Presedintele Camerei de Comert si Industrie a Municipiului Bucuresti, Sorin Dimitriu (foto) este o persoana cu vasta experienta si o cariera demna de invidat. A absolvit Institutul Politehnic Bucureti in 1968,a studiat in Germania, Ausria, la Banca Mondiala-Washington, Institutul de Dezvoltare Economica. A fost director general la Ministerul Industriei Metalurgice apoi, dupa 1990, a fost director executiv la FPS si vicepresedinte al Comisiei pentru politica economica, reforma si privatizare pe perioada in care a fost deputat in Parlamentul Romaniei, a fost consilier prezidential si ministru al Ministerului Privatizarii. La ora actuala, Sorin Dimitriu detine cca 10 functii: presedinte al Camerei de Comert si Industrie a Municipiului Bucuresti, vicepresedinte al Camerei de Comert si Industrie a Romaniei, presedinte/vicepresedinte al Consiliului de Administratie al Institutului National de Cercetari Aerospatiale Elie Carafoli-INCAS, presedinte al Federatiei Inginerilor Metalurgisti din Romania FIM-AGIR, este cercetator gradul I si profesor universitar la Politehnica si detine titul de Doctor Honoris Causa al Universitatii Valahia din Targoviste.

In urma cu aproape o luna, ati fost capul de afis al unei anchete care a debutat la DNA, dvs fiind acuzat de un lung sir de infractiuni care vizau constituirea de grup organizat, santaj si abuz in serviciu. D-le presedinte, puteti sa ne spuneti in ce ar consta acest “abuz al serviciu pe care il invoca DNA si anume vi se reproseaza a fi “santaj”?

Abuzul in serviciu este expresia neintelegerii activitatii si responsabilitatii unui manager intr-o ONG de catre cei care ancheteaza cazul. Activitatea si am explicat acest lucru si procurorilor carora ma ofer sa le dau cursuri gratuite de management, conform legii, activitatea unui ONG trebuie sa fie daca nu profitabila, macar fara pierderi. Aceasta activitate este gestionata de organul colectiv de conducere al ONG-ului, respectiv Colegiul de conducere al CCIMB. Acest colegiu poate dispune masuri de comasare activitati si directii, restructurare de departamente, disponibilizare de personal, externalizare de activitati. Este ceea ce a facul Colegiul de conducere al Camerei, constantand ineficienta unor departamente, cum ar fi activitatea departamentului juridic, IT, de asistenta firme, informatii de afaceri. Aceste activitati au constituit obiect de analiza la nivelul Colegiului inca din 2008, cand am fost ales presedinte. O chestiune de retinut: personal am o activitate in restructurarea economiei, in calitatea mea de presedinte al Comitetului de Restructurare a Economiei din cadrul Guvernului Romaniei si din calitatea de fost presedinte al FPS si ministru al Privatizarii. Dintre activitatiile din 2008, activitatea de restructurare a cuprins comasari de directii, desfiintari de directii si departamente si disponibilizari de personal de la 160, la 60 de persoane. Cei care au facut sesizarea la DNA fac parte din cei disponibilizati ca urmare a deciziei Colegiului de conducere din decembrie 2011. Acestia m-au acuzat ca as fi incalcat legea si ca am exercitat presiuni asupra executivului salariatilor pentru a-i disponibiliza.

Totusi, procurori DNA au scurs catre presa informatia ca ar fi vorba de niste “contracte de sponsorizare” pe care cei care nu le-ar fi agreat ar fi fost dati afara. Si ca aceste asa-zise contracte ar fi fost realizate pentru a li se lua niste sume din salariu pentru utilizarea lor de catre conducerea Camerei. Cum comentati?

Unu: Legea 335/2007 privind organizarea sistemului cameral romanesc are o prevedere speciala ca sponsorizarile pot constitui sursa de finantare a activitatii proprii, cum se intampla oriunde in lume in sistemul cameral mondial. Doi: eu felicit pe toti colegii din Executivul Camerei care au inteles importanta mentinerii activitatii Camerei prin actiuni de sponsorizare si le multumesc. Activitatea Camerei are doua componente: cea legata de activitati specific camerale (forumuri, misiuni economice, lansari de firme) care nu produc bani si proiectele care in prezent sunt cele care aduc bani. Atunci cand am inceput proiectele treptat, antamand un numar de personal, restul salariatilor neavand implicare, era in plin proces de disponibilizare. Pentru a diminua somajul, gandindu-se la colegii lor, unii dintre acestia au lansat ideea modului de a-i ajuta printr-o sponsorizare personala pe colegi ai lor care ar fi fost disponibilizati. In fata unei astfel de solidarizari, conducerea Camerei nu putea sa aiba un raspuns inuman, gasind formula legala a contractelor de sponsorizare, cu care absolut toata lumea a fost de acord. Trebuie sa stiti ca salariatii nostri aveau un salariu mediu de peste 10.000 lunar si din acestia sponzosizau cu sume cuprinse intre 25-50 la suta din salariul pe care il ridicau.

Cand s-a intamplat chestiunea aceasta cu ideea sponsorizarii?

Sa nu credeti ca la nivelul CCIMB nu s-a resimtit criza economica. Contractele de sponsorizare au fost decise de salariatii Camerei, circa 40, care s-au adresat directorului general si directorului juridic, Marius Iacob, i-au informat despre aceasta dorinta a lor si le-au cerut sa le recomande cadrul legal prin care sa sustina financiar activitatea Camerei. Eu nu eram in tara in respectiva perioada. La revenirea mea in tara am fost informat despre aceasta initiativa si i-am cerut directorului juridic Marius Iacob sa prezinte forma legala a contractului pentru a putea realiza obiectivul propus. I-am cerut domnului Iacob sa mai obtina un punct de vedere legal de la un alt birou de avocatura, iar proiectul de contract avansat de directorul Iacob a fost apreciat ca foarte bun.

Din cate stim, numele directorului juridic Marius Iacob se numara printre cei care v-au acuzat la DNA. Cum explicati aceasta pozitie?

Relatia mea cu directorul Iacob a fost totdeauna foarte buna. Acum eu inteleg acest joc ca el a fost cooptat – probabil si santajat - in grupul de interese care avea in vedere castigarea patrimoniului Camerei Bucuresti.

Acest patrimoniu de care vorbiti este motivul din spatele usilor inchise pentru care considerati ca vi s-ar fi facut dosar penal?

Cu siguranta acesta este motivul pentru care grupul de interese a incercat sa-si atraga diverse persoane din Camera Bucuresti cu care sa realizeze executia presedintelui Camerei Bucuresti. Din acest grup fac parte fosti conducatori ai Camerei Bucuresti dinaintea mandatului meu. Patrimoniul nostru este alcatuit din mai multe imobile, evaluate la zeci de milioane de euro. Elementul stabilit de grupul de interese a fost inainte de toate avertizarea mea pentru a vinde o parte din active. Primul avertisment l-am primit in urma cu un an. Sigur ca acest patrimoniul nu-i al meu si nici al colegilor mei, el apartine mediului de afaceri bucurestean. Prin urmare el nu poate fi instrainat, cel putin din punct de vedere moral. Grupul de interese si-a propus sa ma schimbe de la conducerea Camerei si au folosit doua metode: prima etapa a fost prin tentative de mituire, iar a doua, pentru ca se precipitau lucrurile au gasit formula cu racolatul de denuntatori din randul salariatilor pentru a mi se deschide un dosar penal, in scopul denigrarii si apoi al eliminarii mele de la conducerea Camerei. Prima tentativa, cea de miture, s-a produs in februarie 2012, cand a venit cineva in sala de consiliu, o persoana cunoscuta de mine, si care mi-a oferit o suma de euro pentru un serviciu pentru o ruda de-a sa, student, pe care i l-am facut in urma cu un an, serviciu constand in recomandarea unui conducator de lucrare de licenta. A fost un mement in care mi-am pierdut cumpatul si l-am injurat efectiv, m-am ridicat de pe scaun furios, iar omul pur si simplu a fugit. A revenit ieri la mine in birou, ca un nou nascut, sa-l sustin prin vot sa infiinteze o camera intr-o tara africana. A doua tentativa, a venit dupa doua saptamani. A venit un domn care s-a prezentat a fi din partea unei personalitati politice careia nu-i dau deocamdata numele. Nu l-am primit, dar l-am directionat prin secretariat catre directorul general. Pana a coborat directorul general, vizitatorul a disparut, probabil ca nu mai avea de ce sa stea, daca nu se intalnea cum mine. In concluzie, tentativele de mituire au eseuat. Insa compromiterea mea trebuia sa se realizeze pana la 4 aprilie 2012. La aceasta data era al cincilea termen in procesul Colegiului de conducere cu o parte a fostului Colegiu de conducere, care reclama ilegalitatea ultimelor alegeri. Asa s-a ajuns ca in luna martie 2012 sa se dea curs unor plangeri penale facute la DNA de ceva vreme si in care se acuza povestea cu “contractele de sponsorizare” de catre o parte dintre fostii salariati si directorul juridic. Luni, 2 aprilie, DNA era prezent in Camera Bucuresti, la toate departamentele cu catre trei anchetatori pe etaj, iar seara a continuat la DNA luatul de declaratii, pentru ca retinerea mea sa se ceara in seara aceleiasi zile. De ce? Pentru ca marti eu trebuia sa ies pe toate televiziunile ca sa fiu compromis, astfel incat miercuri 4 aprilie, la instanta de judecata sa se obtina castig de cauza de catre fosta conducere.

Si s-a obtinut castig in instanta dupa retinerea dvs?

Nu, pentru ca am avut parte de o instanta corecta, asa cum am avut parte si la judecarea propunerii de arestare preventiva, care a fost respinsa. Precizez ca in dosarul din 4 aprilie am obtinut in final castig de cauza.

Nu vi se pare prea mare coincidenta in modul de derulare al evenimentelor?

Evident ca nu e intamplator ce s-a petrecut. Un caz de litigiu de munca a fost transformat intr-o chestiune penala cu retinere de persoane, la Sectia a II-a a DNA privind faptele conexe infractiunilor de coruptie. Spuneam ca nu e nimic intamplator, dar ceea ce este deosebit de grav, este ca un grup de interese a putut sa manipuleze un sistem de stat si sa-l puna in miscare impotriva mea, prin inducere in eroare.

”Contractele de sponsorizare au fost semnate benevol, si cine vroia sa nu-l mai onoreze, nu suporta nicio consecinta!” Pana la urma, cum sunau acele contracte de sponsorizare?

Erau realizate pe Legea sponsorizarii, intre angajati si Camera si aveau ca obiect sustinerea activitatii financiare a activitatii camerale. Mai mult, nu era prevazuta o suma fixa, ci era la latitudinea fiecaruia cat dorea sa sponsorizeze. Chiar si eu am sponsorizat Camera, alaturi de cei din conducere, cu aproape un miliard de lei, bani personali.

Daca vreun salariat ar fi refuzat sa sponsorizeze i se putea intampla ceva, dupa cum a acuzat DNA?

Primul lucru: contributia era benevola, iar contractul avea stipulat clar ca in orice moment persoana putea rezilia unilateral contractul fara nicio consecinta, prin simpla notificare. Toate aceste sponsorizari sunt evidentiate contabil prin toate documentele. Lunar se adunau peste 100.000 lei si exista documente pentru folosirea intregii sume doar in scopul sponsorizarii, adica in folosul institutiei.

Cum e totusi sa lucrati cu denuntatorul in casa si ne referim aici la directorul juridic Marius Iacob, care este in continuare directorul Directiei juridice a Camerei?

Extrem de dificil. A ajuns sa nu recunoasca deciziile Colegiului de conducere. Si la fel de grav, a ajuns sa nu recunoasca semnatura lui pe documente pe care le-a semnat in ultimii trei ani, pe care si-a pus-o pe diverse documente si contracte. Inclusiv cele de pe contractele de sponsorizare de care am vorbit, care ii apartin toate.

* Cititi aici scrisoarea deschisa a lui Sorin Dimitriu transmisa opiniei publice dupa ce s-a incercat arestarea sa la cererea DNA