Am parcurs cu interes toate proiectele pentru admitere in CSM pe care le-am gasit in presa juridica, de la sesiunea trecuta si de la cea care tocmai s-a declansat. Aceleasi extemporale de nota 8 sau chiar 9+, compuse cu seriozitate si responsabilitate.

Toate, fara nici o deviere, trateaza problemele sistemului, mai exact ale judecatorior si procurorilor (nu si ale grefierilor).

Nici unul din acesti compozitori de proiecte nu s-a gindit ca noi judecam sau anchetam niste oameni, mii si milioane de cauzasi care ar avea si ei problemele lor, emotiile lor si asteptarile lor in legatura cu justitia la care au apelat sau in fata careia au fost adusi, uneori tiriti, legati.

Drept pentru care ma simt dator sa va propun eu un proiect de proiect, adica o serie de idei despre ce ar trebui sa aiba in vedere un CSM-ist, ca si toti factorii de decizie din justitie.

1. Principala problema a sistemului nostru de facere a dreptatii din ultimii douazeci de ani este indepartarea cosmica a justitiei de cetateni. In aplicarea acelei nenorocite prezumtii de vinovatie, cum ca, daca judecatorul cu petentul se gasesc fata in fata, musai se pune de o mafie, s-a desfiintat acea institutie care se numea judecator de serviciu. Atunci, cu multi ani in urma, petentul sau avocatul mergeau cu cererea in mina, judecatorul o vedea, o analiza, facea observatiile cuvenite, aratind lipsurile, verifica sau stabilea taxa de timbru, iar in final ii dadea respectivului TERMEN IN CUNOSTINTA. Toate astea s-au scos, punindu-se in loc o procedura superb birocratica, mincatoare de timp si de nervi, cu formule absconse, compuse undeva, la Bucuresti. Iar termenul „in cunostinta” il primeste omul dupa o luna sau mai multe. (Ultimul racnet a fost un dosar de ordonanta presedintiala in care s-a fixat termen dupa o luna (!), iar cererea de preschimbare a termenului a fost respinsa cu argumente puternice si pertinente, legale, evident.)

Solutia mea la aceasta problema este nu numai sa se reintroduca judecatorul de serviciu, dar el sa fie un adevarat birou/serviciu complex: judecatorul sa aiba la indemina un birou cu dotari de redactare/copiere acte, asistat de o grefiera (sau un colectiv, in functie de marimea instantei); tot acolo sa fie si ghiseul unde se platesc taxele de timbru (unde merg banii este si asta o problema, de tratat separat), ca si persoana care stabileste aleatoriu completul si primul termen de judecata.

2. Pe aceeasi linie, dialogul din sala de judecata, intre judecator si ceilalti se deruleaza intr-un limbaj riguros procedural si chiar stiintific. Limbaj pe care nejuristii din sala nu il inteleg, iar judecatorii nici nu se straduiesc sa vorbeasca pe o limba omeneasca, dar nici nu considera necesar asta, ba si mai mult decit atit, nu sint lasati sa se exprime mai pe inteles, codurile si tot felul de controlori si supervizori obligindu-i sa se exprime ca la colocviile stiintifice.

Ei bine, voi spune cu toata fermitatea: limbajul stiintific se practica in reuniunile profesionale si publicatiile de specialitate; in sala de judecata judecatorul trebuie sa invete/sa fie invatat sa vorbeasca si pe limba celor carora li se adreseaza, care sint de diferite grade de pregatire si structuri psiho.

3. Ne plingem constant de marea incarcatura de dosare? Exista o multime de solutii, care pot injumatati listele de sedinta. De exemplu:

a. Ati auzit de fostele comisii de judecata? Evident, s-au desfiintat, pentru ca erau comuniste. Aflati domniile voastre ca acele comisii erau un filtru foarte eficient, o sita deasa prin care multe posibile litigii nu treceau, adica se stingeau prin efortul unor voluntari, de regula niste batrini intelepti si cu respect in comunitati, mai ales in cele mici.

A nu se confunda cu medierea. Mediatorii au rolul lor, dar ei sint persoane straine de partile posibile, iar cauzasii le considera un fel de oficiali. Comisiile de judecata ar fi mai aproape de niste consilii de familie decit de complete de judecata. Se impune de urgenta reinstituirea lor - pensionarii care joaca sah si table in piata Orion si altele se vor simti foarte mindri sa fie implicati in asemenea activitati, iar juristii si secretarii de primarii pot asigura secretariatul, asa cum il asiguram eu pe timpuri, la comisia de judecata de la CAP.

Si daca tot avem si mediere si mediatori, acestia sa fie angajati la instante, cam unul la 5 judecatori (propunerea mea) si sa fie atasati judecatorului de serviciu pe care l-am propus mai sus.

b. Dar de actiunile in constatare ce spuneti? Majoritatea acelor constatari pot fi date in competenta notarilor sau/si a secretarilor de primarie, de regula nefiind in ele nimic de judecat in sensul contencios. Cu posibilitatea de a contesta acele acte la instanta, unde nu cred ca ar mai ajunge 1% din cauze.

c. Plingerile contraventionale, pe limba noastra contestarea amenzilor de tot felul, ar putea avea un prim filtru la conducerea agentului care a aplicat sanctiunea. Daca agentul nu stie decit sa aplice un text de lege (de regula un singur text, necoroborat cu alte reglementari implicate, nici cu unele principii si reguli etc.), ba chiar el este cumva fortat de sefi sa vina seara cu ceva "recolta" la sediu, aceiasi sefi, sau altii, ar putea analiza contestatia omului si rezolva dosarul. Idem, o parte mai mica din acestea ar fi contestate la instante.

d. Vreti, doamnelor si domnilor colegi judecatori, sa aveti mai mult timp pentru a redacta hotaririle din gramada de dosare? Ar fi cazul sa scrieti mai concentrat si mai structurat. De cind nu mai redactez eu hotariri, acum, ca jurist si mediator sint pus in situatia de a citi motivarile altora. Toate sint extrem de lungi si repetitive, si fara nici un gind de restructurare.

Scrisul se exerseaza si se invata, doamnelor si domnilor colegi. Scrisul scurt, clar, cu rationamente bine structurate, cu cap si coada si concluzie logica, la intelegerea oricarui cititor.

Cum spuneam, de cind citesc hotaririle altora, constat ca principiul de baza al judecatorilor actuali este exhaustivitatea. In cuprinsul hotaririlor se copie toate textele din dosar - cererea, intimpinarea, raspunsul la intimpinare, hotaririle anterioare in cazul cailor de atac etc. (Doamne feri de un dosar in rejudecare!) Dar se copie ca atare, sa nu credeti ca se face macar vreun rezumat, o restructurare, ceva. in final, scurta si expediata, este partea de rationament logic, aceea care ar trebui sa ne convinga ca hotarirea din final este corecta, rezultata din economia dosarului. Iata aici, un exemplu pe care il pastrez in arhiva mea si pe care inca nu il public, din jena pentru ca este vorba despre un coleg judecator, si nu s-ar face din partea mea. Dar macar sa va spun in mare ce este:

Este o incheiere prin care un judecator de tribunal, cu functie importanta in instanta, anuleaza o cerere de apel ca netimbrata. Pentru a dispune astfel, ar fi fost necesare 2-3 fraze, inclusiv cele din fata, compuse de grefiera, astfel: Avand in vedere ca petentul nu s-a conformat dispozitiei instantei privind plata taxei judiciare de timbru/in numele Legii/Dispune: Anuleaza cererea de apel formulata de reclamantul XX...

Si acum, tineti-va bine: pentru a justifica aceasta dispozitie, colegul nostru compune o „motivare” de 16 pagini, corp 12, scris compact.

Ce ziceti de asta? Zic eu: cit a muncit la acea „motivare”, judecatorul respectiv ar fi compus 4-5 hotariri, gindite cu o minte limpede si bine structurata.

Va sa zica, timp ar fi ceva-ceva, dar trebuie dramuit altfel.

Iar de acest lucru, ca si de inca multe altele, s-ar putea ocupa si CSM-istii, prezenti sau viitori.

PS: Ideile de mai sus, si multe altele, vor sta la baza unui proiect al meu personal, prin care voi „ataca” un loc in CSM din partea societatii civile. Pe linga ideile mele, as vrea sa adaug si pe ale cititorilor mei, juristi sau simpli cetateni, in final rezultind o opera colectiva.

Datele mele de contact au fost intotdeauna publice:

Tel./WhatsApp: 0747258553; Email: nihilsinegeo@yahoo.com

Doamne-ajuta!