Ministrul Justitiei Catalin Predoiu (foto) insista in demersul de a reintroduce Serviciul Roman de Informatii in dosarele penale si de a invia astfel Binomul SRI-parchete, in pofida Deciziei nr. 55/2020 a Curtii Constitutionale.

In proiectul de lege privind modificarea Codului de procedura penala (adoptat de Guvern la sfarsitul lunii decembrie 2022 si trimis in Parlament), Predoiu a mentinut propunerea din 2021 a fostului ministru al Justitiei Stelian Ion, privind introducerea unui nou articol in CPP, numerotat 139/1, care sa permita folosirea ca mijloace de proba in procesul penal a inregistrarilor „rezultate din activitatile specifice culegerii de informatii care presupun restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati fundamentale ale omului”, daca din aceste inregistrari „rezulta date sau informatii privitoare la pregatirea ori savarsirea unei infractiuni dintre cele prevazute la art. 139 alin. (2)”.

SRI va deveni stapan peste mai mult de jumatate din Codul penal

Problema este ca art. 139 alin. 2 Cod procedura penala acopera o gama extrem de larga de infractiuni: de la unele de competenta DNA (coruptie si asimilate – deci inclusiv abuzul si neglijenta in serviciu) si DIICOT (trafic de persoane si de droguri, terorism, confectionarea de explozibili etc.), pana la fapte anchetate de catre parchete obisnuite: evaziune fiscala, falsificare de bani, precum si „alte infractiuni pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii de 5 ani sau mai mare”. Pe scurt: SRI va putea face interceptari in dosare vizand o plaja extrem de larga de infractiuni – mai mult de jumatate din totalul celor sanctionate de Codul penal. Deci va fi vorba despre un Binom generalizat SRI-parchete, nu doar despre binecunoscutul Binom SRI-DNA.

Iata textul art. 139/1 CPP propus de Predoiu:

„Inregistrarile obtinute din activitati specifice culegerii de informatii

(1) Inregistrarile rezultate din activitatile specifice culegerii de informatii care presupun restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati fundamentale ale omului pot fi folosite ca mijloace de proba in procesul penal daca din cuprinsul acestora rezulta date sau informatii privitoare la pregatirea ori savarsirea unei infractiuni dintre cele prevazute la art. 139 alin. (2) si au fost respectate prevederile legale care reglementeaza obtinerea acestor inregistrari.

(2) Legalitatea incheierii prin care s-au autorizat activitatile respective, a mandatului emis in baza acesteia, a modului de punere in executare a autorizarii, precum si a inregistrarilor rezultate se verifica in procedura de camera preliminara de catre judecatorul de camera preliminara de la instanta careia ii revine, potrivit legii, competenta sa judece cauza in prima instanta”.

Redam textul art. 139 alin. 2 si 3 din Codul de procedura penala, in vigoare acum:

„(2) Supravegherea tehnica se poate dispune in cazul infractiunilor contra securitatii nationale prevazute de Codul penal si de legi speciale, precum si in cazul infractiunilor de trafic de droguri, infractiunilor la regimul privind substantele dopante, de efectuare de operatiuni ilegale cu precursori sau cu alte produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, infractiunilor privind nerespectarea regimului armelor, munitiilor, materialelor nucleare, al materiilor explozive si al precursorilor de explozivi restrictionati, de trafic si exploatarea persoanelor vulnerabile, acte de terorism, de spalare a banilor, de falsificare de monede, timbre sau de alte valori, de falsificare de instrumente de plata electronica, in cazul infractiunilor care se savarsesc prin sisteme informatice sau mijloace de comunicare electronica, contra patrimoniului, de santaj, de viol, de lipsire de libertate in mod ilegal, de evaziune fiscala, in cazul infractiunilor de coruptie si al infractiunilor asimilate infractiunilor de coruptie, infractiunilor impotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene ori in cazul altor infractiuni pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii de 5 ani sau mai mare

(3) Inregistrarile prevazute in prezentul capitol, efectuate de parti sau de alte persoane, constituie mijloace de proba cand privesc propriile convorbiri sau comunicari pe care le-au purtat cu tertii. Orice alte inregistrari pot constitui mijloace de proba daca nu sunt interzise de lege”.

Contradictie cu Decizia CCR 55/2020

Propunand aceasta modificare, ministrul Justitiei Catalin Predoiu intra in contradictie cu Decizia nr. 55/2020, prin care Curtea Constitutionala a Romaniei a declarat neconstitutionala sintagma „Orice alte inregistrari pot constitui mijloace de proba daca nu sunt interzise de lege” din art. 139 alin. 3 CPP. Motivul este evident: formularea prea vaga permitea folosirea ca probe inclusiv a interceptarilor efectuate de catre SRI.

Faptul ca proiectul lui Predoiu omite Decizia CCR 55/2020 nu o spunem noi, ci a afirmat-o fostul Consiliu Superior al Magistraturii (mai precis, Comisia nr. 1 comuna din CSM, intitulata „Legislatie si cooperare interinstitutionala”) in aprilie 2022, cand a formulat un punct de vedere legat de initiativa legislativa (click aici pentru a citi).

Discriminare intre arestatii achitati definitiv

Pe de alta parte, la fel ca in versiunea din primavara anului trecut si in cea din 2021 (elaborata de Stelian Ion), proiectul de lege privind amendarea Codului de procedura penala opereaza o discriminare intre inculpatii care au primit achitare sau clasare definitiva dupa ce au fost retinuti ori arestati (preventiv sau la domiciliu). Ne referim la pasajul privind modificarea art. 539 Cod procedura penala.

Mai exact, Catalin Predoiu vrea ca despagubirile sa nu le fie acordate fostilor arestati al caror dosar a fost inchis (fie prin achitare, fie prin clasare) ca urmare a dezincriminarii faptei. Nici acum, nici in precedentele doua versiuni, Ministerul Justitiei nu se oboseste sa explice ratiunea acestei discriminari, ci doar face copy-paste din Decizia nr. 136/2021, prin care CCR a declarat neconstitutional intregul art. 539 CPP, stabilind ca are dreptul la daune morale orice arestat achitat sau clasat in baza art. 16 alin. 1 lit. a)-d).

Redam actualul text al art. 539 CPP (desfiintat de Curtea Constitutionala):

„Dreptul la repararea pagubei in cazul privarii nelegale de libertate

(1) Are dreptul la repararea pagubei si persoana care, in cursul procesului penal, a fost privata nelegal de libertate.

(2) Privarea nelegala de libertate trebuie sa fie stabilita, dupa caz, prin ordonanta a procurorului, prin incheierea definitiva a judecatorului de drepturi si libertati sau a judecatorului de camera preliminara, precum si prin incheierea definitiva sau hotararea definitiva a instantei de judecata investita cu judecarea cauzei”.

Prezentam forma propusa de Predoiu:

„Dreptul la repararea pagubei in cazul privarii nelegale sau injuste de libertate

(1) Are dreptul la repararea pagubei si persoana fata de care, in cursul procesului penal, s-a dispus o masura preventiva privativa de libertate, daca: a) masura a fost constatata ca nelegala; b) pentru infractiunea care a justificat luarea masurii s-a dispus in temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) – d) clasarea sau achitarea, cu exceptia cazului in care solutia s-a dispus ca urmare a dezincriminarii faptei savarsite.

(2) Situatiile prevazute la alin. (1) se dovedesc prin ordonanta procurorului de revocare a masurii retinerii ori de clasare, prin incheierea definitiva a judecatorului de drepturi si libertati, a judecatorului de camera preliminara ori a instantei de judecata, de revocare a masurii preventive privative de libertate ori prin care s-a constatat incetarea de drept a acesteia, sau, dupa caz, prin hotararea definitiva de achitare.

(3) In situatia prevazuta la alin. (1) lit. b), persoana nu este indreptatita sa ceara repararea de catre stat a pagubei suferite daca, prin declaratii mincinoase sau in orice alt fel, a determinat luarea masurii preventive privative de libertate, in afara cazurilor in care a fost obligata sa procedeze astfel”.

Ministrul n-a avut argumente convingatoare

Incheiem, amintind ca Ministerul Justitiei a fost somat sa elimine din proiect sintagma „cu exceptia cazului in care solutia s-a dispus ca urmare a dezincriminarii faptei savarsite”, deoarece nesocoteste Decizia CCR 136/2021. Luarea de pozitie a venit chiar de la avocatul Cristian Zeiler, cel care a obtinut din partea Curtii Constitutionale decizia de mai sus (click aici pentru a citi). In replica, ministerul lui Catalin Predoiu a transmis ca ideea a fost adoptata intr-un „grup de lucru interinstitutional” (click aici pentru a citi).

* Cititi aici intregul proiect de amendare a CPP

* Cititi aici expunerea de motive