PREA MULTA PUTERE PENTRU SRI SI STS – ICCJ a atacat la CCR ordonanta Big Brother prin care SRI si STS monitorizeaza sistemele informatice ale institutiilor centrale. Cititi obiectia de neconstitutionalitate: „Lipsa de claritate si previzibilitate. Nu respecta principiul proportionalitatii. Nu ofera garantii de confidentialitate a datelor cu caracter personal. Aduce atingere dreptului la viata privata: prelucrarea datelor cu caracter personal se va reglementa prin HG, nu prin lege”
Curtea Constitutionala a Romaniei este chemata sa desfiinteze cea mai recenta ordonanta de urgenta de tip Big Brother, prin care regimul Iohannis-Ciuca a facut Serviciul Roman de Informatii si Serviciul de Telecomunicatii Speciale stapane peste sistemele informatice ale aproape tuturor institutiilor centrale.
Joi, 6 aprilie 2023, Inalta Curte de Casatie si Justitie – condusa de judecatoarea Corina Corbu (foto) – a atacat la CCR proiectul Legii de aprobare a Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 89/2022 privind infiintarea, administrarea si dezvoltarea infrastructurilor si serviciilor informatice de tip cloud utilizate de autoritatile si institutiile publice (pe scurt: Ordonanta Cloudului guvernamental). La pachet cu legea de aprobare, obiectia de neconstitutionalitate vizeaza si ordonanta in sine. De altfel, legea de aprobare nu aduce alta modificare substantiala decat faptul ca permite ca si autoritatile locale sa-si conecteze sistemele informatice la Cloudul guvernamental.
In esenta, ICCJ reclama faptul ca Ordonanta 89/2022 este lipsita de claritate si previzibilitate, si nu respecta principiul proportionalitatii in materie de ingerinta a statului in exercitarea unor drepturi fundamentale protejate constitutional – in speta, dreptul fundamental la viata intima familiala si privata. Totodata, ordonanta si, implicit, legea ei de aprobare nu ofera garantii de confidentialitate a datelor cu caracter personal, cata vreme stocarea, prelucrarea si accesul la asemenea date vor fi reglementate prin hotarare a Guvernului – deci prin act infralegal, iar nu prin lege, asa cum impune Constitutia Romaniei (la articolul 53, adaugam noi).
In plus, posibilitatea de reglementare prin HG-uri a prelucrarii datelor cu caracter personal incalca principiul separatiei si echilibrului puterilor in stat, din moment ce domeniul trebuie reglementat prin legi, iar nu prin altfel de acte (fie ele ordonante sau hotarari de Guvern). Or, singura autoritate care poate emite legi este Parlamentul Romaniei, subliniaza instanta suprema.
Cum s-a ajuns aici
Ordonanta de Urgenta nr. 89/2022 a fost emisa la 28 iunie 2022. Proiectul legii ei de aprobare a trecut de Senat la 19 septembrie 2022, cu 92 de voturi „pentru”, 22 de abtineri si niciun vot „impotriva”. Aproape toate abtinerile au venit din partea USR. AUR a votat cot la cot cu parlamentarii coalitiei PSD-PNL-UDMR.
In 29 martie 2023, proiectul legii de aprobare a fost votat si de Camera Deputatilor, cu 211 optiuni favorabile, 47 de optiuni nefavorabile si 2 abtineri. De data aceasta, Uniunea Salvati Romania a trecut de partea coalitiei, in timp ce voturile „contra” au fost exprimate, in principal, de catre Alianta pentru Unirea Romanilor.
Redam pasajele din OUG 89/2022 criticate de ICCJ (plus pasajele la care ele fac trimitere):
- art. 3 alin. 2-4 si 8:
„(2) Cadrul de management si stocare a datelor in Platforma, inclusiv stabilirea categoriilor de date prelucrate in Platforma si gazduite de Cloudul privat guvernamental, cloud privat, cloud public, dupa caz, se realizeaza prin hotarare de Guvern, la propunerea MCID (n.r. Ministerul Cercetarii, Inovarii si Digitalizarii), in termen de maximum 90 de zile de la data intrarii in vigoare a hotararii prevazute la art. 1 alin. (4).
(3) Politica, strategia, criteriile tehnice si operationale privind implementarea, operarea, mentenanta si dezvoltarea ulterioara a Cloudului privat guvernamental, regulile privind stabilirea nivelului agreat de servicii, precum si cele privind migrarea sau, dupa caz, interconectarea sistemelor informatice se stabilesc prin hotarare de Guvern, la propunerea MCID, cu consultarea prealabila a ADR (n.r. Autoritatea pentru Digitalizarea Romaniei), STS si SRI, in termen de maximum 90 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta.
(4) Planul pentru migrarea si integrarea in Cloudul privat guvernamental a sistemelor informatice si a serviciilor publice electronice ale institutiilor si autoritatilor apartinand administratiei publice, precum si lista autoritatilor si institutiilor publice ale caror sisteme informatice si servicii publice electronice migreaza in Cloudul privat guvernamental se stabilesc prin hotarare de guvern initiata de MCID, la propunerea ADR, in termen de maximum 90 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta. (...)
(8) In termen de maximum 90 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta, MCID, la propunerea ADR, cu sprijinul STS si SRI, propune spre adoptare, prin hotarare de Guvern, criteriile generale de asigurare a confidentialitatii, securitatii, interoperabilitatii, adaptarii la standarde tehnice si semantice, respectiv a performantei aplicatiilor de tip SaaS gazduite in Platforma, prin intermediul unui marketplace, inclusiv a aplicatiilor dezvoltate de mediul privat, prin intermediul catalogului definit la art. 2 lit. n)”;
- art. 2 lit. n: „marketplace - catalog de aplicatii si servicii de tip cloud, disponibile in Platforma, dezvoltate inclusiv de mediul privat, ce pot fi accesate de autoritatile si institutiile publice gazduite”;
- art. 4 alin. 4: „Migrarea, integrarea si interconectarea in Cloudul privat guvernamental a sistemelor informatice ale autoritatilor si institutiilor publice se asigura de catre ADR, in conformitate cu hotararea prevazuta la art. 3 alin. (4), pe baza acordului incheiat de ADR cu fiecare autoritate si institutie publica notificata de catre ADR in vederea migrarii, inclusiv cele prevazute la art. 1 alin. (12)”;
- art. 1 alin. 12: „Prevederile prezentei ordonante de urgenta nu se aplica sistemelor informatice ale autoritatilor publice din domeniul apararii, ordinii publice si securitatii nationale si nici celor ale autoritatilor publice prevazute in Constitutie in titlul III, capitolele I, II si VI (n.r. Parlamentul, Presedintia si autoritatea judecatoreasca), cu exceptia acelor sisteme care asigura servicii publice electronice, care se vor interconecta cu Cloudul privat guvernamental, respectiv a sistemelor informatice pentru care autoritatile respective doresc in mod expres sa utilizeze resursele si serviciile acestuia”;
- art 10 alin. 8: „Normele metodologice privind jurnalizarea evenimentelor si accesului la datele autoritatilor si institutiilor publice gazduite in Cloudul privat guvernamental se aproba prin hotararea prevazuta la art. 3 alin. (2)”.
Prezentam pasajele din Constitutie invocate de Inalta Curte:
- art. 61 alin. 1: „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului roman si unica autoritate legiuitoare a tarii”;
- art. 1 alin. 3-5:
„(3) Romania este stat de drept, democratic si social, in care demnitatea omului, drepturile si libertatile cetatenilor, libera dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezinta valori supreme, in spiritul traditiilor democratice ale poporului roman si idealurilor Revolutiei din decembrie 1989, si sunt garantate.
(4) Statul se organizeaza potrivit principiului separatiei si echilibrului puterilor – legislativa, executiva si judecatoreasca – in cadrul democratiei constitutionale.
(5) In Romania, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie”;
- art. 26:
„Viata intima, familiala si privata
(1) Autoritatile publice respecta si ocrotesc viata intima, familiala si privata.
(2) Persoana fizica are dreptul sa dispuna de ea insasi, daca nu incalca drepturile si libertatile altora, ordinea publica sau bunele moravuri”.
Iata principalele pasaje din sesizarea de neconstitutionalitate:
„Potrivit unei jurisprudente constante a instantei de contencios constitutional (cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 55/2022, publicata in M. Of. nr. 358 din 11 aprilie 2022 – paragraful 138), „viciul de neconstitutionalitate al unei ordonante simple sau al unei ordonante de urgenta emise de Guvern nu poate fi acoperit prin aprobarea de catre Parlament a ordonantei respective. Legea care aproba o ordonanta de urgenta neconstitutionala este ea insasi neconstitutionala”.
In jurisprudenta sa, Curtea a mai statuat ca viciul de neconstitutionalitate extrinsec ce priveste insasi adoptarea ordonantei de urgenta determina intotdeauna neconstitutionalitatea legii de aprobare a acesteia, in ansamblu (cu titlu de exemplu, Decizia nr. 412 din 20 iunie 2019, publicata in M. Of. nr. 570 din 11 iulie 2019, paragraful 45).
Intrucat viciile de neconstitutionalitate detaliate in continuare vizeaza solutii normative regasite in cuprinsul ordonantei de urgenta a Guvernului, constatarea temeiniciei motivelor de neconstitutionalitate se rasfrang asupra legii de aprobare, in ansamblu. (…)
III. Incalcarea art. 61 alin. (1) si a art. 1 alin. (4) din Constitutie referitoare la principiul separatiei si echilibrului puterilor in stat. Motiv de neconstitutionalitate extrinseca.
Legea pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.89/2022 privind infiintarea, administrarea si dezvoltarea infrastructurilor si serviciilor informatice de tip cloud utilizate de autoritatile si institutiile publice (PL-x 502/2022) incalca dispozitiile art. 61 alin. (1) si ale art. 1 alin. (4) din Constitutie, prin faptul ca instituie posibilitatea de reglementare a unor norme de nivel primar referitoare la stocarea, prelucrarea, accesul, stabilirea categoriilor de date, inclusiv cele cu caracter personal, stabilirea criteriilor generale de asigurare a confidentialitatii, securitatii, interoperabilitatii, migrarii acestor date prin intermediul hotararii de Guvern, act normativ de nivel secundar, al carei regim constitutional consta in executarea cadrului juridic primar.
In considerentele nr. 73-75 ale Deciziei nr. 62/2018 (publicata in M. Of. nr. 373 din 02 mai 2018), Curtea Constitutionala, a retinut urmatoarele:
„73. Astfel, solutia legislativa, potrivit careia Guvernul poate ca, prin hotarare, sa adauge noi entitati economice celor care sunt deja sau vor fi exceptate, prin lege, de la aplicarea regimului juridic prevazut de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 109/2011, este contrara art. 61 alin. (1) din Constitutie, potrivit caruia Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a tarii, coroborat cu art. 1 alin. (4) din aceasta, care prevede principiul separarii si echilibrului puterilor in stat.
74. Parlamentul, prin dispozitiile legale mai sus mentionate, a procedat, practic, in sensul unei "negari de legiferare" sau a unei "de-legiferari", prevazand in competenta Guvernului atributia de a stabili, prin hotarare, entitatile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat care pot fi exceptate de la regimul legal al guvernantei corporative, stabilit prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 109/2011, aprobata prin Legea nr. 111/2016. Or, hotararile Guvernului sunt adoptate in scopul aplicarii legii, in sensul reglementarii unor modalitati concrete si detaliate de aducere la indeplinire a masurilor prevazute de lege, astfel cum impune art. 108 alin. (2) din Constitutie: "Hotararile se emit pentru organizarea executarii legilor". Prin urmare, dispozitia legala prin care se atribuie Guvernului competenta de a legifera in materii ce intra in sfera de reglementare a legii, si nu a hotararii Guvernului, nu poate avea natura unei simple "solutii tehnice, in concordanta cu atributiile Guvernului si cu specificul raporturilor juridice de interes pentru o astfel de reglementare normativa", asa cum se apreciaza in punctul de vedere al presedintelui Senatului. Desi ar avea un aparent temei legal, o asemenea hotarare a Guvernului depaseste rolul sau constitutional de stricta aplicare si detaliere a normei legale - de rang superior - deoarece, prin continutul sau, reglementeaza in mod direct si distinct noi destinatari ai unor exceptari de la aplicarea regimului legal al guvernantei corporative a intreprinderilor publice, avand, in definitiv, acelasi obiect de reglementare ca si legea examinata in prezenta cauza. Totodata, chiar daca materia reglementata prin legea examinata intra, prin specificul sau, in domeniul de activitate si in sfera raporturilor juridice de interes specifice Guvernului, nu se poate justifica aceasta maniera de reglementare, in sensul atribuirii de competenta de legiferare.
In considerentul 76 al aceleiasi decizii, Curtea Constitutionala retine ca „In plus, in speta, contrar prevederilor art. 1 alin. (4) si art. 61 alin. (1) din Constitutie, Parlamentul lasa la latitudinea exclusiva a Guvernului modalitatea de aplicare a unui act normativ de nivelul legii, creand posibilitatea ca, prin hotarari ale puterii executive, acesta sa fie golit de continut, prin excluderea tuturor destinatarilor sai. Curtea observa, din aceasta perspectiva, faptul ca legea examinata nu corespunde exigentelor de reglementare a normei juridice, fiind apta sa genereze confuzii si ambiguitate in procesul de aplicare si interpretare a legii, asa cum sustin si autorii sesizarii de neconstitutionalitate. Aceasta modalitate de reglementare poate avea consecinte negative asupra respectarii principiului legalitatii, prevazut de art. 1 alin. (5) din Constitutie, existand pericolul afectarii stabilitatii raporturilor juridice, prin incalcarea exigentelor de calitate a legii, respectiv previzibilitatea si claritatea legii”.
Examinarea Legii pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.89/2022 privind infiintarea, administrarea si dezvoltarea infrastructurilor si serviciilor informatice de tip cloud utilizate de autoritatile si institutiile publice (PL-x 502/2022) din perspectiva jurisprudentei Curtii Constitutionale conduce la concluzia ca au fost incalcate dispozitiile art. 61 alin. (1) si ale art. 1 alin. (4) din Constitutie referitoare la principiul separatiei si echilibrului puterilor in stat, intrucat solutiile legislative prevazute la art. 3 alin. (2), (3), (4), (8), la art. 4 alin. (4) si la 10 alin. (8) din actul normativ analizat atribuie Guvernului competenta de a legifera in materii ce intra in sfera de reglementare a legii, iar nu a hotararii Guvernului deoarece, prin continutul lor, reglementeaza in mod direct si distinct aspecte legate stocarea, prelucrarea sau accesul la datele cu caracter personal, norme care trebuie sa beneficieze de reglementare la nivel primar.
Astfel, „stabilirea categoriilor de date prelucrate in Platforma”, „politica, strategia, criteriile tehnice si operationale (...) regulile privind migrarea si interconectare”, „criteriile generale de asigurare a confidentialitatii, securitatii, interoperabilitatii” prevazute de dispozitiile art. 3 alin. (2), alin. (3) si alin. (8) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 89/2022 sunt chestiuni esentiale, cu incidenta directa asupra dreptului la viata privata a persoanelor, care, din aceasta perspectiva, trebuie reglementate prin dispozitii de rang primar.
De asemenea, regulile si criteriile privind „accesul la datele autoritatilor si institutiilor publice gazduite in Cloudul Privat Guvernamental” prevazute de dispozitiile art. 10 alin. (8) din aceeasi ordonanta trebuie sa beneficieze de o reglementare la nivel primar, urmand ca masurile subsecvente de punere in aplicare si de detaliere a operatiunilor necesare in acest sens sa poata fi reglementate prin norme metodologice aprobate prin hotarare a Guvernului.
Precizam ca regimul constitutional al hotararilor Guvernului este stabilit de dispozitiile art. 108 din Constitutie, potrivit carora hotararile Guvernului sunt acte administrative normative sau individuale, emise in scopul bunei administrari a executarii cadrului normativ primar, care reclama stabilirea de masuri si reguli subsecvente, care sa asigure corecta aplicare a acestuia. Hotararile se adopta intotdeauna in baza legii, secundum legem, si asigura aplicarea sau aducerea la indeplinire a legilor. Astfel, norma de reglementare secundara trebuie sa fie conforma normei de reglementare primara, in niciun caz nu poate fi contrara si nici nu poate completa sau modifica norma de reglementare primara (cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 63/2017, publicata in M. Of. nr. 145 din 27 februarie 2017, paragraful 89).
Or, dispozitiile criticate legifereaza in mod direct materii ce intra in sfera de reglementare a legii, in ce priveste protectia datelor cu caracter personal si, corolar, respectarea dreptului la viata privata.
In consecinta, aceasta modalitate de reglementare depaseste rolul constitutional al hotararilor de Guvern, de stricta aplicare si detaliere a normei legale, contrar prevederilor art. 61 alin. (1) si cele ale art. 1 alin. (4) din Constitutie.
IV. Incalcarea art. 1 alin. (3) cu privire la statul de drept in componenta sa privind garantarea drepturilor cetatenilor, ale art. 1 alin. (5) referitor la principiul legalitatii, sub aspectul exigentelor privind calitatea legii, precum si ale art. 26 referitor la dreptul la viata privata. Motiv de neconstitutionalitate intrinseca.
In considerentul 51 din Decizia 62/2018, ante-referita, Curtea Constitutionala a retinut ca „orice act normativ trebuie sa indeplineasca anumite conditii calitative, printre acestea numarandu-se previzibilitatea, ceea ce presupune ca acesta trebuie sa fie suficient de precis si clar pentru a putea fi aplicat (a se vedea in acest sens, spre exemplu, Decizia nr. 189 din 2 martie 2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 307 din 5 aprilie 2006, Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, sau Decizia nr. 26 din 18 ianuarie 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 116 din 15 februarie 2012). In acelasi sens, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca legea trebuie, intr-adevar, sa fie accesibila justitiabilului si previzibila in ceea ce priveste efectele sale. Pentru ca legea sa satisfaca cerinta de previzibilitate, ea trebuie sa precizeze cu suficienta claritate intinderea si modalitatile de exercitare a puterii de apreciere a autoritatilor in domeniul respectiv, tinand cont de scopul legitim urmarit, pentru a oferi persoanei o protectie adecvata impotriva arbitrarului (a se vedea Hotararea din 4 mai 2000, pronuntata in Cauza Rotaru impotriva Romaniei, paragraful 52, si Hotararea din 25 ianuarie 2007, pronuntata in Cauza Sissanis impotriva Romaniei, paragraful 66). O lege indeplineste conditiile calitative impuse atat de Constitutie, cat si de Conventie, numai daca norma este enuntata cu suficienta precizie pentru a permite cetateanului sa isi adapteze conduita in functie de aceasta, astfel incat, apeland la nevoie la consiliere de specialitate in materie, el sa fie capabil sa prevada, intr- o masura rezonabila, fata de circumstantele spetei, consecintele care ar putea rezulta dintr-o anumita fapta si sa isi corecteze conduita (in acest sens, Decizia Curtii Constitutionale nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012, si Decizia Curtii Constitutionale nr. 743 din 2 iunie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, precum si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului cu privire la care se retin, spre exemplu, Hotararea din 15 noiembrie 1996, pronuntata in Cauza Cantoni impotriva Frantei, paragraful 29, Hotararea din 25 noiembrie 1996, pronuntata in Cauza Wingrove impotriva Regatului Unit, paragraful 40, Hotararea din 9 noiembrie 2006, pronuntata in Cauza Leempoel & S.A. ED. Cine Revue impotriva Belgiei, paragraful 59)”.
In considerentul 57 din Decizia nr. 440/2014 (publicata in M. Of. nr. 653 din 04 septembrie 2014) Curtea Constitutionala a retinut ca „In al treilea rand, legea criticata nu cuprinde norme clare si precise cu privire la continutul si aplicarea masurii retinerii si utilizarii, asa incat persoanele ale caror date au fost pastrate sa beneficieze de garantii suficiente care sa asigure o protectie eficienta impotriva abuzurilor si a oricarui acces sau utilizari ilicite. Astfel, legea nu prevede criterii obiective care sa limiteze la strictul necesar numarul de persoane care au acces si pot utiliza ulterior datele pastrate, ca accesul autoritatilor nationale la datele stocate nu este conditionat, in toate cazurile, de controlul prealabil efectuat de catre o instanta sau de o entitate administrativa independenta, care sa limiteze acest acces si utilizarea lor la ceea ce este strict necesar pentru realizarea obiectivului urmarit. Garantiile legale privind utilizarea in concret a datelor retinute nu sunt suficiente si adecvate pentru a indeparta teama ca drepturile personale, de natura intima, sunt violate, asa incat manifestarea acestora sa aiba loc intr-o maniera acceptabila”.
In considerentul 68 din Decizia nr. 440/2014, Curtea Constitutionala a retinut ca „legea nu prevede un mecanism autentic de control, care sa asigure acestor institutii o verificare permanenta si efectiva a respectarii dispozitiilor legale, astfel incat sa poata fi sesizate cu usurinta cazurile in care furnizorii de servicii incalca dispozitiile legale privitoare la tipul de date retinute, durata in care acestea sunt stocate, distrugerea lor in cazurile prevazute de lege ori organele si institutiile carora li se permite accesul la aceste date. (...) Nereglementarea unui mecanism real de control a activitatii furnizorilor de retele publice si de servicii de comunicatii electronice de catre o autoritate independenta echivaleaza cu lipsa unor garantii, astfel cum sunt impuse de prevederile art. 26 si art. 28 din Constitutie, care sa permita o protectie eficienta a datelor pastrate impotriva riscurilor de abuz, precum si a oricarui acces ori utilizari ilicite a acestor date”.
Totodata, prin paragraful 135 din Decizia nr. 295/2022 (publicata in M. Of. nr. 568 din 10 iunie 2022), Curtea Constitutionala a apreciat urmatoarele: „Cu privire la limitarea exercitiului dreptului la viata intima, familiala si privata si la secretul corespondentei, precum si a libertatii de exprimare, in jurisprudenta sa (...), Curtea a stabilit ca aceasta trebuie sa aiba loc intr-o maniera clara, previzibila si lipsita de echivoc, astfel incat sa fie indepartata, pe cat posibil, eventualitatea arbitrarului sau a abuzului autoritatilor in acest domeniu”, iar in paragraful 138 din aceeasi decizie a retinut ca „(...) Curtea a retinut ca, in conditiile in care masurile adoptate prin legea supusa controlului de constitutionalitate nu aveau un caracter precis si previzibil, ingerinta statului in exercitarea drepturilor fundamentale protejate constitutional referitoare la viata intima, familiala si privata, la secretul corespondentei, precum si la libertatea de exprimare, desi prevazuta de lege, nu a fost formulata clar, riguros si exhaustiv pentru a oferi incredere cetatenilor, caracterul strict necesar intr-o societate democratica nu a fost pe deplin justificat, iar proportionalitatea masurii nu a fost asigurata prin reglementarea unor garantii corespunzatoare (...)”.
Din examinarea prevederilor criticate ale Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 89/2022 se constata nerespectarea dispozitiilor constitutionale ale art. 1 alin. (3) si (5), precum si ale art. 26 referitor la dreptul la viata privata, cata vremea legiuitorul omite sa reglementeze garantii privind respectarea acestor drepturi.
Desi legiuitorul instituie in art. 9 din actul normativ analizat dispozitii referitoare la prelucrarea datelor cu caracter personal si respectarea legislatiei aplicabile in acest domeniu, acest articol are un simplu caracter declarativ, fara efecte juridice, cata vreme prevederile concrete legate de stocarea, prelucrarea, accesul si alte asemenea operatiuni cu privire la date cu caracter personal sunt atribuite spre reglementare, in concret, la nivel infralegal. Or, lipsa de previzibilitate si claritate a noilor reglementari determina imposibilitatea identificarii destinatarilor legii. precum si conformarea acestora cu privire la indeplinirea obligatiilor prevazute in sarcina lor.
Prin urmare, textele de lege criticate sunt lipsite de claritate si previzibilitate, nu respecta conditiile impuse de principiul proportionalitatii si nu ofera garantii care sa asigure confidentialitatea datelor cu caracter personal, aducand atingere insasi esentei dreptului fundamental la viata intima, familiala si privata, contrar art. 1 alin. (5) din Constitutie, cata vreme aspecte esentiale legate de stocarea, prelucrarea sau accesul la datele cu caracter personal se preconizeaza a se reglementa prin hotarare a Guvernului, iar nu prin intermediul legii”.
* Cititi aici intreaga obiectie de neconstitutionalitate
* Cititi aici proiectul si expunerea de motive de la legea de aprobare a ordonantei
Adauga comentariu
DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii
Comentarii
# maxtor 7 April 2023 18:12 +2
# maxtor 7 April 2023 18:28 0
# maxtor 7 April 2023 18:34 +2
# DODI 7 April 2023 19:04 +4
# santinela 8 April 2023 07:26 +1
# Obs 8 April 2023 10:10 0