Lumea Justitiei prezinta in exclusivitate raportul Inaltei Curti de Casatie si Justitie in problema aplicarii deciziilor CCR 297/2018 si 358/2022 privind prescriptia raspunderii penale. Este vorba despre raportul intocmit de judecatorul Andrei Claudiu Rus (foto) de la Inalta Curte in cadrul chestiunii de drept care va fi dezbatuta de ICCJ in 25 octombrie 2022 in legatura cu aplicarea deciziilor CCR pe prescriptie.

Raportul ICCJ este cat se poate de clar: deciziile CCR 297/2018 si 358/2022 trebuie aplicate de toate instantele, iar Codul penal care nu prevedea intreruperea prescriptiei reprezinta lege penala mai favorabila. Mai exact, art. 155 alin. 1 din Codul penal care prevedea intreruperea cursului prescriptiei, dar care a fost declarat neconstitutional prin deciziile CCR 297/2018 si 358/2022, astfel incat nu mai exista intreruperea cursului prescriptiei, reprezinta legea penala mai favprabila.

Ceea ce inseamna ca in cauzele aflate in curs nu va mai exista prescriptia speciala, ci doar cea generala. Mai exact, se aplica termenele de prescriptie prevazute la art. 154 alin. (1) Cod penal:

Art. 154. - (1) Termenele de prescriptie a raspunderii penale sunt:

a) 15 ani, cand legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa detentiunii pe viata sau pedeapsa inchisorii mai mare de 20 de ani;

b) 10 ani, cand legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa inchisorii mai mare de 10 ani, dar care nu depaseste 20 de ani;

c) 8 ani, cand legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa inchisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depaseste 10 ani;

d) 5 ani, cand legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa inchisorii mai mare de un an, dar care nu depaseste 5 ani;

e) 3 ani, cand legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa inchisorii care nu depaseste un an sau amenda.

Pe de alta parte, raportul judecatorului ICCJ Andrei Claudiu Rus stabileste ca deciziile CCR 297/2018 si 358/2022 nu pot fi invocate in cadrul contestatiilor in anulare, daca decizia CCR 297/2018 a fost invocat in faza de apel, fiind respinsa aplicarea ei.

Iata cateva fragmente din raportul judecatorului ICCJ Andrei Claudiu Rus (vezi facsimil), raportul integral fiind atasat la finalul articolului:

“Avand in vedere ca institutia prescriptiei raspunderii penale este calificata in cvasiunanimitatea doctrinei ca fiind o institutie de drept material (substantial) si tinand cont ca aceasta nu poate fi disociata si considerata ca fiind autonoma de legea careia ii apartine (Codul penal), cu atat mai mult nu poate fi acceptata teza disocierii si atribuirii unui caracter autonom si diferit, de procedura penala, normei cuprinsa in art. 155 alin. (1) referitoare la intreruprerea cursului prescriptiei.

In egala masura, in contextul examinarii institutiei prescriptiei raspunderii penale nu pot fi combinate prevederi cuprinse in doua legi distincte, una apartinand dreptului procesual aplicabila cauzei (actului intreruptiv) si una apartinand dreptului material, aplicabila efectului (intreruperea cursului prescriptiei), intrucat ar echivala cu crearea unei lex tertia.

Consecutiv, sub aceeasi interdictie intra si combinarea in cauzele pendinte a dispozitiilor art. 155 alin. (1) Cod penal in in forma anterioara Decizei Curtii Constitutionale nr. 297/2018, prin considerarea ca actul de procedura a produs un efect interuptiv al cursului prescriptiei, cu dispozitiile art. 155 alin. (1) din Codul penal ulterioare publicarii deciziei mentionate, care inlatura un asemenea efect dupa cum s-a aratat prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 358/2022, intrucat ar insemna ca organele judiciare sa aplice doua acte normative referitoare la aceeasi institutie juridica, exercitand un atribut care nu le revine si intrand in sfera de competenta constitutionala a legiuitorului.

Cu alte cuvinte, existenta caracterului interuptiv al prescriptiei in cazul indeplinirii unui act de procedura in cauza poate fi examinata prin raportare la o singura norma legala, apreciata ca fiind mai favorabila persoanei acuzate, iar nu prin combinarea unor dispozitii legale succesive.

Revine fiecarei instante de judecata investita cu solutionarea cauzelor pendinte sa determine caracterul mai favorabil sau nu al dispozitiilor legale incidente in raport cu particularitatile fiecarei situatii in parte, respectand insa cerintele ce decurg din interdictia unei lex tertia.

In raport cu aspectele aratate anterior, se impune a se raspunde la prima chestiune de drept invocata de catre instantele de trimitere in sensul ca, in dreptul roman normele referitoare la intreruperea cursului prescriptiei sunt norme de drept penal material (substantial) supuse din perspectiva aplicarii lor in timp principiului activitatii legii penale prevazut de art. 3 din Codul penal, cu exceptia dispozitiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevazut de art. 15 alin. (2) din Constitutie si art. 5 Codul penal.

(…)

In consecinta, se impune a se raspunde chestiunii de drept invocata de catre instanta de trimitere in sensul ca instanta care solutioneaza contestatia in anulare, intemeiata pe efectele deciziilor Curtii Constitutionale nr. 297/26.04.2018 si nr. 358/26.05.2022, nu poate reanaliza prescriptia raspunderii penale, in cazul in care instanta de apel a dezbatut si a analizat incidenta acestei cauzei de incetare a procesului penal in cursul procesului penal anterior acestei din urma decizii”.

* Cititi aici integral raportul ICCJ in chestiunea de drept legata de aplicarea deciziilor CCR privind prescriptia