29 March 2024

"In mintea stramba si lucrul drept se stramba"
- parintele Arsenie BOCA

PORTRET DE CAPSOMAN – CCR dezvaluie cum si-a batut joc Iohannis de Constitutie: „Se pozitioneaza in afara logicii raporturilor constitutionale de separatie si echilibru al puterilor in stat... Intregul ansamblu de acte, fapte, declaratii ale Presedintelui demonstreaza distorsionarea sensului firesc al normelor constitutionale... Pozitionare antagonica a Presedintelui fata de Parlament, cu incalcarea obligatiei de loialitate constitutionala care guverneaza interpretarea si aplicarea Constitutiei”

Scris de: Valentin BUSUIOC | pdf | print

11 March 2020 19:46
Vizualizari: 6331

Presedintele Klaus Iohannis (foto 1) a jucat in picioare Constitutia intocmai ca „elefantii din incapere” despre care el insusi vorbea la inceputul anului 2017. Este principala idee ce se desprinde din motivarea Deciziei nr. 85 din 24 februarie 2020, prin care Curtea Constitutionala a Romaniei a constatat existenta unui conflict juridic de natura constitutionala intre Werner si Parlament, cauzat de incapatanarea celui dintai de a-l propune din nou premier pe Ludovic Orban (foto 2), doar ca acesta sa fie respins de catre Legislativ si astfel primul om in stat sa poata dizolva Parlamentul, pentru declansarea alegerilor anticipate (click aici pentru a citi).



Explicatia este foarte simpla: presedintele, chiar daca s-a aparat pretextand ca a respectat litera Constitutiei, acelasi presedinte a batjocorit grav spiritul Constitutiei. Or, standardele democratice (recomandate chiar si de Comisia de la Venetia) prevad respectarea si a spiritului legii fundamentale, nu doar a literei ei.

In acelasi timp, trebuie sa subliniem ca, in optica CCR, nu declansarea alegerilor anticipate sunt problema, ci dizvolvarea Parlamentului, aceasta fiind un gest care genereaza o profunda instabilitate institutionala (nu doar politica), in contrasens cu principiul colaborarii loiale intre institutiile statului.

Revenind la cazul concret al lui Iohannis si Orban, Curtea Constitutionala porneste chiar de la declaratiile politice ale celor doi, care spuneau cu subiect si predicat ca urmaresc respingerea de doua ori a lui Ludovic, astfel incat Parlamentul sa poata fi dizolvat. Instanta de contencios constitutional subliniaza ca nu analizeaza declaratiile politice in sine, ci comportamentul care le-a urmat si care a demascat intentiile anticonstitutionale ale tandemului Klaus Iohannis-Ludovic Orban.

Chiar daca nu interzice explicit desemnarea din nou a lui Ludovic Orban pentru sefia Executivului, Curtea Constitutionala remarca faptul ca Iohannis il propusese pe liderul PNL la doar o zi dupa demiterea acestuia prin motiune de cenzura – ceea ce denota crasa rea-credinta a presedintelui. De asemenea, CCR accentueaza ideea ca in Constitutie dizolvarea Parlamentului nu a fost stipulata ca o simpla toana prezidentiala, ci ca o modalitate de rezolvare a unei crize politice. Criza care nu poate fi declansata de catre cel care are posibilitatea de a o rezolva (recte presedintele). De altfel, Curtea Constitutionala remarca faptul ca dizolvarea Parlamentului este prevazuta ca o posibilitate, nu ca o obligatie.

Mentionam nu este prima oara cand Werner incalca legea fundamentala. Alta celebra manifestare a dispretului iohannist fata de Constitutie a fost cand presedintele a refuzat sa o revoce pe Laura Kovesi de la conducerea DNA, Curtea Constitutionala intervenind si cu acea ocazie ca sa-i explice lui Klaus, ca unui copil de gradinita, pasii pe care ar fi trebuit sa-i urmeze.


Iata cele mai importante pasaje din motivarea CCR:


112. Potrivit jurisprudentei Curtii Constitutionale, ”consultarea prealabila se manifesta sub forma dialogului sau a informarilor reciproce intre parti (...). Constitutia stabileste aceasta obligatie a consultarii numai intre Presedinte — Guvern (art.86), Presedinte — presedintii celor doua Camere si liderii grupurilor parlamentare (art.89), Presedinte — Parlament (art. 90), Parlament — Curtea Constitutionala (art.95) si Presedinte — partide politice parlamentare (art.103).” Referitor la obligatiile ce revin partilor in cadrul consultarilor, Curtea a subliniat importanta unui ”dialog real interinstitutional al persoanelor care reprezinta institutiile respective”, aratand ca ”intreaga conduita institutionala trebuie sa reflecte interpretarea cu buna-credinta a principiilor si normelor constitutionale si legale incidente. El trebuie aplicat de autoritatile publice, si nu doar afirmat, la nivel teoretic si formal, de catre acestea.” (...)

113. Astfel fiind, consultarea partidelor politice de catre Presedintele Romaniei, in vederea desemnarii candidatului la functia de prim-ministru, nu este un act formal, ci trebuie sa fie realizata in mod sincer si responsabil, astfel incat fata de persoana desemnata de Presedinte in urma consultarii sa se formeze convingerea ca va reusi sa obtina sustinerea majoritatii parlamentarilor, asadar, votul de incredere pentru noul Guvern. Aceasta regula este deopotriva valabila in realizarea investiturii Guvernului dupa alegerile parlamentare, cat si ulterior, in cursul exercitarii mandatului parlamentar, daca se ivesc situatii ce determina numirea unui nou Guvern, cum este cazul in speta, cand Guvernul a fost demis prin motiune de cenzura. Ca urmare, nu se poate retine punctul de vedere exprimat in cauza de Presedintele Romaniei, potrivit caruia declaratiile partidelor politice in cadrul consultarilor sunt simple ”opinii politice”, exprimate in cadrul unei etape ”eminamente politice”. Chiar daca, potrivit aceluiasi punct de vedere, aceste declaratii nu se transforma imediat intr-un vot, prezumtia de la care trebuie sa porneasca orice consultare impusa de Constitutie este aceea de dialog real, asumat de ambele parti. O alta viziune determina ca procedura consultarilor sa devina derizorie, reducand-o doar la simpla parcurgere a unei etape obligatorii, lipsita insa de continut si, prin urmare, de rolul atribuit de legiuitorul constituant. In concluzie, consultarea la care se refera normele constitutionale nu este un act de curtoazie, nu este un simplu schimb de opinii, ci un dialog real si responsabil, care produce efecte importante in economia procedurii prevazute de art.103 alin.(1) din Constitutie, in sensul ca fundamenteaza in mod obiectiv evaluarea si decizia Presedintelui de desemnare a prim-ministrului.

114. In realizarea consultarilor si evaluarea ce fundamenteaza decizia sa, Presedintele trebuie sa aiba in vedere importanta rolului pe care candidatul desemnat la functia de prim-ministru il are in continuarea procedurii de investitura/numire a Guvernului. Potrivit art.103 alin.(2) din Legea fundamentala, imediat dupa desemnarea de catre Presedinte a candidatului, acesta din urma va cere, in termen de 10 zile de la desemnare, votul de incredere al Parlamentului in privinta programului si a intregii liste a Guvernului. Persoana desemnata are la dispozitie 10 zile in care trebuie sa elaboreze programul de guvernare si sa formeze Guvernul, adica sa intocmeasca echipa guvernamentala, respectiv membrii viitorului Guvern, alaturi de care isi propune sa duca la indeplinire respectivul program de guvernare. Curtea a retinut in acest sens ca dispozitiile constitutionale ”confera candidatului desemnat la functia de prim-ministru dreptul exclusiv de a-si alege si repartiza prezumtivii membri ai Guvernului pe orice criterii considera oportun si relevant, in considerarea atributiilor specifice fiecarei functii in parte si a rolului Guvernului, care, potrivit art.102 alin.(1) din Constitutie, este de a asigura realizarea politicii interne si externe a tarii si de a exercita conducerea generala a administratiei publice, potrivit programului sau de guvernare acceptat de Parlament”. (...) Potrivit jurisprudentei Curtii, ”candidatul desemnat pentru functia de prim-ministru reprezinta, prin urmare, de la bun inceput, centrul de autoritate in privinta optiunii legate de componenta Guvernului, asumandu-si raspunderea politica in fata Parlamentului. De capacitatea sa de a selecta persoane cat mai bine 27 pregatite si competente in domeniul vizat de portofoliul destinat fiecaruia dintre membrii acestei echipe depinde, practic, succesul punerii in aplicare a programului de guvernare si, in final, mentinerea votului de incredere acordat la momentul investirii, in caz contrar fiind retrasa increderea sau declansata procedura motiunii de cenzura, modalitati de incetare a mandatului Guvernului sau a unui membru al acestuia. Asadar, candidatul desemnat la functia de prim-ministru isi asuma intreaga responsabilitate pentru elaborarea programului de guvernare si a listei membrilor Guvernului, deoarece in privinta acestora el cere Parlamentului votul de incredere”. (...) Aceasta interpretare a textelor constitutionale de referinta exclude, de plano, desemnarea de catre Presedinte a unui candidat la functia de prim-ministru care sa nu isi asume responsabilitatea formarii unui nou Guvern, si care sa nu actioneze in sensul obtinerii votului de incredere al Parlamentului.

115. Din perspectiva fundamentarii deciziei Presedintelui Romaniei de desemnare a candidatului la functia de prim-ministru, sunt semnificative atat efectul sanctionator al motiunii de cenzura, numarul voturilor in favoarea motiunii de cenzura, cat si momentul cand aceasta a intervenit, cu raportare la momentul cand se realizeaza desemnarea candidatului la functia de primministru. Desi, de principiu, nimic nu impiedica desemnarea in calitate de candidat la functia de primministru a persoanei care a ocupat functia de prim-ministru al unui Guvern demis prin motiune de cenzura, Presedintele trebuia sa aiba in vedere faptul ca, in cauza, Guvernul fusese demis cu doar o zi inainte, interval de timp care face improbabila intervenirea unor elemente de natura sa determine ca un vot de neincredere dat de Parlament sa se transforme intr-un vot de incredere.

116. Toate aceste aspecte sunt semnificative intrucat, pentru realizarea scopului pentru care a fost instituita aceasta procedura, desemnarea candidatului la functia de prim-ministru trebuie sa aiba la baza convingerea Presedintelui Romaniei ca persoana desemnata va putea sa coaguleze o majoritate parlamentara in vedere investiturii Guvernului, fundamentata pe elemente cu caracter obiectiv ce decurg, pe de o parte, din consultarile cu partidele politice parlamentare, iar, pe de alta parte, din compozitia politica si actele Parlamentului. Ca urmare, in procedura de investitura/numire a Guvernului, competenta Presedintelui este determinata, pe de o parte, de rolul sau de mediator, stabilit de art.80 alin.(2) din Constitutie, potrivit caruia ”Presedintele Romaniei vegheaza la respectarea Constitutiei si la buna functionare a autoritatilor publice. In acest scop, exercita functia de mediere intre puterile statului, precum si intre stat si societate”, iar, pe de alta parte, este limitata de exigentele ce decurg din principiul separatiei si echilibrului puterilor in stat, reglementat de art.1 alin.(4) din Constitutie, care impun respectarea functiilor Parlamentului, in speta a celei de control asupra Guvernului, precum si exercitarea tuturor atributiilor autoritatilor publice cu loialitate constitutionala. In mod corespunzator, toate actele pe care Presedintele Romaniei le adopta in cadrul acestei proceduri trebuie sa respecte, pe de o parte, pozitia sa de mediator si arbitru intre fortele politice, iar, pe de alta parte, rolul preeminent al Parlamentului, determinat de raporturile specifice ale acestei autoritati cu Guvernul.

117. Aplicand aceste considerente de principiu la situtia de fapt supusa judecatii, Curtea constata ca, in cauza, Presedintele Romaniei a desemnat in calitate de candidat la functia de prim-ministru, in data de 6 februarie 2020, aceeasi persoana care ocupa functia de prim-ministru al Guvernului caruia Parlamentul i-a retras increderea prin adoptarea unei motiuni de cenzura cu doar o zi inainte, in data de 5 februarie 2020. Aceasta, in absenta oricarui element de natura sa creeze convingerea Presedintelui Romanei ca, in decurs de o zi, s-ar fi schimbat ceva in privinta optiunii parlamentare, ceea ce demonstreaza, ab initio, o ignorare a rolului si vointei Parlamentului exprimate prin adoptarea motiunii de cenzura, asadar utilizarea procedurii prevazute de art.103 alin.(1) din Constitutie contrar scopului pentru care a fost instituita.

118. De asemenea, Presedintele Romaniei a sustinut, prin declaratiile publice si actul desemnarii, un candidat la functia de prim-ministru care, la randul sau, a declarat public ca urmareste respingerea de catre Parlament a doua cereri de investitura a Guvernului si declansarea dizolvarii Parlamentului in conditiile art.89 din Constitutie. Desigur ca sesizarile privesc un conflict juridic de natura constitutionala intre Presedinte si Parlament, astfel incat, aparent, conduita candidatului la functia de prim-ministru excedeaza obiectului acestei cauze. Aceasta conduita prezinta insa relevanta pentru aprecierea conduitei constitutionale a Presedintelui Romaniei. Urmand logica textelor constitutionale de referinta analizate si actionand cu loialitate constitutionala, Presedintele Romaniei ar fi trebuit sa excluda, de plano, un candidat care se pronunta, atat inainte, cat si in timpul si dupa consultari, in sensul ca va contribui la respingerea celor doua propuneri de Guvern care vor fi formulate, pentru a se intruni conditiile constitutionale care sa permita Presedintelui Romaniei ”sa dizolve acest Parlament”. Desemnarea realizata in aceste conditii, precum si faptul ca declaratiile publice ale Presedintelui Romaniei si candidatului la functia de prim-ministru converg catre concluzia enuntata in sesizarile ce formeaza obiectul prezentei cauze, respectiv a existentei intentiei comune de a intra ”in logica alegerilor anticipate”, demonstreaza, de asemenea, utilizarea procedurii prevazute de art.103 alin.(1) din Constitutie contrar scopului pentru care a fost instituita. In plus, desemnarea unui candidat la functia de prim-ministru cu scopul de a provoca o criza politica de natura sa conduca la alegeri anticipate, implicand, ca etapa intermediara, dizolvarea Parlamentului, determina ca ceea ce constituie, in mod obisnuit, efectul unor incercari nereusite de a forma un nou Guvern sa se transforme intr-un scop declarat, urmarit si asumat de autoritati publice de rang constitutional. Or, o asemenea conduita contravine in mod flagrant spiritului Constitutiei si loialitatii constitutionale.

119. Curtea retine in acest sens ca o caracteristica a institutiilor politice, a autoritatilor publice de rang constitutional, este stabilitatea. Pentru a asigura realizarea rolului si buna functionare a acestora, legiuitorul constituant a prevazut mandate a caror durata este reglementata in textele Constitutiei sau/si alte garantii ale stabilitatii institutionale. In cazul autoritatilor publice pentru care s-au prevazut mandate, incetarea mandatelor inainte de termen poate interveni in cazuri exceptionale, strict si limitativ reglementate la nivel constitutional, tocmai pentru conservarea stabilitatii institutionale si impiedicarea eventualelor abuzuri. Dizolvarea Parlamentului constituie un astfel de caz exceptional, fiind configurata de legiuitorul constituant ca solutie extrema pentru rezolvarea unei situatii de criza. Tocmai de aceea, legiuitorul constituant a reglementat, in art.89 din Constitutie – Dizolvarea Parlamentului, posibilitatea, iar nu obligatia Presedintelui Romaniei de a dizolva Parlamentul, si numai dupa consultarea presedintilor celor doua Camere si a liderilor grupurilor parlamentare. Chiar si intr-o situatie de criza, in sensul art.89 din Constitutie, legiuitorul constituant a dat preeminenta rolului Presedintelui de mediator, pentru identificarea de solutii pentru numirea Guvernului, dizolvarea Parlamentului fiind configurata ca o masura ultima ratio, atunci cand orice incercare de rezolvare a blocajului institutional a esuat. In vederea asigurarii stabilitatii institutionale, legiuitorul constituant a exclus, practic, posibilitatea ”provocarii” unei dizolvari a Parlamentului de catre Presedinte. Dimpotriva, acesta a consacrat o obligatie de diligenta pentru Presedintele Romaniei, in sensul de a depune toate eforturile pentru pastrarea stabilitatii parlamentare, a ducerii pana la termen a mandatului obtinut prin alegeri, iar nu a scurtarii lui, prin fortarea de alegeri anticipate. De aceea, art.89 din Constitutie nu exclude posibilitatea ca Presedintele sa formuleze mai multe solicitari de investitura (textul constitutional referindu-se la ”cel putin doua”), daca apreciaza ca in acest mod se va rezolva blocajul institutional. Mai mult, faptul ca dizolvarea Parlamentului se poate realiza numai dupa consultarea presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si a liderilor grupurilor parlamentare (deci nu numai a partidelor parlamentare, ci si a independentilor, in cazul in care acestia si-au constituit un grup parlamentar), demonstreaza caracterul exceptional al unei asemenea masuri, care implica un grad ridicat de coeziune politica in sensul producerii efectului dizolvator. Cu alte cuvinte, dizolvarea forului legiuitor trebuie sa fie rezultatul unor negocieri si intelegeri politice in care sa fie implicate toate entitatile parlamentare si sa reflecte vointa comuna a celor care au obtinut voturile cetatenilor in urma sufragiului electoral.

120. In punctul de vedere formulat in cauza, Presedintele Romaniei a sustinut ca a respectat art.103 alin.(1) din Constitutie, retinand ca acesta prevede, pentru ipoteza analizata in cauza, doar obligatia Presedintelui de a organiza consultari, iar aceasta obligatie a fost indeplinita. Curtea retine insa ca respectarea suprematiei Constitutiei, corolar al statului de drept, nu se reduce doar la respectarea literei acesteia. Daca ar fi asa, o Constitutie nu ar fi niciodata suficienta, pentru ca nu ar putea niciodata sa reglementeze explicit solutii pentru toate situatiile care se pot ivi in practica, inclusiv in raporturile dintre autoritatile publice de rang constitutional. De aceea si Comisia de la Venetia a retinut ca ”respectarea statului de drept nu poate fi limitata numai la punerea in aplicare a prevederilor explicite si formale ale legii si ale Constitutiei. Aceasta implica, de asemenea, comportament si practici constitutionale, care sa faciliteze conformitatea cu regulile formale de catre toate organele constitutionale si respectul reciproc intre acestea”. (Aviz privind compatibilitatea cu principiile constitutionale si statul de drept a actiunilor guvernului si Parlamentului Romaniei cu privire la alte institutii ale statului si Ordonanta de urgenta a Guvernului de modificare a Legii nr.47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale si Ordonanta de urgenta a Guvernului de modificare si completare a Legii nr.3/2000 privind organizarea si desfasurarea referendumului in Romania, adoptat de Comisia de la Venetia la cea de-a 93- a sesiune plenara, Venetia, 14-15 decembrie 2012, paragraful 72) In acelasi Aviz, Comisia de la Venetia a mai retinut ca ”respectul pentru Constitutie nu poate fi limitat la executarea literala a dispozitiilor sale operationale. Constitutia prin insasi natura sa, in plus fata de garantarea drepturilor omului, ofera un cadru pentru institutiile statului, stabileste atributiile si obligatiile acestora. Scopul acestor dispozitii este de a permite buna functionare a institutiilor, in baza cooperarii loiale dintre acestea. Seful statului, Parlamentul, Guvernul, sistemul judiciar, toate servesc scopului comun de a promova interesele tarii ca un intreg, nu interesele inguste ale unei singure institutii sau ale unui partid politic care a desemnat titularului functiei. Chiar daca o institutie este intr-o situatie de putere, atunci cand este in masura sa influenteze alte institutii ale statului, trebuie sa faca acest lucru avand in vedere interesul statului ca un intreg (...).” (...)

121. Or, cu referire la cauza de fata, Curtea retine ca scopul comun al autoritatilor publice implicate in procedura investiturii/numirii Guvernului este, in mod logic, numirea unui nou Guvern, ceea ce presupune desemnarea unui candidat la functia de prim-ministru care sa intre in aceasta logica a normelor constitutionale. Intreaga procedura a numirii Guvernului a fost configurata de legiuitorul constituant in vederea constituirii rapide a noului Guvern, pentru a nu fi prelungita o criza politica determinata de functionarea unui Guvern demis, cu o capacitate juridica restransa, respectiv pentru a fi evitata o criza politica de o si mai mare amploare, care sa conduca la posibila dizolvare a Parlamentului. Aceasta este ratiunea consultarilor care preced desemnarea candidatului la functia de prim-ministru si numai in realizarea acestui deziderat, adica al numirii Guvernului, iar nu al blocarii numirii acestuia, este construita intreaga procedura constitutionala dezvoltata in dispozitiile art.85, art.103 si art.104 din Constitutie, pe care Presedintele Romaniei trebuie sa le aiba deopotriva in vedere. Acceptarea unei interpretari strict literale si fragmentate a Constitutiei ar putea conduce la concluzia ca orice nu este interzis expres de textul constitutional este permis de acesta, chiar daca ar contraveni in mod evident logicii si spiritului Constitutiei, iar o asemenea concluzie este inacceptabila, intrucat este incompatibila cu principiile statului de drept.

122. In acelasi Aviz citat, Comisia de la Venetia a mai retinut ca ”in Romania culturile politice si constitutionale trebuie dezvoltate. Demnitarii nu urmaresc intotdeauna interesele statului ca un intreg. In primul rand, a existat o lipsa de respect fata de institutii. Institutiile nu pot fi privite separat de persoanele care le conduc. (...) O astfel de lipsa de respect fata de institutii este strans legata de o alta problema in cultura politica si constitutionala, si anume incalcarea principiului cooperarii loiale intre institutii.(...) Numai respectul reciproc poate duce la stabilirea unor practici mutual acceptate, care sunt in conformitate cu patrimoniul constitutional european si care sa permita unei tari sa evite si sa depaseasca crizele cu seninatate.” (...)

123. Constatand, de-a lungul timpului, comportamente contrare principiului mentionat, Curtea Constitutionala a statuat asupra obligatiei de loialitate constitutionala, de comportament constitutional loial care guverneaza exercitarea atributiilor care revin autoritatilor publice intr-un stat de drept. Astfel, Curtea a retinut ca raporturile dintre autoritatii ”trebuie sa functioneze in cadrul constitutional al loialitatii si al colaborarii, pentru realizarea atributiilor constitutionale distinct reglementate pentru fiecare dintre autoritati; colaborarea dintre autoritati este conditie necesara si esentiala pentru buna functionare a autoritatilor publice ale statului.” (...). Aceasta intrucat ”respectarea statului de drept (...) implica, din partea autoritatilor publice, comportamente si practici constitutionale, care isi au sorgintea in ordinea normativa constitutionala, privita ca ansamblu de principii care fundamenteaza raporturile sociale, politice, juridice ale unei societati. Altfel spus, aceasta ordine normativa constitutionala are o semnificatie mai ampla decat normele pozitive edictate de legiuitor, constituind cultura constitutionala specifica unei comunitati nationale. Prin urmare, colaborarea loiala presupune, dincolo de respectul fata de lege, respectul reciproc al autoritatilor/institutiilor statului, ca expresie a unor valori constitutionale asimilate, asumate si promovate, in scopul asigurarii echilibrului intre puterile statului. Loialitatea constitutionala poate fi caracterizata, deci, ca fiind o valoare-principiu intrinseca Legii fundamentale, in vreme ce colaborarea loiala intre autoritatile/institutiile statului are un rol definitoriu in implementarea Constitutiei.” (...) Potrivit Curtii, ”conduita institutionala care se circumscrie colaborarii loiale are (...) o componenta extra legem, intemeiata pe practici constitutionale, care au ca finalitate primordiala buna functionare a autoritatilor statului, buna administrare a intereselor publice si respectul fata de drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor. Finalitatea secundara este evitarea conflictelor interinstitutionale si inlaturarea blocajelor in exercitiul prerogativelor lor legale. Instrumentele care concura la realizarea acestor finalitati si care fac dovada unui comportament loial fata de valorile constitutionale sunt dialogul institutional si stabilirea unor practici reciproc acceptate. Aceste instrumente trebuie sa constituie fundamentele solutionarii "impreuna", "prin acordul partilor", iar nu "impotriva", "in detrimentul" uneia sau alteia, a eventualelor diferende ivite in raporturile dintre autoritati, cauzate de situatii de fapt sau de drept confuze, echivoce. In virtutea principiului cooperarii loiale intre autoritati este, astfel, necesar ca fiecare dintre acestea sa depuna diligente rationale si sporite in cadrul dialogului institutional legal pentru evitarea pe cat cu putinta a generarii de conflicte juridice de natura constitutionala”. (...)

124. Cu referire la prezenta cauza, comportamentul constitutional loial consta in desemnarea de catre Presedintele Romaniei a unui candidat la functia de prim-ministru in vederea realizarii finalitatii pentru care a fost construita procedura constitutionala a investiturii/numirii Guvernului, asadar pentru a atinge ”scopul comun de a promova interesele tarii ca un intreg, nu interesele inguste ale unei singure institutii sau ale unui partid politic care a desemnat titularului functiei” (Avizul Comisiei de la Venetia, precitat, paragraful 87). Or, pentru a face posibila realizarea acestui scop, procedura de investitura trebuie sa fie una efectiva, iar nu pur formala. Aceasta impune luarea in considerare a motiunii de cenzura si a efectelor sale, consultari cu partidele politice si evaluarea optiunilor pentru candidatul la functia de prim-ministru in mod serios, sincer si responsabil. Presedintele trebuie sa depuna eforturi in sensul desemnarii unui candidat care sa poata coagula o majoritate necesara investiturii Guvernului si sa aiba convingerea ca persoana desemnata este in masura sa realizeze acest lucru. In aceasta consta obligatia de diligenta la care se refera partile in conflict, inclusiv Presedintele, in punctul sau de vedere. Tot astfel, candidatul desemnat trebuie sa isi asume acest angajament, la randul sau, tot in mod serios, sincer si responsabil. Constituie o distorsionare a dispozitiilor constitutionale desemnarea de catre Presedintele Romaniei a unui candidat la functia de prim-ministru cu scopul de a nu obtine votul de incredere al Parlamentului si deci de a nu alcatui un nou Guvern, respectiv sustinerea de catre Presedintele Romaniei a unui candidat desemnat pentru functia de prim-ministru care sa se pozitioneze el insusi impotriva investiturii Guvernului pe care l-ar propune.

125. Or, in cauza, in mod contrar contrar obligatiei de loialitate constitutionala, desemnarea candidatului la functia de prim-ministru s-a facut si cu ignorarea efectelor motiunii de cenzura, a votului dat, la un interval de timp (o zi de la data adoptarii motiunii de cenzura) care exclude in mod obiectiv interventia oricarui element de natura sa fi produs o schimbare de optica si o reconfigurare semnificativa a exprimarii votului in Parlament (tinand seama si de numarul voturilor in favoarea motiunii de cenzura). Desemnarea apare astfel ca un act de vointa unilateral, expresie a vointei exclusive a Presedintelui Romaniei, care se pozitioneaza astfel in afara logicii raporturilor constitutionale de separatie si echilibru al puterilor in stat si a efectelor pe care aceasta logica le ataseaza actului desemnarii candidatului la functia de prim-ministru. Intregul ansamblu de acte/fapte/declaratii ale Presedintelui Romaniei demonstreaza distorsionarea sensului firesc al normelor constitutionale referitoare la desemnarea candidatului la functia de prim-ministru, faptul ca nici macar nu a existat intentia de desemnare a unui candidat care sa obtina votul de incredere al Parlamentului, ci mai degraba ca a existat intentia de a nu-l obtine, precum si, din aceasta perspectiva, o pozitionare antagonica a Presedintelui fata de Parlament, cu incalcarea obligatiei de loialitate constitutionala care guverneaza interpretarea si aplicarea Constitutiei si raporturile dintre autoritatile publice de rang constitutional, ceea ce determina, in consecinta, un conflict juridic de natura constitutionala intre Presedintele Romaniei si Parlament.

126. Odata constatat acest conflict juridic de natura constitutionala, Curtea Constitutionala, in virtutea dispozitiilor art.142 alin.(1) din Constitutie, potrivit carora „este garantul suprematiei Constitutiei”, are obligatia sa solutioneze conflictul, aratand conduita in acord cu prevederile constitutionale la care autoritatile publice trebuie sa se conformeze. In acest sens, Curtea a avut si are in vedere prevederile art.1 alin.(3), (4) si (5) din Constitutie, conform carora Romania este stat de drept, organizat potrivit principiului separatiei si echilibrului puterilor- legislativa, executiva si judecatoreasca, stat in care respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie, iar raporturile intre autoritatile/institutiile statului se fundamenteaza pe principiul colaborarii loiale si al respectului reciproc. Una dintre conditiile realizarii obiectivelor fundamentale ale statului roman o constituie buna functionare a autoritatilor publice, cu respectarea principiilor separatiei si echilibrului puterilor, fara blocaje institutionale. (...) De asemenea, textul art.146 lit.e) din Constitutie nu confera Curtii Constitutionale atributia de a constata doar existenta conflictelor juridice de natura constitutionala, ci pe aceea de a solutiona aceste conflicte. Prin urmare, in exercitarea atributiei sale, Curtea aplica o procedura in doua trepte, si anume analiza existentei conflictului juridic de natura constitutionala si, in situatia unui raspuns afirmativ, indicarea conduitei de urmat de catre autoritatile publice implicate in conflict. Astfel, indiferent de autoritatea care a generat conflictul juridic de natura constitutionala, aceasta are obligatia, in coordonatele statului de drept, sa respecte si sa se conformeze celor constatate prin decizia Curtii Constitutionale.

127. Cu referire la situatia litigioasa care a determinat conflictul juridic de natura constitutionala constatat in cauza, Curtea retine ca, in realizarea atributiei prevazute de art.103 alin.(1) din Constitutie, Presedintele Romaniei va proceda la o noua desemnare a candidatului pentru functia de prim-ministru. Aceasta desemnare trebuie sa respecte atat litera, cat si spiritul Constitutiei, precum si obligatia de comportament constitutional loial, in sensul celor anterior aratate. 128. Avand in vedere ca existenta conflictului juridic a fost determinata de desemnarea de catre Presedintele Romaniei a candidatului la functia de prim-ministru cu incalcarea dispozitiilor art.103 alin.(1) din Constitutie, Curtea retine ca aceasta desemnare nu poate declansa procedura de investitura a Guvernului. Prin urmare, ca efect al prezentei decizii, desemnarea domnului Ludovic Orban in calitate de candidat pentru functia de prim-ministru, urmata de solicitarea votului de incredere pentru programul si lista Guvernului prezentate de acesta Parlamentului, nu reprezinta ”prima solicitare” de investitura in sensul art.89 alin.(1) din Constitutie, si, prin urmare, nu constituie momentul de la care se calculeaza termenul de 60 de zile prevazut de acelasi text constitutional”.


* Cititi aici motivarea completa a Deciziei CCR nr. 24/2020

Sursa foto Orban: Radu-Tudor.ro

Comentarii

# Goargăș date 11 March 2020 20:02 +23

Un capsoman programat de inițiați. Eu știam că persoanele în cauză sunt de bună credință și vor binele omenirii. Cât de rău s-au inșelat in privința profesorașului provincial, îngust la minte, de o răutate funciară, votat de niște unii la fel ca el dar și de ,,italienii" care acum se întorc cu coada între picioare în țara care le puțea, primiți fiind cu omenie de ,,ciuma roșie" pe care o repudiau cu scârbă. Vai de capul lor! Poate le vine mintea la cap.

# CETATEANUL date 11 March 2020 20:03 +23

S U S P E N D A R E E E E E E E E E E E ! ! ! ! !

# DODI date 11 March 2020 21:48 +11

CCR i-a explicat tembelului în prea multe și grele cuvinte. Mintea lui plată, fără circumvoluțiuni, nu cuprinde decât vreo 100 de cuvinte. Și acelea în germană. Singurele cuvinte pe care le pronunță rânjind în românește sunt ”M... PSD”, ”guvernul meu” și citind, poticnit, bilețelele de la SRI.

# O fi si capsoman dar date 11 March 2020 21:54 +6

SRI il comanda pe Prostanis , si el executa caci oricum nu se alege nimic de el pe lumea asta , Georgeta nu se puiaza (ceva naspa la instalatie probabil) iar asta e prea lenes s-o insele ca sa faca 6 iohanei mititei. :-*

# Suspendareee , la propriu ! date 11 March 2020 21:56 +6

Ca la figurat , PZD-ul , a ratat-o ... :eek:

# gaga date 12 March 2020 06:44 +7

Mai nenorocit pentru tara decat Ciuma lui Caragea! Va ramane in istorie ca cel mai jegos presedinte. Mi-e rusine ca sunt roman condus de un asemenea nenorocit! Dar asta este poporul care l-a ales, gandind cu curul nu cu capul.

# romanul date 12 March 2020 08:13 +2

Si pe jegul asta il doare-n fund de ce zice CCR sau poporul, atita timp cat peste 60% il aplauda! Parca ar fi spalati pe creier! Amintiti-va cum a interpretat "de indata"! Cat despre suspendare, ar fi trebuit de mult suspendat si judecat pentru inalta tradare, dar nu ai cine s-o faca atita timp cat Ciolacu cu ai lui securisti ii canta-n struna!

# tamaris date 12 March 2020 09:20 +4

Ce puteau alege capsunarii care stau toata ziua cu ochii in pamint mai bun ?

# Neanae date 12 March 2020 13:08 +1

Văleuuuu klau-sicăăă, te așteaptă karantină suplimentară! Câtva timp, care poate deveni permanent, o SUSPENDARE MERITATA! Nu se mai poate, prezenta asta in viața romanilor a devenit insuportabila. Ca om va da socoteala pentru fărădelegile lui, dar ca președinte este ODIOS DE AROGANT. Un pericol pentru democrație. Cine îl susține in bufoneria lui periculoasa, sa îl urmeze alinându-i SUSPENDAREA. Are nevoie sărmanul, nu poate fi abandonat. Nerespectarea Constituției este ANARHIE, este DICTATURA. Inadmisibil, ca și când și-ar înjura propria mama și ar călca zilnic pe trupul ei. SUSPENDARE !

# AndreiV date 12 March 2020 15:09 +3

Nu suspendare ci DEMITERE,PENTRU A NU PUTEA PROFITA DE PRIVILEGII SI INDEMNIZATII NESIMTITE IN TIMP CE ROMANII SI COPII LOR MOR DE FOAME.Dupa demitere,aurodeclaratul succesor nazist trebuie actionat imediat in penal pentru furtul din averea nationala si improprietarirea ILEGALA a nemtilor lui,pentru evaziune fiscala si dobandirea cu acte false a unor bunuri,precum si pentru faptul ce nu a restituit nici pana astazi,veniturile incasate pentru imobilele dobandite cu acte false,dovedite prin sentinte definitive de catre instatele de judecata.Ca sa nu mai vorbim de faptul ca a incurajat furtul de catre austriecii lui a lemnului din paduri,provocand un mare dezastru si sustinand ca daca nu ii lasam sa taie cat vor,acest lucru insemana DISCRIMINAREA AUSTRIECILOR LUI.Ne crede idioti si ca prin participarea la acea actiune de impadurire,romanii idioti si prosti cum ii considera,au uitat declaratiile lui si a devenit imaculat.ROMANI sa-l DEMITEM si sa scapam de el si de dictatura lui.Ce ziceti

# Jiji date 12 March 2020 17:21 +1

In caz de inalta tradare Plavanu poate fi suspendat de CCR fara referendum?

# Pintea date 12 March 2020 23:29 0

Țara e vraiște de cand prostănacul ăsta a devenit președinte! Din cauza arbitrariului cu care conduce, a sfidării constante a Constitutiei si a legilor, a strategiilor fara viziune politică pe care le rostește rânjind, a săpării gropii adversarilor politici, ne ducem tot mai jos! Sântem vraiște! Avem un guvern fantomă, complet debusolat, care habar n-au ceea ce inseamnă Țara, cetățeanul! Viziunea lor politică e inexistentă! Se iau ca tâmpii după johannis si peste 1 an PNL va deveni istorie.Vai de mama lor de idioți!

Adauga comentariu

:D :lol: :-) ;-) 8) :-| :-* :oops: :sad: :cry: :o :-? :-x :eek: :zzz :P :roll: :sigh:

DISCLAIMER

Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

EDITORIAL

Vorbe de fumoar

Vorbe de fumoar – 28.03.2024 – Bomba cu fas a lui Kovesi

+ DETALII

FACEBOOK

Utlimele comentarii
Cele mai citite
LUMEA JUSTITIEI
Arhiva