Curtea de Apel Suceava – condusa de judecatoarea Titiana Ilies (foto) – a formulat la 5 iunie 2024 un recurs in interesul legii, solicitand ca Inalta Curte de Casatie si Justitie sa precizeze daca, in cazul accidentelor rutiere pedepsibile cu suspendarea permisului auto timp de 180 de zile (sase luni), pentru a se putea retine existenta atat a accidentului de circulatie, cat si a vatamarii corporale este necesar ca leziunile traumatice sau afectarea sanatatii tertei persoane implicate sa fie evaluate prin zile de ingrijiri medicale.

Concret, este vorba despre interpretarea art. 103 alin. 1 lit. d din OUG nr. 195/2002 (Codul rutier) – versiunea dinainte de modificarea de la 29 iunie 2024: „Suspendarea exercitarii dreptului de a conduce autovehicule, tractoare agricole sau forestiere ori tramvaie se dispune: (...)

d) pentru o perioada de 180 de zile in cazul accidentului de circulatie din care a rezultat decesul sau vatamarea corporala a unei persoane daca a fost incalcata o regula de circulatie pentru care prezenta ordonanta de urgenta prevede suspendarea exercitarii dreptului de a conduce si instanta de judecata sau procurorul a dispus clasarea in conditiile art. 16 alin. (1) lit. b), e) si g) din Codul de procedura penala, renuntarea la urmarirea penala, renuntarea la aplicarea pedepsei sau amanarea aplicarii pedepsei daca nu a fost dispusa obligatia prevazuta la art. 85 alin. (2) lit. g) din Codul penal ori incetarea procesului penal in conditiile art. 16 alin. (1) lit. e) si g) din Codul de procedura penala”.

Redam pasajele din CP si CPP la care face trimitere textul de mai sus:

- art. 16 alin. 1 lit. b), e) si g) Cod procedura penala:

„Actiunea penala nu poate fi pusa in miscare, iar cand a fost pusa in miscare nu mai poate fi exercitata daca: (...)

b) fapta nu este prevazuta de legea penala ori nu a fost savarsita cu vinovatia prevazuta de lege; (...)

e) lipseste plangerea prealabila, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o alta conditie prevazuta de lege, necesara pentru punerea in miscare a actiunii penale; (...)

g) a fost retrasa plangerea prealabila, in cazul infractiunilor pentru care retragerea acesteia inlatura raspunderea penala, a intervenit impacarea ori a fost incheiat un acord de mediere in conditiile legii”;

- art. 85 alin. 2 lit. g) Cod penal: „Instanta poate impune persoanei fata de care s-a dispus amanarea aplicarii pedepsei sa execute una sau mai multe dintre urmatoarele obligatii: (...) sa nu conduca anumite vehicule stabilite de instanta”.

Iata intrebarea de RIL formulata de catre CA Suceava:

„Interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 103 alin. 1 lit. d din OUG nr. 195/2002, in sensul de a se stabili daca pentru a se putea retine existenta atat a accidentului de circulatie, cat si a vatamarii corporale este necesar ca leziunile traumatice sau afectarea sanatatii tertei persoane implicate sa fie evaluate prin zile de ingrijiri medicale”.

Problema a pornit de la contestarea amenzilor

Desi pare o chestiune de drept penal, acest recurs in interesul legii a fost formulat de catre Sectia de contencios administrativ si fiscal a Curtii de Apel Suceava – prezidata de judecatoarea Diana Grigorean. Mai exact, sectia atrage atentia ca practica neunitara a aparut in dosarele in care soferii contesta in instanta dispozitia Politiei Rutiere de a le suspenda permisul auto pe sase luni in urma unui accident rutier soldat cu vatamarea unor persoane, insa aceste persoane vatamate nu au depus plangere penala si nici nu s-au prezentat la medicul legist pentru examinare.

„Analiza practicii instantelor judecatoresti atesta pronuntarea unor solutii divergente, in sensul ca unele instante admit actiunile si anuleaza actele administrative contestate, iar altele resping cererile de chemare in judecata. (...) Solutiile de admitere a actiunii se intemeiaza pe lipsa unora din conditiile pentru adoptarea masurii, respectiv inexistenta accidentului de circulatie si inexistenta vatamarii corporale a unei persoane. (...) Solutiile de respingere a actiunii au avut in vedere (din perspectiva chestiunii in discutie) faptul ca notiunile de 'vatamare corporala' si 'ranire' au, in cadrul dispozitiilor OUG nr. 195/2002, un caracter generic, care se aplica oricarei fapte prin care s-a pricinuit unei persoane o vatamare a integritatii corporale sau a sanatatii, iar nu cel reglementat de art. 181 si urmatoarele din Codul Penal”, puncteaza SCAF.

Incheiem, mentionand ca pe rolul ICCJ s-a format dosarul nr. 1340/1/2024, cu termen de pronuntare la 7 octombrie 2024.

Redam principalele fragmente din recursul in interesul legii:

„1.2 Problema de drept

Situatia de fapt:

Reclamantii contesta in instanta Dispozitia Sefului Serviciului Rutier din cadrul Inspectoratului Judetean de Politie, prin care s-a dispus suspendarea exercitarii dreptului de a conduce pentru o perioada de 180 de zile. Decizia a fost emisa subsecvent adoptarii unei solutii de clasare intr-un dosar penal, intocmit ca urmare a producerii unui accident rutier in urma caruia a rezultat vatamarea corporala a unor persoane, care nu au inteles sa formuleze plangere penala si nici sa se prezinte la medicul legist in vederea unei examinari medico-legale.

Prevederea legala incidenta are urmatorul continut:

'Suspendarea exercitarii dreptului de a conduce autovehicule, tractoare agricole sau forestiere ori tramvaie se dispune:

d) pentru o perioada de 180 de zile in cazul accidentului de circulatie din care a rezultat decesul sau vatamarea corporala a unei persoane daca a fost incalcata o regula de circulatie pentru care prezenta ordonanta de urgenta prevede suspendarea exercitarii dreptului de a conduce si instanta de judecata sau procurorul a dispus clasarea in conditiile art. 16 alin. (1) lit. b), e) si g) din Codul de procedura penala, renuntarea la urmarirea penala, renuntarea la aplicarea pedepsei sau amanarea aplicarii pedepsei daca nu a fost dispusa obligatia prevazuta la art. 85 alin. (2) lit. g) din Codul penal ori incetarea procesului penal in conditiile art. 16 alin. (1) lit. e) si g) din Codul de procedura penala'.

De interes pentru cauza sunt si dispozitiile lit. b a art. 75 din OuG nr. 195/2002, care stipuleaza ca:

'Accidentul de circulatie este evenimentul care intruneste cumulativ urmatoarele conditii:

b) a avut ca urmare decesul, ranirea uneia sau a mai multor persoane ori avarierea a cel putin unui vehicul sau alte pagube materiale'.

De asemenea, relevanta pentru procesul de interpretare al legii este si Decizia ICCJ nr. 5/2018 – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, care a statuat ca:

'In interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 338 alin. (1) din Codul penal privind infractiunea de parasire a locului accidentului, stabileste ca termenul de ranire prevazut de art. 75 lit. b) teza a II-a din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, republicata, se interpreteaza in sensul de 'leziuni traumatice sau afectarea sanatatii unei persoane, a caror gravitate este evaluata prin zile de ingrijiri medicale (cel putin o zi) ori printr- una din urmarile prevazute de art. 194 alin. (1) lit. a), c), d) si e) din Codul penal'.

Analiza practicii instantelor judecatoresti atesta pronuntarea unor solutii divergente, in sensul ca unele instante admit actiunile si anuleaza actele administrative contestate, iar altele resping cererile de chemare in judecata.

I. Solutiile de admitere a actiunii se intemeiaza pe lipsa unora din conditiile pentru adoptarea masurii, respectiv inexistenta accidentului de circulatie si inexistenta vatamarii corporale a unei persoane. In acest sens, se arata care este definirea de catre legiuitor a primei sintagme evocate, respectiv 'evenimentul care intruneste cumulativ urmatoarele conditii:

a) s-a produs pe un drum deschis circulatiei publice ori si-a avut originea intr-un asemenea loc;

b) a avut ca urmare decesul, ranirea uneia sau a mai multor persoane ori avarierea a cel putin unui vehicul sau alte pagube materiale;

c) in eveniment a fost implicat cel putin un vehicul in miscare.

In continuare, se retine ca, prin Decizia ICCJ nr. 8/2018 - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a statuat ca termenul de ranire prevazut de art. 75 lit. b) teza a II-a din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, republicata, se interpreteaza in sensul de leziuni traumatice sau afectarea sanatatii unei persoane, a caror gravitate este evaluata prin zile de ingrijiri medicale (cel putin o zi)'. Chiar daca decizia invederata este data in materie penala, ea lamureste notiunea de accident de circulatie din cuprinsul art. 75 din OUG nr. 195/2002, articol care se aplica si materiei contraventionale.

S-au retinut in cuprinsul deciziei mentionate urmatoarele:

'Drept urmare, notiunea de ranire din art. 75 lit. b) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, nu poate avea ca inteles orice suferinta fizica ori atingerea minima adusa integritatii corporale sau sanatatii unei persoane, indiferent de gravitate, sau orice tip de leziune'.

S-a mai aratat ca, desi gravitatea leziunilor traumatice produse sau afectarea sanatatii victimei nu este conditionata, in mod expres, de evaluarea prin zile de ingrijiri medicale necesare pentru vindecare, terminologia folosita de legiuitor conduce la concluzia ca este vorba despre o consecinta de o anumita gravitate, superioara ca intensitate urmarii specifice actiunii de lovire sau alte violente prevazuta de art. 193 alin. (1) din Codul penal, deci, pentru a fi indeplinita cerinta prevazuta de art. 75 lit. b) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, este necesar sa se stabileasca, cel putin, producerea unei leziuni traumatice cuantificata printr-un numar de zile de ingrijiri medicale, ceea ce ar corespunde urmarilor specifice infractiunii prevazute de art. 193 alin. (2) din Codul penal. O asemenea concluzie a fost exprimata si in doctrina, in sensul ca 'notiunea de ranire subliniaza ideea de leziune corporala, motiv pentru care ar trebui sa existe cel putin o zi de ingrijiri medicale in ceea ce o priveste pe victima, astfel incat fapta sa fie tipica. Credem ca aceasta este singura interpretare rationala. Ranirea este mai aproape de leziunea traumatica prevazuta de art. 193 alin. (2) NCP Noul cod penal, s.n., o simpla echimoza nu implica per se necesitatea unor ingrijiri medicale'. (...)

In concluzie, 'ranirea', in sensul dispozitiilor art. 338 alin. (1) cu referire la art. 75 lit. b) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, nu consta in orice suferinta fizica, ci, cel putin, in leziuni traumatice sau in afectarea sanatatii unei persoane, urmari a caror gravitate este evaluata prin zile de ingrijiri medicale (cel putin o zi), dupa caz, in una din urmarile prevazute de art. 194 alin. (1) lit. a), c), d) si e) din Codul penal.

Aceasta interpretare corespunde sensului comun al termenului de 'ranire', astfel cum este enuntat de Dictionarul explicativ al limbii romane, ceea ce asigura respectarea conditiei de previzibilitate a legii penale, avand in vedere ca notiunea de 'ranire' reprezinta un reper obiectiv de conformare a conduitei destinatarului normei de incriminare'.

In concluzie, s-a retinut ca, in speta, nu a fost facuta dovada ranirii vreunei persoane in intelesul mai sus invederat, nu se poate retine existenta unui accident de circulatie si prin urmare nici conditiile legale pentru suspendarea exercitarii dreptului de a conduce.

II. Solutiile de respingere a actiunii au avut in vedere (din perspectiva chestiunii in discutie) faptul ca notiunile de 'vatamare corporala' si 'ranire' au, in cadrul dispozitiilor OUG nr. 195/2002, un caracter generic, care se aplica oricarei fapte prin care s-a pricinuit unei persoane o vatamare a integritatii corporale sau a sanatatii, iar nu cel reglementat de art. 181 si urmatoarele din Codul Penal. Aceasta duce la corecta lipsa de raportare la semnificatia penala a sintagmei de 'vatamare corporala', cu retinerea ca incident spetei a sensului mai larg al termenului, de afectare, de lezare a integritatii corporale, de traumatism.

Relativ la Decizia ICCJ nr. 5/2018 – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a apreciat ca aceasta se refera la interpretarea unor dispozitii privind savarsirea unor infractiuni prevazute de circulatia rutiera, astfel ca acceptiunea notiunilor de 'vatamare' si 'ranire', rezultand din aceasta decizie obligatorie, este proprie sferei raspunderii penale, care nu poate fi extrapolata intrucat urmareste protectia altor valori sociale.

In consecinta, s-a retinut ca ranirea si vatamarea sunt chestiuni de fapt, care pot fi dovedite cu orice mijloc de proba, nefiind necesara emiterea unui certificat medico-legal in acest sens”.

* Cititi aici intregul RIL al CA Suceava

sursa foto: Monitorul de Suceava