La fel cum dusmanul binelui este mai-binele, tot astfel dusmanul libertatii este prea multa libertate. Si astfel lucrurile degenereaza in autoritarism. Semnalul de alarma a fost tras sambata, 29 mai 2021, de catre presedintele Uniunii Nationale a Barourilor din Romania, avocatul Traian Briciu (foto), la dezbaterea „Vulnerabilitati actuale ale profesiei de avocat: cauze si remedii”, organizata de catre UNBR si Baroul Bucuresti.

Un semn al autoritarismului este insusi declinul dreptului la aparare. Vulnerabilizarea acestui drept – a profesiei de avocat, in general – nu este noua, ci a inceput inca din 2001, in numele luptei impotriva terorismului. (Ne permitem sa mentionam una dintre cele mai flagrante incalcari ale drepturilor si libertatilor cetatenesti, concretizata in SUA prin adoptarea invazivului Patriot Act.)

Secretul profesional dintre avocat si client nu a fost dinamitat numai la momentul 11 septembrie 2001, ci si odata cu scandalul Panama Papers, a adaugat Traian Briciu.

Totusi, recentele evolutii sunt de natura sa dea sperante breslei avocatilor, precum si justitiabililor: Adunarea Nationala a Frantei a votat in prima lectura proiectul Legii privind increderea in justitie, care introduce ca reguli limitarea scurgerii informatiilor in cadrul anchetelor in curs, prezenta obligatorie a avocatului la perchezitii, prezenta avocatilor in cadrul colegiilor de etica si deontologie din Consiliul de Stat si din Curtea de Casatie.

De asemenea, Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei a adoptat o rezolutie si o recomandare care condamna abuzurile comise de catre autoritati impotriva avocatilor. Abuzuri – adaugam noi – intalnite inclusiv in cazul avocatului Robert Rosu, aruncat in inchisoare doar pentru ca a indraznit sa-si exercite profesia.

Iata discursul avocatului Traian Briciu (vezi video):

„Din motive diferite (interne, internationale, unele ce tin de vremurile sub care traim), un lucru este clar: intre aparare si acuzare s-a creat o mare diferenta, iar aceasta diferenta este in dauna apararii. Or, in realitate, fie ca suntem judecatori, fie ca suntem procurori, fie avocati sau alte categorii de juristi, pana la urma toti trebuie sa tindem catre ceea ce se numeste 'justitie', iar justitia tinde catre adevar.

Or, pentru a iesi adevarul adevarat (si nu adevarul cuiva) la iveala, este nevoie de un echilibru intre aparare si acuzare. Or, aici apar problemele: de o perioada lunga de timp (si acum devine din ce in mai acut), acuzarea este din ce in ce mai ranforsata de mijloace, de tehnologii, de metode, de cunoastere si de legi, iar apararea a devenit din ce in ce mai vitregita de mijloacele de care ar trebui sa dispuna.

Sigur ca lucrurile acestea nu reprezinta o chestiune care sa fie pusa in sarcina cuiva anume – unui personaj, unei categorii profesionale, unei categorii de politicieni sau unui stat. Din nefericire, aceste chestiuni au la baza o succesiune de evenimente si ma tem ca acest declin al apararii (pentru ca eu asa il percep la ora actuala) intervine – culmea! – intr-o perioada in care drepturile si libertatile par a fi ajuns la maximum de dezvoltare. Dar tot acum poate ca civilizatia actuala incepe sa oboseasca de libertate. Si cand o civilizatie incepe sa oboseasca de atata libertate, in departare apar norii negri ai autoritarismului.

Autoritarismul isi face aparitia treptat, nu printr-o lovitura brusca, ci de multe ori pe fondul chiar al incurajarilor venite din partea unei largi mase de populatie. Populatia la un moment dat incepe sa simta ca oboseste de atata libertate si incepe sa-si cedeze drepturile, treptat-treptat, in favoarea unor pretinse, dorite protectii – pe care, evident, elementele de autoritarism le pot garanta mai bine.

Situatia noastra privind declinul la aparare a inceput inca din 2001, cand, sub argumentul luptei impotriva terorismului (un argument altfel foarte solid), secretul profesional – alaturi de alte categorii de secrete (bancare samd) – a inceput sa fie diminuat. N-a fost anihilat complet, dar a fost diminuat.

Episodul Panama Papers (2016) a adus un alt declin, pentru ca avocatura a fost pusa intr-o lumina dificila. Sigur ca acceptam faptul ca in unele cazuri avocatii pot incalca legea. Este absurd sa credem ca intr-o categorie profesionala toata lumea se comporta conform legii. Problema este ca atat de mediatizata afacere Panama Papers a generat o viziune negativa asupra profesiei de avocat, transformata relativ repede intr-o si mai mare diminuare a secretului profesional sub aspectul tranzactiilor transfrontaliere si legislatiei privind spalarea banilor.

Prin urmare, chestiunile acestea nu sunt numai interne. Ele au un recul international si in realitate, dintre toate acestea, diminuarea secretului profesional evident ca genereaza un declin al apararii.

Exista insa si preocupari care ne dau sperante. De exemplu, recent, Adunarea Nationala a Frantei a votat la prima lectura un proiect extrem de interesant: Legea privind increderea in justitie. Iar in aceasta lege sunt aspecte extrem de importante privind functionarea dreptului la aparare. In sensul ca se adopta ca reguli limitarea scurgerii informatiilor in cadrul anchetelor in curs, prezenta obligatorie a avocatului la perchezitii, prezenta avocatilor in cadrul colegiilor de etica si deontologie din Consiliul de Stat si din Curtea de Casatie.

De asemenea, la nivelul Uniunii Europene, soarta avocaturii si starea avocaturii au fos tratate in ceea ce numim Raportul Bashkin, pe care Uniunea Nationala a Barourilor din Romania l-a tradus si l-a publicat.

O sa va citez cateva dintre ingrijorarile reflectate in acest Raport Bashkin, supus analizei Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei:

„- Avocatii au fost identificati adesea cu clientii lor si, prin extensie, cu afilierile politice ale clientilor lor sau infractiunile de care acestia sunt acuzati;

- Una dintre cele mai frecvente incalcari ale drepturilor avocatilor este convocarea avocatilor la audieri de catre organele de ancheta in calitate de martori in cazurile in care avocatii acorda asistenta juridica clientilor lor;

- Avocatii sunt chemati sa se prezinte ca martori in procedurile impotriva clientilor lor si li se cere sa explice de ce si cum isi reprezinta clientii;

- Avocatii se confrunta cu hartuiri administrative si judiciare, inclusiv ingerinte abuzive asupra drepturilor si privilegiilor lor profesionale, cum ar fi: violarea comunicarilor privilegiate dintre avocat si client, perchezitiile corporale sau a sediilor lor profesionale, confiscari ale documentelor legate de caz, supraveghere ilegala audio si video, necomunicarea informatiilor esentiale legate de caz, trecerea pe liste cu persoane care au diverse interdictii, inclusiv de calatorie;

- Autoritatile de aplicare a legii incearca in mod necorespunzator sa evalueze si sa reglementeze onorariile avocatilor”.

Acestea sunt unele dintre mentiunile acestui raport – raport care a stat la baza adoptarii unei rezolutii (Rezolutia 2348/2020) si a unei recomandari (Recomandarea 2188/2020) privind principiile si garantiile aplicabile avocatilor, prin care Comitetul Ministrilor reaminteste ca este necesara crearea unor conditii de egalitate intre acuzare si aparare in procedurile contradictorii, precum si prin garantarea sigurantei avocatilor si a altor participanti la procedurile legale.

Deci iata ca problemele noastre nu sunt unele autohtone. Ele sunt unele europene. Iata ca la nivelul Uniunii Europene exista o preocupare pentru aceste probleme. Ceea ce inseamna ca, daca constientizam elementele de virus care au intrat in legatura cu dreptul la aparare, putem inca sa tratam aceste lucruri.

Primul lucru insa este ca, dincolo de aceste eforturi europene, dincolo de ceea deja am vazut ca poate sa se traduca la un moment dat intr-o modificare, intr-o perfectionare a legislatiei privind dreptul la aparare, daca e posibil ca prin dialogul interprofesional prin ideile care se dezvolta de catre noi sa facem, pe baza legislatiei actuale, mai clar, mai coerent si mai sigur dreptul la aparare, astfel incat avocatii sa stie care sunt cu adevarat vulnerabilitatile lor, sa stie exact care sunt limitele manifestarilor, activitatilor lor si sa stie exact ce asteptari au ceilalti parteneri judiciari de la ei.

Pentru ca primul element de depasire a unei situatii de declin al dreptului la aparare este constientizarea situatiei in care ne aflam. De aici incepe tratarea. Fara constientizarea stiuatiei in care te afli, niciun tratament nu poate fi bun.

Chestiunea declinului dreptului la aparare nu e o problema a avocatilor, in esenta. Aici orice profesie juridica, orice cetatean trebuie sa gandeasca totul in alta cheie decat cea in care am fost obisnuiti in ultima perioada. Prea adesea am fost obisnuiti sa gandim totul in cheia urmatoare (gresita fundamental): eu nu fac nimic rau, eu n-o sa fac nicio ilegalitate; prin urmare, n-o sa am nevoie niciodata de avocat; de avocat au nevoie numai cei care fac ilegalitati; prin urmare, avocatii inseamna ca ajuta sa scape cei care fac ilegalitati; prin urmare, si avocatii sunt la fel de rai sau aproape la fel de rai ca si cei care fac ilegalitati. Aceasta cheie este fundamental gresita si filosofic, dar si practic – in sensul ca mai devreme sau mai tarziu viata dovedeste ca multi dintre acestia ajung sa aiba nevoie de avocat. Si, din pacate, trebuie sa constientizeze inca de pe acum: investitia in ranforsarea, echilibrarea dreptului la aparare este o investitie pe care o faci inclusiv pentru tine. Pentru ca, mai devreme sau mai tarziu, o sa ai nevoie de un avocat. Numai ca atunci, daca avocatul va fi slab, si situatia ta va fi slaba si vei regreta momentele in care ai ignorat acest aspect.

Prin urmare, dreptul la aparare este important nu atat pentru avocat. Noi ne vom descurca oricum, pentru ca ne-am descurcat in multe momente istorice. Am trecut si dictaturi de toate felurile si profesia a ramas. Problema este cu ceilalti, cu cei pe care ii aparam: ei, in general, sunt cei mai afectati de scaderea dreptului la aparare, nu avocatii”.

* Cititi aici intregul Raport Bashkin, tradus de UNBR