nastase Adrian, in calitate de prim-ministru, ajutat de sotia sa, iar mai apoi, dupa devoalarea acestora, de a ingreuna sau chiar zadarnici probarea lor.

In egala masura, activitatea infractionala desfasurata de inculpati s-a suprapus peste interesul inculpatilor Nastase de a-si ascunde adevarata situatie materiala si de a se asigura ca nu vor intampina dificultati in cazul (improbabil in acea epoca) in care s-ar fi declansat un control al averii. Sunt astfel de retinut sumele considerabile de bani vehiculate de inculpati si nerecunoscute de ei (circa 700.000 USD numai pentru importurile din China) ori recunoscute pentru a-si sustine nevinovatia (60.000 USD pentru tamplaria de la Cornu), care au fost achitate cash in diferite modalitati (mape, plicuri, sac textil sau chiar decupaj realizat intr-un top de hartie tip A4), fara a se cere vreo dovada pentru primirea lor (lucru de asemenea de la sine inteles).

De asemenea, inculpatii Nastase s-au prevalat de situatia juridica aparenta a unui imobil care in realitate le apartinea (casa din strada (…), de care au inteles sa se dezica public pentru a impiedica stabilirea raspunderii penale pentru infractiunea de luare de mita (actul material ce a vizat contravaloarea lucrarilor de renovare a imobilului) si a zadarnici o eventuala cercetare a averii lor reale.

Prin urmare, gravitatea faptelor deduse judecatii nu se rezuma la actele de coruptie pura comise de inculpati, ci include permanenta preocupare a acestora de obstructionare a aflarii adevarului atat cu privire la infractiunile de coruptie, cat si referitor la situatia lor materiala reala.

Aceasta conduita a fost adoptata atat in perioada in care au fost comise faptele de coruptie (si s-a concretizat in savarsirea unor infractiuni conexe sau prevazute de legi speciale), cat si dupa punerea lor sub invinuire (si s-a manifestat sub forma santajului comis de inculpatul Nastase Adrian).

In ce priveste infractiunea de santaj, cele doua convorbiri ambientale purtate cu martorul Cretu Octavian dezvaluie disperarea inculpatului Nastase Adrian de a impiedica aflarea adevarului atat cu privire la faptele de coruptie comise in legatura cu bunurile achizitionate din China (pe care incearca sa le bagatelizeze), cat si cu privire la planul secund (care pare mai important pentru inculpat), al unei posibile declansari a controlului averii sale.

In acest context, inculpatul Nastase nu a avut nicio retinere de a actiona in cel mai pur stil mafiot, incercand sa impuna tacerea persoanei care „l-a tradat” (asa cum insusi inculpatul s-a exprimat) prin dezvaluiri viitoare compromitatoare pentru aceasta, ce aveau insa sa fie facute nu de catre inculpat, ci de o persoana care, spre deosebire de partea vatamata Paun Ioan, a ales sa-i fie credincioasa pana la capat (inculpata Jianu Irina Paula).

In privinta circumstantelor personale, in cazul inculpatului Nastase instanta de recurs va retine ca avand un caracter atenuant pregatirea sa profesionala si acea parte a activitatii sale anterioare care a avut efecte benefice pentru statul roman, date care urmeaza a fi valorificate in conditiile art.74 alin.2 c.pen., insa numai in privinta sanctiunii aplicate pentru infractiunea de santaj.

In cazul infractiunii de coruptie, chiar daca va retine incidenta aceleiasi circumstante atenuante judiciare, urmeaza a constata ca aceasta vine in concurs cu caracterul continuat al infractiunii, ce reprezinta o cauza de agravare a pedepsei si care lipseste de efecte obligatorii circumstantele atenuante in conditiile art.80 alin.2 c.pen.

Instanta de recurs va avea in vedere in acest context gravitatea deosebita a faptelor de coruptie de care inculpatul Nastase Adrian se face vinovat, tinand seama de calitatea in care le-a comis, valoarea foloaselor patrimoniale obtinute si perioada indelungata de timp in care actionat.

In egala masura, conduita procesuala nesincera, dublata de incercarea sa permanenta de a se prezenta ca o victima a justitiei si de a da o conotatie politica oricarui demers judiciar indreptat impotriva sa, demonstreaza ca inculpatul Nastase Adrian nu a inteles nici pana acum importanta valorii sociale lezate prin conduita sa infractionala si nici modul in care functioneaza statul de drept, preferand sa caute vinovatii dincolo de propria sa persoana.

Acest mod de raportare la valorile aparate de legea penala, comun de altfel tuturor celor trei inculpati din prezenta cauza, impune un tratament sanctionator adecvat, care sa reprezinte deopotriva o sanctiune pentru incalcarea legii, dar si un mijloc de reeducare a inculpatilor (in ciuda varstei pe care o au) in sensul conformarii conduitei lor viitoare la rigorile legii penale.

In acelasi timp, pedepsele aplicate inculpatilor au menirea de a preveni savarsirea de noi infractiuni nu doar de catre inculpatii din prezenta cauza, ci de oricare alte persoane care se gandesc sa-si foloseasca functia publica pentru obtinerea de avantaje personale intr-o societate sufocata de coruptie, cum din pacate a fost si este cea romaneasca.

Fata de aceste considerente, instanta de recurs va aplica inculpatilor pedepse cu inchisoarea orientate in cuantum peste minimul special (singura exceptie fiind facuta in cazul infractiunii de santaj, tinand seama si de nivelul extrem de sever al minimului prevazut de lege pentru aceasta infractiune), ce urmeaza a fi executate in regim de detentie (mai putin in cazul inculpatei Nastase Daniela, a carei activitate infractionala si contributie concreta la comiterea faptelor au fost mai reduse, justificand modalitatea neprivativa de executare a pedepsei stabilita de instanta de fond, cu majorarea insa a duratei termenului de incercare la limita maxima calculata conform art.86/2 alin.1c.cpen.)”.

*Cititi aici integral decizia de condamnare a lui Adrian Nastase in dosarul “Zambaccian”