„Rugaciunea unui Judecător“ este unul dintre pandectele din Codul Iustinianus. Am regasit aceasta rugaciune, pusa la loc de cinste in biroul presedintei Sectiei de contencios-administrativ a ICCJ, judecatoarea Victoria Gabriela Birsan. Ne indoim ca vreun judecator al zilelor noastre se roaga in felul acesta, dar e bine sa ia aminte, astfel ca o redam integral in continuare.

„Doamne, eu sunt unica fiinta de pe lume careia tu i-ai dat o particica din atotputernicia ta: putere de a condamna sau achita pe semenii mei.

In fata mea persoanele se inclina; la cuvantul meu, ele alearga, la vorbele mele, ele asculta: poruncilor mele ele se supun, la sfaturile mele ele se impaca, se despart sau isi parasesc bunurile lor.

La semnul meu, usile inchisorilor se inchid in urma condamnatului, sau se deschid pentru libertate. Sentinta mea poate schimba saracia in belsug si bogatia in mizerie. De hotararea mea depinde destinul multor vieti. Intelepti sau ignoranti, bogati sau saraci, barbati sau femei, cei care se vor naste, copiii, tinerii, nebunii si muribunzii, toti sunt supusi, de la nastere si pana la moarte, legii pe care eu o reprezint si justitiei pe care eu o simbolizez.

Ce grea si teribila povara ai pus, Doamne pe umerii mei!

Ajuta-ma Doamne ca eu sa fiu vrednic de aceasta inalta misiune! Maretia acestui oficiu sa nu ma ispiteasca. Orgoliul sau mandria sa nu ma incante, si maririle desarte sa nu ma incurajeze. Unge, Doamne, mainile mele, incununeaza fruntea mea, o Duh al meu, pentru ca sa fiu ministrul dreptatii pe care tu ai creat-o pentru societatea oamenilor. Fa din toga mea o manta incoruptibila!

Pana mea sa nu fie un pumnal care raneste, ci sageata care indica traiectoria Legii, pe drumul Justitiei. Ajuta-ma, Doamne! Fa-ma ca sa fiu drept si hotarat, cinstit si curat, moderat si bland, deschis si umilit. Sa fiu necrutator fata de greseli, dar intelegator cu cei care gresesc. Prieten al Adevarului si ghid pentru cei care il cauta. Sa fiu cel care aplica legea, dar inainte de toate, acela care o implineste. Nu-mi permite niciodata sa-mi spal mainile, ca Pilat, in fata nevinovatiei si nici sa arunc, ca Irod, pe umerii celui batjocorit, haina de rusine. Sa nu ma tem de Cezar, de imparat, si nici de frica lui sa intreb poporul: Baraba sau Isus?

Verdictul (hotararea) mea sa nu fie o anatema dureroasa, ci un mesaj care regenereaza, un cuvant care reconforteaza, lumina care clarifica, apa care spala, samanta care incolteste, floarea care tasneste din amaraciunea unei inimi umane. Sentinta mea sa poata aduce usurare celui mahnit si curaj celui persecutat. Ea sa sece lacrimile vaduvei si sa inceteze plansul orfanilor. Iar cand vor trece prin fata scaunului de judecata pe care eu sed, zdrentarosii, mizerabilii, dezmostenitii, fara credinta si fara nici o speranta in oameni, calcati in picioare, alungati, chinuiti, a caror gura saliveaza, fara a avea paine ca sa manance, a caror fata se spala cu lacrimi de durere, de umilinta si de dispret. Ajuta-ma, Doamne sa alin foamea si sa astampar setea lor dupa dreptate. Ajuta-ma, Doamne!

Cand momente din viata mea vor fi umbrite, cand spini si palamida imi vor rani picioarele, cand rautatea oamenilor va fi mare, cand flacarile urii se vor aprinde si pumnul se va ridica sa loveasca; cand machiavelismul si inselaciunea se vor introduce in locul Binelui si vor rasturna legile ratiunii; cand ispita va intuneca gandirea mea si va tulbura simturile mele, ajuta-ma Doamne!

Cand ma voi framanta in nesiguranta, lumineaza-mi mintea, cand voi ezita sa iau o hotarare, insufleteste-ma, cand voi fi descurajat, intareste-ma, cand voi cadea, ridica-ma!

Si, in sfarsit, cand voi muri intr-o zi, va trebui sa apar in Augusta ta fata, pentru ultima judecata, priveste cu mila spre mine. Pronunta, Doamne, Sentinta Ta! Judeca-ma ca Dumnezeu. Eu am judecat ca om”.