Decizie surprinzatoare luata de fostul ministru al Tineretului si Sportului, Monica Iacob Ridzi (foto). Condamnata la 5 ani inchisoare pentru abuz in serviciu si aflata in penitenciar in ciuda gravelor boli de care sufera, aceasta formulase o cerere de intrerupere a executarii pedepsei. Cerere motivata tocmai din cauza starii de sanatate extrem de grave.

Cererea de intrerupere a executarii pedepsei a fost inregistrata la Tribunalului Ilfov, iar decizia urma sa fie anuntata in cursul lunii septembrie. Totusi, Monica Iacob Ridzi a hotarat sa isi retraga cererea.

Iata minuta Tribunalului Ilfov, din 16 septembrie 2015:

„In temeiul art. 592 Cod procedura penala cu referire la art. 589 alin.4 Cod procedura penala, ia act de retragerea cererii de intrerupere a executarii pedepsei formulata de catre petenta condamnata. In temeiul art. 275 alin. 2 Cod procedura penala obliga pe petenta condamnata la plata sumei de 163 de lei reprezentand cheltuielile judiciare avansate de stat in prezenta cauza, din care suma de 63 de lei, reprezentand taxa expertizei medico-legale efectuata in cauza, se va avansa din fondul Ministerului Justitiei in contul I.N.M.L. Mina Minovici. Cu drept de contestatie in termen de 3 zile de la comunicare. Pronuntata in sedinta publica astazi 16.09.2015”.

Monica Iacob Ridzi: „Mi-a spus de la inceput ca o mare parte din bolile mele sunt cronice, 'fara leac', iar intreruperea pedepsei nu e o rezolvare intrucat afectiunile mele sunt incurabile. Cu alte cuvinte, ori la inchisoare, ori acasa, tot mor la un moment dat. Mi-a mai spus ca stresul este la fel. si la puscarie si acasa si la serviciu. Nu-mi venea sa cred ce aud…”

Monica Iacob Ridizi a explicat, intr-o postare pe blogul propriu, decizia sa. Fostul ministru a precizat ca va depune o noua cerere de intrerupere a executarii pedepsei, dar de data aceasta la Cluj, unde spera sa aiba parte de medici corecti. In acest sens, Ridzi precizeaza ca va formula si o plangere penala impotriva presedintei comisiei de experti a INML, Mariana Rosu.

Acuzatiile pe care Monica Iacob Ridzi le face impotriva sefei comisiei de experti a INML sunt cu adevarat grave. Astfel, Ridzi sustine ca aceasta a privit-o ca pe o victima colaterala a sistemului, explicandu-i ca bolile de care sufera sunt „fara leac”, astfel ca intreruperea executarii pedepsei nu o va ajuta. De asemenea, Monica Iacob Ridzi o acuza pe presedinta comisiei de experti a INML ca a ignorat o mare parte din recomandarile prescrise de opt profesori doctori care au consultat-o si care i-au prescris sa urmeze anumte proceduri, sa respecte anumite recomandari, sa faca anumite investigatii, care nu pot fi facute in penitenciar.

„Am renuntat la cererea de intrerupere a executarii pedepsei aflata pe rolul Tribunalului Ilfov, dar voi depune o cerere la Cluj, in speranta ca acolo voi intalni medici corecti. Voi depune, de asemenea, si o plangere penala impotriva presedintei comisiei de experti de la I.N.M.L. Bucuresti.

Am sperat in mod usuratic ca sunt condamnata la inchisoare si nu la moarte, am sperat in onoarea celor in mainile carora s-au aflat si recomandarile prescrise de cei 8 profesori doctori care m-au consultat in cadrul expertizei.

Am crezut ca, dincolo de afirmatiile presedintei comisiei de expertiza, mai exista o umbra de corectitudine. Mi-am imaginat ca vorbele acesteia, din ziua in care a vazut pentru prima data actele mele medicale, nu reprezinta expresia convingerilor deja formate. Mi-am imaginat ca va avea decenta profesionala sa astepte rezultatele investigatiilor, sa le reproduca fidel in concluziile sale si sa decida obiectiv, in baza lor.

Este trist sa constat ca nu am avut, niciodata, nicio sansa reala, pentru ca aceasta persoana, in mainile careia viata mea s-a aflat, devoalata de orice secrete, m-a privit ca pe o pierdere colaterala a sistemului.

Mi-a spus de la inceput ca o mare parte din bolile mele sunt cronice, 'fara leac', iar intreruperea pedepsei nu e o rezolvare intrucat afectiunile mele sunt incurabile. Cu alte cuvinte, ori la inchisoare, ori acasa, tot mor la un moment dat. Mi-a mai spus ca stresul este la fel. si la puscarie si acasa si la serviciu. Nu-mi venea sa cred ce aud…

Am sperat ca sunt doar vorbe si ca deontologia profesionala o va obliga sa se aplece pe rezultatele investigatiilor medicale pe care le-a dispus si pe care trebuia sa le aiba in vedere pe deplin.

M-am revoltat cand am vazut ca a ignorat o mare parte din recomandarile prescrise de cei 8 profesori doctori care m-au consultat, la cererea sa, in cadrul expertizei. Practic, desi medicii care m-au consultat mi-au prescris sa urmez anumite proceduri, sa respect anumite recomandari, sa fac anumite investigatii, pe care evident nu le pot face nici in penitenciar, nici in vreun spital, aceste recomandari au fost “uitate” in concluziile expertizei.

M-am revoltat pentru ca am crezut in corectitudinea celor in mainile carora soarta mea s-a aflat si pentru ca demersul meu a fost unul real si disperat.

Din aceasta perspectiva, concluziile expertizei (marcate de neasumarea continutului raportului, formulate ca expunand probabilitati, astfel incat orice evolutie ulterioara sa para posibila: 'cel mai probabil', 'apreciem ca', 'opinam ca', 'aceste conditii ar putea fi') au fost imprevizibile.

Formulele neclare folosite in concluziile raportului reduc la ridicol caracterul de 'certitudine stiintifica' al continutului lor si sunt de natura sa induca in eroare instanta cu privire la situatia mea reala, motiv pentru care am decis sa renunt la cererea de intrerupere a executarii pedepsei.

Voi depune o noua cerere la Cluj, in speranta ca acolo voi intalni medici corecti.

Am sperat ca recuzarea presedintei comisiei de expertiza de la I.N.M.L. va face posibila o evaluare corecta a situatiei mele.

Desi martorii au relatat corect ce s-a intamplat, acest lucru a ramas fara urmari.

Prin urmare, pentru a nu mai pierde timp si a depune o noua cerere cat mai repede, am decis sa renunt acum la un demers fara viitor, fara speranta, aflat in maini care au scris concluziile raportului inainte ca eu sa fiu examinata.

Este adevarat ca toti cei carora le-am spus de cererea mea, au zambit. Mi-au spus ca sunt naiva si mi-au explicat ca, de la momentul cand Omar Hayssam a fost eliberat din motive medicale si a fugit, nu s-a mai admis nicio cerere de intrerupere.

De teama de a nu da explicatii, nu-si mai asuma nimeni nicio intrerupere de pedeapsa. Probabil si pentru ca, pana acum, cand au murit detinuti in penitenciar din cauza afectiunilor, nu i-a intrebat nimeni nimic pe medicii din comisii care au scris, in rapoartele de expertiza medico-legala ca detinutii respectivi 'ar putea fi' tratati in sistemul penitenciar. Strategia este sa nu mai permita nimanui intreruperea executarii pedepsei, din motive medicale.

Si, pentru ca strategia medicilor de la I.N.M.L. sa fie posibila, fie se amana toate procedurile pana mori si nu mai e nevoie, fie unii medici, 'neglijenti', omit sa treaca in concluziile raportului de expertiza medico-legala exact acele recomandari care nu pot fi respectate in penitenciar si care ar impune intreruperea executarii pedepsei.

Doar ca eu ma incapatanez sa traiesc si sa lupt pentru drepturile mele.

Prin urmare, voi depune si o plangere penala impotriva presedintei comisiei de expertiza de la I.N.M.L., pentru ca nimic din ceea ce profesorii care m-au examinat au constatat si recomandat nu a avut ecou. Unele recomandari au fost 'uitate', altele n-au avut urmari, desi, fara dubiu, in situatia in care ma aflu, nu le pot respecta.

Luand in considerare recomandarile medicilor care m-au consultat, este evident ca, din punct de vedere medical, executarea pedepsei in regim de detentie imi agraveaza afectiunile.

Oricum, intreruperea executarii pedepsei mi-ar permite respectarea recomandarilor medicilor si efectuarea investigatiilor doar pentru o perioada limitata de timp.

Ciclul ar continua la reluarea executarii pedepsei, cand afectiunile mele s-ar agrava din nou.

Cu toate acestea, doar asa as putea spera ca voi ramane in viata o perioada cat mai lunga de timp.

Nu incetez sa sper, insa, in singurul demers care imi poate da o sansa reala la viata, alaturi de copiii mei in perioada imediat urmatoare. De aceea, il rog public, inca o data, pe domnul Presedinte al Romaniei sa faca un gest de suprema constiinta, de clementa, si sa accepte cererea mea de gratiere, a carei admitere ar fi pentru mine diferenta intre viata si moarte, care mi-ar permite sa respect in libertate recomandarile medicale si mi-ar da sansa sa pot avea grija de cei doi copii mici si bolnavi, pe care ii am”.