Toti ochii vor fi atintiti saptamana viitoare pe Curtea Constitutionala a Romaniei, care, dupa amanari peste amanari, ar trebui sa se pronunte pe obiectiile de neconstitutionalitate ridicate fata de modificarile la Codul penal si Codul de procedura penala. La CCR mai exista insa in analiza un dosar la fel de important. Iar solutia pe care Curtea o va pronunta, daca va fi una de admitere, va avea un impact major in sistem. Ne referim la o exceptie de neconstitutionalitate privind intreruperea cursului prescriptiei. Foarte interesant este ca in acest caz inclusiv Inalta Curte de Casatie si Justitie a identificat probleme majore in textul de lege referitor la intreruperea cursului prescriptiei.

Concret, CCR a fost sesizata de ICCJ in legatura cu sintagma “cursul prescriptiei se intrerupe” din curprinsul art. 155 alin. (1) Cod de procedura penala. La baza deciziei ICCJ de a sesiza CCR in aceasta problema sta o actiune a avocatului Vladimir Ciolacu, cel care a cerut in instanta lamurirea problemei la Curtea Constitutionala. Mai exact, avocatul Vladimir Ciolacu a solicitat sesizarea CCR la Curtea de Apel Brasov in timpul unui dosar cu pretinse infractiuni financiare. Cererea lui Ciolacu a fost respinsa de Curtea de Apel Brasov in 28 februarie 2019, insa incheierea a fost atacata cu recurs la Inalta Curte de Casatie si Justitie. In cele din urma, in 8 martie 2019, ICCJ a admis recursul avocatului si a dispus sesizarea CCR cu exceptia de neconstitutionalitate privind sintagma “cursul prescriptiei se intrerupe”.

Este vorba despre o sintagma din art. 155 alin. (1) Cod procedura penala care prevede urmatoarele:

“Cursul termenului prescriptiei raspunderii penale se intrerupe prin indeplinirea oricarui act de procedura in cauza”.

Procurorii, lasati fara arma de santaj

Practic, Inalta Curte si-a insusit argumentele avocatului Vladimir Ciolacu, iar in cuprinsul Deciziei 151/2019 sunt explicate cat se poate de limpede motivele pentru care sintagma “cursul prescriptiei se intrerupe” este neconstitutionala. Astfel, instanta suprema arata ca textul de lege este unul imprevizibil, iar lipsa de reglementare a cazurilor si situatiilor in care poate interveni intreruperea prescriptiei raspunderii penale este de natura sa confere normei de drept penal, astfel cum este aceasta reglementata in prezent, un caracter neconstitutional. Inalta Curte explica de asemenea ca solutiile preconizate de acest text normativ nu trebuie aplicate aleatoriu, legiuitorul fiind obligat sa stabileasca conditii si criterii clare si precise. In realitate insa, dispozitiile referitoare la intreruperea cursului prescriptiei raspunderii penale nu sunt sufiecente de clare si de explicite, avand consecinte directe atat asupra acuzatului, cat si asupra instantelor.

Un aspect esential trebuie precizat. CCR discuta constitutionalitatea sintagmei “cursul prescriptiei se intrerupe” dupa ce, nu cu mult timp in urma a pronuntat o alta decizie cu impact major. O decizie la care de altfel se raporteaza si ICCJ in sesizarea catre CCR. Este vorba despre Decizia 297/2018, publicata in Monitorul Oficial in 25 iunie 2019, prin care s-a decis ca solutia legislativa care prevedea intreruperea cursului termenului prescriptiei raspunderii penale prin indeplinirea “oricarui act de procedura in cauza” este neconstitutionala. Prevedere care nu a fost modificata pana acum in raport cu decizia CCR.

Practic, in cazul in care Curtea va admite si ultima sesizare privind prescriptia, ceruta inclusiv de ICCJ, cea legata de sintagma “cursul prescriptiei se intrerupe”, articolul 155 alin. (1) din Codul de procedura penala va ramane fara aplicabilitate pana va fi pus in acord cu dispozitiile CCR. Ce inseamna concret asta? Practic, nu va mai exista o intrerupere a cursului prescriptiei, ceea ce inseamna ca termenele de prescriptie se vor aplica indiferent daca procedurile penale, in orice stadiu, sunt incepute. Cu alte cuvinte, nu se va mai ajunge la prescriptie speciala.

Nu este insa deloc un lucru negativ. Dimpotriva. O decizie de admitere a CCR va pune capat santajului practicat de procurori, care deschid dosare, fac din cand in cand acte de procedura in cauza, dar le tin cu anii la sertar, pentru a le da drumul atunci cand este momentul oportun, de cele mai multe ori scopul fiind fie eliminarea unor oameni politici care incurca planurile Sistemului, fie executarea oamenilor de afaceri intrati pe lista neagra. Tocmai de aceea, credem noi, CCR ar trebui sa se grabeasca cu pronuntarea unei solutii in aceasta speta, dar mai ales pentru a evita situatii in care inculpati ar ajunge sa fie condamnati in dosare in care ulterior s-ar constata, ca urmare a deciziei Curtii, ca termenul prescriptiei fusese in realitate implinit.

Iata un fragment din incheierea ICCJ prin care s-a dispus sesizarea CCR (vezi facsimil 1):

“Opinia instantei cu privire la neconstitutionalitatea art. 155 alin. (1) C. pen., privind sintagma 'cursul prescriptiei se intrerupe':

Textele de lege incidente:

Art. 155 alin. (1) C. pen.

'Cursul termenului prescriptiei raspunderii penale se intrerupe prin indeplinirea oricarui act de procedura in cauza.'

Articolul 6 din Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale - Dreptul la un proces echitabil

1) Orice persoana are dreptul la judecarea cauzei sale in mod echitabil, in mod public si in termen rezonabil, de catre o instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari fie asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa. Hotararea trebuie sa fie pronuntata in mod public, dar accesul in sala de sedinta poate fi interzis presei si publicului pe intreaga durata a procesului sau a unei parti a acestuia, in interesul moralitatii, al ordinii publice ori al securitatii nationale intr-o societate democratica, atunci cand interesele minorilor sau protectia vietii private a partilor la proces o impun, sau in masura considerata absolut necesara de catre instanta cand, in imprejurari speciale, publicitatea ar fi de natura sa aduca atingere intereselor justitiei.

Art. 1 alin. (5) din Constitutia Romaniei

'In Romania, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie.'

Art. 21 din Constitutia Romaniei - Accesul liber la justitie

1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.

2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.

3) Partile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil.

4) Jurisdictiile speciale administrative sunt facultative si gratuite.

Art. 20 din Constitutia Romaniei - Tratatele internationale privind drepturile omului

1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte.

2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile.

Articolul 126 alin. (1) din Constitutia Romaniei

1) Justitia se realizeaza prin inalta Curte de Casatie si Justitie si prin celelalte instante judecatoresti stabilite de lege.

Preliminar, Inalta Curte aminteste ca jurisprudenta recenta a Curtii Constitutionale este constanta in demarcarea clara a exigentei de claritate si previzibilitate pe care trebuie sa o indeplineasca orice act normativ, exigenta care a fost cristalizata in prevederile art. 1 alin. (5) din Constitutie. In acest sens, a statuat ca, de principiu, 'orice act normativ trebuie sa indeplineasca anumite conditii calitative, printre acestea numarandu-se previzibilitatea, ceea ce presupune ca acesta trebuie sa fie suficient de precis si clar pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficienta a actului normativ permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - sa prevada intr-o masura rezonabila, in circumstantele spetei, consecintele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur, poate sa fie dificil sa se redacteze legi de o precizie totala si o anumita suplete poate chiar sa se dovedeasca de dorit, suplete care nu trebuie sa afecteze, insa, previzibilitatea legii.' (Decizia Curtii Constitutionale nr. 903 din 6 iulie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, si Decizia Curtii Constitutionale nr. 743 din 2 iunie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, precum si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, spre exemplu, Hotararea din 15 noiembrie 1996, pronuntata in cauza Cantoni impotriva Frantei, paragraful 29, Hotararea din 25 noiembrie 1996, pronuntata in cauza Wingrove impotriva Regatului Unit, paragraful 40, Hotararea din 4 mai 2000, pronuntata in cauza Rotaru impotriva Romaniei paragraful 55, Hotararea din 9 noiembrie 2006, pronuntata in cauza Leempoel & SA ED. Cine Revue impotriva Belgiei, paragraful 59).

Astfel, nu numai ca formularea unui act normativ trebuie sa permita persoanei interesate sa prevada in mod rezonabil conduita pe care trebuie sa o adopte, dar claritatea si previzibilitatea sunt conditii esentiale ale calitatii si constitutionalitatii normei juridice.

Aplicand aceste consideratii teoretice in concret cauzei de fata, Inalta Curte apreciaza ca textul art. 155 alin. (1) C. pen. privind sintagma 'cursul prescriptiei se intrerupe', se prezinta la acest moment intr-o maniera total imprevizibila, lipsa de reglementare a cazurilor si situatiilor in care poate interveni intreruperea prescriptiei raspunderii penale este de natura sa confere normei de drept penal, astfel cum este aceasta reglementata in prezent, un caracter neconstitutional.

Solutiile preconizate de acest text normativ nu trebuie aplicate in mod aleatoriu, legiuitorul fiind obligat sa stabileasca conditii si criterii clare si precise, or, dispozitiile referitoare la intreruperea cursului prescriptiei raspunderii penale, astfel cum este reglementat de art. 155 alin. (1) C. pen., dupa intervenirea Deciziei nr. 297/2018 a Curtii Constitutionale, nu este suficient de clar si explicit stabilit la nivel legislativ, cu consecinte directe atat asupra persoanei care se afla in ipoteza normei, cat si pentru instanta chemata sa aprecieze cu privire la temeinicia si legalitatea solicitarilor.

Fata de considerentele expuse, Inalta Curte va admite recursul formulat de recurentul inculpat A. impotriva incheierii din data de 28 februarie 2019, pronuntata de Curtea de Apel Brasov, sectia penala.

Va desfiinta, in totalitate, incheierea recurata, va retine cauza spre rejudecare si, in fond, in temeiul art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, va admite cererea de sesizare a Curtii Constitutionale formulata de recurentul inculpat A., cu privire la exceptia de neconstitutionalitate a art. 155 alin. (1) C. pen. privind sintagma 'cursul prescriptiei se intrerupe'”.

Iata fragmente din recursul avocatului Vladimir Ciolacu, admis de ICCJ, care a dus la sesizarea CCR in legatura cu sintagma “cursul prescriptiei se intrerupe”, actiunea integrala fiind atasata la finalul articolului (vezi facsimil 2):

“Asigurarea calitatii actului normativ impune fundamentarea solutiilor legislative, pentru o cat mai mare stabilitate si eficienta legislativa, si impune stabilirea unor reguli privind integrarea armonioasa a proiectelor de acte normative in ansamblul legislatiei, unicitatea reglementarii, evitarea paralelismelor. Lipsa de corelare a actelor normative poate crea probleme de interpretare a legii, care pot avea consecinte in planul securitatii juridice.

Impreciza, neclaritatea si lipsa de previzibilitate a reglementarii legale determina incalcarea exigentei calitative ca norma de incriminare sa fie lex certa, incompatibila astfel cu principiul legalitatii sanctiunilor de drept penal, raportat la art. 124 din Constitutie. O astfel de norma procesual penala care contravine exigentei de a fi lex certa este neconstitutionala.

Sintetizand cele anterior expuse, aratam ca norma criticata este neconstitutionala prin aceea ca este lipsita de previzibilitate si claritate intrucat incidenta institutiei intreruperii termenului de prescriptie a raspunderii penale are a fi stapibilita in mod arbitrar, iar nu cu respectarea principiului legalitatii sanctiunilor de drept penal”.