Fostul premier Adrian Nastase continua sa ofere detalii despre procesul in urma caruia Completul de 5 judecatori al Inaltei Curti, condus de Ionut Matei, l-a condamnat la 4 ani de inchisoare in dosarul “Zambaccian”. Nastase a publicat un nou text pe blogul personal miercuri, 15 ianuarie 2014, text intitulat “Dosarul Zambaccian. Care au fost acuzatiile si cum au fost ele “probate” de procurori”.

In aceasta postare, Adrian Nastase explica modul de lucru al anchetatorilor DNA, subliniind din nou ilegalitatea actiunilor intreprinse de procurori, precum si subtirimea probelor impotriva sa. Fostul premier tine sa precizeze ca va continua sa publice aspecte ce tin de acest dosar, in conditiile in care “nu exista un CSM care sa se ocupe si de “reputatia” celor condamnati”. Nastase da asigurari ca nu este vorba despre o nerespectare a sentintei sau de un atac la adresa Justitiei, ci de o “cale de atac neconventionala – prezentarea datelor dosarului in fata unei curti cu juri care este opinia publica”.

Iata ultima postare a lui Adrian Nastase:

“In esenta, in Dosarul Zambaccian, procurorii au formulat doua acuzatii: luare de mita, direct sau indirect, prin intermediul sotiei mele, de la Irina Jianu, fost inspector sef al I.S.C. si de la Ioan Paun, fost functionar diplomatic al Ambasadei Romaniei in China (actualmente, se pare, director la fabrica de bere de la Sebes, unde actionar principal este Octavian Cretu), constand in prestarea de servicii, privind asistenta la achizitionarea unor bunuri din China, depozitarea acestora, plata unor cheltuieli de transport, pe parcurs intern si extern, cheltuieli privind indigenizarea acestora, respectiv taxe vamale si alte obligatii fiscale, executarea unor lucrari de constructie si reparatii la imobilele din Zambaccian, Christian Tell si Cornu, prin intermediul unor societati comerciale romanesti (CONIMPULS, VERTCON si REGAL GLASS) controlate de Irina Jianu. Scopul mitei: pastrarea in functie si asigurarea unui statut de autoritate Irinei Paula Jianu, in functia pe care o avea precum si numirea in functia de consul general al Romaniei la Shanghai si prelungirea misiunii diplomatice a lui Ioan Paun.

La fond, in unanimitate, cei trei judecatori au considerat ca aceste acuzatii sunt neintemeiate.

Santaj constand in amenintarile facute la adresa lui Ioan Paun prin intermediul denuntatorului Cretu Octavian (actionarul principal de la Borsec), amenintari avand ca scop, sa-l determine pe acesta sa-si retracteze declaratiile date in calitate de invinuit, sa revina la cele date, in calitate de martor si sa nu predea organelor de urmarire penala documentele doveditoare ale presupuselor fapte de coruptie.

Toate acuzatiile au facut obiectul unui singur dosar (Dosar nr.8/P/2006) care, initial a fost restituit Parchetului de ICCJ, pentru ca se incalcasera dispozitiile legii raspunderii ministeriale. Ulterior, el a fost disjuns in doua dosare: Trofeul Calitatii si Zambaccian (termopanele).

Probele de acuzare:

-Acte de urmarire penala, declarate nule de instanta suprema in primul ciclu procesual, preluate fara nici o procedura legala in al doilea ciclu procesual, folosindu-se procedee si nu proceduri cum ar fi conversia actelor juridice, straina dreptului penal;

-Interceptari ambientale, inregistrarea convorbirilor cu Octavian Cretu, in 13 si 14 martie 2006, realizate inainte de intrarea in vigoare, la 6 septembrie 2006, a textului de lege (art.91 C.p.p.) care permitea acest lucru;

-Autorizatiile de interceptare date de un judecator care nu avea abilitatea legala la acel moment – modificarile care ar fi permis acest lucru au intrat in vigoare tot la 6 septembrie 2006;

-Inregistrarile convorbirilor au fost declarate de experul oficial INEC (expertul statului) neautentice, nereale si inexistente in memoria aparatului cu care s-au realizat; asadar, nici continutul lor nu poate fi avut in vedere, elocvente in aceasta directie fiind constatarile expertului care, in mod neechivoc, constata: “la examinare, in memoria echipamentului tehnic in litigiu nu se gaseau inregistrarile de expertizat… suporturile optice L1 si L2 nu sunt suporturile originale ale inregistrarilor continute, ceea ce conduce la concluzia ca inregistrarile in litigiu nu sunt originale si, prin urmare, nu sunt autentice… inregistrarile in litigiu nu contin caracteristici care sa poata fi considerate (“amprente”) ale echipamentului tehnic examinat astfel ca nu se poate stabili daca inregistrarile in litigiu au fost realizate sau nu prin intermediul echipamentului tehnic prezentat.”;

-Cu toate acestea, argumentele condamnarii mele s-au fundamentat, in masura covarsitoare, pe cele doua inregistrari ambientale si pe transcrierile acestora, desi au constituit obiectul cererii de inlaturare a lor din procesul penal, in baza dispozitiilor art.64, alin.(2) C.p.p. asupra careia instanta de fond nu s-a pronuntat;

La un canal de televiziune, aceasta inregistrare – ilegala si dovedita a fi contrafacuta – a fost reluata, in mai multe randuri, fara a fi prezentate aceste aspecte importante;

-Acuzatiile principale au fost formulate de denuntatori – Popa Cristina, Paun Ioan, Deju, care initial au fost martori, apoi au fost pusi sub invinuire si dupa aceea au “denuntat” faptele primind prin acelasi act de trimitere in judecata solutii de scoatere de sub urmarire penala;

-NB: Parchetul s-a incurcat complet la retrimiterea dosarului in judecata, dupa restituire, cand a uitat (voit sau nu) sa dea vreo solutie cu privire la acestia intrucat, solutia de scoatere de sub urmarire penala din primul ciclu procesual fusese declarata nula absolut de ICCJ. Este de mentionat aici aprecierea, plina de substanta juridica si umana, a Profesorului universitar doctor George Antoniu, Director stiintific onorific al Institutului de Cercetari Juridice al Academiei Romane, Presedintele Asociatiei Romane de Drept Penal care, in opinia transmisa la instanta, facea urmatoarea observatie: “Avem indoieli asupra justetii procedeului folosit de organele de ancheta de a transforma un posibil invinuit in martor, spre a-l determina sa formuleze acuzatii la adresa inculpatilor. De asemenea, nu credem ca merita increderea acordata acestor asa zisi martori, preocupati mai curand sa-si acopere propriile ilegalitati decat sa exprime adevarul”;

-Declaratiile lui Paun Ioan (martor, faptuitor, invinuit, denuntator, parte vatamata – calitati in cadrul aceleiasi cauze) trebuiau analizate numai in perspectiva compatibilitatii calitatii de martor cu cea de parte vatamata, situatie pe care o apreciez ca fiind contrara pricipiului conform caruia nimeni nu poate fi martor in propria cauza (“el nu poate fi propriul martor, martorul sprijinirii acuzatiilor formulate de el prin denunt… declaratiile lui nu sunt mijloace de proba prevazute de lege, ele constituind numai surse de informare pentru organele judiciare…”);

-Procurorii l-au determinat pe martorul/denuntator Cretu Octavian sa poarte tehnica de inregistrare, ascunsa, la intalnirea cu mine, l-au instruit, in sensul provocarii la discutii care sa conduca la conturarea unei eventuale vinovatii in privinta mea si l-au incurajat in aceasta atitudine prin insotirea lui, la locul intalnirii, de catre un ofiter de politie judiciara. In textul art.68, alin.(2) C.p.p. se prevede: “Este oprit a determina o persoana sa savarseasca sau sa continue savarsirea unei fapte penale in scopul obtinerii de probe”.

-Eu nu am avut nici o posibilitate de a influenta cariera diplomatica a lui Paun Ioan – cum au sustinut procurorii. MEC, prin Memorandumul nr.540923/16.02.2006, a dispus suspendarea temporara a reprezentantului MEC la Shanghai “Ca urmare a faptului ca domnului Ioan Paun i s-a schimbat incadrarea, din cea de martor in cea de invinuit, in Dosarul penal nr.8/P/2006″; era o masura legala in conformitate cu dispozitiile art.60 din Legea nr.269/2003 care reglementeaza Statutul Corpului Diplomatic si nu s-a datorat in nici un mod dezvaluirilor Irinei Jianu sau a unei presupuse amenintari, ci schimbarii calitatii procesuale a lui Paun, facuta de DNA; de asemenea, la data da 31 mai 2005 (guvernul Tariceanu) incetase detasarea lui Paun Ioan, de la MEC la MAE, iar el si-a reluat activitatea la MEC; in urma interventiei prietenului Cretu Octavian, devenit intre timp vicepresedinte al Partidului Conservator, membru al coalitiei de guvernare din perioada respectiva, Paun Ioan a fost recuperat de grupul de interese Cretu si numit in functia de consilier economic la Amabasa Romaniei din China de ministrul economiei si comertului, domnul Codrut Seres, membru al P.C., in toamna anului 2005; este de retinut ca in perioada de pregatire pentru plecarea la post, Paun Ioan a facut un stagiu si la grupul de firme Aqua, apartinand domnului Cretu;

-Suma de 118.650 USD, “corp delict” in acest dosar, a fost trimisa de Mihaela Paun (sotia lui Ioan Paun) prin curier diplomatic din China si predata DNA in Dosarul penal nr.8/P/2006. Procesul verbal in care s-a mentionat expres: ”DNA desfasoara proceduri de urmarire penala in Dosarul nr.8/P/2006, in care sotul meu are calitatea de invinuit. Suma de 118.650 USD a fost primita de sotul meu in perioada august 2002 – februarie 2004 de la Dana si Adrian Nastase, in vederea achizitionarii unor bunuri din China” (proces verbal, intocmit la 5 septembrie 2006, in Dosarul 8/P/2006), nu a fost consemnat in acest dosar, ci in dosarul nr. 514/1/2009 al ICCJ Sectia penala – dosar “Trofeul Calitatii”, unde s-a pus sechestru asupra acesteia;

-Am depus acte oficiale din care rezulta ca o mare parte din bancnotele depuse la DNA, cu afectatia “apartinand lui Adrian Nastase si Daniela Nastase”, au fost emise si puse in circulatie ulterior datei la care se pretinde, de catre denuntatorul Ioan Paun si sotia acestuia, ca ar fi fost primite de la familia Nastase (225 de bancnote sunt tiparite in perioada mai 2004 – august 2005 si puse in circulatie in 2006); Paun s-a aparat spunand judecatorilor ca este posibila o confuzie intre banii personali (economii de peste 40.000 USD) si banii proveniti de la familia Nastase intrucat el ii tinea in acelasi dulap din apartamentul pe care il ocupa in ambasada;

-Paun nu a explicat insa cum putea primi salariul, de-a lungul anilor, in bancnote cu serii consecutive si fara nici o indicatie privind banca comerciala prin care s-a facut transferul lor? Si, mai ales, de ce atunci cand a plecat definitiv de la post (martie 2005) nu a adus banii cu el, in Romania?

-Stia ca trebuie sa se intoarca. Orice om cu responsabilitate, avand asupra lui o asemenea suma de bani, care nu-i apartinea, i-ar fi restituit proprietarului. Toate aceste intrebari, ramase fara raspuns, fac necredibila marturia lui Paun!!!

Stiu ca, pentru cineva din afara, este greu de descifrat acest dosar de 12.000 de pagini, in care au fost adunate diverse acuzatii impotriva mea, timp de 8 ani, de catre o echipa de procurori de la DNA, si in care, pentru ca nu au fost gasite probe tangibile, au actionat asupra unor persoane pe care, prin santaj, le-au transformat in denuntatori, procedand si la contrafacerea unor probe (suma de dolari – “corpul delict”).

Pentru ca nu exista un CSM care sa se ocupe si de “reputatia” celor condamnati, voi continua sa prezint public aspecte legate de acest dosar. Evident ca nu este vorba de o nerespectare a sentintei si nici de un atac asupra JUSTITIEI. Este vorba, intr-un dosar finalizat, de o “cale de atac” neconventionala – prezentarea datelor dosarului in fata unei curti cu juri care este opinia publica”.