Asociatia personalului din justitie ROJUST a trimis sambata, 8 iunie 2024, o scrisoare deschisa Ministerului Justitiei si Guvernului Romaniei, solicitand retragerea proiectului de ordonanta de urgenta care va obliga toate instantele din tara sa suspende procesele pe drepturile salariale ale magistratilor in cazul in care Inalta Curte de Casatie si Justitie va fi sesizata fie si intr-un singur astfel de dosar pentru dezlegarea unei chestiuni de drept (prin hotarare prealabila).

Amintim ca proiectul a fost pus in dezbatere publica zilele trecute de catre Ministerul Justitiei (click aici pentru a citi).

Asociatia ROJUST – condusa de judecatoarea pensionara Mioara-Iolanda Grecu – arata ca initiativa de OUG este neconstitutionala din punct de vedere atat extrinsec, cat si intrinsec.

Pe plan extrinsec, argumentatia este simpla: Executivul nu argumenteaza in niciun fel urgenta reglementarii prin ordonanta de urgenta, in locul unei legi (care, bineinteles, sa fie trimisa in Parlament, iar acolo dezbatuta). In plus, actualul mecanism de unificare a practicii judiciare prin HP-uri – care obliga doar instanta de sesizare sa suspende procesul – functioneaza foarte bine, motiv pentru care nu trebuie modificat.

Guvernul Ciolacu atenteaza grav la independenta justitiei

Pe plan intrinsec, organizatia neguvernamentala atrage atentia ca ordonanta aduce „o nepermisa „ingerinta a puterii politice in actul de justitie, transformand o procedura facultativa intr-o procedura obligatorie doar in cazul anumitor proceduri judiciare”. Or, asa ceva incalca independenta puterii judecatoresti.

De asemenea, ONG-ul avertizeaza ca ordonanta va crea haos in instante: obligandu-le sa suspende automat un numar considerabil de dosare, va agrava supraincarcarea lor cu dosare si, pe cale de consecinta, va prelungi si mai mult durata de solutionare a cauzelor.

Mai mult (sustine ROJUST): in nota de fundamentare, ministra Justitiei Alina Gorghiu scrie ca „practica judiciara neunitara poate avea un impact negativ asupra bugetului general consolidat si a stabilitatii socio-economice”. Or, asa ceva implica faptul ca sefa MJ porneste de la presupunerea ca procedura de unificare a practicii judiciare va avea rezultate favorabile bugetului de stat. Asadar, adoptand o asemenea ordonanta de urgenta, guvernul PSD-PNL al lui Marcel Ciolacu va incalca independenta justitiei, deoarece va prezuma ca „hotararile judecatoresti de unificare a practicii judiciare trebuie sa fie aliniate la interesele financiare ale statului, cu ignorarea prevederilor legale”.

Dosarele de executare silita vor fi si ele aruncate-n aer

Nu in ultimul rand, asociatia judecatoarei Iolanda Grecu atrage atentia ca ordonanta de urgenta va suspenda si procesele de executare silita initiate de magistrati care si-au castigat deja drepturi salariale prin hotarari judecatoresti definitive. In traducere: OUG-ul va incalca autoritatea de lucru judecat.

In fine, proiectul de ordonanta incalca normele Legii tehnicii legislative nr. 24/2000, prin aceea ca este suficient de neclar, incat sa lase loc la interpretari care mai de care mai arbitrare.

Redam principalele pasaje din sesizarea ROJUST trimisa catre MJ si Executiv:

„Solicitam retragerea proiectului afisat spre dezbatere publica pe site-ul Ministerului Justitiei.

Proiectul de ordonanta propus in dezbatere publica nu respecta criteriile pentru adoptarea unei reglementari de urgenta, incalcand principiile fundamentale ale statului de drept si independentei justitiei, generand discriminari nejustificate si afectand drepturile fundamentale ale cetatenilor.

In esenta, consideram ca acest proiect se confrunta cu probleme de neconstitutionalitate si nelegalitate, incluse in doua categorii distincte:

1) Aspecte de neconstitutionalitate extrinseca:

Acestea se refera la incalcarea exigentelor constitutionale referitoare la delegarea legislativa, conform articolului 115 alineatul (4) din Constitutie.

2) Aspecte de neconstitutionalitate intrinseca:

Acestea se refera la incalcarea urmatoarelor prevederi din Constitutia Romaniei: art. 1 alin. (3) si (4) referitor la principiul statului de drept si principiul separatiei puterilor in stat, art. 124 si 126 referitor la independenta justitiei, art. 44 alin. (1) privind principiul ocrotirii dreptului de proprietate si garantarea creantelor, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 15 si 16 alin. (1) referitoare la principiile universalitatii legii, neretroactivitatii legii civile si egalitatii in fata legii, art. 53 referitor la principiul exercitarii libere a drepturilor precum si art. 129 ce consacra dreptul de a formula o cale de atac.

1.Aspectele de neconstitutionalitate extrinseca

Analizand justificarile prezentate in proiectul de ordonanta de urgenta prin prisma interpretarii conceptelor utilizate de art. 115 alin. (4) din Constitutie, asa cum a fost stabilit de Curtea Constitutionala, se poate constata ca acestea nu respecta cerintele impuse.

Curtea Constitutionala a subliniat ca 'urgenta reglementarii apare atunci cand o situatie extraordinara – care se abate semnificativ de la obisnuit, este preexistenta urgentei, este cuantificabila si obiectiva – determina, prin aceste caracteristici, necesitatea reglementarii imediate, fara intarziere, a unor masuri prompte si adecvate, in lipsa carora ar exista riscul iminent al producerii unor consecinte negative de natura sa afecteze un anumit interes public sau chiar drept fundamental'.

In lumina acestui standard, justificarile proiectului de ordonanta sunt insuficiente, intrucat nu demonstreaza existenta unei situatii extraordinare, preexistente, cuantificabile si obiective, care sa necesite reglementarea imediata prin ordonanta de urgenta. Problemele invocate fac parte din functionarea normala a sistemului judiciar si pot fi abordate prin proceduri legislative obisnuite si prin masuri administrative adecvate.

In preambulul ordonantei de urgenta, ca de altfel si in nota de fundamentare, caracterul de urgenta este determinat de necesitatea asigurarii de urgenta a unei practici judiciare uniforme si unitare in materia stabilirii si platii drepturilor salariale ale personalului platit din fonduri publice, pentru a elimina diferentierile si a asigura egalitatea in fata legii si stabilitatea raporturilor socio-economice.

a) Situatia de urgenta:

Autorul proiectului de ordonanta afirma ca este necesara o reglementare urgenta pentru a asigura o practica judiciara uniforma in privinta litigiilor salariale si a prestatiilor de asigurari sociale pentru personalul platit din fonduri publice.

O situatie de practica judiciara neunitara nu constituie o situatie extraordinara care se abate semnificativ de la obisnuit, asa cum cere art. 115 alin. (4) din Constitutie. Practica judiciara neunitara este o problema sistemica ce poate fi abordata prin mecanismele existente, cum ar fi sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie pentru hotarari prealabile sau recursuri in interesul legii. Aceste mecanisme sunt deja prevazute in legislatia actuala si permit corectarea divergentelor de interpretare fara a fi nevoie de o ordonanta de urgenta care sa reglementeze o procedura exclusiv in privinta litigiilor salariale si a prestatiilor de asigurari sociale pentru personalul platit din fonduri publice.

Astfel, nu se demonstreaza ca situatia este extraordinara si urgenta incat sa justifice o astfel de masura extrema.

O abordare sustenabila si pe termen lung a problemelor legate de practica judiciara trebuie sa vizeze eliminarea cauzelor profunde ale litigiilor, nu doar tratarea simptomelor. Asigurarea unei legislatii coerente, clare si previzibile in materie de salarizare si drepturi sociale contribuie semnificativ la reducerea numarului de litigii si la consolidarea increderii in sistemul judiciar.

b) Riscul iminent:

In proiect se arata ca practica judiciara neunitara poate avea un impact negativ asupra bugetului general consolidat si stabilitatii socio-economice.

Cu toate acestea, nu se ofera dovezi clare si concrete care sa demonstreze ca impactul practicii judiciare neunitare asupra bugetului este sever si imediat, incat sa necesite o interventie legislativa urgenta.

Problemele financiare legate de salarizarea personalului platit din fonduri publice si de plata prestatiilor de asigurari sociale sunt de natura structurala si de lunga durata. Ele nu constituie o situatie extraordinara care sa necesite o reglementare imediata.

Orice impact bugetar poate fi gestionat prin masuri administrative si legislative obisnuite. Fara o cuantificare obiectiva si specifica a riscului, nu se poate sustine ca exista un pericol iminent care sa justifice utilizarea unei ordonante de urgenta. De asemenea, riscul iminent, conform Curtii Constitutionale, trebuie sa fie obiectiv si cuantificabil, iar justificarile prezentate sunt vagi si generale.

Mai mult, in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului (...), s-a statuat in mod constant ca existenta unor hotarari diferite, a unei practici neunitare este inerenta oricarui sistem de drept bazat pe o retea de instante de fond si recurs, iar divergentele pot aparea chiar in cadrul aceleiasi instante, dar aceste aspecte nu sunt contrare Conventiei Europene a Drepturilor Omului.

c) Necesitatea imediata:

In proiect se arata ca reglementarea imediata este necesara pentru asigurarea unei practici judiciare unitare si prevenirea consecintelor negative.

Avand in vedere modul de concepere si functionare a mecanismului propus, acesta nu este capabil sa produca efecte imediate. Pentru a justifica urgenta, este esential ca masurile adoptate sa fie capabile sa raspunda prompt unei situatii extraordinare si sa remedieze rapid problema existenta. Cum mecanismul in cauza nu poate asigura aceasta promptitudine in aplicare si efect, atunci nu indeplineste conditiile necesare pentru a fi considerata o masura urgenta conform normelor legale si constitutionale.

De asemenea, necesitatea imediata ar presupune ca nu exista alte mijloace de a aborda problema decat printr-o ordonanta de urgenta. Proiectul nu demonstreaza de ce aceste masuri nu pot fi implementate prin proceduri legislative obisnuite, chiar si in regim de urgenta parlamentara.

d) Absenta masurilor prompte si adecvate:

In proiectul de act normativ se sustine ca masurile legislative propuse sunt singurele capabile sa influenteze pozitiv activitatea instantelor si sa clarifice chestiuni de drept inca dintr-o etapa incipienta.

Nu se explica de ce procedura de unificare a practicii reglementata in Codul de procedura civila (Cartea I – Dispozitii generale, Titlul III – Dispozitii privind asigurarea unei practici unitare, Capitolele I si II) nu este suficienta si in privinta litigiilor salariale si a prestatiilor de asigurari sociale pentru personalul platit din fonduri publice, cum este pentru restul tipurilor de litigii.

Faptul ca proiectul nu ofera alternative si nu demonstreaza ca alte solutii nu ar fi eficiente indica o insuficienta in justificarea urgentei.

1. Aspecte de neconstitutionalitate intrinseca

a) Proiectul de ordonanta de urgenta privind solutionarea proceselor legate de drepturile salariale si de pensii ale personalului platit din fonduri publice incalca articolul 1 alin. (3) si (4) din Constitutia Romaniei referitor la principiul statului de drept si principiul separatiei puterilor in stat.

Dispozitiile actuale ale art. 519 din Codul de procedura civila ce dispun ca doar ultima instanta investita cu solutionarea unei pricini poate sesiza Inalta Curte de Casatie si Justitie in cazul evidentierii unei chestiuni de drept, care este noua, care nu face obiectul unui recurs in interesul legii si de a carei lamurire depinde solutionarea pe fond a cauzei respective, sunt aplicabile tuturor cetatenilor Romaniei. Dispozitiile preconizatei ordonante de urgenta nu sunt evidentiate ca exceptii de la regula aplicarii art. 519 din Codul de procedura civila, desi, in fapt, modifica o dispozitie legala in vigoare.

Prin neindicarea unui motiv suficient si obiectiv pentru care doar in cazul anumitor proceduri judiciare s-ar impune modificarile preconizate, fara indicarea unui termen clar, precis, pana la care dispozitiile ordonantei de urgenta s-ar aplica, autoritatea legislativa constituie in fapt o instanta speciala la nivelul Inaltei Curti de Casatie si Justitie in cazul anumitor proceduri judiciare, cu trimitere evidenta inspre drepturile salariale solicitate in instanta de magistrati si personal auxiliar din justitie.

Dispozitiile ordonantei de urgenta propuse reprezinta un mod inadmisibil de ingerinta a puterii politice in actul de justitie, transformand o procedura facultativa intr-o procedura obligatorie doar in cazul anumitor proceduri judiciare. Din preambulul proiectului de ordonanta de urgenta reiese cu claritate ca puterea legislativa incalca independenta puterii judecatoresti, implicandu-se in administrarea si chiar solutionarea cauzelor.

Amintim ca in prezent nu este obligatorie sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie pentru pronuntarea unei hotarari prealabile decat atunci cand instanta investita ultima cu solutionarea pricinii apreciaza ca este necesar, existand nelamuriri cu privire la prevederi emise de o alta autoritate. Dispozitiile propuse, aflate in discutie, obliga insa instanta sesizata, chiar daca nu ar exista nelamuriri cu privire la fondul pricinii, sa sesizeze Inalta Curte de Casatie si Justitie care sa ii spuna cum sa procedeze.

La aceasta trebuie adaugat faptul ca din completul Inaltei Curti de Casatie si Justitie care va solutiona o hotarare prealabila in materia preconizata de ordonanta de urgenta vor face parte, cel mai posibil, si magistrati care ar putea fi investiti cu solutionarea cauzei in ultima instanta. Impartialitatea judecatorilor in acest caz ar fi afectata prin actiunea politicului care interfereaza actul de justitie prin dispozitiile ordonantei de urgenta propuse.

In cadrul unui sistem democratic, puterea legislativa este responsabila cu elaborarea si adoptarea legilor, in timp ce puterea judiciara are rolul de a interpreta si aplica aceste legi in solutionarea litigiilor si in administrarea justitiei. Odata ce puterea legislativa isi depaseste atributiile si se implica direct in procesul de solutionare a cauzelor judiciare sau in administrarea sistemului judiciar, se creeaza un dezechilibru periculos care submineaza independenta si impartialitatea justitiei.

Prin extinderea sferelor de competenta ale puterii legislative asupra proceselor judiciare, asa cum propune proiectul de ordonanta de urgenta, se deschide calea catre o posibila influentare politica a sistemului judiciar.

Daca instantele judecatoresti sunt percepute ca fiind sub influenta puterii legislative sau ca fiind supuse directivelor politice, increderea publicului in justitie este grav afectata, ceea ce are consecinte negative asupra statului de drept si a democratiei in ansamblu.

Prin urmare, este esential ca puterile legislativa, executiva si judiciara sa ramana separate si sa isi respecte reciproc independenta si autonomia, pentru a asigura buna functionare a sistemului democratic si pentru a proteja drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor.

b) Se incalca principiul independentei justitiei consacrat in art. 124 si 126 din Constitutia Romaniei.

Art. 2 alin. (1) din proiectul de ordonanta impune completurilor de judecata sa solicite Inaltei Curti de Casatie si Justitie pronuntarea unei hotarari prealabile privind chestiuni de drept nesolutionate anterior. Aceasta obligativitate incalca principiul independentei judecatorilor, deoarece le limiteaza capacitatea de a solutiona cauzele in mod autonom. Judecatorii trebuie sa aiba libertatea de a interpreta si aplica legea fara interferente exterioare, iar impunerea unei proceduri obligatorii de sesizare a Inaltei Curti de Casatie si Justitie submineaza aceasta independenta.

Orice incercare de a standardiza fortat interpretarea juridica prin mijloace legislative constituie o interferenta nepermisa in activitatea judiciara.

In plus, justificarea adoptarii unui act normativ pe considerentul ca practica judiciara neunitara poate avea un impact negativ asupra bugetului general consolidat si a stabilitatii socio-economice implica presupunerea autorului proiectului de ordonanta de urgenta ca procedura de unificare a practicii judiciare va avea rezultate favorabile bugetului de stat.

Presupunerea ca solutiile de unificare a practicii vor fi favorabile bugetului de stat demonstreaza ca legiuitorul are o anumita asteptare cu privire la rezultatele procedurii de unificare, ceea ce denota ca intelege si recunoaste implicit drepturile pe care le au categoriile profesionale indicate in cuprinsul proiectului de ordonanta de urgenta.

In acelasi timp, dispozitiile ordonantei de urgenta in dezbatere afecteaza independenta justitiei, deoarece ar implica faptul ca hotararile judecatoresti de unificare a practicii judiciare trebuie sa fie aliniate la interesele financiare ale statului, cu ignorarea prevederilor legale.

Normele internationale stipuleaza ca judecatorii trebuie sa fie liberi de orice influenta nejustificata, directa sau indirecta. Orice obligativitate impusa de legislativ in procesele judiciare constituie o incalcare a acestor principii. (...)

Sustinem ca proiectul de act normativ are efecte negative si in privinta echitatii procesului din perspectiva art. 6 din Conventia europeana a drepturilor omului. Justitiabilii ar putea percepe aceste masuri ca fiind arbitrare si ca un indiciu ca judecatorii de instanta inferioara nu au increderea necesara pentru a lua decizii pe cont propriu, ceea submineaza increderea publicului in sistemul judiciar.

In plus, suspendarea automata a unui numar mare de cauze similare duce la acumularea unui stoc de dosare considerabil in instante, complicand si mai mult gestionarea eficienta a dosarelor si prelungind durata procedurilor judiciare. Acest lucru contravine scopului declarat de eficientizare a actului de justitie.

Art. 2 alin. (2) din proiectul de ordonanta de urgenta prevede ca incheierea de sesizare trebuie comunicata si celorlalte instante competente, care trebuie sa informeze judecatorii din sectiile corespunzatoare. Aceasta dispozitie implica masuri administrative suplimentare, care creeaza presiuni asupra instantelor inferioare. In plus, aceasta practica creeaza un precedent periculos de centralizare excesiva a jurisprudentei si uniformizare fortata a interpretarii legii.

De asemenea, art. 2 alin. (3) impune o suspendare automata a cauzelor similare, ceea ce interfereaza direct cu independenta judecatorilor de a gestiona propriile dosare. Acestia sunt obligati sa suspende cauzele, indiferent de specificul fiecarei situatii, ceea ce contravine si principiului independentei judecatoresti garantat de art. 124 din Constitutia Romaniei.

Interferenta puterii legislative in domeniul judiciar este una dintre cele mai grave incalcari ale principiului separatiei puterilor in stat. Acest principiu, fundamental pentru functionarea unei democratii, presupune ca fiecare ramura a guvernului trebuie sa aiba propriile sale responsabilitati si sa fie independenta de celelalte doua ramuri, pentru a asigura echilibrul si contrabalansarea puterilor.

Amintim ca potrivit dispozitiilor constitutionale evocate, nu pot fi infiintate instante extraordinare, cum se doreste prin prevederile proiectului aflat in dezbatere publica.

In Romania, ierarhia instantelor judecatoresti este clar definita de Legea organizarii judiciare, Inalta Curte de Casatie si Justitie avand rolul de instanta de control judiciar cel mai inalt si, in acelasi timp, asigura interpretarea unitara a legii. In conditiile in care este obligata sa se pronunte 'in prima instanta', Inalta Curte de Casatie si Justitie nu mai poate detine si functia de instanta de control judiciar.

In acelasi sens, invederam ca existenta unor divergente de jurisprudenta sunt inerente oricarui sistem judiciar care se bazeaza pe un ansamblu de instante de fond avand competenta teritoriala. Acest aspect a fost retinut de Curtea EDO in cauza TEODOR impotriva ROMANIEI (Cererea nr. 46878/06, paragraf 52), cand s-a subliniat si faptul ca astfel de divergente pot aparea, de asemenea, in cadrul aceleiasi instante si nu se poate considera ca acest lucru in sine este contrar Conventiei.

Existenta unor divergente de jurisprudenta se solutioneaza in prezent, erga omnes, potrivit art. 519 din Codul de procedura civila. Legiuitorul nu poate confunda numarul mare al dosarelor aflate pe rolul instantelor cu existenta unor divergente de jurisprudenta.

c) Sunt incalcate articolul 44 alin. (1) din Constitutia Romaniei (ce instituie principiul ocrotirii dreptului de proprietate si garantarea creantelor), Protocolul 1 Aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, precum si dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 21 alin. (3) din Constitutia Romaniei si de Conventia europeana a drepturilor omului (CEDO).

Va rugam sa observati ca dispozitiile proiectului aflat in discutie nu pot afecta drepturile deja castigate. Prevederile potrivit carora se suspenda si procedurile executionale fara a se mentiona momentul final al suspendarii acestora (inclusiv consecintele unei eventuale hotarari prealabile asupra executarii silite a unui titlu definitiv) incalca dreptul de proprietate ocrotit inclusiv de Protocolul 1 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

Art. 3 din proiectul de ordonanta de urgenta incalca de asemenea principiile privind autoritatea de lucru judecat si dreptul la un proces echitabil in cadrul executarii hotararii definitive.

Dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 21 alin. (3) din Constitutia Romaniei si de Conventia europeana a drepturilor omului (CEDO), include dreptul partilor de a beneficia de o executare justa si eficienta a hotararii judecatoresti definitive.

Articolul 3 extinde aplicabilitatea dispozitiilor din articolele 1 si 2 si la faza de executare silita, ceea ce contravine principiului autoritatii de lucru judecat si principiului neretroactivitatii legii civile.

Problemele de drept legate de stabilirea si plata drepturilor salariale si de pensie au fost deja stabilite prin hotarari judecatoresti definitive, iar rediscutarea acestora in faza de executare silita ar nesocoti aceste principii fundamentale, afectand stabilitatea si securitatea raporturilor juridice.

d) Proiectul de act normativ incalca art. 15 si art. 16 alin. (1) din Constitutia Romaniei privind principiile universalitatii legii, neretroactivitatii legii civile si al egalitatii in fata legii.

Astfel, proiectul supus dezbaterii incalca principiul nediscriminarii consacrat de art. 16 din Constitutie deoarece instituie reguli derogatorii aplicabile exclusiv personalului platit din fonduri publice care are calitatea de justitiabil in cadrul proceselor legate de drepturile salariale si de pensie ale personalului. Aceasta creeaza o discriminare fata de alte categorii de litigii, care au ca parti persoane fizice care nu sunt platite din fonduri publice si care nu sunt supuse aceluiasi mecanism obligatoriu de clarificare juridica rapida si eficientizare procedurala.

Din cuprinsul proiectului de ordonanta de urgenta, apare cu evidenta ca dispozitiile sunt aplicabile doar in cazul anumitor proceduri judiciare, respectiv proceselor privitoare la stabilirea si/sau plata drepturilor salariale sau de natura salariala ale personalului platit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/si cele privind raporturile de munca si de serviciu ale acestui personal, in procesele privitoare la stabilirea si/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea / recalcularea / revizuirea drepturilor la pensie sau/si cele privind alte prestatii de asigurari sociale ale personalului anterior amintit, inclusiv proceselor in materiile prevazute la art. 1 din ordonanta de urgenta si executarilor silite din aceste procese, in curs la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta.

Nu exista in prezent proceduri separate (speciale) pentru situatii similare, iar legea interzice instituirea unor proceduri / standarde diferite pentru aceeasi situatie juridica. Dispozitiile din proiectul de act normativ se preconizeaza a fi aplicate doar anumitor categorii profesionale, fara a fi indicata si evidentiata cauza pentru care aceste categorii profesionale ar trebui sa fie supuse unor proceduri discriminatorii, in conditiile in care proprietatea publica si cea privata sunt ocrotite in mod similar.

Incapacitatea organelor legislative de a promova legi / dispozitii coerente si corecte nu poate fi indreptata prin crearea unor proceduri discriminatorii. Mai mult, va rugam sa observati ca dispozitiile unei eventuale hotarari prealabile (HP) nu se pot aplica decat cauzelor pendinte, nu si celor definitive aflate in faza executarii.

Din cuprinsul proiectului, reiese ca aceste dispozitii nu s-ar aplica doar cauzelor aflate pe rolul instantelor, ci si celor aflate in faza executarii, fara a se indica si consecintele pe care tergiversarea executarii le produce in patrimoniul celor afectati. Nu s-a indicat ca s-ar acorda despagubiri / penalitati / dobanzi pentru intarzierea executarii si nici care ar fi modalitatea prin care o astfel de hotarare, care beneficiaza de autoritate de lucru judecat, nu ar mai fi executorie in viitor.

Noi apreciem ca legea sau actele cu putere de lege dispun doar pentru viitor. Insa in situatia in care cauza se afla in faza executarii, consideram ca ar fi trebuit explicata prin prevederile ordonantei de urgenta si modalitatea prin care o eventuala dispozitie HP ar putea modifica o hotarare ce beneficiaza de autoritate de lucru judecat.

Daca se considera ca un viitor HP totusi nu poate interveni in autoritatea de lucru judecat, nu se intelege motivul pentru care s-ar suspenda procedurile executionale pendinte.

e) Este incalcat art. 53 din Constitutia Romaniei, ce reglementeaza principiul exercitarii libere a drepturilor.

Va rugam sa observati ca propunerea de ordonanta de urgenta aflata in discutie instituie o limitare a drepturilor unor categorii de angajati sau fosti angajati, o discriminare in raport de categoria profesionala a petentilor, fara o justificare rationala a restrangerii dreptului de acces la o instanta.

Dispozitiile acestui proiect incalca dreptul la un proces echitabil, fiind dispuse masuri care tergiverseaza procedurile in curs, intervenind in solutiile si deciziile magistratilor de scaun si obligand practic instantele de judecata sa adopte o solutie contrar principiilor independentei actului de justitie.

f) Este incalcat si art. 129 din Constitutia Romaniei, ce prevede dreptul de a formula o cale de atac.

In conditiile in care instantele de fond vor fi obligate sa sesizeze Inalta Curte de Casatie si Justitie pentru pronuntarea unei hotarari prealabile in maniera propusa ordonanta de urgenta, exercitarea cailor de atac nu mai este efectiv posibila.

Astfel, magistratii Inaltei Curti vor fi obligati sa dispuna o solutie chiar daca judecatorul de la instanta de fond nu ar avea nevoie de o astfel de lamurire pentru solutionarea pricinii, ulterior tot ei fiind chemati sa se pronunte in eventuale cai de atac ce ar fi promovate.

Trecand peste faptul ca Inalta Curte de Casatie si Justitie are calitatea de parte in multe din astfel de pricini, apare cu claritate faptul ca formularea unei cai de atac nu mai este realmente posibila, magistratii deja expunandu-si punctele de vedere.

g) Pe de alta parte, textul actului normativ este afectat de lipsa de claritate, coerenta si nu respecta normele de tehnica legislativa.

Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa impune legiuitorului criterii obligatorii pentru adoptarea actelor normative. Jurisprudenta Curtii Constitutionale sustine ca aceste norme nu au valoare constitutionala in sine, dar ele sunt esentiale pentru asigurarea sistematizarii, unificarii si coordonarii legislatiei, precum si pentru garantarea claritatii si previzibilitatii in cadrul raporturilor juridice.

Prin urmare, aspecte precum claritatea, concordanta si respectarea normelor de tehnica legislativa pot servi ca temei pentru analiza neconstitutionalitatii unui act normativ.

Conform art. 61 din Legea nr. 24/2000, orice modificare sau completare a unui act normativ trebuie sa se faca fara a afecta conceptia generala ori caracterul unitar al acelui act.

Mecanismele de unificare a practicii judiciare prevazute de codul de procedura civila sau penala cuprind dispozitii generale care prevad sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie cu rezolvarea unor probleme de drept (hotarare prealabila) sau unificarea practicii judiciare in cazul pronuntarii unor hotarari contradictorii (recurs in interesul legii) numai dupa ce se constata ca problema pusa in discutie este dificila, noua si doar daca indeplineste anumite conditii de admisibilitate, iar suspendarea cauzelor similare aflare pe rolul instantelor este facultativa.

Prin proiectul propus, se instituie obligativitatea completului de judecata de a sesiza Inalta Curte de Casatie si Justitie si de a se dispune suspendarea tuturor cauzelor aflate pe rolul instantelor din tara, fara a se mai da posibilitatea judecatorului de a trece prin filtrul propriei gandiri modalitatea de rezolvare a problemei de drept si adaptarea acesteia cauzei cu care a fost investit spre deosebire de dispozitiile art. 519 din Codul de procedura civila care instituie o procedura facultativa, care da libertatea judecatorului cauzei de a aprecia asupra dificultatii problemei de drept si a gestiona procesul in functie de situatia de fapt concreta.

In aceasta modalitate se intervine asupra notiunii juridice de 'chestiune de drept' la care se refera reglementarea din cuprinsul art. 519 din Codul de procedura civila, care nefiind definita de lege, a fost necesar a fi clarificata pe cale jurisprudentiala, pentru a se putea asigura o delimitare riguroasa intre, pe de o parte, analiza si interpretarea de principiu care pot fi date unor reglementari legale in cadrul mecanismului de unificare a practicii judiciare si, pe de alta parte, judecata concreta si punctuala care trebuie facuta de instantele judecatoresti – potrivit competentelor lor legale, intre care se numara interpretarea si aplicarea legii - care au a se pronunta in mod inerent si asupra chestiunilor de drept care au legatura cu situatiile litigioase care le sunt deduse spre solutionare.

Utilitatea si necesitatea unei astfel de delimitari rezida chiar din scopul procedurii reglementate prin art. 519 din Codul de procedura civila, anume acela de a fi un mecanism judiciar ce trebuie utilizat drept instrument juridic de unificare a jurispudentei, iar nu ca un instrument care sa permita instantelor delegarea atributiilor privind interpretarea si aplicarea legii catre Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. (...)

Art. 62 din Legea nr. 24/2000 impune ca prevederile modificate sau completate sa se integreze armonios in actul de baza.

In situatia de fata, proiectul de ordonanta introduce reguli derogatorii de la dispozitiile generale, fara insa a le modifica, iar aceasta modificare nu se aliniaza coerent cu principiile stabilite de de legiuitor in materia mecanismelor de unificare a practicii judiciare.

In loc sa mentina coerenta si unitatea acestor dispozitii, aceasta modificare creeaza o incoerenta in integrarea prevederilor modificate in actul de baza, adica in dispozitiile procedurale deja existente.

In ceea ce priveste nerespectarea regulilor impuse de art. 63 din Legea nr. 24/2000 ce reglementeaza modalitatea in care se poate institui o norma derogatorie trebuie mentionat ca acest articol impune utilizarea formulei 'prin derogare de la...', urmata de mentionarea reglementarii de la care se deroga.

Astfel, la art. 2 din ordonanta se prevede: '(3) Cauzele similare, aflate pe rolul instantelor judecatoresti, vor fi suspendate pana la pronuntarea hotararii prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept. (4) Sesizarile prevazute la alin. (1) avand acelasi obiect sau al caror obiect se afla in stransa legatura se conexeaza'.

Cu toate acestea, nu se precizeaza ca aceste dispozitii se aplica prin derogare, spre exemplu, de la art. 520 alin. (4) din Codul de procedura civila (Cauzele similare, aflate pe rolul instantelor judecatoresti, pot fi suspendate pana la solutionarea sesizarii) care dispune asupra unei suspendari facultative si nu obligatorii.

Lipsa de claritate a normei legislative rezulta chiar din art. 1 al proiectului care la alin. (1) face referire la un domeniu de aplicare al ordonantei de urgenta atat in procesele privitoare la stabilirea si/sau plata drepturilor salariale sau de natura salariala ale personalului platit din fonduri publice cat si cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal (deci litigii de munca sau de contencios administrativ), dar extinde acest domeniu si la procesele privind raporturile de munca si de serviciu ale acestui personal (cum ar fi: concedieri, avansari, abateri disciplinare, etc), conducand la o generalizare exacerbata a impactului noilor modificari legislative fara a justifica utilitatea demersului.

De asemenea, art. 1 alin. (2) prevede ca ordonanta de urgenta se aplica si litigiilor de asigurari sociale privind actualizarea / recalcularea / revizuirea drepturilor la pensie, dar si celor privind alte prestatii de asigurari sociale ceea ce ar da o doza de mare incertitudine daca in orice litigiu promovat de un pensionar care a fost platit din fonduri publice instanta ar fi obligata sa sesizeze Inalta Curte de Casatie si Justitie si sa suspende cauza.

Avand in vedere ca acordarea drepturilor de pensie se face pe principiul contributivitatii, fara a se mentiona in deciziile de pensionare decat in putine cazuri daca pensionarul a fost platit sau nu din fonduri publice, ramane o necunoscuta cum se vor determina subiectele de drept carora li se adreseaza proiectul de act normativ dintre pensionarii care au fost platiti atat din fonduri publice, cat si din fonduri private.

Desi natura si obiectul acestor procese sunt stabilite la art.1 alin. (1) si (2), alin. (3) contine o precizare care e de natura sa aduca incoerenta legislativa, aratand ca ordonanta de urgenta se aplica indiferent de natura si obiectul proceselor prevazute la alin. (1) si (2) – desi din alineatele anterioare deja rezultase ca se aplica litigiilor de munca, de asigurari sociale si de contencios administrativ, ca se aplica indiferent de calitatea partilor desi alin. (1) precizeaza ca se aplica personalului platit din fonduri publice – fara insa a detalia ce se intampla cu personalul angajat in cadrul autoritatilor publice care incaseaza venituri si din alte surse.

Mai mult, art. 2 alin. (4) din proiectul de ordonanta de urgenta este confuz formulat, poate da nastere la interpretari multiple si poate fi extins in orice tip de cauze, cata vreme nu este explicata in concret notiunea de 'sesizari (....) avand acelasi obiect sau al caror obiect se afla in stransa legatura, se conexeaza'. Claritatea legii lipseste acestui articol, fapt care poate pune in dificultate aplicarea acestuia, cu consecinte dintre cele mai grave pentru drepturile si interesele partilor.

Art. 3 reprezinta insa incununarea acestor stangacii de tehnica legislativa, mentionand ca dispozitiile art. 1 si ale art. 2 se aplica si proceselor in materiile prevazute la art. 1 – (aspect care este repetat), dar si executarilor silite din aceste procese, in curs la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta.

Indiferent ca se interpreteaza ca dispozitiile s-ar aplica executarilor silite al caror titlu executoriu a fost obtinut intr-un proces in curs la data intrarii in vigoare a ordonantei, fie ca s-ar aplica executarilor silite care ele insesi erau in curs de solutionare la acea data, nu s-a motivat rationamentul acestei dispozitii cata vreme deja in cauza s-a pronuntat o hotarare definitiva, executorie, care nu poate fi anulata intr-o cale de atac extraordinara ca urmare a pronuntarii unei hotarari prealabile de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Or, regulile de procedura in materia executarii silite nu mai permit cenzurarea titlului executoriu prin care s-a dispus asupra dreptului material constand in stabilirea si/sau plata drepturilor salariale sau de natura salariala ale personalului platit din fonduri publice, care ar fi supus procedurii din prezenta ordonanta de urgenta.

Ca atare, avand in vedere aspectele anterior semnalate, va solicitam retragerea proiectului afisat spre dezbatere publica pe site-ul Ministerului Justitiei, ca fiind neconstitutional, nelegal, fara utilitate practica si cu impact negativ asupra actului de justitie”.

* Cititi aici intreaga sesizare semnata de ROJUST