Furtul aduce atingere minima valorilor sociale. Aceasta este concluzia la care au ajuns doi procurori de la Parchetul de pe langa Judecatoria Sectorului 1, destul de novici in ale magistraturii. Este vorba despre procuroarea stagiara Ioana Carutasu si colegul acesteia, procurorul Ion Rascota, numit procuror in urma cu doi ani. Cei doi au renuntat la urmarirea penala intr-un caz de furt invocand motive uluitoare, dupa cum vom vedea in cele ce urmeaza. Practic, s-ar putea spune ca solutia data de cei doi, dar mai ales explicatiile oferite, nu reprezinta decat o invitatie la furt.

Procuroarea Ioana Carutasu, absolventa de INM in primavara anului 2014, a avut de solutionat un dosar de furt, vechi de aproape sapte ani. Un caz deschis in 2 noiembrie 2007, cand un barbat a reclamat la Sectia 1 Politie ca motocicleta i-a fost furata. Urmarirea penala in rem a fost dispusa in acest dosar pentru infractiunea de furt calificat in data de 7 martie 2011, deci la aproape patru ani de la momentul furtului, iar dupa alti trei ani, in 10 martie 2014, a fost schimbata incadrarea juridica din furt calificat in furt.

Ioana Carutasu si Ion Rascota: “Se constata ca nu exista un interes public”

Dosarul a fost inchis in cele din urma iulie 2014, fara ca autorul sau autorii furtului sa fie gasiti. Dupa sapte ani de “cercetari”, procuroarea Ioana Carutasu a dispus prin Ordonanta din 29 iulie 2013, contrasemnata de procurorul Ion Rascota, renuntarea la urmarire penala, in baza articolului 318 alin. (1) si (2) din Codul de procedura penala, care prevede urmatoarele:

“(1) In cazul infractiunilor pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau pedeapsa inchisorii de cel mult 7 ani, procurorul poate renunta la urmarirea penala cand, in raport cu continutul faptei, cu modul si mijloacele de savarsire, cu scopul urmarit si cu imprejurările concrete de savarsire, cu urmarile produse sau care s-ar fi putut produce prin savarsirea infractiunii, constata ca nu exista un interes public in urmarirea acesteia”.

“(2) Cand autorul faptei este cunoscut, la aprecierea interesului public sunt avute in vedere si persoana suspectului sau a inculpatului, conduita avuta anterior savarsirii infractiunii si eforturile depuse pentru inlaturarea sau diminuarea consecintelor infractiunii”.

Asadar, procuroarea stagiara Ioana Carutasu a stabilit, in ordonanta contrasemnata de procurorul Ion Rascota, ca pentru infractiunea savarsita pedeapsa este de la 6 luni la 3 ani sau amenda, deci sub limita de 7 ani prevazuta de alin. (1) al art. 318 Cod procedura penala. De asemenea, procurorii Carutasu si Rascota au decis ca nu exista un interes public in urmarirea acesteia, fiind astfel indeplinita o alta conditie din alin. (1) art. 318 Cpp.

De ce a fost invocat si alin. (2) din acelasi articol, nu stim. Acest alineat face trimitere la o situatie in care autorul faptei este cunoscut si la conduita acestuia, or in cazul de fata autorul sau autorii nu au fost identificati:

“La data de 01.11.2007, susnumitul a fost anuntat de Dragomir Streza cu privire la faptul ca persoane necunoscute au sustras motocicleta marca QINGQI-QM125T-10D, proprietatea persoanei vatamate. Urmarea imediata a faptei de furt reclamata a constat in cauzarea unui prejudiciu de aproximativ 4000 lei.

In urma investigatiilor desfasurate, autorii faptei nu au fost identificati.

Analizand intreg materialul probator administrat in cauza, apreciez ca sunt incidente dispozitiile art. 318 alin. (1) si (2) din C.proc.pen., deoarece pentru infractiunea savarsita legea prevede pedeapsa cu inchisoarea de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda si se constata ca nu exista un interes public in urmarirea acesteia”.

Furtul aduce atingere minima valorilor sociale

Mai interesant este insa ca in aceeasi ordonanta, procuroarea Ioana Carutasu a explicat, iar procurorul Ion Rascota a aprobat, ca furtul nu aduce atingere foarte mult valorilor sociale:

“Astfel, trebuie luate in considerare si modul si mijloacele de savarsire a faptei, care nu prezinta prin ele insele pericol social, precum si scopul urmarit, astfel ca fapta savarsita, prin continutul ei concret si prin atingerea minima adusa valorilor sociale aparate de lege, este lipsita in mod vadit de importanta”.

Cu alte cuvinte, avand in vedere aceasta interpretare, oricine poate fura, ca nu aduce atingere valorilor sociale, iar fapta este vadit lipsita de importanta.

Cert este ca procuroarea Ioana Carutasu a dispus renuntarea la urmarirea penala, solutie cu care a fost de acord si procurorul Ion Rascota:

“Examinand actele din prezentul dosar, nu se poate retine ca intarzierea solutionarii cauzei intr-un termen de 6 ani si 9 luni ar fi determinata de complexitatea acesteia.

Drept urmare, fata de persoana necunoscuta, autor al infractiunii de furt, fapta prevazuta si pedepsita de art. 228 alin. 1 C.pen. cu aplic. art. 5 C.pen., ca lege penala mai favorabila, se va dispune renuntarea la urmarire penala”.

Sa afirmi ca furtul aduce atingere minima valorilor sociale este, cel putin in opinia noastra, extrem de ciudat. Solutia poate fi cauzata in mod evident de lipsa de experienta a procuroarei stagiare Ioana Carutasu. Ne intrebam insa ce a facut colegul acesteia Ion Rascota, care, desi a fost numit in functia de procuror in februarie 2012, are ceva experienta in plus? O fi citit acesta ordonanta Ioanei Carutasu inainte de a o contrasemna? Poate ca a facut-o, dar la randul sau considera ca furtul aduce atingere minima valorilor sociale, nefiind o infractiune foarte grava.

*Cititi aici integral Ordonanta procuroarei Ioana Carutasu, contrasemnata de procurorul Ion Rascota