Instantele din Romania continua sa aplice legea neunitar, unele tinand cont de prevederile din legea interna, altele invocand intaietatea in aplicare a prevederilor Conventiei Europene a Drepturilor Omului referitoare la dreptul al un recurs efectiv. In cazul de fata, cunoscutul avocat Catalin Dancu (foto) a inaintat ministrului Justitiei, Procurorului General si Avocatului Poporului o solicitare de promovare a unui recurs in interesul legii, care sa puna capat aplicarii arbitrare a legii in materia arestului preventiv. Echipa maestrului Catalin Dancu, din care fac parte si avocatii Bogdan Cimbru si Alexandru Bolca, incearca pe toate caile sa demonstreze ca patronul firmei Romstrade, Nelu Iordache, arestat la cererea DNA pentru infractiuni legate de fondurile europene, este victima unei inscenari, pentru simplul fapt ca acordul de finantare incheiat cu institutiile europene pentru finalizarea autostrazii Arad – Nadlac s-a incheiat la cateva luni dupa tranzactiile financiare prin care procuroarea DNA Mihaela Iorga Moraru sustine ca Iordache a fraudat fonduri europene. Cu toate ca s-au depus la dosar documente care atesta ca Romstrade a cheltuit in perioada imputata de DNA ca „infractiuni cu fonduri europene” doar sume provenite dintr-un avans platit de Compania Nationala de Autostrazi (CNADNR) in baza unei hotarari de guvern, pana in prezent instantele care l-au arestat pe Nelu Iordache nu au tinut cont de nicio aparare si au luat de bune doar sustinerile DNA si ale DLAF. Lumeajustitiei.ro va dezvalui in editiile viitoare faptul ca acest dosar a fost pornit la o sesizare adresata de partenerul de asociere al Romstrade (firma portugheza Monteadriano) catre Oficiul European de Lupta Antifrauda (OLAF), fara ca DNA sa fi citat vreodata firma portugheze ori sa audieze un reprezentant al acesteia. Fapt foarte grav in conditiile in care avocatii Romstrade au cerut acest lucru, iar DNA a refuzat fara sa tina cont de legea care o obliga sa stranga probe atat in defavoarea cat si in favoarea inculpatului.

Discriminare si incalcarea principiului egalitatii armelor permise de Codul de procedura penala: procurorii au drept sa faca recurs, acuzatii nu au acest drept

Revenind insa la subiectul de fata, echipa de avocati condusa de Catalin Dancu a sesizat autoritatilor faptul ca la 12.02.2013, completul Sectiei a II-a penala a Curtii de Apel Bucuresti a respins ca inadmisibil recursul lui Nelu Iordache impotriva Incheierii Tribunalului Bucuresti, care i-a respins cererea de inlocuire a masurii arestului preventiv, cu obligarea de a nu parasi tara (Dosar nr. 1150/3/2013). Completul a fost alcatuit din judecatorii Dan Lupascu, Alina Petronela Mosneagu si Elisabeta Tocan si a respins ca inadmisibil recursul lui Iordache.

Temeiul respingerii ca inadmisibil a recursului a fost dat de art. 141, indice 1, pct. 1, care prevede: „...Incheierea prin care prima instanta sau instanta de apel respinge cererea de revocare, inlocuire sau incetare de drept a masurii preventive nu este supusa niciunei cai de atac.” Acelasi temei de drept se regaseste si in dispozitiile art. 140, indice 3, punctul 1) modificat ca atare in baza unei decizii a CSJ – Sectiile Unite din 21.11.2005, data inaintea intrarii Romaniei in UE.

Numai ca in practica, majoritatea instantelor din Romania au considerat ca recursul declarat impotriva cererilor de revocare, inlocuire sau incetare de drept a masurii preventive sunt admisibile in raport de dispozitiile art. 21, alin. 3 din Constitutia Romaniei si ale articolului 6, paragraful 1 din CEDO privitoare la un proces echitabil care implica si respectarea principiului egalitatilor armelor. Citam din asemenea motivari: „A acorda dreptul procurorului de a declara recurs impotriva incheierii prin care s-a admis cererea inculpatului de inlocuire sau revocare a masurii arestarii preventive si de a nu acorda dreptul inculpatului de a ataca cu recurs incheierea prin care s-a respins cererea de inlocuire sau revocare a masurii arestarii preventive ar presupune incalcarea principiului egalitatii armelor in procesul penal” - vezi decizia penala nr. 704/28.10.2009 a Curtii de Apel Brasov. Precizam ca asemenea motivari exista si la Sectia I-a penala a Curtii de Apel Bucuresti...

In concluzie, unele instante inca aplica discriminatoriu prevederile Codului de procedura penala, ignorand prevederile Constitutiei care arata ca daca exista discrepante intre legislatia interna si tratatele internationale, prioritate in aplicare are legislatia internationala, in cazul de fata art. 6 din CEDO privitor la dreptul la un proces echitabil, precum dreptul la un recurs efectiv.

Fata de aceste anomalii, care nu permit partilor in dosare sa aiba acces la Justitie in fata anumitor instante care nu aplica prioritar Conventia Europeana si resping recursurile ca inadmisibile, ceea ce echivaleaza cu blocarea accesului la Justitie, avocatul Catalin Dancu a cerut autoritatilor competente promovarea unui recurs in interesul legii, care sa puna capat arbitrariului. Iata memoriul avocatului Catalin Dancu:

Catre:

Ministerul Justitiei

Procurorul General al Romaniei

Avocatul poporului

Subsemnatul DANCU CATALIN RADU, cu sediul in Str. Theodor Stefanescu nr. 8, et. 2, ap. 4, sect. 3, Bucuresti, in calitate de avocat, va depun prezentul:

MEMORIU

Prin care va solicit respectuos sa dispuneti in conformitate cu art.414/2 C.p.p promovarea unui recurs in interesul legii care sa aiba ca si obiect interpretarea si aplicarea unitara a legii cu privire la posibilitatea promovarii recursului ca si cale de atac in situatia respingerii unei cereri de inlocuire a masurii arestarii preventive cu o alta masura neprivativa de libertate, in situatia respingerii unei cereri de revocare a arestarii preventive sau de incetare de drept a masurii preventive.

Solicit aceasta intrucat asa cum rezulta din hotararile judecatoresti anexate, precum si practica in materie, problema posibilitatii atacarii cu recurs a unei incheieri de respingere a cererii de inlocuire a arestului preventiv, respingerea unei cereri de revocare a arestarii preventive sau de incetare de drept a masurii preventive a fost interpetata diferit de catre instantele judecatoresti romane.

Astfel, in legatura cu aplicarea dispozitiilor art. 140³ alin. 1 si ale art. 141 din Codul de procedura penala, s-a constatat ca instantele judecatoresti nu au un punct de vedere unitar, pronuntandu-se in mod diferit cu privire la posibilitatea atacarii, separat, cu recurs a incheierii pronuntate in cursul urmaririi penale, precum si in cursul judecatii in prima instanta si in apel, prin care a fost respinsa cererea de revocare, inlocuire sau incetare a arestarii preventive.

Astfel, unele instante s-au pronuntat in sensul ca aceasta incheiere poate fi atacata separat cu recurs, in temeiul art. 140³ alin. 1 si al art. 141 din Codul de procedura penala.

Alte instante, dimpotriva, s-au pronuntat in sensul ca o atare incheiere nu poate fi atacata, separat, cu recurs, intrucat art. 140³ alin. 1 si art. 141 din Codul de procedura penala nu prevad o cale de atac separata impotriva incheierii pronuntate in cursul urmaririi penale, in prima instanta sau in apel, prin care a fost respinsa cererea de revocare, inlocuire ori incetare a arestarii preventive.

Apreciem faptul ca se impune sa existe posibilitatea exercitarii recursului in cadrul hotararilor de mai sus pentru urmatoarele considerente:

Potrivit dispozitiilor art. 21 alin. (1) din Constitutia Romaniei, „Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime".

Dreptul de acces la o instanta are in vedere inclusiv exercitarea cailor de atac, dar nu poate constrange dreptul fundamental, in asa fel incat sa ii vicieze insasi substanta sa.

Acest recurs este admisibil avand in vedere dispozitiile art. 5 alin. (4) din Conventia europeana a drepturilor omului si in raport cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului.

In conformitate cu dispozitiile art. 1 alin. (5) din Constitutie, suprematia Legii fundamentale este obligatorie. Aceasta reglementare instituie o obligatie fundamentala de natura constitutionala care trebuie sa fie respectata de catre toate autoritatile statului, inclusiv de catre instantele de judecata. Una dintre consecintele suprematiei Constitutiei este si conformitatea intregului drept cu normele constitutionale. in acest sens Curtea Constitutionala, dar si celelalte autoritati ale statului, inclusiv instantele judecatoresti, in conformitate cu atributiile ce le revin, au obligatia de a garanta suprematia Constitutiei.

O alta consecinta a suprematiei Legii fundamentale consta in obligatia autoritatilor statului, inclusiv a instantelor judecatoresti, de a aplica, in raport cu circumstantele cauzei, principiile si normele constitutionale.

In problema supusa analizei prezinta interes dispozitiile art. 20 alin. (2) din Constitutie potrivit carora, in cazul in care exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care normele constitutionale sau legile interne contin dispozitii mai favorabile.

Prin urmare, judecatorul are abilitatea constitutionala de a verifica daca normele cuprinse in legile interne aplicabile solutionarii unei cauze contin dispozitii mai favorabile ori de cate ori se constata ca exista neconcordante intre aceste norme si cele cuprinse in tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului.

Principalul criteriu pentru a realiza o astfel de apreciere il reprezinta restrangerea exercitarii unui drept fundamental, altfel spus, este intotdeauna mai favorabila norma juridica care realizeaza o minima restrangere exercitarii unui drept fundamental.

Potrivit dispozitiilor art. 5 alin. (4) din Conventia europeana a drepturilor omului, „Orice persoana lipsita de libertatea sa prin arestare sau detinere, are dreptul sa introduca un recurs in fata unui tribunal, pentru ca acesta sa statueze intr-un termen scurt asupra legalitatii detinerii sale si sa dispuna eliberarea sa daca detinerea este ilegala".

Potrivit dispozitiilor art. 21 alin. (1) din Constitutia Romaniei, „Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime”. Prevederile constitutionale garanteaza accesul liber la justitie, in sensul ca „Nicio lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept”. Asa cum s-a mentionat in doctrina si in jurisprudenta, dreptul de acces la o Instanta are in vedere inclusiv exercitarea cailor de atac. Legiuitorul poate stabili conditii procedurale pentru exercitarea acestui drept, inclusiv pentru exercitarea cailor de atac, dar nu poate restrange dreptul fundamental in asa fel incat sa ii vicieze insasi substanta sa.

Apreciem ca ca exista o neconcordanta, in sensul dispozitiilor art. 20 alin. (2) din Constitutie, intre dispozitiile art. 5 alin. (4) din Conventia europeana a drepturilor omului, iar pe de alta parte, dispozitiile art. 140/3 C.p.pen si art. 141 alin. (1) teza finala C. p. pen.

Art. 5 alin. (4) din Conventia europeana a drepturilor omului garanteaza dreptul oricarei persoane arestate de a formula recurs in fata unei instante competente pentru ca aceasta sa verifice legalitatea detinerii sau sa dispuna eliberarea sa daca detinerea este ilegala. Aceste reglementari cuprinse intr-un tratat international nu conditioneaza in niciun fel exercitarea dreptului de recurs, ci dimpotriva garanteaza utilizarea acestei cai de atac pentru orice persoana aflata in detentie, indiferent de solutia pronuntata de prima instanta si indiferent de institutia procedurala la care persoana aflata in detentie se refera cu scopul ca o instanta de recurs sa se pronunte asupra legalitatii detinerii sale.

Contrar textelor de mai sus, dispozitiile interne enuntate interzic unei persoane aflate in detentie de a formula recurs impotriva unei hotarari pronuntate de o prima instanta prin care s-a respins cererea de revocare sau inlocuire a masurii preventive.

Apreciez faptul ca recursul este admisibil in raport de dispozitiile art.21 alin 3 din Constitutia Romaniei si ale art. 6 par 1 din CEDO, privitoare la dreptul la un process echitabil, care implica si si respectarea principiului egalitatii armelor. A acorda procurorului dreptul de a ataca cu recurs incheierea prin care s-a admis cererea unui inculpate de inlocuire sau revocare a masurii arestarii preventive si de a nu acorda dreptul inculpatului de a ataca cu recurs incheierea prin care s-a respins cererea de inlocuire sau revocare a masurii arestarii preventive ar presupune incalcarea pricipiului egalitatii armelor in procesul penal.

Aceasta restrictie este absoluta, de natura sa elimine posibilitatea utilizarii caii de atac a recursului impotriva unei hotarari pronuntate in aceasta materie, in acest fel, legiuitorul intern restrange in mod absolut exercitarea dreptului la recurs, fapt ce este in contradictie cu dispozitiile art. 21 alin. (1) si (2) din Constitutie. Facem precizarea ca hotararile anexate prezentului memoriu, sunt ulterioare Deciziei cu nr. XII din 21.11.2005 pronuntata de catre Sectiile Unite al Inaltei Curti de Casatie si Justitie.Se observa asadar faptul ca in continurare exista o practica neunitara a instantelor judecatoresti in solutionarea problemelor de drept mentionate mai sus, chiar si in pofida existentei unui recurs in interesul legii.”