Avocatul Veronel Radulescu (foto) aparatorul omului de afaceri Ovidiu Tender (condamnat la fond la 11 ani de inchisoare in “Dosarul RAFO”) - iese public pentru a-si apara clientul, in baza recentei hotarari CEDO data in cauza 'Morice vs. Franta' – pentru a demonta o afirmatie facuta de judecatoarea Irina Raluca Badescu de la Sectia I Penala Tribunalului Bucuresti, in motivarea sentintei de condfamnare data la fond.

In prezent, “Dosarul RAFO” se afla in faza de apel, primul termen avand loc la 11 mai 2015, al doilea fiind acordat la numai trei zile distanta pentru data de 15 mai 2015, cu o graba care aminteste de executia din "Dosarul Telepatia", de catre judecatorii Camelia Bogdan si Daniel Dontete, de la Sectia a II-a Penala a Curtii de Apel Bucuresti.

Avocatul Veronel Radulescu arata ca termenul de prescriptie in acest dosar pentru infractiunea principala de inselaciune nu se va implini la 9 iunie 2015, asa cum a sustinut judecatoarea Badescu in sentinta de condamnare de la fond, ci ca acesta s-a implinit la 11 august 2014. Si ca solutia legala la fond era de incetare a procesului penal pentru interventia prescriptiei, nicidecum cea de condamnare. Mai mult, avocatul Veronel Radulescu arata ca judecatorul Daniel Dontete de la CAB a invocat in mod fals spectrul prescriptiei pentru a da termene de doar trei zile, care nu doar ca nu pot asigura aflarea adevarului, dar constituie o incalcare a dreptului la un proces echitabil, in aceste conditii nefiind posibila administrarea in conditii rezonabile a probelor.

Iata pozitia publica a avocatului Veronel Radulescu acordata Lumeajustitiei.ro:

“Termenul de prescriptie rezultat este de 10 ani si daca acesta a inceput sa curga la data de 11.08.2004 asa cum instanta de fond a stabilit, prescriptia s-a implinit la 11.08.2014”

“La primul termen de judecata al dosarului in care este judecat OVIDIU TENDER presedintele completului de judecata, DANIEL DONTETE a anuntat: “va anuntam de la inceput intrucat este vorba de un dosar foarte vechi si exista fapte care s-au prescris si altele care stau sa se prescrie dupa cum a retinut tribunalul si vom acorda termene foarte scurte in speranta ca vom putea sa il solutionam cat mai repede…”

“Speranta” lui OVIDIU TENDER si a celorlalte persoane cercetate in dosar este, insa, cu totul diferita fata de cea a domnului judecator pentru ca acestia inca mai spera sa fie judecati intr-un proces echitabil, intr-un termen rezonabil, asigurandu-se dreptul la o aparare efectiva, respectandu-se procedurile legale si, mai ales, sa li se permita sa propuna si sa aduca probe concrete si nemijlocite, care sa fie susceptibile de a determina aflarea adevarului si a dovedi nevinovatia.

Toate acestea nu pot fi posibile in situatia in care judecatorii acorda termene pompieristice de cate trei zile cu presiunea solutionarii dosarului pana la termenul “retinut de tribunal”.

In legatura cu prescriptia “retinuta de tribunal” despre care se vorbeste, aceasta a fost indicata nelegal si abuziv prin sentinta instantei de fond, care a tinut dosarul timp de patru luni dupa pronuntare pentru motivarea sentintei si care, indicand acest termen de numai o luna de la trimiterea dosarului la instanta de apel, face de fapt o presiune nepermisa asupra instantei de apel pentru a nu efectua o cercetare judicioasa asupra fondului dosarului din lipsa de timp cu consecinta acceptarii acuzatiilor formulate de parchet si a pronuntarii unei decizii nelegale fara un proces echitabil in fata unor judecatori impartiali.

Sentinta instantei de fond supusa cenzurii instantei de apel, in considerentele sale a retinut urmatoarele: “Cu privire la infractiunea de inselaciune prevazuta de art. 244 alin.2 Cod penal pentru savarsirea careia a fost trimis in judecata inculpatul Tender Ovidiu Lucian, respectiv infractiunile de complicitate la inselaciune prevazute de art.48 Cod penal raportat la art.244 alin.2 Cod penal pentru savarsirea carora au fost trimisi in judecata inculpatii Iancu Marian Alexandru si Dumitrescu Cicilia, Tribunalul va constata ca nu a intervenit prescriptia raspunderii penale….”

Raportat la situatia din speta Tribunalul retine ca infractiunea de inselaciune – ca infractiune de rezultat al carui scop este calificat, in sensul ca, prin savarsirea elementului material trebuie sa se urmareasca obtinerea unui folos material injust pentru sine sau pentru altul si sa se produca o paguba celui inselat – s-a consumat la momentul in care s-a reusit inducerea in eroare a APAPS privind indeplinirea obligatiilor investitionale asumate de S.C. TENDER S.A. Timisoara prin contractul de vanzare-cumparare actiuni nr.18/09.06.2003, urmarea fiind cauzarea unui prejudiciu in patrimoniul S.C. CAROM S.A. Onesti in valoare de 195.021.698.075 rol…

Astfel, pe baza certificatelor emise la datele de 14.01.2004 si 16.03.2004 de catre auditorul SC AZALEE EXPERT AUDIT SRL Onesti, prin care se atesta ca in conformitate cu OG nr.25/2002, SC TENDER SA Timisoara si-a achitat obligatia investitiilor de mediu, de natura tehnica si tehnologica si infuzie de capital asumate prin contractul de vanzare-cumparare actiuni nr.18/09.06.2003, APAPS a constatat prin adresa nr.6912/11.08.2004 ca au fost realizate in totalitate obligatiile investitionale asumate de SC TENDER SA Timisoara in baza contractului mentionat. (vol.18, fila 115, vol.22, fila 15, vol.34, fila 103), aspect reconfirmat si prin nota nr.10490/30.09.2004 apartinand APAPS - Departamentul Postprivatizare (vol.18, filele 119-120).

De asemenea, pe baza documentelor mentionate mai sus APAPS – Directia de Secretariat a emis doua adrese: una catre SC TENDER SA Timisoara – in atentia inc.bTENDER OVIDIU LUCIAN, cu nr.bDCP/872/15.12.2005, prin care confirma realizarea investitiilor asumate prin contract si cea de-a doua emisa catre Departamentul Postprivatizare prin care in conformitate cu hotararea nr.16 din data de 02.04.2004 confirma realizarea angajamentului investitional pentru mediu, asumat de SC CAROM SA Onesti (vol.18, fila 165, vol.22, fila 16, vol.18, filele 166-167, vol.22, filele 12-13).

Fata de cele expuse, Tribunalul retine asadar ca infractiunea de inselaciune/complicitate la inselaciune pentru savarsirea careia inculpatii TENDER OVIDIU LUCIAN, IANCU MARIAN ALEXANDRU si DUMITRESCU CICILIA au fost trimisi in judecata s-a consumat la data de 11.08.2004, cand APAPS a constatat in mod oficial realizarea obligatiilor investitionale asumate de SC TENDER SA Timisoara in baza contractului de vanzare-cumparare actiuni nr.18/09.06.2003 (situatie nereala, dupa cum se va detalia ulterior), data de la care a inceput sa curga termenul de prescriptie speciala al raspunderii penale calculat conform art.155 alin.4 Cod penal cu ref. la art.154 alin.1 lit.d din acelasi cod (in speta, 10 ani).

In mod normal, termenul de prescriptie urma a se considera implinit pe data de 11.08.2014, insa la aceasta data mentionata trebuie sa fie adaugata perioada de aproximativ 10 luni in care dosarul cauzei a fost inaintat si s-a aflat pe rolul Curtii Constitutionale in vederea solutionarii unei exceptii de neconstitutionalitate pentru care s-a dispus sesizarea instantei de contencios constitutional in vederea solutionarii acesteia (mai exact, 9 luni si 28 de zile), situatie in care se poate observa cu usurinta ca prescriptia speciala este departe de a se fi implinit pana la data prezentei.

Astfel, dupa cum s-a aratat in partea introductiva, prin decizia penala nr.1028/03.07.2009 pronuntata in dosarul nr.4429/2/2009, Curtea de Apel București – Sectia a II-a Penala a dispus in baza art.29 alin.4 din Legea nr.47/1992 sesizarea Curtii Constitutionale in vederea solutionarii exceptiilor de neconstitutionalitate a disp.art.215 alin.5 Cod penal din 1969, art.248/1 prin raportare la art.146 din același Cod si art.7 din Legea nr.39/2003, prin aceeași decizie instanta dispunand totodata suspendarea judecarii cauzei (inclusiv recursul vizand contestarea masurilor asiguratorii) pana la solutionarea exceptiilor, conform art.29 alin.5 din Legea nr.47/1992 in vigoare la acea data. Prin decizia nr.383/13.04.2010 pronuntata in dosarul nr.6227/D/2009 de Curtea Constitutionala, decizie definitiva si general obligatorie, au fost respinse toate exceptiile de neconstitutionalitate ridicate de inculpatul TENDER OVIDIU LUCIAN, dosarul cauzei fiind restituit la Tribunalul București – Sectia I Penala la data de 05.05.2010 (filele 188-194 vol.I).

Prin urmare, vazand ca dosarul a fost suspendat in vederea solutionarii exceptiilor de neconstitutionalitate pentru o perioada de 9 luni si 28 zile, interval ce trebuie adaugat la termenul de prescriptie de 10 ani reglementat de legiuitor pentru infractiunea de inselaciune, se poate lesne observa ca, pana la data prezentei, nu a operat prescriptia speciala a raspunderii penale pentru aceasta infractiune (termenul urmeaza a se implini pe data de 9 iunie 2015).”

Fara a intra intr-o dezbatere privitoare la aspecte ce tin de fondul dosarului, opinia apararii este ca data de la care curge prescriptia este reprezenta de momentul la care s-a consumat presupusa infractiune de inselaciune determinat de hotararea nr. 16 a APAPS din data de 02.04.2004 care confirma realizarea angajamentului investitional pentru mediu, asumat de SC CAROM SA Onesti si nu data de 11.08.2004 cand APAPS a comunicat aceasta confirmare printr-o adresa trimisa catre Tender SA.

De la aceasta data a curs intregul termen de prescriptie prevazut de lege cu toate adaugirile facute de instanta de fond in afara cadrului legal.

Acceptand insa ca data de la care curge termenul de prescriptie este cea “retinuta potrivit tribunalului”, respectiv 11.08.2004, vom descrie in continuare confuzia si abuzul facut de instanta de fond atunci cand, in mod vadit nelegal a determinat ca termenul de prescriptie “urmeaza a se implini pe data de 9 iunie 2015”.

Pana la modificarea Codului de procedura penala prin Legea nr. 177/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, al Codului de procedura civila si al Codului de procedura penala al Romaniei, alin. 6 al art. 303 din C.proc.pen. prevedea faptul ca instanta suspenda judecata prin incheiere motivata si in cazul in care a fost ridicata o exceptie de neconstitutionalitate, pana la solutionarea de catre Curtea Constitutionala a exceptiei. O prevedere similara era cuprinsa in art. 29 alin 5 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale. Ambele texte normative invocate au fost abrogate prin dispozitiile Legii nr. 177/2010.

Fiind pusa in fata necesitatii rezolvarii unei astfel de situatii, instanta suprema – Inalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia Penala prin Decizia penala nr. 3473/2010, a statuat ca „in cazul in care judecata a fost suspendata, in temeiul vechiului art. 303 alin. (6) C. proc. pen., pe perioada solutionarii unei exceptii de neconstitutionalitate, dispozitiile art. 124 C. pen. sunt incidente, daca termenul de prescriptie prevazut in art. 122 C. pen., la care se adauga inca jumatate din durata acestuia si perioada suspendarii judecatii pana la solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate, s-a implinit.” Practic, prin aceasta solutie de speta s-a decis faptul ca termenul special de prescriptie prevazut la art. 124 Cod penal poate fi suspendat, urmand ca acesta sa fie calculat si in functie de perioada in care judecarea cauzei a fost suspendata ca urmare a invocarii si solutionarii unei exceptii de neconstitutionalitate.

Aceasta problema a calcularii termenului de prescriptie speciala in situatia in care procesul a fost suspendat ca urmare a invocarii unei exceptii de neconstitutionalitate a fost luata in discutie de sectia de specialitate a instantei supreme in cadrul atributiilor privind unificarea practicii judiciare. Intr-un comunicat de presa al ICCJ, datat 22 iulie 2011 se arata ca problema de drept privind calcului prescriptiei speciale in cazul suspendarii pentru solutionarea exceptiilor de neconstitutionalitate – problema de drept ridicata in decizia nr. 3473 din 06 octombrie 2010 a Sectiei penale a Inaltei Curti de Casatie si Justitie – a fost discutata in sedinta sectiei de specialitate a instantei supreme din data de 4 iulie 2011, fiind adoptata in unanimitate prin vot solutia potrivit careia termenul de prescriptie speciala intervine numai la momentul la care termenul de prescriptie, la care se adauga jumatate din acest termen si perioada suspendarii judecatii, s-a implinit. 

In continuare se arata ca acesta decizie a fost transmisa tuturor presedintilor sectiilor penale ale curtilor de apel; are valoare indrumatoare pentru toti judecatorii romani si a fost adoptata de Sectia penala a Inaltei Curti de Casatie si Justitie in cadrul atributiilor privind unificarea jurisprudentei;

Lasand la o parte modalitatea in care hotararea sus amintita a capatat valoarea unei decizii de indrumare fara ca in acest sens sa fie promovat sau solutionat un recurs in interesul legii, trebuie remarcat contextul unei astfel de decizii, influentata in mod evident de Mecanismul de Cooperare si Verificare (MCV). De altfel, comunicatul de presa invocat vizeaza tocmai pozitia instantei supreme cu privire la constatarile si recomandarile cuprinse in Raportul anual din iulie 2011 al Comisiei Europene catre Parlament si Consiliu asupra progreselor Romaniei in cadrul MCV.

Convingerea noastra este ca interpretarea de la acea data potrivit careia la calcularea termenul de prescriptie speciala prevazut de art. 124 trebuie adaugata si perioada in care cauza a fost suspendata in temeiul art. 303 alin. 6 pe perioada solutionarii de catre Curtea Constitutionala a unei exceptii neconstitutionalitate, contravine principiilor de drept recunoscute de catre legislatia noastra penala, dar si vointei legiuitorului.

Aceasta controversa a fost, insa solutionata de legiuitor odata cu intrarea in vigoare la 22 aprilie 2012 a Legii 63/2012 cand art. 124 din Codul penal anterior a fost modificat in sensul ca “prescriptia inlatura raspunderea penala oricate intreruperi ar interveni, daca termenul de prescriptie prevazut la art. 122 este depasit cu inca odata”.

Aceeasi conditie a fost preluata si in Noul cod penal care la art. 155 alin. 4 prevede: “termenele prevazute la art. 154, daca au fost depasite cu inca o data, vor fi socotite indeplinite oricate intreruperi ar intervene”.

Prin Decizia nr. 265/2014 referitoare la admiterea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 din Codul penal, CURTEA CONSTITUTIONALA a constatat ca dispozitiile art. 5 din Codul penal sunt constitutionale in masura in care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive in stabilirea si aplicarea legii penale mai favorabile.

In jurisprudenta sa, Curtea Constitutionala a statuat, cu valoare de principiu, ca atat considerentele, cat si dispozitivul deciziilor sale sunt general obligatorii si se impun cu aceeasi forta tuturor subiectelor de drept (a se vedea, in acest sens, Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. 1/1995 privind obligativitatea deciziilor sale pronuntate in cadrul controlului de constitutionalitate.

In considerentele Deciziei 265/2014, Curtea Constitutionala a precizat urmatoarele:“55. Astfel, indiferent de interpretarile ce se pot aduce unui text atunci cand Curtea Constitutionala a hotarat ca numai o anumita interpretare este conforma cu Constitutia, mentinandu-se astfel prezumtia de constitutionalitate a textului in aceasta interpretare, instantele judecatoresti trebuie sa se conformeze deciziei Curtii si sa o aplice ca atare. De altfel, Curtea Constitutionala a statuat ca, in ceea ce priveste determinarea concreta a legii penale mai favorabile, "aceasta vizeaza aplicarea legii si nu a dispozitiilor mai blande, neputandu-se combina prevederi din vechea si noua lege, deoarece s-ar ajunge la o lex tertia, care, in pofida dispozitiilor art. 61 din Constitutie, ar permite judecatorului sa legifereze" (Decizia nr. 1.470 din 8 noiembrie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 853 din 2 decembrie 2011). Prin urmare, orice alta interpretare pe care practica judecatoreasca o atribuie textului confera acestuia vicii de neconstitutionalitate.

56. Totodata, Curtea observa ca prin Decizia nr. 2 din 14 aprilie 2014, Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala a decis ca in aplicarea art. 5 din Codul penal prescriptia raspunderii penale reprezinta o institutie autonoma fata de institutia pedepsei, conferind astfel articolului 5 din Codul penal, in interpretarea data, valente neconstitutionale. Curtea constata ca, odata cu publicarea prezentei decizii in Monitorul Oficial al Romaniei, efectele Deciziei nr. 2 din 14 aprilie 2014 a instantei supreme inceteaza in conformitate cu prevederile art. 147 alin. (4) din Constitutie si cu cele ale art. 4771 din Codul de procedura penala.“

In considerentele sale, Tribunalul Bucuresti, prin sentinta penala nr. 2858 din data de 16.12.2014 pronuntata in dosarul lui OVIDIU TENDER nr. 28726./3/2006, ce face obiectul judecatii in apel, instanta de fond a retinut urmatoarele:

”Cu referire la schimbarea incadrarii juridice data faptelor prin actul de sesizare, inclusiv prin prisma aplicarii legii mai favorabile in raport de intrarea in vigoare a noului Cod penal (consideratii sub acest aspect fiind facute atat de catre reprezentantul Ministerului Public precum si de catre inculpati/partile civile cu prilejul acordarii cuvantului in dezbateri), instanta are in vedere ca, prin decizia nr.5 pronuntata in dosarul nr.15/1/2014/HP/P, Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala a stabilit ca: “in aplicarea art.5 din Codul penal se are in vedere criteriul aprecierii globale a legii mai favorabile”.

De asemenea, prin prin decizia nr.265/06.05.2014 a Curtii Constitutionale publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 372 din 20.05.2014, s-a admis exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penala in Dosarul nr. 5.714/118/2012, constatandu-se ca dispozitiile art.5 din Codul penal sunt constitutionale in masura in care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive in stabilirea si aplicarea legii penale mai favorabile, retinandu-se astfel ca “in aplicarea art.5 din Codul penal se are in vedere criteriul aprecierii globale a legii mai favorabile”.

In acord cu dispozitiile Curtii, examinand in ansamblul lor prevederile din legile penale succesive prin raportare la datele concrete ale spetei, Tribunalul constata ca este mai favorabila tuturor inculpatilor actuala reglementare, determinata de reducerea considerabila a limitelor de pedeapsa prevazute pentru infractiunile ce fac obiectul prezentei judecati…”

Avand in vedere toate cele expuse mai sus era evidenta obligatia legala a instantei de fond de a proceda la calculul termenului de prescriptie pentru presupusa infractiune de inselaciune prevazuta de art.244 alin.2 Cod penal pentru savarsirea careia a fost trimis in judecata inculpatul Tender Ovidiu Lucian, respectiv infractiunile de complicitate la inselaciune prevazute de art.48 Cod penal raportat la art.244 alin.2 Cod penal pentru savarsirea carora au fost trimisi in judecata inculpatii Iancu Marian Alexandru si Dumitrescu Cicilia cu aplicarea stricta a art. 155 alin. 4 raportat la art. 154 alin. 1 lit. d).

Astfel, termenul de prescriptie rezultat este de 10 ani si daca acesta a inceput sa curga la data de 11.08.2004 asa cum instanta de fond a stabilit, prescriptia s-a implinit la 11.08.2014 cu consecinta dispunerii incetarii procesului penal pentru aceste infractiuni asa cum a cerut chiar si parchetul prin concluziile sale.

Orice adaugire la lege, asa cum a procedat instanta de fond, reprezinta o incalcare flagranta a dispozitiilor Constitutiei Romaniei si acest procedeu de a “combina prevederi din vechea si noua lege,” a creat o lex tertia, care contravine art. 61 din Constitutie, care nu permite judecatorului sa legifereze dupa cum spune si Decizia Curtii Constitutionale nr. 265/2014 .

Acest termen nelegal de prescriptie inventat de instanta de fond pentru a pune presiune pe completul investit sa solutioneze cauza in apel a condus in mare masura la afectarea impartialitii judecatorilor cu consecinta incalcarii drepturilor procesuale la aparare, la un proces echitabil, intrun termen rezonabil si prin masurile dispuse au fost incalcate in mod arbitrar drepturi constitutionale fundamentale.

14.05.2015

Avocat Veronel Radulescu